Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 3206/ COM din 19 mai 2010, Tribunalul Constanța, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC R.L.I.F.N. SA București, a obligat pârâta SC A.P.C. SRL la plata următoarelor sume în favoarea reclamantei: 114.639,39 lei, reprezentând despăgubiri datorate în baza contractului de leasing financiar din 20 decembrie 2005, cu posibilitatea reactualizării potrivit art. 371 alin. (3) C. proc. civ.,cu rata inflației aferentă perioadei cuprinse între data pronunțării hotărârii și data plății integrale a debitului și 3.909 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin Decizia civilă nr. l37/COM din 15 octombrie 2010 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC A.P.C. SRL împotriva Sentinței civile nr. 3206/ COM din 19 mai 2010 pronunțate de Tribunalul Constanta, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Împotriva acestei decizii, pârâta SC A.P.C. SRL Constanta a declarat recurs, solicitând în esență modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului formulat.
Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, chestiunea timbrajului, reține că, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 20 alin. (1) și (2) din aceeași lege, taxele de timbru se achită și se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanță.
Potrivit prevederilor art. 20 (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a legii, în cazul în care, partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată ca netimbrată.
În speță, se reține că recurenta-pârâtă a depus la dosarul cauzei, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 150 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei și, deși a fost citată cu mențiunea completării taxei judiciare de timbru cu suma de 1802 lei și timbru judiciar în valoare de 2 lei, în mod nejustificat nu s-a conformat obligației de plată a diferenței menționate.
Constatând că, recurenta-pârâtă nu și-a îndeplinit anticipat obligația de satisfacere integrală a taxei de timbru și a timbrului judiciar și nici până la termenul din data de 3 martie, stabilit de Înalta Curte, termen, pentru care a fost legal citată cu această mențiune și reținând că, în cauză nu sunt incidente niciunul dintre motivele legale de scutire de la obligația de achitare a timbrajului, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 modificată și completată și celor ale art. 35 alin. (1) și 5 din Normele metodologice de aplicare, cu referire la art. 9 din O.G nr. 32/1995 modificată și să dispună anularea recursului ca insuficient timbrat.
Față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte va anula ca insuficient timbrat recursul declarat de pârâta SC A.P.C. SRL Constanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de pârâta SC A.P.C. SRL Constanța împotriva Deciziei civile nr. 137/ COM din 15 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 martie 2011.