Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 108 din 06 aprilie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.F., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și a dispus anularea actului de constatare din 07 decembrie 2009 emis de autoritatea pârâtă.
Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a constatat că, pentru a reține starea de incompatibilitate a reclamantului, partea adversă a valorificat adresa Oficiului Național al Registrului Comerțului din 17 august 2008, din care rezultă că acesta figura la data numirii în funcție ca și asociat al SC M.C. SRL.
Sub acest aspect, judecătorul fondului a arătat că societate comercială anterior individualizată se afla în procedura falimentului, fiind dizolvată printr-o sentință irevocabilă.
Prima instanță a subliniat faptul că este corectă și pertinentă susținerea reclamantului, în sensul că societatea era dizolvată cu mai bine de un an înainte de numirea acestuia în funcția de judecător.
Pe de altă parte, Curtea de apel a reținut faptul că reclamantul a precizat în declarația sa un venit net de 3.731 RON obținut ca urmare a tranzacțiilor B.V.B. și că venitul său din asemenea tranzacții nu a fost de 26.000 RON, așa cum a constatat inspectorul de integritate, ci doar de 6.000 RON, sumă ce se apropie mai mult de declarația sa decât de cele susținute de pârâtă.
Împotriva acestei hotărârii judecătorești a fost promovat recurs în termen legal de către pârâtă, care a solicitat, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ., modificarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul respingerii contestației ca nefondată.
În dezvoltarea căii extraordinare de atac, recurenta arată că sentința a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Sub acest aspect, au fost amintite prevederile art. 101, art. 102 lit. b) din Legea nr. 161/2003, dar și ale art. 43 din Legea nr. 144/2007, precum și ale art. 8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 303/2004.
În opinia recurentei, partea adversă s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 01 iulie 2008-31 decembrie 2008, întrucât a ocupat atât funcția de judecător la Judecătoria Tulcea, cât și calitatea de asociat la SC M.C. SRL.
În plus, recurenta invocă adresa din 19 octombrie 2009 emisă de Administrația Finanțelor Publice Galați.
Prin întâmpinarea de la dosar, intimatul C.F. solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, respingerea recursului ca nefondat.
În cauză nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii.
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt în raport de materialul probator administrat în litigiul dedus judecății și a realizat o încadrare juridică adecvată acestei situații de fapt.
După cum rezultă din actele dosarului, prezenta cerere de chemare în judecată se referă la anularea actului de constatare încheiat la data de 07 decembrie 2009 de recurenta Agenția Națională de Integritate.
Din conținutul acestui act administrativ reiese faptul că a existat o stare de incompatibilitate la intimatul C.F., în perioada 01 iulie 2008-31 decembrie 2008, întrucât a deținut atât funcția de judecător la Judecătoria Tulcea, cât și calitatea de asociat la SC M.C. SRL.
Autoritatea publică recurentă a luat în considerare adresa Oficiului Național al Registrului Comerțului din 17 martie 2008, potrivit căreia la data numirii în funcția de judecător (01 iulie 2008), partea adversă figura în evidențele Oficiului Național al Registrului Comerțului în calitate de asociat la societatea individualizată anterior.
În plus, aceeași autoritate a avut în vedere adresa din 19 octombrie 2009 emisă de Administrația Finanțelor Publice Galați, prin care persoana fizică amintită mai sus a realizat un venit net din transferul titlurilor de valoare în anul fiscal 2007, în sumă de 26.000 RON, venit nedeclarat în declarația de avere depusă.
Într-adevăr, art. 101 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare precizează că funcția de judecător și procuror este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior.
În plus, art. 102 lit. b) prima teză din aceeași reglementare prevede că magistraților le este interzis să aibă calitatea de asociat la societăți comerciale.
În altă ordine de idei, art. 43 alin. (1) din Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate arată că declarațiile de avere și de interese reprezintă acte personale și irevocabile putând fi rectificate numai în condițiile prevăzute de prezenta lege.
De asemenea, potrivit art. 43 alin. (2) din același act normativ, declarația de avere se face în scris, pe propria răspundere, și cuprinde bunurile proprii, comune și cele deținute în indiviziune, precum și cele ale copiilor aflați în întreținere, potrivit anexei la Legea nr. 115/1996, precum și prevederilor O.U.G. nr. 14/2005, aprobată prin Legea nr. 158/2005, care se aplică în mod corespunzător.
În plus, art. 43 alin. (3) din Legea nr. 144/2007 prevede că declarația de interese se face în scris, pe proprie răspundere și cuprinde funcțiile și activitățile, potrivit Legii nr. 161/2003.
În primul rând, Înalta Curte constată că primul motiv de incompatibilitate reținut în actul administrativ anulat nu se confirmă.
În mod concret, prin sentința comercială nr. 814 din 18 aprilie 2007 a Tribunalului Galați, SC M.C. SRL a fost dizolvată.
În acest context, trebuie amintit art. 40 din Decretul nr. 31/1954, potrivit căruia persoana juridică încetează a avea ființă prin comasare, divizare sau dizolvare.
Prin urmare, reținerea Agenției Naționale de Integritate, în sensul că reclamantul avea calitatea de asociat la societatea anterior indicată, în perioada 01 iulie 2008-31 decembrie 2008, este nereală.
Pe cale de consecință, încetarea existenței personalității juridice a societății comerciale aflate în discuție a condus și la încetarea calității de asociat al intimatului, nemaifiind necesară mențiunea corespunzătoare în declarația sa de interese.
Pe de altă parte, în declarația de avere, intimatul-reclamant a precizat drept venituri din investiții suma de 3.347 RON, care reprezintă tranzacția acțiunii B.V.B.
Din cuprinsul actului existent la același dosar, rezultă că în anul 2007 intimatul a avut un câștig net de 3.731, 70 RON.
Iar declarația finală de la același dosar a precizat același câștig net de 3.731,7 RON, în timp ce pierderea netă anuală s-a cuantificat la 384,69 RON.
Prin urmare, declarația intimatului cuprinsă în acțiune se apropie mai mut de declarația sa de avere decât de cele reținute de Agenția Națională de Integritate.
Așadar, intimatul-reclamant nu a creat situații veritabile de incompatibilitate, iar actul administrativ aflat în litigiu este nelegal, datorită neconcordanțelor vădite amintite mai sus, motiv pentru care Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 108 din 06 aprilie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 februarie 2011.