Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Asupra recursurilor de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 777 din 27 mai 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. 15712/318/2007, în baza art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.D.I. la pedeapsa de 1 an închisoare .

În baza art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) , art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹, art. 86² C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 86³ C. pen. pe perioada termenului de încercare condamnatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Gorj, la datele fixate de acesta.

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare carte depășește 8 zile, precum și întoarcerea.

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴ privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul M.D.I. pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.T. la pedeapsa de 1 an închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81, art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 359 C. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.C.B., la pedeapsa de 1 an închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81, art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 359 C. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

În baza art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.O.I.R. la pedeapsa de 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81, art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.

În baza art. 359 C. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

În baza art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.C., la pedeapsa de 1 an închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81, art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 359 C. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul M.D.I. suma de 207.925,0806 RON .

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. au fost obligați în solidar inculpații M.D.I., M.C.B., P.T. și P.O.I.R. la plata sumei de 35.000 RON către partea civilă Ministerul Economiei și Finanțelor.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. au fost obligați în solidar inculpații P.T. și V.C. la plata sumei de 50.000 RON către partea civilă Ministerul Economiei și Finanțelor.

S-a menținut sechestrul asigurător aplicat asupra bunurilor inculpaților M.D.I. și P.T. conform proceselor-verbale de aplicare a sechestrului asigurător încheiate la data de 6 decembrie 2007.

S-a constatat că Fundația T.V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A fost obligat inculpatul M.D.I. la plata sumei de 30.000 Ron cheltuieli judiciare în favoarea statului, iar inculpații P.T., M.C.B., V.C. și P.O.I.R. la câte 7.000 RON fiecare cheltuieli judiciare statului.

Ulterior, prin încheierea din camera de consiliu din data de 22 iunie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 15712/318/2007, s-a dispus, în temeiul art. 195 alin. (1) C. proc. pen., îndreptarea erorilor materiale strecurate în minuta sentinței penale nr. 777 pronunțată la 27 mai 2011 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în sensul că:

- alin. (11) va avea următorul conținut: „În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., condamnă pe inculpatul P.T. la pedeapsa de 1 an închisoare”.

- alin. (16) va avea următorul conținut: „În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., condamnă pe inculpatul M.C.B. la pedeapsa de 1 an închisoare”.

- alin. (21) va avea următorul conținut: „În baza art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., condamnă pe inculpatul P.O.I.R. la pedeapsa de 6 luni închisoare”.

- alin. (26) va avea următorul conținut: „În baza art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., condamnă pe inculpatul V.C. la pedeapsa de 1 an închisoare”.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., în dosar 46/P/2007, s-au dispus următoarele:

Punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a următorilor inculpați:

1) M.D.I. pentru infracțiunile prevăzute de:

- art. 25 C. pen. raportat la dispozițiile art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la dispozițiile art. 248  C. pen.;

- art. 13 din Legea nr. 78/2000;

- art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

2) P.T. pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la dispozițiile art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la dispozițiile art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

3) M.C.B. pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la dispozițiile art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la dispozițiile art. 248 C. pen.;

4) P.O.I.R. pentru infracțiunea prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la dispozițiile art. 248 C. pen.;

5) V.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 13² din Legea 78/2000 raportat la dispozițiile art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pe parcursul instrumentării cauzei, ce inițial a vizat Judecătoria Târgu Jiu, ulterior fiind strămutată la Judecătoria Sibiu, s-au făcut demersuri pentru precizarea actului de trimitere în judecată. Parchetul s-a conformat, aducând lămuririle necesare, fără ca acestea să vizeze efectiv dispoziția de trimitere în judecată a inculpaților în formula juridică mai sus menționată.

În final cauza a fost deferită judecății instanței supreme, dată fiind împrejurarea că inculpatul M.D.I. a depus la dosar certificat doveditor ce atesta alegerea sa ca deputat în Circumscripția electorală nr. 20, jud.Gorj, Colegiul uninominal 1, la alegerile din 30 noiembrie 2008.

Rezumativ, ceea ce s-a reținut în sarcina inculpaților, în viziunea organului de urmărire penală, au fost următoarele:

Faptele învinuitului M.D.I., care în calitate de președinte al filialei G. al Partidului Național Liberal și-a folosit influența și autoritatea pentru a obține foloase necuvenite pentru partid, constând în sume de bani solicitate de la persoane care dețineau funcții de conducere la diferite instituții publice sau societăți comerciale cu capital integral de stat, în cuantum total de un miliard de RON, în perioada septembrie 2005-martie 2007, respectiv de la conducătorii Direcției Generale a Finanțelor Publice, Gărzii Financiare, Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, Autoritatea de Sănătate Publică, Agenției de Plăți și Intervenții în Agricultură, Hidroelectrica S.A., Inspectoratul de Stat în Construcții, Compania Națională Poșta Română, Spitalul Județean Gorj, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Din actele de urmărire penală efectuate, a rezultat că învinuitul intenționa să colecteze în modalitatea menționată mai sus suma de minimum un miliard RON.

