Taxă pe valoare adăugată.Cazul instituţiilor publice în perioada de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr.3/1992
Pentru
activităţile administrative, sociale, educative, de apărare, ordine publică,
siguranţa statului, culturale și sportive, instituţiile publice nu
datorează taxă pe valoare adăugată.
Aceste
instituţii publice datorează taxă pe valoare adăugată pentru activităţile de
natură economică,chiar dacă au pierderi, iar nu profit.
Secţia
de contencios administrativ – decizia nr.2558 din 17 septembrie 2002
Agenţia de Dezvoltare Economico-Socială Timiș, a solicitat, în contradictoriu cu Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Timișoara, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Timiș și Ministerul Finanţelor Publice, să se anuleze ca nelegale procesul verbal din 2 mai 2000 și hotărârea nr.182 din 19 mai 2000 emise de pârâta I, dispoziţia nr.84 din 13 iulie 2000 emisă de pârâta II și decizia nr.1469 din 31 octombrie 2000 emisă de pârâtul III cu privire la obligarea de a plăti suma de 226.064.823 de lei cu titlu de TVA și majorări de întârziere.
Reclamanta a susţinut că impunerea stabilită de pârâţi este nelegală pentru că nu este agent economic, fiind înfiinţată în temeiul Legii nr.69/1991 privind administraţia publică locală, ca agenţie de dezvoltare economico-socială, de interes public, astfel că nu este plătitoare de TVA, scopul său nefiind obţinerea unui profit.
Curtea de Apel Timișoara Secţia comercială și de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.118 din 24 aprilie 2001, a admis acţiunea și a anulat ca nelegale actele atacate, reţinând că activitatea reclamantei se înscrie în sfera dezvoltării economico-sociale a judeţului Timiș și se desfășoară în beneficiul Consiliului Judeţean Timiș, organ al administraţiei publice locale, motiv pentru care nu este supusă plăţii TVA.
Împotriva sentinţei au declarat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Timiș și Ministerul Finanţelor Publice, precum și Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Timișoara.
Recurenţii au susţinut, în esenţă, că veniturile realizate de către petentă provin din finanţări indirecte de la organisme internaţionale, finanţări care nu sunt cuprinse în prevederile O.M.F. nr.2050/1998 privind cota zero la TVA și în concluzie se datorează bugetului de stat sumele stabilite prin actul de control.
Recursurile sunt fondate.
Articolul 3 din O.G. nr.3/1992 republicată, privind taxa pe valoarea adăugată, precizează: „Nu se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată operaţiunile privind livrările de bunuri și prestările de servicii rezultate din activitatea specifică autorizată, efectuate de:
d) instituţiile publice, pentru activităţile lor administrative, sociale, educative, de apărare, de ordine publică, siguranţa statului, culturale și sportive.
Persoanele juridice de mai sus sunt supuse taxei pe valoarea adăugată, pentru operaţiunile efectuate în mod sistematic, direct sau prin unităţi subordonate, pentru obţinerea de profit”.
Analizând lucrările realizate de reclamantă în perioada supusă controlului (proiecte, cursuri, studii), se constată că acestea sunt prin excelenţă de natură economică. Faptul că unitatea nu a înregistrat profit nu este un element care să conducă la schimbarea încadrării respectivelor activităţi câtă vreme rezultatul desfășurării unei activităţi economice poate fi profit sau pierdere.
În consecinţă, deoarece activităţile desfășurate de petiţionară au caracter economic, în mod întemeiat organul de control a reţinut că acestea nu se încadrează în prevederile art.3 lit.d alin.1 dinO.G. nr.3/1992 republicată și în mod legal a stabilit în sarcina acesteia obligaţia de a plăti taxa pe valoarea adăugată precum și majorările de întârziere aferente.
Faţă de cele ce preced, recursurile au fost admise, s-a casat sentinţa atacată și în fond s-a respins ca nefondată acţiunea.