Expertiză criminalistică. Acţiune în anularea raportului
de expertiză
Raportul
de expertiză nu este act administrativ atacabil în baza art.1 din Legea
nr.29/1990 ci este un mijloc de probă, conform art.201-214 C.proc.civ., care
poate fi cenzurat de instanţa de judecată în cadrul procesului în care a fost
administrată proba sau poate constitui motiv de apel sau recurs, cu privire la
soluţia pronunţată în procesul în care a fost încuviinţată.
Secţia de contencios administrativ – decizia nr.2791 din
1 octombrie 2002
Reclamantul M.N. a chemat în judecată Laboratorul Interjudeţean de
Expertize Criminalistice București, precum și pe pârâţii A.F. și M.C. pentru ca
instanţa să dispună anularea expertizelor efectuate în litigiile pe care
le-a avut pe rolul instanţelor și în baza cărora au fost pronunţate hotărâri
judecătorești greșite.
În motivarea acţiunii reclamantul a susţinut că expertul M.C. a executat mai multe expertize „false” în sensul că nu avea dreptul să fie numit expert deoarece a fost recuzat de el și că același expert a avut „legături” cu partea potrivnică din proces.
Curtea de Apel Craiova – Secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.823/2001, a respins acţiunea ca inadmisibilă, reţinând că expertizele a căror anulare se solicită nu sunt acte administrative.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul susţinând că în mod greșit instanţa i-a respins acţiunea fără a avea în vedere dispoziţiile art.3 C.proc.civ. și art.1 din Legea nr.29/1990, expertizele efectuate prejudiciindu-l grav în drepturile sale.
Recursul nu este fondat.
Ceea ce solicită recurentul-reclamant, respectiv anularea unor expertize judiciare, nu poate constitui obiectul unei acţiuni în contenciosul administrativ, deoarece „expertiza” nu este un act administrativ în sensul dispoziţiilor art.1 din Legea nr.29/1990, ci un mijloc de probaţiune reglementat ca atare prin dispoziţiile art.201-214 C.proc.civ.
Ca mijloc de probaţiune, expertiza nu poate fi cenzurată decât de instanţa de judecată în cadrul procesului în care a fost administrată ca probă.
În același sens, nemulţumirile unei părţi, în legătură cu concluzia unei expertize administrată ca probă, pot constitui eventuale motive de apel sau recurs cu privire la soluţia pronunţată în procesul în care a fost încuviinţată.
În consecinţă, în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Așa fiind, recursul a fost respins ca nefondat.