Din probele administrate, a rezultat că în cursul lunii februarie 2007, învinuitul a semnat nouă contracte de sponsorizare cu mai multe societăți ce au fost menționate în raportul de constatare întocmit de specialistul D.N.A. și din care rezultă că Partidul Național Liberal, filiala G., a beneficiat în mod necuvenit de suma de 155 milioane RON.

În baza probatoriului, s-a dovedit că, în baza unei rezoluții unice, infracționale, președintele Partidul Național Liberal filiala G., M.D.I., a impus filialei locale a partidului, să achiziționeze cărți și reviste în valoare de peste 43 milioane RON de la firma proprie, SC A. SA, a dispus conducătorilor instituțiilor publice să achiziționeze materiale de uz școlar care au fost distribuite în numele Partidului Național Liberal și și-a folosit influența de lider politic pentru a determina factori decizionali de la nivel central să numească conducători la nivelul instituțiilor publice, așa cum s-a convenit prin protocolul încheiat la data de 6 martie 2005.

Din actele de urmărire penală a rezultat că, în perioada anterior menționată învinuitul M.D.I., în calitate de președinte al Partidului Național Liberal filiala G., și-a folosit influența și autoritatea în vederea obținerii de foloase necuvenite constând în sume de bani solicitate de la mai multe persoane având calitatea de membrii ai Partidului Național Liberal sau care dețineau funcții de conducere în cadrul mai multor instituții publice sau societăți comerciale, cu capital integral de stat, sume de bani ce au fost pretinse în afara cadrului legal și pentru susținerea campaniei privind alegerile europarlamentare, programat a începe pe data de 13 aprilie 2007.

Faptele învinuitului M.D.I. care, în calitate de președinte al Fundației T.V., și-a folosit influența și autoritatea sa în cadrul fundației, iar în perioada 5 iulie 2004-2 aprilie 2007, a dispus ca din conturile fundației să fie achitate, în mod necuvenit, sume de bani către societăți controlate de el însuși, către sine sau către societăți controlate de fiica sa, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Relațiile sociale care se formează, desfășoară și dezvoltă, referitoare la corectitudinea, onestitatea persoanelor care îndeplinesc o funcție de conducere într-o fundație, în ceea ce privește folosirea influenței sau autorității pe care acestea le au, constituie obiectul juridic special, principal al infracțiunii anterior menționate.

Învinuitul M.D.I. a folosit influența și autoritatea pe care le avea în cadrul Fundației T.V., pentru a obține sume de bani necuvenite. Deși potrivit art. 23 din Statutul Fundației T.V., președintele, respectiv învinuitul M.D.I., are printre alte atribuții pe aceea de a exercita întreaga sa autoritate și competență pentru a determina înfăptuirea scopurilor fundației și a hotărârilor Consiliului de administrație, învinuitul și-a folosit influența, autoritatea ce derivau din însuși funcția exercitată și nu din calitățile individuale ale acestuia, pentru a obține sume de bani necuvenite.

Din actele de urmărire penală a rezultat că, învinuitul a dispus ca, din conturile fundației, să fie achitată suma de 690 milioane RON la 5 iulie 2004, pentru achiziționarea unui autoturism proprietate personală, iar la data de 2 aprilie 2007, a dispus să fie achitată către sine, suma de 850 milioane RON cu titlu de consultanță.

În cursul lunii iulie 2004, învinuitul, în calitățile anterior menționate, a dispus plata sumei de 277.141.480 RON, fără titlu, către SC A.E.U.E. SA, societate la care învinuitul M.D.I. deține 95% din acțiuni.

În perioada 12 aprilie 2005-26 aprilie 2006, în calitatea anterior menționată, învinuitul a dispus plata sumei de 1.207.458.000 RON, către SC A.C. SRL, cu titlu de prestări servicii și consultanță, în condițiile în care, la această societate, M.D.I. este asociat majoritar, deținând 80% din părțile sociale.

La data de 15 ianuarie 2007, folosindu-și influența și funcția deținută, învinuitul M.D.I. a dispus plata din conturile fundației, a sumei de 332.010.000 RON către SC C.C.E. SRL, sumă ce reprezintă contravaloarea unui autoturism, societate care se află în dizolvare judiciară și are ca administrator și unic asociat pe numita R.M.D.E., fiica lui M.D.I.

Din verificările efectuate, a rezultat că Fundația T.V. a derulat activitățile economice care nu erau înscrise în statut, iar majoritatea operațiunilor au fost făcute în interesul învinuitului M.D.I.

