2. Teren trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974. Persoana îndreptățită  la măsuri reparatorii potrivit legii speciale.       

 

Cuprins pe materii : Drept civil. Drepturi reale. Drept de proprietate privată.

Index alfabetic :  teren preluat de stat

-          măsuri reparatorii

-          contract de vânzare-cumpărare

-          construcție demolată    

 

                                Legea nr. 10/2001 : art.3, art.4

                                Legea nr.58/1974 : art. 30 alin. (2)

                                H.G. nr.250/2007 de aprobare a Normelor metodologice

                                de aplicare a Legii nr. 10/2001 : art.1.4 lit.c

 

 

   Condiția esențială pentru a avea dreptul la măsuri reparatorii în baza Legii nr.10/2001 este ca titularul cererii să facă dovada că el sau autorul său deținea imobilul în proprietate la momentul preluării lui de către stat.

  În ipoteza înstrăinării construcției și trecerii terenului în proprietatea statului în condițiile art.30 alin.(2) din Legea nr.58/1974, chiar dacă înțelegerea părților privea și terenul, dobânditorului construcției nu i s-a transmis dreptul de proprietate asupra terenului, deoarece, prin lege, terenul

era trecut în proprietatea statului direct din proprietatea vânzătorului.

            De aceea, în ipoteza anulării actului de preluare, dreptul de proprietate asupra terenului ar fi fost redobândit de către vânzător, din patrimoniul căruia a fost preluat bunul și nu de către cumpărători, cărora prin contractul de vânzare-cumpărare nu li s-a transmis dreptul de proprietate asupra terenului

aferent construcției.

 

ICCJ, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia civilă nr.6702 din 6 noiembrie 2008             

 

  Prin sentința nr.1241/2007, Tribunalul București a admis cererea privind repunerea în termenul de contestare a dispoziției nr.4960/2005 și a respins acțiunea formulată de reclamanții C.C. și C.A., în contradictoriu cu Municipiul București prin primarul general și Ministerul Finanțelor.

  Prima instanță a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.103 C.proc.civ., deoarece reclamanții, care și-au stabilit domiciliul în Israel, au fost în imposibilitate de a lua la cunoștință de conținutul dispoziției, avându-se în vedere și necesitatea asigurării unui acces la justiție, garantat de art.21 din Constituția României și art.6 din Convenția Europeană.

  S-a mai reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.9467/1975, reclamanții au cumpărat de la S.A. un imobil, situat în București. Terenul construit și neconstruit proprietatea vânzătoarei a urmat regimul stabilit de art.30 din Legea nr.58/1974.

 Construcția cumpărată de reclamanți a fost expropriată cu acordarea de despăgubiri, iar ulterior a fost demolată, pe teren fiind construit un bloc de locuințe.

 Dacă pe teren mai exista construcția, aceștia aveau vocația, în baza Legii nr.18/1991, la constituirea dreptului de proprietate asupra terenului

aferent, trecut în proprietatea statului în temeiul art.30 din Legea nr.58/1974. Construcția fiind demolată, reclamanții nu au dreptul și nici vocația de a obține titlu de proprietate pentru teren și nici despăgubiri, deoarece aceștia nu au deținut niciodată în patrimoniu dreptul de proprietate asupra terenului.

Curtea de Apel București, prin decizia nr.159 A/2006, a respins apelul

declarat de reclamanți, reținând că aceștia au dobândit dreptul de proprietate numai asupra apartamentului.

Dreptul de proprietate asupra terenului nu a aparținut niciodată reclamanților, iar deposedată abuziv de teren a fost vânzătoarea S.A. Prin urmare, nu pot fi cerute despăgubiri pentru un teren care nu a intrat în proprietatea reclamanților, iar la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare părțile au avut reprezentarea faptului că terenul trece în proprietatea statului.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții care, invocând art.304 pct.9 C.proc.civ., au arătat că în privința regimului juridic aplicabil sunt incidente prevederile art.2 alin.(1) lit.i din Legea nr.10/2001.

