Ședințe de judecată: Ianuarie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

Taxă de clawback. Corecta identificare a bazei de calcul a valorii aceste taxe.

 

            Legea nr. 95/2006, art. 3631

Ordinul nr. 928/591/2010, art. 1 lit. b) şi art. 4 alin. (1) şi (2)

 

Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din Ordinul comun nr. 928/591/2010 al Ministrului  Sănătăţii şi Casei   Naţionale   de  Asigurări de Sănătate, valoarea contribuţiei trimestriale instituită prin art. 3631 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii se determină prin aplicarea procentului de contribuţie, stabilit potrivit alin. (1) al aceluiaşi articol, asupra totalului de venituri obţinute trimestrial, definite la art. 1 lit. b) din acest ordin, după deducerea TVA.

Este nelegală stabilirea contribuţiei clawback prin raportare la volumul vânzărilor trimestriale, acesta reprezentând baza de calcul pentru determinarea procentului de contribuţie iar nu baza de calcul pentru valoarea contribuţiei datorate. Faptul că persoana obligată la plata acestei contribuţii nu şi-a adus la îndeplinire, alături de obligaţia de declarare a valorii vânzărilor trimestriale prin completarea declaraţiilor 2a şi 2b prevăzute de Ordinul comun nr. 351/464/2011 de modificare şi completare a Ordinului comun nr. 928/591/2010 - şi obligaţia de declarare a valorii încasărilor efective prin completarea declaraţiilor trimestriale 2a1 şi 2b1 prevăzute de acelaşi ordin, nu poate justifica stabilirea contribuţiei clawback prin raportare la volumul vânzărilor iar nu la volumul încasărilor efective, întrucât cadrul legislativ în materie nu prevede o asemenea sancţiune pentru plătitori şi nici competenţa autorităţii administrative de a emite notificări cu privire la sumele estimate de plată.

Decizia nr. 7097 din 6 noiembrie 2013

 

Notă: art. 3631din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii a fost abrogat începând cu data de 1 octombrie 2011, de O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, publicată în M. Of. nr.  680 din 26/09/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

 

Prin acţiunea  înregistrată la 16 ianuarie  2012, reclamanta L SA a solicitat anularea  notificării nr. 8327/15 noiembrie 2011 emisă de pârâta  Casa Naţională de Asigurări de Sănătate pentru suma  de  2.648.880, 81 lei cu titlul de contribuţie  clawback  aferentă trimestrului II2010.

În motivarea acţiunii, reclamanta a   arătat   că, prin notificarea  nr. NLD 8809/4 noiembrie  2010 pârâta  i-a pus în vedere împrejurarea  că datorează suma de 2648.880,81 lei cu titlul de contribuţie clawback în baza  dispoziţiilor   Ordinului comun nr. 928/59/2010 emis de   Ministrul Sănătăţii şi Preşedintele Casei Naţionale  de Asigurări   de Sănătate.

Potrivit acestor norme, contribuţia  clawback a   fost stabilită, atât din punct de vedere al bazei  taxabile, cât şi din punctul de vedere al procentului  de contribuţie, prin raportare la totalul sumelor  contractate sau facturate de contribuabili, în trimestrul de   referinţă pentru vânzările de medicamente din cadrul programelor naţionale de sănătate, de medicamente de care beneficiază asiguraţii în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală şi de   medicamente   de care   beneficiază asiguraţii în tratamentul spitalicesc, vândute în sistemul  de asigurări sociale de sănătate   către   furnizorii de medicamente  în tratamentul ambulatoriu şi către  unităţile sanitare cu paturi, în  cadrul unui trimestru.

Reclamanta  a   învederat că acest ordin este   în contradicţie cu dispoziţiile   art. 363/1 din Legea   nr. 95/2006, potrivit cărora, contribuţia clawback urma  să fie imputată asupra  încasărilor trimestriale obţinute în urma vânzărilor de medicamente  compensate, iar nu asupra sumelor facturate sau contractate pentru vânzările de asemenea medicamente, independent de încasarea   lor, deoarece   contribuţia   se stabileşte în funcţie de volumul vânzărilor, conform grilei privind  contribuţia trimestrială datorată pentru veniturile  obţinute,  prevăzută   în Anexa   nr. 14 a legii.

