Taxă vamală și TVA.Facilităţi în cazul autoturismului importat ca aport la capitalul social, conform H.G. nr.92/1997 privind stimularea investiţiilor directe.Consecinţele ieșirii autoturismului din capitalul social al societăţii
Scoaterea autoturismului din capitalul social al societăţii înainte de
expirarea unui termen de 5 ani de la data importului, și trecerea lui în
proprietatea unuia din asociaţi constituie o înstrăinare, în sensul art.4 din
Normele metodologice de aplicare a OUG nr.92/1997,aprobate prin H.G.
nr.94/1998, cu consecinţa plăţii facilităţilor acordate la import.
Secţia
de contencios administrativ, decizia nr.2929 din 8 octombrie 2002
Prin sentinţa nr.13/2001, Colegiul Jurisdicţional Galaţi a admis sesizarea procurorului financiar de pe lângă Camera de Conturi a judeţului Galaţi și a obligat Societatea comercială „R” SRL să plătească către bugetul de stat :
- 143.935.819 lei cu titlu de taxe vamale și 112.701.747 lei cu titlu de majorări de întârziere;
-177.760.736 lei cu titlu de TVA și 139.186.656 lei cu titlu de majorări de întârziere.
S-a reţinut că societatea comercială a înstrăinat autoturismul importat în regim de aport la capital înainte de împlinirea termenului de 5 ani prevăzut de lege, cu toate consecinţele decurgând din schimbarea regimului vamal, deci nemaibeneficiind de facilităţile reglementate prin OUG nr.92/1997 privind stimularea investiţiilor directe.
Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi prin decizia nr.651/2001, a menţinut
dispoziţiile în legătură cu plata sumelor reprezentând taxe vamale și TVA cu
majorările de întârziere corespunzătoare.
Împotriva deciziei Curţii de Conturi a formulat recurs societatea comercială susţinând că:
- eronat cele două instanţe au reţinut că societatea a înstrăinat autoturismul, deoarece acest bun nu a fost scos din patrimoniul societăţii;
- greșit s-a reţinut că autoturismul a fost scos din capitalul social înainte de împlinirea termenului de 5 ani, termenul curgând de la data de 24 februarie 1995 când s-a pronunţat încheierea Tribunalului Galaţi prin care s-a constatat că autoturismul a fost inclus în capitalul social.
Recursul nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art.4 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.92/1997 – privind stimularea investiţiilor directe -, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.94/1998 “înstrăinarea bunului individual, constituind activ amortizabil, importat prin regimul stabilit de art.13 lit.a și b din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.92/1997, constituie schimbare de regim vamal potrivit regulamentelor
vamale și se efectuează cu îndeplinirea tuturor obligaţiilor prevăzute de lege, determinate cu noua încadrare ca regim vamal”.
Prin această dispoziţie legală este instituită deci sancţiunea în cazul înstrăinării bunului individual constituind aport la capital, care constă în plata facilităţilor acordate la import, deoarece înstrăinarea constituie schimbare de regim vamal potrivit reglementărilor vamale.
De la regula stabilită prin textul de lege mai sus-indicat sunt prevăzute două excepţii dintre care cea reglementată de art.4 lit.a vizează situaţia în care “înstrăinarea bunului individual se face după expirarea termenului de 5 ani de la data declaraţiei vamale sau după amortizarea integrală a activului …”.
Deci, sancţiunea prevăzută de art.4 din Hotărârea Guvernului nr.94/1998 ca urmare a schimbării regimului vamal, nu se aplică în cazul în care înstrăinarea bunului individual constituit ca aport la capital s-a făcut după expirarea termenului de 5 ani de la data declaraţiei vamale.
În cazul de faţă însă, excepţia din art.4 lit.a nu se aplică. Societatea recurentă, la data de 18 septembrie 1995, în baza facturii nr.11400/940411004/1994 și conform declaraţiei vamale nr.1400 din 18 septembrie 1995 importă autoturismul Mitsubischi Pajero, reprezentând aport la capital beneficiind de scutire de plată de taxe vamale conform Legii nr.35/1991, accize și TVA conform Hotărârii Guvernului nr.94/1994.
Întrucât declaraţia vamală a fost întocmită la 18 septembrie 1995, de la această dată, expres prevăzută în lege, a curs termenul de 5 ani.
Or, înainte de împlinirea acestui termen, (30 noiembrie 1999) adunarea generală a asociaţilor a hotărât trecerea în proprietatea asociatului român P.Z. a autoturismului, adus iniţial ca aport la capitalul social.
Este evidentă intenţia înstrăinării autoturismului, prin scoaterea sa din capitalul social și trecerea în proprietatea unui acţionar.
Hotărârea adunării generale s-a concretizat prin actul adiţional autentificat sub nr.2944 din 7 decembrie 1999 iar prin încheierea judecătorului delegat pronunţată la 5 martie 2000 s-a constatat reducerea capitalului social.
În raport de datele mai sus menţionate, (18 septembrie 1995 - data declaraţiei
vamale; 7 decembrie 1999 - data autentificării actului adiţional; și 5 aprilie
2000 - data încheierii privind reducerea capitalului social), Curtea constată
că în mod corect cele două instanţe au reţinut ca înstrăinarea bunului
individual, constituind aport la capital, s-a făcut înăuntrul termenului de 5
ani și nu după expirarea lui, așa cum susţine recurenta. În consecinţă, prin schimbarea
regimului vamal ca urmare a înstrăinării, sancţiunea constând în restituirea
facilităţilor vamale (taxe vamale + TVA cu majorările corespunzătoare) a fost
legal aplicată conform art.4 din Hotărârea Guvernului nr.94/1998.
Cât privește susţinerea recurentei în sensul că nu poate fi vorba de o înstrăinare a autoturismului, deoarece bunul nu a ieșit din patrimoniul societăţii, aceasta urmează a fi înlăturată ca neîntemeiată, dată fiind confuzia ce se face între patrimoniul societăţii comerciale pe de o parte și capitalul social de pe altă parte. Sub acest aspect este de reţinut că cele două noţiuni nu se confundă în sensul că patrimoniul societăţii cuprinde mase de bunuri cu regimuri juridice distincte, iar din acesta face parte și capitalul social (bunurile aduse ca aport de asociaţi ce ies din patrimoniul lor și intră în patrimoniul societăţii) care asigură dezdăunarea asociaţilor în caz de dizolvare.
Rezultă deci că autoturismul în discuţie, fiind scos din capitalul social nu mai are același regim juridic – cel al capitalului social – independent de faptul că se află în patrimoniul societăţii.
În raport de cele mai sus reţinute recursul a fost respins ca nefondat.