Faptele învinuitului M.D.I., care, la data de 11 iulie 2007, la solicitarea învinuitului M.C.B., primar al comunei B.F., prevalându-se de calitatea de lider al Partidului Național Liberal filiala G., de influența și autoritatea sa deținute la nivel local, i-a cerut învinuitului P.T., director al Sistemului de Gospodărire al Apelor Gorj, să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției întocmit de funcționari din cadrul Sistemului de Gospodărire al Apelor Gorj la sediul Primăriei B.F., la data anterior menționată, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la dispozițiile art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen.

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor din 11 iulie 2007, funcționari din cadrul Sistemului de Gospodărire al Apelor Gorj, au sancționat în temeiul art. 87 alin. (47) din Legea apelor nr. 107/1996, modificată și republicată, Primăria B.F. cu amendă contravențională în cuantum de 35.000 RON. Ulterior, solicitării învinuitului M.D.I., învinuitul P.T. a cerut, în mod nelegal, agentului constatator să dispună anularea procesului-verbal de contravenție. În cursul aceleiași zile, învinuitul P.O.I.R., șef Birou Inspecția Teritorială a Apelor Jiu a procedat, personal, la anularea actului de constatare și sancționare a contravenției.

Pentru existența infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 13 din Legea nr. 78/2000 este necesar ca, prin săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, funcționarul public să obțină pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial. Obținerea avantajului condiționează existența infracțiunii indiferent dacă acesta a avut loc pentru funcționarul public sau pentru altul.

În speță, avantajul patrimonial s-a realizat pentru Primăria comunei B.F. și a constat în neplata sumei stabilită cu titlu de amendă, iar paguba s-a produs în patrimoniul Ministerului Economiei și Finanțelor. Acest avantaj patrimonial nu este similar cu folosul necuvenit, însă, în cauză, este indubitabil faptul că, prin neplata amenzii, partea sancționată a obținut un avantaj de natura celui menționat anterior.

Un avantaj nepatrimonial a obținut și învinuitul M.D.I., deoarece prin modalitatea în care a acționat, a dobândit influență, autoritate, notorietate, fiind văzut ca o persoană care rezolvă orice problemă.

Faptele învinuitului M.D.I., care, în calitate de președinte al Partidului Național Liberal Gorj, i-a cerut, în condiții nelegale, la data de 24 iunie 2007, martorului G.R. numit inspector șef interimar la Inspectoratul Teritorial de Muncă Gorj, la solicitarea expresă a învinuitului, să plătească suma de 10 milioane RON pentru Organizația Partidului Național Liberal Gorj, în condițiile în care G.R. nu avea calitatea de membru al acestei formațiuni politice, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000.

Faptele învinuitului M.C.B. de a-i fi solicitat învinuitului M.D.I. să ceară învinuitului P.T., director al Sistemului de Gospodărire al Apelor Gorj, anularea procesului-verbal de contravenție întocmit de funcționari din cadrul Sistemului de Gospodărire al Apelor Gorj la sediul Primăriei B.F., în condițiile în care, potrivit dispozițiilor legale, numai instanța poate dispune anularea, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la infracțiunea prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen.

Faptele învinuitului P.T. care, în calitate de director al Sistemului de Gospodărire al Apelor Gorj, a cerut unor subordonați de-ai săi, respectiv învinuitului P.O.I.R. și învinuitului V.C. să dispună anularea proceselor-verbale de contravenție din 19 septembrie 2006, din 21 septembrie 2006 și din 11 iulie 2007, procese-verbale prin care s-au aplicat amenzi în cuantum total de 85.000 RON către SC C. SRL, SC S.V. SA și Primăria B.F., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la dispozițiile art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., săvârșită în formă continuată.

Faptele învinuitului P.O.I.R., care, în calitate de inspector șef în cadrul Direcției Apelor Jiu Craiova, a dispus anularea, în condiții nelegale, a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției din 11 iulie 2007, prin care a fost sancționată Primăria B F. cu amendă în cuantum de 35.000 RON și care și-a încălcat grav atribuțiile de serviciu, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la dispozițiile art. 248 C. pen.

Faptele învinuitului V.C. care, în calitate de șef Birou Gestiunea Resurselor de Apă din cadrul Sistemului de Gospodărire al Apelor Gorj, a dispus anularea, în condiții nelegale, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, a proceselor-verbale de constare și sancționare a contravențiilor din 19 septembrie 2006 și din 21 septembrie 2006, prin care au fost sancționați doi agenți economici cu amendă în cuantum de 50.000 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracțiuni prevăzute de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la dispozițiile art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Toți inculpații din cauză nu au fost cunoscuți cu antecedente penale, nu au recunoscut faptele comise și s-au declarat nevinovați.