Au mai susținut că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare vânzătoarea a avut în vedere înstrăinarea întregului imobil (construcție și teren). Dreptul de proprietate asupra terenului nu s-a putut dobândi datorită Legii nr.58/1974, iar în anul 1988 imobilul a fost expropriat, primind despăgubiri modice numai pentru construcții.

La negocierea prețului a fost avut în vedere și terenul, care „a fost scos din înțelegerea părților” prin intervenția brutală a statului, iar dispozițiile Legii nr.58/1974 contraveneau art. 36 din Constituție. Cum dispozițiile art.30 din Legea nr.58/1974 sunt neconstituționale, statul nu a fost niciodată proprietar asupra acestor terenuri și ar fi trebuit ratificat dreptul de proprietate consfințit prin contractele de vânzare-cumpărare în favoarea dobânditorilor de la acea dată.

   Recursul nu este însă fondat, deoarece prin decizia atacată dispozițiile Legii nr.10/2001 au fost corect aplicate în cauză.

   Prin notificarea înregistrată la Primăria municipiului București, la data de 23 mai 2001, reclamanți au solicitat acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 300 mp, situat în București, arătând că imobilul a fost preluat prin expropriere, conform Decretului nr.130/1989, și invocând prevederile Legii nr.10/2001.

  Construcția înstrăinată fiind, preluată de stat prin expropriere și demolată, terenul aferent, care nu mai are regimul juridic stabilit de art.36 alin.(3) din Legea nr.18/1991, face obiectul Legii nr.10/2001, însă, așa cum corect s-a reținut prin decizia atacată, recurenții nu sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în condițiile acestei legi.

  Conform art.3 alin.(1) și art.4 alin.(2) din Legea nr.10/2001, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv, precum și moștenitorii legali sau testamentari ai acestora.

  Condiția esențială pentru a avea dreptul la măsuri reparatorii în baza Legii nr.10/2001 este ca titularul cererii să facă dovada că el sau autorul său deținea imobilul în proprietate la momentul preluării lui de către stat. Or, reclamanți nu erau proprietari ai terenului în litigiu la data preluării de către stat. Trecerea terenului în proprietatea statului nu s-a făcut prin expropriere.

 Terenul care face obiectul notificării, aferent construcției cumpărată de recurenți prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.9467/1975, a trecut în proprietatea statului, în momentul încheierii contractului, în baza art.30 alin.(2) din Legea nr.58/1974.

Potrivit acestui text, în caz de înstrăinare a construcțiilor, terenul aferent

acestora trecea în proprietatea statului, cu plata unei despăgubiri, care se stabilea conform dispozițiilor art.56 alin.(2) din Legea nr.4/1973.

Faptul că terenul aferent construcției, în suprafață de 300 mp, a urmat regimul art.30 din Legea nr.58/1974 este consemnat în contractul de vânzare-cumpărare, contract prin care recurenții au dobândit dreptul de proprietate numai asupra construcției, iar terenul a fost preluat de stat din patrimoniul fostei proprietare, vânzătoarea S.A.

De aceea, în ipoteza anulării actului de preluare, dreptul de proprietate asupra terenului ar fi fost redobândit de către vânzătoare, din patrimoniul căreia a fost preluat bunul și nu de către reclamanți, cărora prin contractul de vânzare-cumpărare nu li s-a transmis dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției.

Dispozițiile art.1.4 lit.c din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr.250/2007 se coroborează cu art.3 alin.(1) și art.4 alin.(2) din Legea nr.10/2001, în raport de care sunt îndreptățite la măsuri reparatorii în baza acestei legi persoanele care aveau calitatea de proprietar al imobilului la data trecerii acestuia în proprietatea statului ori moștenitorii acestora.

Or, în ipoteza înstrăinării construcției și trecerii terenului în proprietatea statului în condițiile art.30 alin.(2) din Legea nr.58/1974, chiar dacă înțelegerea părților privea și terenul, dobânditorului construcției nu i s-a transmis dreptul de proprietate asupra terenului, deoarece, prin lege, terenul era trecut în proprietatea statului direct din proprietatea vânzătorului.

Pentru considerentele expuse, recursul declarat de reclamanți a fost respins ca nefondat.