Act administrativ.Funcţionar public.Repunerea în termenul de exercitare a cererii de anulare a actului de eliberare din funcţie în baza art.92 lit.d din Legea nr.188/1999
Simplul
fapt că funcţionarul public a fost în concediu medical nu constituie o
împrejurare mai presus de voinţa sa care să justifice, în baza art.103
C.proc.civ., repunerea în termenul în care putea cere anularea actului de
eliberare din funcţie.
Secţia
de contencios administrativ – decizia nr.2689 din 25 septembrie 2002
Reclamanta C.E. a chemat în judecată Agenţia Domeniului Statului, solicitând anularea ca nelegală și netemeinică a deciziei nr.183 din 11 mai 2001 prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu, în baza art.92 lit.d din Legea nr.188/1999, începând cu data de 1 iunie 2001.
Ulterior datei introducerii acţiunii reclamanta a solicitat și repunerea în termenul de 30 de zile prevăzut de art.95 din Legea nr.188/1999 în care se poate face cerere de anulare a deciziei, la instanţa de contencios administrativ.
Curtea de Apel București – Secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.135 din 13 februarie 2002, a admis cererea de repunere în termen și contestaţia, dispunând reintegrarea reclamantei în funcţia avută anterior, cu obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite.
Instanţa de fond a reţinut că eliberarea din funcţie a funcţionarului public se poate efectua atunci când autoritatea publică sau instituţia publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării prin reducerea unor posturi de natura celui ocupat de funcţionarul public și când acesta a refuzat oferta Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici de ocupare a unei alte funcţii, condiţii nerespectate de pârâtă.
Impotriva hotărâri a formulat recurs Agenţia Domeniilor Statului susţinând, în esenţă, că instanţa de fond greșit a admis cererea de repunere în termenul de exercitare a dreptului la acţiune și nu ar fi respectat condiţiile prevăzute de art.92 lit.d din Legea nr.188/1999.
Curtea va admite recursul, va modifica sentinţa atacată în sensul că va respinge acţiunea și cererea de repunere în termen ca tardiv formulate.
Reclamantei, căreia i-a fost comunicată decizia la data de 14 mai 2001, avea posibilitatea ca, în termen de 30 zile de la data comunicării, să formuleze cerere de anulare a deciziei de eliberare din funcţie. Or, acţiunea a fost introdusă tardiv la data de 15 noiembrie 2001.
Referitor la cererea de repunere în termen, se reţine că numai împrejurarea (starea de boală) ar fi împiedicat-o pe reclamantă să-și exercite dreptul la acţiune nu îndeplinește condiţia prevăzută de art.103 C.proc.civ., de a obţine repunerea în termen.
Art.103 C.proc.civ., prevede că neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea
oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de
cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată
printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
In acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.
Deși se afla în concediu medical, reclamanta avea posibilitatea de a formula atât acţiunea, cât și cererea de repunere în termen în timpul prevăzut de lege. Nu este suficientă împrejurarea că reclamanta a fost în concediu medical, pentru a fi considerat motiv temeinic și asimilabil unei împrejurări mai presus de voinţa sa care să justifice temeinicia cererii de repunere în termen.
Sub acest aspect recursul fiind întemeiat, a fost admis, s-a casat sentinţa și s-a respins acţiunea ca tardiv formulată.