Pentru înlăturarea  acestei contradicţii, s-a arătat   că Ordinul  nr. 928/591/2010 a  fost modificat prin Ordinul comun nr. 351/2011, prin care s-a   clarificat că stabilirea   contribuţiei   se va face  prin raportare la datele comunicate în declaraţiile  2a1 şi 2 b1, respectiv la încasările trimestriale. În normele astfel aprobate, au fost reglementate două declaraţii noi 2a1 şi 2b1, prin care  contribuabilii erau obligaţi să raporteze cuantumul încasărilor generate de   vânzarea de medicamente compensate.

Reclamanta  a mai arătat  că, după   abrogarea   textelor din Legea   nr. 95/2006 privind  contribuţia clawback prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 şi în contradicţie cu prevederile   Ordinului  comun nr. 351/2011, pârâta   a  emis   o nouă notificare  cu nr. NLD nr. 8327/15 noiembrie 2011 prin care   s-a stabilit în mod greşit cuantumul   contribuţiei  pentru   trimestrul II 2010  prin raportare la volumul vânzărilor declarate  în luna  iulie 2010.

Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal  a pronunţat  sentinţa   civilă   nr. 3.119/11 mai 2012, prin care a admis  acţiunea şi a anulat notificarea nr. 8327/15 noiembrie 2011 emisă de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Instanţa de fond a   reţinut că notificarea  contestată a   fost emisă prin raportare   la datele   aferente declaraţiilor 2a şi 2b declarate   de reclamantă în lunile iunie – iulie 2010, cu încălcarea dispoziţiilor  art. 363/1 din Legea  nr. 95/2006, potrivit cărora, deţinătorii  autorizaţiilor de punere pe piaţă a  medicamentelor care realizează încasări din comercializarea în România a  medicamentelor respective participă, după deducerea  taxei pe valoarea   adăugată, cu o contribuţie trimestrială din valoarea   acestor încasări, stabilită în funcţie de volumul vânzărilor, conform grilei privind contribuţia trimestrială datorată   pentru   veniturile obţinute, prevăzute în anexa nr. 14 a   legii.

Judecătorul fondului a avut astfel în vedere  că, potrivit legii, procentul contribuţiei   se aplică asupra valorii încasărilor   de medicamente, raportate   prin    declaraţiile  2 a1 şi 2 b1. Aceeaşi concluzie  a   fost reţinută şi faţă de dispoziţiile   art. 1 lit. b şi art. 4 alin. 2 din Ordinul comun nr. 928/591/2010 al Ministrului  Sănătăţii şi Casei   Naţionale   de  Asigurări de Sănătate , în sensul că, procentul contribuţiei   se aplică asupra totalului veniturilor trimestriale obţinute, respectiv asupra   încasărilor   trimestriale.

În lipsa datelor pe care   reclamanta nu le-a putut  raporta  prin declaraţiile 2a1 şi 2b1, s-a  considerat că pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a aplicat  în mod greşit procentul de contribuţie asupra volumului vânzărilor şi s-a constatat   nelegalitatea notificării întocmite prin raportare la acest   volum raportat  de  reclamantă în perioada   iunie – iulie 2010.

Dispunând  anularea   notificării nr. 8327/15 noiembrie 2011, instanţa de  fond a   motivat de asemenea  că, nedepunerea  declaraţiilor 2 a1 şi 2 b1 nu poate   fi sancţionată cu stabilirea  contribuţiei prin raportare la volumul de vânzări şi nu la încasări, deoarece  sancţiunile pentru asemenea ipoteze sunt prevăzute   expres în art. 365 din Legea  nr. 95/2006 şi art. 7 – 8 din Ordinul comun nr. 928/591/2010.