Inculpatul M.D.I., după ce i-au fost aduse la cunoștință învinuirile, a făcut declarații în prezenta cauză, susținându-și nevinovăția.

A precizat, în fața instanței de judecată, că sumele de bani pretinse în cadrul ședinței din 5 martie 2007 reprezentau cotizații ale membrilor de partid, că nu s-au obținut bani în folos personal sau în folosul partidului pe căi nelegale. În cauză s-au exercitat controale din partea Curții de Conturi, neconstatându-se obținerea pe căi ilicite a vreunor sume de bani.

A precizat că este real faptul că au fost încheiate și patru contracte de donație, însă toate aceste operațiuni s-au perfectat cu îndeplinirea tuturor formalităților legale.

Nu a realizat niciun folos în urma vânzării de ziare și cărți către filiala Partidului Național Liberal G., iar sumele obținute în mod direct sau de către societăți controlate de acesta din fonduri ale „T.V.” nu reprezintă un folos necuvenit.

A mai arătat că nu înțelege de ce, raportat la operațiunea „ghiozdanul”, a ajuns să fie învinuit, atâta vreme cât ea avea un caracter pur umanitar.

În ceea ce privește relația cu G.R., a precizat că acesta i-a fost doctorand și nu i-a cerut niciun moment ca, pe căi ilegale, să predea vreo sumă de bani în folos propriu sau pentru partid.

În legătură cu anularea procesului-verbal de contravenție întocmit la sediul Primăriei B.F., inculpatul M.D.I. nu a recunoscut că i-ar fi cerut directorului P.T. să dispună anularea procesului-verbal de contravenție, ci doar examinarea de către acesta a procesului verbal.

Autoturismul în cauză a fost achitat din sume proprii de la un târg, iar suma nu a fost ridicată din casieria fundației.

Inculpatul M.C.B., fiind audiat și în fața instanței, nu a recunoscut faptele comise.

După ce a luat cunoștință de învinuirile aduse și interceptările telefonice efectuate, în cursul urmăririi penale a precizat că, solicitarea telefonică adresată lui M.D.I. reprezenta o modalitate de sesizare a abuzurilor, a conduitei necorespunzătoare a agenților constatatori, poziție menținută și în fața instanțe.

Inculpatul P.T., director al Sistemului de Gospodărire a Apelor Gorj, nu a recunoscut niciuna din faptele comise, iar în legătură cu solicitarea telefonică din data de 11 iulie 2007, acesta a relatat că a fost apelat de învinuitul M.D.I., care i-ar fi spus să examineze o anumită sancțiune primită de primăria B.F. M.D.I. nu i-a spus că subalterni de-ai săi ar fi dispus sancționarea contravențională a Primăriei B.F. și nici nu i-a cerut să anuleze sau să ceară anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, întocmit la sediul Primăriei B.F. A precizat că este adevărat faptul că a fost contactat și de către primarul de la B.F., care i-a prezentat anumite detalii cu privire la procesul verbal de contravenție întocmit, iar ulterior a revenit cu un telefon față de M.D.I., căruia i-a comunicat că problema este rezolvată, întrucât a constatat că nu s-au întocmit documentele legale pentru îndeplinirea, în deplină legalitate, a unui proces-verbal de contravenție.

Inculpatul P.O.I.R. a precizat că acel act de constatare nu era nici pe departe bine completat, conținea o serie de vicii; a consemnat pe acel proces-verbal că se impune a fi anulat, însă acest lucru corespundea adevărului; nu a avut discuții cu P.T. sau M.D.I. și nu a fost contactat de M.C.B.

Inculpatul V.C., raportat la procesele-verbale de contravenție în cauză, a arătat că a făcut doar mențiunea anulării acestora, fără însă a le și anula și că nu a fost contactat și rugat de către nimeni în a efectua astfel de operațiune; această anulare a survenit și urmare unei practici judiciare constante în acest sens.

În cursul urmăririi penale, raportat la învinuirile aduse, organul judiciar a făcut trimitere la următoarele mijloace de probă, ce au fost preluate și de instanța de judecată:

Volumul I

- Proces-verbal de sesizare din oficiu;

- Adresa din 1 august 2007;

- Proces-verbal de sesizare din oficiu din 12 martie 2007;

- Proces-verbal din 23 aprilie 2007 prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare;

- Rezoluție de începerea urmăririi penale din 24 aprilie 2007;

- Ordonanța din 14 noiembrie 200;

- Ordonanța din 22 noiembrie 2007;

- Proces-verbal din 26 aprilie 2007 de aducere la cunoștință a învinuirii și a dreptului la apărare;

- Proces-verbal din 15 noiembrie 2007 de aducere la cunoștință a învinuirii și a dreptului la apărare;

- Declarație de învinuit din 20 noiembrie 2007;

- Declarație olografa din 26 aprilie 2007 a numitului M.D.I.;

