Act al Uniunii Avocaţilor din România. Primirea în profesia de avocat cu scutirea de examen. Acţiune prematură în lipsa soluţionării contestaţiei la Consiliul Uniunii Avocaţilor din România.
Potrivit art.32 pct.1 din Statutul profesiei de avocat, Consiliul Baroului analizează îndeplinirea condiţiilor pentru primirea în profesie şi întocmeşte un aviz care este înaintat Comisiei Permanente a cărei decizie se contestă la Consiliul Uniunii. Toate acestea sunt acte preparatorii ale deciziei finale ce se emite de Consiliul Uniunii Avocaţilor din România, acest din urmă act putând fi supus controlului legalităţii instituit prin Legea nr.29/1990. În lipsa acestui ultim act, acţiunea în contencios administrativ este prematură.
(Secţia de contencios administrativ,
decizia nr.113 din 17 ianuarie 2003)
Reclamantul Ş.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Avocaţilor din România şi Baroul de Avocaţi Maramureş, obligarea de a emite decizia de primire în profesia de avocat cu drept de exercitare a profesiei, scutire de examen şi obligarea de-a fi înscris pe tabelul avocaţilor; cu data pronunţării sentinţei.
În luna februarie 2001, reclamantul a depus la Baroul Maramureş cerere pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, conform prevederilor art.14 alin.2 lit. din Legea nr.51/1995, modificată prin Legea nr.231/ 04 decembrie 2000.
După susţinerea interviului al cărui rezultat nu i-a fost adus la cunoştinţă de către Baroul Maramureş, a primit la data de 10 iulie 2001 decizia nr.1130/2001 a Comisiei permanente a U.A.R. prin care i s-a respins cererea de scutire de examen în raport de temeiurile de fapt cuprinse în avizul Baroului Maramureş.
Curtea de Apel Cluj, Secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.347 pronunţată la 17 octombrie 2001 a respins acţiunea formulată de reclamant împotriva pârâţilor Uniunea Avocaţilor din România şi Baroul de Avocaţi Maramureş.
Instanţa de fond a reţinut că deşi reclamantul a formulat contestaţie, aceasta nu a fost soluţionată de Consiliul Uniunii Avocaţilor conform art.63 lit.h din Legea nr.51/1995, iar avizul baroului, cât şi decizia Comisiei permanente au caracterul de acte preparatorii ce stau la baza deciziei finale, astfel că până la expirarea tuturor jurisdicţiilor administrative prevăzute de legile speciale, acţiunea este inadmisibilă.
Reclamantul a declarat recurs, susţinând că au fost respectate dispoziţiile art.5 din Legea nr.29/1990, în sensul că s-a adresat în prealabil autorităţii administrative aşa cum prevăd dispoziţiile art.52(1) şi (2) din Statut şi art.63 lit.h din Legea nr.51/1995 republicată.
S-a mai arătat că intimata U.A.R. refuză soluţionarea cererii în termen, încălcând astfel legea aşa cum a procedat şi Baroul Maramureş, care l-a supus la examen scris şi oral, încălcându-se astfel art.65 lit.d din Legea nr.51/1995 care scuteşte de examen pe jurişti.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.32 pct.1 din Statutul Profesiei de Avocat, Consiliul Baroului analizează îndeplinirea condiţiilor pentru primirea în profesie şi întocmeşte avizul motivat pe care-l înaintează Comisiei Permanente.
Toate cazurile de primire în profesie cu scutire de examen sunt soluţionate individual potrivit art.52 pct.2 din Statut, iar decizia Comisiei Permanente se contestă la Consiliul Uniunii în termen de 15 zile de la data comunicării.
Rezultă că avizul Consiliului Baroului, cât şi decizia Comisiei Permanente, sunt acte preparatorii ale deciziei finale emise de Consiliul U.A.R. şi că numai acest din urmă act poate fi supus controlului legalităţii instituit de Legea nr.29/1990.
Cum recurentul nu se regăseşte în această situaţie, atare jurisdicţie fiind prevăzută prin legile speciale enunţate în mod întemeiat, instanţa de fond a reţinut că măsurile dispuse până în această fază nu sunt irevocabile, soluţionarea favorabilă putând fi dată prin decizia Consiliului U.A.R.
În lipsa unei atari decizii, cererea este prematură, recurentul având posibilitatea să o atace în contencios numai la emiterea acesteia.
În legătură cu refuzul Consiliului U.A.R. de a se pronunţa, instanţa urmează să constate că o atare cerere nu poate fi făcută în recurs, ci numai pe cale separată.
În consecinţă, recursul a fost respins.