3.Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, a declarat  recurs  pârâta  Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, solicitând  ca, în temeiul   dispoziţiilor   art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, să fie  modificată hotărârea atacată, în sensul  respingerii ca neîntemeiate a   acţiunii formulate   de reclamanta L –S.A.

Ca prim motiv de recurs s-a invocat greşita   respingere a   cererii de introducere în cauză a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, învederându-se că, potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului  nr. 77/2011, începând cu data  de 1 octombrie 2011, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală s-a subrogat în drepturile şi obligaţiile  recurentei în calitate de creditor bugetar, având obligaţia   de continuare a   procedurilor de administrare a   contribuţiei de claw-back datorată de deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a   medicamentelor sau reprezentanţii legali ai acestora.

Raportat  şi la   dispoziţiile   Codului de   procedură   fiscală, conform cărora, contribuţia   de claw-back este asimilată obligaţiei   fiscale, recurenta   a  arătat  că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală care   calitatea de parte în proces, fiind   titulara   obligaţiei  care  formează  conţinutul raportului  juridic de drept material dedus judecăţii.

În consecinţă, s-a precizat că, obligaţia   de continuare a  procedurilor  de administrare   a  contribuţiei  de claw – back şi de   subrogare în drepturile C.N.A.S. presupune în mod implicit şi continuarea activităţii deja întreprinse de către aceasta   în ceea   ce priveşte   stabilirea   şi calculul contribuţiei datorate   în baza   datelor   furnizate   de către  deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a   medicamentelor.

Cel de-al doilea   motiv   de recurs a   fost invocat pe fondul cauzei, criticându-se soluţia   de admitere a  acţiunii  şi de   anulare a  notificării nr. NLD 8327/15 noiembrie 2011, în condiţiile în care  nu s-a avut în vedere că societatea  intimată nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de art. 5 alin. 2 din Ordinul comun nr. 928/591/2010 emis  de Ministrul Sănătăţii şi de Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, de a depune pe suport de hârtie şi în format  electronic declaraţiile din anexele nr. 2a1 şi 2b1 ale ordinului în primele 5 zile ale lunii   următoare celei în care au fost încasate în totalitate veniturile  aferente unui trimestru.

În dezvoltarea motivului de recurs, s-a  arătat  că, nedepunerea   celor două declaraţii  de către   intimată şi deci neîndeplinirea unei   obligaţii   prevăzute de actele normative în vigoare nu poate fi reţinută ca o culpă a casei recurente, întrucât aceasta, în baza datelor depuse pe proprie răspundere de societate i-a comunicat   doar   o sumă estimativă de plată, având  în vedere   că, prin casele de asigurări de sănătate, a  decontat   integral medicamentele furnizate în sistemul  de asigurări de sănătate în trimestrul II 2010 şi nivelul procentului   de contribuţie de 9% a   fost stabilit conform Anexei nr. 14 din Legea   nr. 95/2006.

Ca o consecinţă a  nedepunerii de către  intimată a   declaraţiilor pe proprie răspundere privind volumul de încasări aferente trimestrului II 2010, ci doar a volumului de vânzări aferente acestui trimestru în sumă  de 29.432.009 lei, recurenta a arătat  că a  procedat legal la comunicarea  sumei de   plată în cuantum de 2.248.880,81 lei, prin notificarea nr. NLD 8327/15 noiembrie  2011, întocmită cu respectarea dispoziţiilor  art. 5 alin. 4 şi 5 din  Ordinul comun nr. 928/591/2010.

Conform acestei reglementări, contribuţia datorată în funcţie   de datele raportate prin declaraţiile 2a1 şi 2b1, respectiv încasările, se notifică de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate  în termen de 15 zile de la data  depunerii  declaraţiilor şi se comunică persoanelor nominalizate la art. 363/1 alin. 1 şi 2 din Legea   nr. 95/2006, iar sumele  notificate pot fi contestate   în termen   de 3 zile  de la data   aducerii la cunoştinţă, la  comisia   de contestaţii formată din 3 reprezentanţi ai Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate  şi constituită  prin Ordin  al preşedintelui acestei case.