- Caziere judiciare din 23 noiembrie 2007;

- Proces-verbal din 14 noiembrie 2007 de aducere la cunoștință a învinuirii și dreptului la apărare;

- Proces-verbal din 26 noiembrie 2007 de aducere la cunoștință a învinuirii și dreptului la apărare;

- Declarație de învinuit nr. XX;

- Decizia nr. 2857 din 27 decembrie 2007;

- Declarație de învinuit nr. YY;

- Proces-verbal din 14 noiembrie 2007 de aducere la cunoștință a învinuirii și dreptului la apărare;

- Declarație de învinuit nr. ZZ și împuternicire avocațială din 14 noiembrie 2007;

- Proces-verbal din 14 noiembrie 2007 de aducere la cunoștință a învinuirii și dreptului la apărare;

- Declarație de învinuit nr. AA;

- Adresa din 8 noiembrie 2007;

- Declarație olografă a numitului P.O.I.R.;

- Citație din 1 noiembrie 2007;

- Declarație din 6 noiembrie 2007;

- Proces-verbal din 26 noiembrie 2007 de aducere la cunoștință a învinuirii și dreptului la apărare;

- Declarație olografa numitului V.C. din 26 noiembrie 2007;

- Declarație de învinuit nr. BB;

- Declarație olografă din 16 noiembrie 2007 a numitului V.C.;

- Proces-verbal din 14 noiembrie 2007 de aducere la cunoștință a învinuirii și a dreptului la apărare;

- Declarație de învinuit nr. CC;

- Împuternicire avocațială din 20 noiembrie 2007;

- Rezoluție din 4 aprilie 2007;

- Rezoluție din 26 aprilie 2007;

- Declarație de martor nr. DD;

- Declarație de martor nr. EE;

- Declarație de martor nr. FF;

- Declarație de martor nr. GG;

- Declarație olografă din 03 aprilie 2007 a numitului D.V.;

- Facturi fiscale nr. HH și HI;

- Adresa din 25 august 2005;

- Adresa din 28 august 2005;

- Notă cu privire la unele abuzuri și ilegalități săvârșite de comisarul șef al Gărzii Financiare Gorj;

- Buletin de vot pentru alegerea Consiliului Județean din 6 iunie 2007;

- Contract de asistență juridică din 1 august 2006;

- Contract de sponsorizare;

- Înscrisuri semnate cu numele S.A.;

- Declarație de martor JJ;

- Declarație de martor nr. KK;

- Declarație de martor nr. LL;

- Declarație de martor nr. MM;

- Declarație de martor nr. NN;

- Declarație de martor nr. OO;

- Declarație de martor nr. PP;

- Declarație de martor nr. RR;

- Declarație de martor nr. QQ;

- Declarație de martor nr. SS;

- Declarație de martor nr. TT;

- Declarație de martor nr. UU;

- Declarație olografă din 22 martie 2007 a numitului l.T.;

- Declarație de martor nr. VV;

- Declarație de martor nr. AAA;

- Declarație de martor nr. BBB;

- Declarație de martor nr. CCC;

- Declarație de martor nr. DDD;

- Adresa din 28 aprilie 2007;

- Declarație de martor nr. EEE;

- Declarație olografa din 22 martie 2007 a numitului P.M.S.;

- Declarație de martor nr. FFF;

- Declarație de martor nr. GGG;

- Declarație olografa din 16 noiembrie 2007 a numitei V.D. și documentele în xerocopie depuse de subsemnata;

- Declarație de martor nr. HHH;

- Declarație de martor nr. JJJ.

Volumul II

- Adresă fără număr din 13 martie 2007 a SC R.M. SA;

- Adresa din 13 martie 2007 a D.N.A. către SC R.M. SA;

- Adresa din 15 martie 2007 către S.T.;

- Adresa din 20 martie 2007;

- Proces-verbal din 20 martie 2007;

- Adresa din 14 mai 2007 către S.T.;

- Adresa din 14 mai 2007 a Serviciului Tehnic;

- Adresa din 14 mai 2007 către Tribunalul București;

- Referat din 14 mai 2007.;

- Adresa nr. 14 mai 2007 a Tribunalului București și încheierea ședinței din camera de consiliu de la 14 mai 2007;

- Autorizație de interceptare și înregistrare audio nr. 14 mai 2007 pentru numere de mobil folosite de numitul M.D.I.;

- Adresa din 14 mai 2007 către S.T.;

- Adresa din 7 iunie 2007 către Tribunalul București pentru prelungirea autorizației de interceptare și înregistrare audio;

- Referat din 7 iunie 2007;

- Adresa 7 iunie 2007 către Tribunalul București și încheierea ședinței din camera de consiliu de la 7 iunie 2007;

- Adresa din 7 iunie 2007 către S.T.;

