Taxă
pe valoarea adăugată. Asociaţie fără scop lucrativ. Vânzarea bunurilor obţinute
din sponsorizări
Societatea fără scop lucrativ nu datorează TVA pentru venitul obţinut din
vânzarea bunurilor cu are a fost sponsorizată, când operaţiunile nu au fost
sistematice, ci doar ocazionale și fără scopul obţinerii unui profit.
Decizia
nr.737 din 26 februarie 2002
Curtea de Apel Timișoara – Secţia comercială și de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.106 din 10 aprilie 2001, a admis acţiunea formulată de reclamanta Asociaţia sportivă „P.S.” și s-a dispus anularea deciziei nr.732 din 27 aprilie 2000 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice și Controlului Financiar de Stat Timiș, a hotărârii nr.137 din 10 ianuarie 2002 și a procesului verbal de control nr.26 din 29 noiembrie 1999 emise de Administraţia Financiară Timișoara în ceea ce privește obligarea reclamantei la plata sumelor de 56.175.008 lei, cu titlu de TVA și de 17.516.920 lei cu titlu de majorări de întârziere aferente TVA.
Pentru a pronunţa o astfel de soluţie, instanţa a reţinut că reclamanta nu este agent economic, iar operaţiunile privind vânzarea bunurilor la care se referă actul de control al Administraţiei Financiare nu se încadrează în prevederile art.3 din Ordonanţa Guvernului nr.3/1992, astfel încât dispoziţiile art.6 lit.A, K, 11 alin.2, privind obligaţia de a se înregistra ca plătitor de TVA a contribuabililor care depășesc plafonul de 50 de milioane la realizarea veniturilor, nu sunt aplicabile în cazul reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recursuri atât Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiș cât și Administraţia Finanţelor Publice Timișoara, susţinând că instanţa a încălcat prevederile art.6 lit.A, K 11 alin.2 exonerând asociaţia de la plata sumei de 56.175.008 lei cu titlu de TVA și de 17.516.920 lei majorări de TVA.
Recursurile sunt nefondate.
În fapt, prin procesul verbal de control din 29 noiembrie 1999 inspectori din cadrul Administraţiei Financiare Timișoara au stabilit în sarcina reclamantei obligaţia de a vira la bugetul de stat, pentru perioada octombrie 1998 – octombrie 1999 suma de 56.175.008 lei și suma de 17.516.920 lei majorări de întârziere aferente.
Organele de control au constatat că potrivit art.2 din Ordonanţa Guvernului nr.3/1992 în sfera de aplicare a TVA se cuprind operaţiunile cu plată, precum și cele asimilate acestora, fiind excluse numai operaţiunile privind livrările de bunuri efectuate de asociaţiile fără scop lucrativ (art.3 alin.1 lit.a), având caracter social filantropic. Asociaţia reclamantă este o asociaţie non-profit, având ca obiect de activitate organizarea, sprijinirea și stimularea activităţilor automobilistice și de karting.
În perioada supusă controlului, ea a obţinut din sponsorizări, bunuri învaloare de 235.710.883,20 lei pe care ulterior le-a vândut, obţinând suma de 225.977.539,38 lei.
Potrivit art.3 alin.1 lit.a din Ordonanţa Guvernului nr.3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată (republicată), „nu se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată operaţiunile privind livrările de bunuri și prestările de servicii rezultate din activitatea specifică autorizată, efectuate de asociaţiile fără scop lucrativ, activitatea având caracter social-filantropic”.
La alineatul 2 al aceluiași articol se prevede, ca o excepţie, că „persoanele juridice de mai sus sunt supuse taxei pe valoarea adăugată, însă, pentru acele operaţiuni pe care le desfășoară în mod sistematic direct sau prin unităţi, subordonate pentru obţinerea de profit”.
Cum reclamanta nu a desfășurat aceste operaţiuni în mod sistematic, ci doar ocazional, și cum scopul vânzării bunurilor nu a fost acela de a obţine profit, ci resurse în vederea continuării activităţii sportului auto, participării la competiţii, stimularea sportivilor etc., în mod corect instanţa de fond a constatat că prevederile art.6 lit.A,K 11 alin.2 nu sunt aplicabile în speţă.
Reclamanta nefiind plătitoare de TVA nu poate fi obligată să vireze bugetului de stat sumele stabilite de către organul de control financiar, astfel că pe bună dreptate pârâţii au fost obligaţi să-i restituie suma de 56.175.008 lei încasată cu titlu de TVA.
Recursurile au fost respinse ca nefondate.