Recursul este nefondat.

Cadrul procesual al litigiului a fost corect determinat de prima instanţă în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată şi autoritatea publică emitentă a   actului administrativ contestat, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în calitate de  titulară a  drepturilor şi obligaţiilor din raportul juridic dedus judecăţii.

Invocarea ca prim motiv de recurs a încălcării dispoziţiilor art. 9 alin. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului  nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, în sensul că se impunea introducerea  în cauză a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală  în calitate de pârâtă, se dovedeşte a  fi lipsită de temei.

Conform prevederilor legale invocate de recurentă, începând cu data   de 1 octombrie 2011, când acestea au intrat  în vigoare, procedurile de administrare a   creanţelor reprezentând contribuţia   claw – back vor fi continuate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi în consecinţă subrogarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală intervine numai pentru procedurile de administrare a creanţelor, iar nu şi în ceea ce priveşte stabilirea  acestora anterior datei respective, pentru care  competenţa  aparţinea   Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

Noţiunea de administrare a creanţei avută în vedere de dispoziţiile art. 9 alin. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 se referă numai la procedura de încasare şi de   executare silită a creanţelor deja stabilite şi nu poate fi extinsă pentru operaţiunile juridice premergătoare de constatare a   existenţei şi întinderii creanţei şi care au ca obiect  individualizarea procentului de contribuţie, a bazei de calcul, calcularea efectivă a   sumei datorate cu titlu de taxă de clawback şi comunicarea acesteia către   debitor, ca atribuţii exclusive ale Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate  în perioada trimestrului II al anului 2010, avută în vedere la emiterea notificării  contestate  în prezenta cauză.

Această concluzie se impune faţă de reglementarea cuprinsă în art. 9 alin. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului  nr. 77/2011, care   prevede expres că, pentru medicamentele  incluse în programele naţionale de sănătate, pentru  medicamentele  de care beneficiază asiguraţii în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate şi pentru medicamentele de care  beneficiază   asiguraţii în tratamentul spitalicesc, vândute anterior   intrării   în vigoare  a acestui act normativ, contribuţia datorată potrivit art. 363/1 din Legea  nr. 95/2006 privind  reforma în domeniul sănătăţii, se stabileşte de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi se plăteşte conform reglementărilor în vigoare la data  vânzării acestora.

 Faţă de considerentele  de fapt şi de drept expuse anterior, va fi respinsă ca nefondată critica formulată în primul motiv  de recurs cu privire la greşita stabilire a cadrului procesual al litigiului, prin neaplicarea prevederilor art. 9 alin. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului  nr. 77/2011.

Critica formulată pe fondul pricinii prin cel de-al doilea  motiv de recurs va fi respinsă de asemenea, ca nefondată, constatându-se că este legală şi temeinică  soluţia de admitere a  acţiunii şi de   anulare a   notificării nr. 8327/15 noiembrie 2011.

Nelegalitatea notificării nr. 8327/15 noiembrie 2011 a   fost corect constată de judecătorul fondului   faţă de   emiterea  acesteia cu încălcarea   dispoziţiilor legale  care   au fost indicate ca temei juridic şi care   erau în vigoare la data  faptului juridic generator al obligaţiei de plată pentru contribuţia  clawback: art. 363/1 din Legea nr. 95/2006 şi art. 4 – 5 din  Normele aprobate prin Ordinul comun nr. 928/591/2010 al Ministrului Sănătăţii şi al Preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, modificat  şi completat prin Ordinul comun nr. 351/464/2011.