- Referat din 11 iulie 2007;

- Adresa 11 iulie 2007 și încheierea ședinței din camera de consiliu de la 11 iulie 2002 a Tribunalului București;

- Adresa din 11 iulie 2007 către S.T.;

- Adresa din 1 august 2007 către Tribunalul București;

- Referat din 1 august 2007;

- Adresa 1 august 2007 și încheierea ședinței din camera de consiliu de la 1 august 2007 a Tribunalului București;

- Adresa din 18 mai 2007 către Tribunalul București;

- Adresa din 2 august 2007 către S.T.;

- Adresa din 18 mai 2007 către S.T.;

- Ordonanța din 18 mai 2007;

- Adresa din 20 noiembrie 2007 către S.T.;

- Adresa din 7 decembrie 2007 a S.T.;

- Procesul-verbal din 6 decembrie 2997;

- Adresa din 3 decembrie 2007 către S.T.;

- Adresa din 7 decembrie 2007 a S.T.;

- Proces-verbal din 7 decembrie 2007;

- Adresa din 6 iulie 2007 către S.T.;

- Proces-verbal din 21 august 2007;

- Adresa din 11 decembrie 2007 a S.T.;

- Proces-verbal din 11 decembrie 2007;

- Adresa din 14 decembrie 2007 către S.T.;

- Adresa din 10 decembrie 2007 a S.T.;

- Proces-verbal din 30 noiembrie 2007;

- Adresa din 05 decembrie 2007 a A.N.A.F., împreună cu declarațiile de venit global aferente;

- Citații din 11iulie 2007 pentru prezentarea materialului de urmărire penală învinuiților cu confirmările de primirea la transmiterea pe fax;

- Adresa 12 decembrie 2007 a Oficiului Juridic Contencios din A.N.A.F.;

- Adresa din 7 decembrie 2007 a Administrației Naționale „Apele Române";

- Documente depuse de Cabinet avocat-R.D. la Dosarul 46/P/2007, apărător ales al învinuitului M.C.B.;

- Ordonanța din 3 decembrie 2007;

- Cinci procese-verbale de aducere la cunoștință a materialului de urmărire penală învinuiților din datele de 12 decembrie 2007, respectiv 13 decembrie 2007, având seriile KKK și LLL.

Volumul III

- Adresa D.N.A., secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție către S.T.;

- Adresa S.T. al D.N.A. către secția a II-a;

- Proces-verbal de redare din 27 septembrie 2007;

- Adresa S.T. către secția a II-a din 24 octombrie 2007 și listingurile anexă;

- Adresa secției a II-a către S.T. din 26 octombrie 2007;

- Adresa S.T. către secția a II-a din 29 octombrie 2007;

- Declarația olografă a numitei Ș.A.;

- Declarația olografa a numitului P.T.;

- Proces-verbal din 30 octombrie 2007;

- Declarația olografă a numitei I.D.;

- Declarația olografa a numitului M.C.B.;

- Proces-verbal din 1 noiembrie 2007;

- Citație;

- Proces-verbal din 30 octombrie 2007;

- Dovadă de restituire din 1 noiembrie 2007;

- Proces-verbal de constatare din 19 ianuarie 2005 întocmit de Sistemul de Gospodărire a Apelor Gorj;

- Proces-verbal de constatare încheiat la 9 august 2005 de Sistemul de Gospodărire a Apelor  Gorj;

- Procese-verbale de constatare a contravenției;

- Proces-verbal din 2 noiembrie 2007 și copii anexă proces-verbal;

- Ordin de deplasare-delegație;

- Copie proces-verbal de sancționare a contravențiilor;

- Extras din Legea nr. 107/1996;

- Copie proces-verbal de constatare a contravenției;

- Copie proces-verbal de constatare a contravenției;

- Copie proces-verbal de constatare a contravenției;

- Extras din registrul delegației Sistemul de Gospodărire a Apelor Gorj, în copie;

- Declarația martor R.G.O.;

- Cerere cazier judiciar V.C.;

- Acte normative.

Volumul IV

- Adresa D.N.A., secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție;

- Rezoluție pentru efectuarea unei constatări tehnico științifice;

- Proces-verbal de ridicare înscrisuri;

- Chitanță seria ABC a Partidului Național Liberal Gorj;

- Adresa Instituției Prefectului Județului Gorj către Ministerul Agriculturii din 16 ianuarie 2006;

- Proces-verbal de ridicare înscrisuri din 22 martie 2007;

- Chitanță seria DEF a Partidului Național Liberal  Gorj;

- Copia facturii fiscale din 27 septembrie 2006;

- Adrese D.N.A., secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție către Biroul Teritorial Tg. Jiu al D.N.A.;

- Dovadă de ridicare înscrisuri;

