Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea introductivă reclamantul P.G. în contradictoriu cu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a solicitat anularea Ordinului nr. 504 din 23 aprilie 2009 emis de pârât și repunerea în drepturile deținute înainte de aplicarea O.U.G. nr. 37/2009.
2. Hotărârea Curții de Apel
Prin Sentința nr. 4071 din 8 iunie 2011 a Curții de Apel București, pronunțată după casarea cu trimitere dispusă prin Decizia nr. 1711 din 23 martie 2011 de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admisă acțiunea reclamantului P.G. formulată în contradictoriu cu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale în sensul că a fost anulat ordinul atacat și a fost dispusă repunerea reclamantului în toate drepturile deținute anterior O.U.G. nr. 37/2009 și a ordinului contestat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin Ordinul nr. 504 din 23 aprilie 2009 emis de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale reclamantul P.G. a fost eliberat din funcția publică de conducere de inspector șef adjunct din cadrul ITM Teleorman, în temeiul art. III din O.U.G. nr. 37/2009, acordându-i-se și un preaviz în acest sens.
Instanța a reținut că prin Decizia nr. 1257/2009 a Curții Constituționale s-a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 este neconstituțională, motiv pentru care și actul administrativ emis în temeiul unui act normativ neconstituțional este viciat.
Instanța de primă jurisdicție a reținut că reclamantul a fost vătămat de actul emis atât sub aspectul carierei, cât și din punct de vedere pecuniar.
3. Recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale
Prin motivele de recurs formulate recurentul a criticat hotărârea pronunțată de instanța de fond ca nelegală și netemeinică, susținând că nu au fost apreciate în mod corect nici circumstanțele și nici situația de fapt și de drept, fiind pronunțată în cauză o hotărâre cu aplicarea greșită a legii.
Recurentul a precizat că temeiul legal pe care se sprijină hotărârea instanței nu poate fi acceptat, întrucât raportarea la art. 9 alin. (4) și (5) C. proc. civ. pe considerentul reținut de instanță, respectiv că acțiunea a fost introdusă ulterior declarării neconstituționalității actului normativ în discuție este în contradicție cu data la care a fost publicată în M.O. Decizia nr. 1257/2009, respectiv la data de 6 noiembrie 2009, în condițiile în care rezultă din actele dosarului că acțiunea a fost introdusă anterior acestei date.
Pentru aceste motive, recurentul a susținut excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Recurentul a criticat formularea din dispozitivul instanței de fond întrucât este mult prea generală, susținând că este necesară o formulare clară, lipsită de echivoc pentru a putea fi pusă în executare această hotărâre.
Recurentul a susținut că prin ordinul atacat au fost respectate dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009, act normativ legal la data emiterii ordinului atacat.
II. Decizia instanței de recurs
Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte a reținut că în cauză ordinul atacat, obiect al acțiunii judiciare, a fost emis în temeiul dispozițiilor art. III alin. (1) și (11) din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, potrivit cărora:
„(1) Funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanță de urgență, care face parte integrantă din aceasta, precum și adjuncții acestuia, se desființează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
(11) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, funcționarilor publici și personalului încadrat în regim contractual, care ocupă posturi dintre cele prevăzute la alin. (1), li se vor aplica în mod corespunzător dispozițiile legale cu privire la încetarea raporturilor de serviciu, respectiv a raporturilor de muncă prevăzute în Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv în Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare”.
Înalta Curte a reținut că prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională, ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a) din Constituție, s-a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 este neconstituțională, ca urmare a faptului că această ordonanță de urgență este lovită de un viciu de neconstituționalitate, fiind adoptată de Guvern cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, potrivit cărora „Ordonanțele de urgență(…) nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului (…)”.
Or, a argumentat Curtea Constituțională, prin O.U.G. nr. 37/2009 au fost eliminate din categoria funcționarilor publici de conducere funcțiile de director executiv și director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale.
Totodată, Înalta Curte reține că O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009 care, la rândul său, prin Decizia nr. 1629/2009, a fost declarată neconstituțională în privința dispozițiilor art. I pct. 1 - 5 și 26, art. II, art. IV, art. V, art. VIII și anexa 1, cu motivarea că acestea conțin aceleași reglementări și aceleași soluții legislative, ca și cele ce au constituit obiectul O.U.G. nr. 37/2009 în privința neconstituționalității căreia Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 1257/2009.
Față de aspectele arătate, Înalta Curte a reținut că instanța de fond a apreciat corect că actul administrativ atacat este nelegal, întrucât a fost emis în temeiul unei Ordonanțe de urgență în privința căreia Curtea Constituțională a statuat că este neconstituțională.
În același sens, Înalta Curte are în vedere și considerentele Curții Constituționale din cuprinsul Deciziei nr. 414/2010 referitoare la neconstituționalitatea modificărilor aduse Legii nr. 188/1999, atunci când, în analiza efectelor Deciziilor nr. 1257 din 7 octombrie 2009 și nr. 1629 din 3 noiembrie 2009, se afirmă că „lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare are drept efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora (contractele de management, actele administrative data în aplicarea celor două ordonanțe de urgență)”.
Înalta Curte reține că admiterea opiniei contrare a recurentului ar echivala cu lipsirea de orice finalitate a procedurii de exercitare a controlului de constituționalitate, reglementată prin Legea nr. 47/1992.
Înalta Curte a reținut că sunt neîntemeiate și criticile privind lipsa procedurii prealabile, iar acest motiv de recurs nu poate fi primit de Înalta Curte văzând dezlegarea dată acestei excepții, cu putere de lucru judecat, prin Decizia nr. 1711 din 23 martie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cauza de față.
Pentru aceste considerente, văzând că nu sunt invocate motive de modificare sau casare a sentinței atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va menține hotărârea instanței de fond și, pe cale de consecință, va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva Sentinței nr. 4071 din 8 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2012.
Procesat de GGC - LM