Taxa  clawback a fost reglementată prin dispoziţiile  art. 363/1 din Legea   nr. 95/2006, potrivit cărora, pentru finanţarea unor  cheltuieli de sănătate, deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, pentru medicamentele incluse  în programele  naţionale de sănătate, pentru   medicamentele   de care beneficiază asiguraţii în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie  medicală, în sistemul  de asigurări  sociale de sănătate şi pentru medicamentele de care  beneficiază asiguraţii în tratamentul  spitalicesc, care realizează  încasări din comercializarea în România  a medicamentelor respective, participă, după deducerea taxei pe valoarea adăugată, cu o contribuţie trimestrială din valoarea acestor încasări, stabilită în funcţie de volumul vânzărilor, conform grilei privind contribuţia trimestrială datorată  pentru veniturile  obţinute, prevăzută în anexa nr. 14 a  legii.

În art. 4 alin. 1 din Ordinul comun nr. 928/591/2010 s-a prevăzut că, procentul contribuţiei se determină în funcţie de volumul vânzărilor de medicamente, stabilit pe baza declaraţiilor 2a şi 2b, care cuprind lista medicamentelor vândute în sistemul de asigurări de sănătate, pentru tratamentul ambulatoriu ori pentru  unităţi sanitare cu paturi.

Aceeaşi normă a prevăzut la alin. 2 că, valoarea  contribuţiei trimestriale se determină prin aplicarea procentului de contribuţie asupra totalului   de venituri obţinute trimestrial, definit în art. 1 lit. b din reglementarea   respectivă ca fiind valoarea încasată  într-un trimestru, după deducerea TVA, în urma comercializării întregii cantităţi de medicamente incluse în programele naţionale de sănătate.

Pentru a se clarifica distincţia dintre baza de calcul a   procentului de contribuţie şi baza de calcul pentru valoarea contribuţiei datorate, prin Ordinul comun nr. 351/464/2011 de modificare şi de completare a  Ordinului   comun nr. 928/591/2010 s-a prevăzut obligaţia plătitorilor de a declara  atât valoarea vânzărilor, cât şi valoarea   încasărilor efective, depunând pentru fiecare trimestru declaraţiile  2a şi 2b privind valoarea vânzărilor pentru stabilirea procentului  de contribuţie, dar şi declaraţiile  2a1 şi 2b1 privind valoarea  încasărilor efectiv realizate din comercializarea medicamentelor în tratamentul  ambulatoriu sau către   unităţile sanitare cu paturi pentru  a se stabili cuantumul  contribuţiei datorate  cu titlul de taxă clawback în trimestrul respectiv.

Pentru trimestrul II 2010, perioadă avută în vedere  la emiterea notificării nr. 8327/15 noiembrie 2011, intimata – reclamantă a   depus declaraţiile  2a şi 2b cu privire la volumul vânzărilor de medicamente, fără însă a   depune şi declaraţiile   2a1 şi 2b1 cu privire la valoarea  încasărilor efective, motivând în nota adresată recurentei la data  de  29 septembrie 2011, că realizează numai   vânzări directe către distribuitorii  de medicamente, astfel că nu are  posibilitatea să cunoască  destinaţia finală a   produselor vândute şi valoarea   încasărilor efectiv realizate din vânzarea medicamentelor utilizate în tratamentul ambulatoriu şi a  celor utilizate în unităţile sanitare cu paturi.

Deşi prin această notă justificativă s-au solicitat informaţii suplimentare pentru completarea declaraţiilor 2a1 şi 2b1, recurenta  nu a  comunicat un răspuns , procedând în mod nelegal la întocmirea   notificării nr. 8327/15 noiembrie 2011, prin care  suma   estimată de plată de  2.648.880,81 lei a fost stabilită numai pe baza volumului  de vânzări aferente trimestrului II 2010 în sumă de 29.432.009 lei, declarate de către   intimată prin declaraţiile 2a şi 2b.

Fără a contesta obligaţia legală a intimatei de a depune declaraţiile 2a1 şi 2b1, chiar în cazul în care nu există date, urmând a se completa cu zero câmpurile obligatorii, conform dispoziţiilor art. 5 alin. 2 din Ordinul comun nr. 351/464/2011, judecătorul fondului a   reţinut în mod întemeiat că nu există un temei legal pentru stabilirea  contribuţiei clawback datorate în trimestrul II 2010 pe baza volumului vânzărilor raportate prin declaraţiile  2a şi 2b, care reprezintă baza de calcul pentru determinarea procentului de contribuţie.