- Confirmare trimitere fax;

- Rezoluție de delegare din 26 aprilie 2007;

- Adresă a Biroului Teritorial Tg. Jiu al D.N.A. către Instituția Prefectului Județului Gorj;

- Adresă a Instituției Prefectului Județului Gorj către Biroul Teritorial Tg. Jiu al D.N.A.;

- Dovadă de ridicare înscrisuri;

- Copie cerere adresată Instituției Prefectului Județului Gorj din 25 august 2005;

- Adresa din 16 ianuarie 2006 a Instituției Prefectului Județului Gorj către Ministerul Agriculturii;

- Adresa din 5 octombrie 2007 a Instituției Prefectului Județului Gorj către Biroul Teritorial Tg. Jiu al D.N.A.;

- Dovadă de restituire înscrisuri;

- Adresă a Biroului Teritorial Tg. Jiu al D.N.A. către D.N.A., secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție;

- Adrese ale D.N.A., secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție către Biroul Teritorial Tg. Jiu al D.N.A.;

- Copia dovadă ridicare înscrisuri;

- Copie fila transmitere fax;

- Copie Rezoluție de delegare;

- Copie adresa Biroului Teritorial Tg. Jiu al D.N.A. către Instituția Prefectului Județului Gorj;

- Copie adresă Instituția Prefectului Județului Gorj;

- Copie dovadă de ridicare înscrisuri;

- Copie cerere B.D.;

- Copie adresă Instituția Prefectului Județului Gorj către Ministerul Agriculturii;

- Copia adresei Instituția Prefectului Județului Gorj din 3 octombrie 2007 către Biroul Teritorial Tg. Jiu al D.N.A.;

- Copie dovadă de restituire;

- Copie adresă a Biroului Teritorial Tg. Jiu al D.N.A. către D.N.A.;

- Adresa Biroului Teritorial Tg. Jiu al D.N.A. către Partidul Național Liberal–Organizația Județeană Gorj;

- Proces-verbal de predare-primire înscrisuri;

- Dovadă de ridicare înscrisuri;

- Proces-verbal și documente anexă;

- Adresa D.N.A., secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție către Ministerul Finanțelor, A.N.A.F.;

- Adresa Ministerului Finanțelor, A.N.A.F. către D.N.A.;

- Dovadă de ridicare înscrisuri;

- Copia Procesului verbal din 6 martie 2005;

- Copie a deciziei nr. 1 din 6 martie 2005;

- Copie a Situației repartizării instituțiilor publice deconcentrate din județul Gorj pe partide-Anexele 1,2,3, semnate și ștampilate în total;

- Copie a Situației repartizării instituțiilor publice deconcentrate din județul Gorj pe partide-Anexele 1,2,3 dar nesemnate;

- Copie a adresei Partidul Național Liberal filiala județului G. către Partidul Național Liberal B.;

- Copie a notei de constatare preliminară din 26 martie 2007;

- Copie a Tabelului nominal cu membrii Biroului politic județean al Partidului Național Liberal care au achitat cotizația conform hotărârii Comitetului executiv-Anexele 1, 2, 2.1, 2.2, 3, 3.2, 4 și altele nenumerotate;

- Copie a Tabelului cu donații numerar persoane fizice 2007;

- Copii ale contractelor de donație încheiate între Partidul Național Liberal filiala județeană G. și următoarele societăți comerciale: SC I. SRL , SC S. SA Bumbești, SC S.A. SA, SC P.P. SRL, SC C.F. SRL, R.O.M.T.A.D., P. SRL, SC L.P. SRL, D.I. SRL, L. SRL, S. SRL, SC G. COM, Centrul Medical pentru Sănătate Umană, persoane fizice: R.L.D., C.G., G.O.;

- Copie a Tabelului de donații persoane fizice și juridice anul 2006;

- Copie a Balanței de verificare la 31 decembrie 2006;

- Extras din presa locală;

- Proces-verbal de ridicare înscrisuri;

- Copie contract de donație încheiat între SC C.F. SRL și Partidul Național Liberal, filiala G.;

- Confirmare recepție fax;

- Copie ordin de plată emis de SC C.F. SRL la 12 februarie 2007;

- Proces-verbal din 27 noiembrie 2007;

- Copie contract de donație încheiat între SC R.O.M.T.A.D. și Partidul Național Liberal, filiala G.;

- Copie declarație a numitului R.E.;

- Copie contract de donație încheiat la 9 iulie 2007 între SC L. SRL și filiala G. a Partidului Național Liberal;

- Confirmare recepție fax;

- Copie ordin de plată emis la 9 februarie 2007 de SC L. SRL;

- Copie contract de sponsorizare încheiat la 8 februarie 2007 între Partidul Național Liberal, filiala G. și SC P. SRL;

