Competenţa. Imputaţie.Lipsă în gestiune.Unităţi la care se referă art.18 din Legea nr.94/1992.Decizia conducerii unităţii în baza actului propriu de control.Contestaţie.Competenţa de soluţionare
Tribunalul are competenţa de
soluţionare a contestaţiei, iar nu organele de jurisdicţie ale Curţii de
Conturi, dacă decizia de imputare nu are la bază un act de control al organelor
acestei Curţi.
Secţia
de contencios administrativ – decizia nr.2544 din 17 septembrie 2002
Reclamantul C.D.a chemat în judecată Societatea comercială „S” SA solicitând anularea deciziei de imputare nr.4/28.02.1997 emisă în sarcina sa pentru 14.671.389 de lei, lipsă în gestiune.
Colegiul jurisdicţional Mehedinţi al Curţii de Conturi, prin sentinţa nr.27 din 14.02.2001, a admis contestaţia și a anulat decizia de imputare, reclamantul fiind exonerat de plata sumei reţinute în sarcina sa.
Recursul jurisdicţional declarat de pârât a fost respins de Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi prin decizia nr.313/15.06.2001.
Considerând nelegală și netemeinică această decizie, pârâta a declarat recurs.
Recursul urmează a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reglementând atribuţiile de control ale Curţii de Conturi, art.16 din Legea nr.94/1992 enunţă exercitarea funcţiei de control asupra modului de formare, de administrare și intrebuninţare a resurselor financiare ale statului, ale sectorului public precum și asupra modului de gestionare a patrimoniului public și privat al statului și al unităţilor administrativ teritoriale.
Potrivit art.41 din Legea nr.94/1992, Colegiul jurisdicţional judecă în primă instanţă contestaţile împotriva actelor de imputaţie formulate de administratori, gestionari, contabili precum și ceilalţi salariaţi care au participat la producerea pagubelor în legătură cu formarea , administrarea și întrebuinţarea resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, precum și cu gestionarea patrimomiului public și privat al statului.
Textul are în vedere pagubele produse în sectoarele asupra cărora își exercită controlul Curtea de Conturi și deci organele cu atribuţii jurisdicţionale ale Curţii de Conturi au competenţa materială de a se pronunţa numai în legătură cu contestaţiile la actele de imputare emise în urma controlului efectuat de organele de control ale Curţii.
Cum în speţă nu s-a efectuat un astfel de control, iar decizia de imputare a fost emisă de conducătorul societăţii și baza constatărilor organelor proprii de control financiar, referitoare la modul de gestionare, urmează a se reţine incidenţa dispoziţiilor art.176 alin.2 Codul muncii și pe cale de consecinţă competenţa materială de soluţionare a pricinii de către instanţa de drept comun.
Ca urmare, s-a admis recursul și s-a casat decizia atacată și sentinţa civilă nr.27 din 14 februarie 2001 a Colegiului jurisdicţional Mehedinţi și s-a trimis cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Mehedinţi – Secţia conflicte de muncă.