Taxă pe valoare adăugată. Cazul în care se beneficiază de cota zero pentru servicii de transport de bunuri exportate plătite în valută
Se beneficiază de cota zero TVA pentru serviciile de transport de bunuri exportate, numai dacă valuta s-a încasat în conturi bancare deschise la bînci, autorizate de către Banca Naţională a României iar nu și în cazul încasării în numerar a valutei, chiar dacă aceasta a fost depusă, ulterior în contul bancar personal din ţară al transportului.
Decizia
nr.761 din 27 februarie 2002
Reclamata societate de transport a chemat în judecată Ministerul Finanţelor, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sibiu și Garda Financiară Sibiu, solicitând anularea deciziei nr.1714/2000 și a procesului verbal de control din 7 iunie 2000, prin care s-a dispus obligarea societăţii la plata sumelor de 6.037.136 lei taxă pe valoarea adăugată și 3.244.090 lei majorări de întârziere.
Organele financiare au reţinut, prin actele a căror anulare s-a cerut, că societatea nu poate beneficia de cota zero de TVA, întrucât a încasat contravaloarea serviciilor livrate la extern în numerar și nu prin conturi bancare, neputându-se astfel dovedi provenienţa valutei.
Reclamanta a susţinut, că actele normative în materie prevăd posibilittea încasării valutei într-o primă fază în numerar și apoi depunerea în contul bancar, fără a impune în exclusivitate transferul bancar din străinătate, astfel încât societatea care, încasând contravaloarea transporturilor internaţionale în numerar a depus-o apoi în contul său bancar din ţară, trebuia să beneficieze de facilitatea cotei zero de TVA.
Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia comercială și de contencios administrativ prin sentinţa civilă nr.117 din 23 mai 2001 a respins acţiunea.
Instanţa a reţinut că societatea reclamantă – care a efectuat transporturi de bunuri aferente unor exporturi, încasând contravaloarea serviciului direct în numerar și depunând suma în contul deschis la Banca Comercială Română – nu poate beneficia de facilitatea fiscală a cotei zero de TVA, întrucât nu a încasat valuta prin transfer interbancar, astfel cum prevăd Regulamentul Bîncii Naţionale a României nr.3/1997 și Hotărârea Guvernului nr.401/2002.
Împotriva sentinăţei a declarat recurs reclamanta învederând că legea nu prevede în mod expres obligativitatea încasării valutei prin transfer interbancar, pretinzând doar încasarea acesteia prin conturi bancare și cum societatea a respectat această modalitate, trebuie să beneficieze de cota zero de TVA.
De altfel, sumele au fost încasate în numerar în ideea accelerării plăţii, iar justificarea provenienţei valutei s-a făcut cu ocazia depunerii în contul bancar, banca nepermiţând efectuarea operaţiunii fără o asemenea justificare, împrejurare care denotă că s-a realizat finalitatea urmărită de legiuitor.
Recursul este nefondat.
În perioada martie – mai 2000, reclamanta a efectuat transporturi de bunuri aferente unor exporturi de bunuri, aplicând cota zero de TVA. Societatea a încasat contravaloarea acestor bunuri în numerar și a depus-o ulterior în contul său bancar.
Pentru a putea beneficia de cota zero de TVA pentru transportul mărfurilor, societatea avea obligaţia de a face dovada încasării valutei în conturi bancare deschise la bînci autorizate de către Banca Naţională a României.
În acest sens, prevederile art.17 lit.b din Ordonanţa de urgenţă nr.17/2000 se coroborează cu dispoziţiile pct.9 din Normele de aplicare a acesteia, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.401/2000 și art.16 din Regulamentul nr.3/1997 privind efectuarea operaţiunilor valutare.
Potrivit acestor dispoziţii nu beneficiază de cota zero de TVA contribuabilii care încasează valuta în numerar sau prin transferuri din conturi bancare personale, fiind obligatorie încasarea valutei prin transfer/interbancar.
Întrucât reclamanta nu a respectat aceste prevederi legale, încasând contravaloarea mărfurilor livrate la extern în numerar și nu prin transfer bancar, s-a dispus în mod întemeiat obligarea sa la plata TVA și a majorărilor de întârziere aferente, soluţia instanţei de menţinere a actului de control și a deciziei Ministerului Finanţelor, fiind legală și temeinică.
Pentru considerentele expuse recursul a fost respins ca nefondat.