Lipsa unei   justificări obiective şi rezonabile a cuantumului contribuţiei clawback stabilită pentru intimată a   determinat anularea   notificării întocmită de către recurentă cu încălcarea dispoziţiilor art. 363/1 din Legea nr. 95/2006, care   prevăd pentru deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a   medicamentelor  obligaţia de a plăti o contribuţie stabilită în funcţie  de valoarea încasărilor realizate din comercializarea în România a   medicamentelor respective.

În apărările formulate la instanţa de fond, recurenta   - pârâtă a  recunoscut implicit nelegalitatea modalităţii de calcul a  contribuţiei clawback datorată de intimata – reclamantă prin raportarea greşită la volumul vânzărilor  declarate în lunile  iunie – iulie 2010, considerând însă că nu a încălcat prevederile legale prin notificarea  astfel întocmită, cu motivarea că aceasta cuprinde numai suma estimativă  datorată, în condiţiile în care, pentru perioada respectivă, nu s-au  depus declaraţiile 2a1 şi 2b1.

Această susţinere, reiterată în recurs, se dovedeşte a fi lipsită de temei faţă de dispoziţiile art. 5 alin. 4 din Ordinul comun nr. 351/464/2011, conform cărora, contribuţia datorată în funcţie de datele raportate  prin declaraţiile 2a1 şi 2b1 se notifică de către   Casa Naţională de Asigurări de Sănătate în termen   de 15 zile de la data depunerii declaraţiilor, ceea ce exclude ipoteza expusă de recurentă cu privire la reglementarea unei proceduri distincte, de estimare a sumei datorate, care să  fie corectată ulterior în funcţie de volumul încasărilor efective.

De asemenea, se constată că, nedepunerea declaraţiilor 2a1 şi 2b1 nu are drept consecinţă stabilirea contribuţiei prin raportare la volumul  vânzărilor, întrucât cadrul legislativ  incident în cauză nu prevede o asemenea sancţiune  pentru plătitori  şi nici  competenţa autorităţii administrative de a emite notificări cu privire la sumele estimate de plată .

Contrar susţinerilor  recurentei, se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. 1 din Ordinul comun nr. 351/464/2011, nerespectarea termenelor de depunere a declaraţiilor prevăzute la art. 5 alin. 1 şi 2 din acelaşi  ordin sau depunerea lor cu date incomplete şi/sau incorecte se notifică de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate în termen de 15 zile de la data  depunerii.

În condiţiile în care recurenta nu a întocmit o asemenea notificare şi nu a răspuns solicitării adresate de intimată prin nota justificativă din 29 septembrie 2011, a procedat nelegal la stabilirea cuantumului contribuţiei de clawback şi la notificarea acestuia către plătitor.

Contribuţia de clawback este asimilată obligaţiei fiscale, potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului  nr. 77/2011, ceea ce impune ca actul de constatare  a   sumei de plată  să fie conform  şi principiului certitudinii impunerii, ca principiu al fiscalităţii prevăzut expres în art. 3lit. b din Codul fiscal.

Asigurarea   respectării acestui principiu implică elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea şi sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceştia să poată urmări şi înţelege  sarcina fiscală ce le revine, precum şi să poată determina influenţa deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale.

În consecinţă, fiind întocmită prin raportare la o altă bază de calcul decât cea prevăzute de lege şi în lipsa unor elemente concrete cu privire la suma   datorată de către intimată cu titlul de contribuţie de clawback pentru veniturile încasate în trimestrul II 2010 din vânzarea de medicamente incluse în programele naţionale de sănătate, notificarea nr. NLD 8327/15 noiembrie 2011 a   fost corect anulată prin hotărârea instanţei de fond şi nu există temei pentru casarea  sau modificarea  acesteia, astfel că va fi respins  ca nefondat recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Înalta Curte a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.