- Copie ordin de plată emis de SC P. SRL;

- Copie contract de sponsorizare încheiat la 2 februarie 2007 între Partidul Național Liberal, filiala G. și SC T. SRL;

- Copie ordin de plată emis la 2 februarie 2007 de SC T. SRL;

- Copie contract de sponsorizare încheiat la 8 februarie 2007 între Partidul Național Liberal, filiala G. și SC C. SRL;

- Copie ordin de plată emis la 13 februarie 2007 de către SC C. SRL și confirmare recepție fax;

- Adrese ale D.N.A. către B.C.R. SA, sucursala G. și confirmare transmitere și fax;

- Copie adresei A.N.A.F. către D.N.A. și confirmare transmitere fax;

- Extrase din presa locală a județului Gorj;

- Copie fișă de evidență Partidul Național Liberal;

- Copie hotărârii din 11 iulie 2005 a Partidului Național Liberal, filiala județului G.;

- Copii chitanțe fiscale seria GHJ și seria KLM;

- Copie factură fiscală emisă la data de 5 octombrie 2004;

- Copia adresei Partidul Național Liberal Gorj către Curtea de Conturi din 12 martie 2007;

- Copie ordine de zi a Partidul Național Liberal Gorj din 10 septembrie 2006;

- Copie analiză activitate A.N.A.F. în primul semestru al anului 2006;

- Copie analiză a activității de combatere a evaziunii fiscale desfășurate de Garda Financiară Gorj în semestrul I 2006;

- Copie factură fiscală seria NOP;

- Extrase din evidența O.N.R.C. privind Centrul Medical pentru Sănătate Umană;

- Cereri de caziere judiciare;

- Adresa D.N.A. către Sistemul de Gospodărire a Apelor Gorj din 6 noiembrie 2007;

- Adresa D.N.A. către Direcția Apelor Jiu Craiova și confirmări de transmitere fax;

- Copii fișa postului;

- Adresa D.N.A. către Sistemul de Gospodărire a Apelor Gorj din 22 noiembrie 2007;

- Copia adresei Direcției Apelor Jiu Craiova către D.N.A. și copii ale fișelor posturilor;

- Adresa D.N.A. către A.N.A.F. din 23 noiembrie 2007;

- Adresa D.N.A. către Administrația Națională Apele Române din 23 noiembrie 2007;

- Adresa D.N.A. către A.N.A.F. din 15 noiembrie 2007;

- Adresa D.N.A. către Administrația Națională Apele Române din 15 noiembrie 2007;

- Adresa D.N.A. către G.F. Centrală din 11 aprilie 2007;

- Adresă a G.F. Centrală către D.N.A. din 2 mai 2007;

- Suport CD conținând activitate de legislatură a G.F. în format electronic;

- Adresa D.N.A. către Agenția Națională a Funcționarilor Publici din 26 martie 2007;

- Adresa Agenției Naționale a Funcționarilor Publici către D.N.A. din 26 martie 2007;

- Copii înscrisuri existente la dosarul de concurs al Comisarului Șef al G.F. a Județului Gorj-I.T.;

- Adresa D.N.A. către G.F. Centrală din 23 martie 2007;

- Adresa a G.F. Centrale către D.N.A. din 23 martie 2007;

- Recomandare a Prefectului Județului Gorj pentru numirea numitului I.T.;

- Copii ale înscrisurilor existente la dosarul de personal al comisarul șef al G.F. Gorj, I.T.

Volumul V

- Adresa D.N.A. către Primăria comune Padeș;

- Adresa Primăriei comunei Padeș către D.N.A. și documente anexate în copie;

- Adresa D.N.A. către Primăria municipiului Tg. Jiu confirmarea transmiterii prin fax;

- Adresa D.N.A. secția a II-a către Consiliul Local al municipiului Tg. Jiu;

- Adresa Consiliului Local al municipiului Tg. Jiu către D.N.A. și documentele anexate în copie;

- Adresa Consiliului Local al municipiului Tg. Jiu-Direcția Publică de Venituri către D.N.A., secția a II-a documentele anexate în copie;

- Adresa D.N.A. secția a II-a către Primăria Motru-Serviciul Impozite și Taxe Locale;

- Adresa Primăriei Motru către D.N.A. și documentele anexate în copie, respectiv declarații de impunere și acte de dobândire/înstrăinare depuse și existente la dosarele fiscale de către SC A.E.U.E. S.A. Motru, M.C. Motru, Fundația T.V.

Volumul VI

- Adresa Serviciului Specialiști către secția a II-a și raportul de constatare anexat;

- Dovadă ridicare copii înscrisuri din data de 20 noiembrie 2007 și copiile anexate;

- Adeverință emisă de Partidului Național Liberal pentru R.G.O.;

- Declarație martor C.A.D.;

- Ordonanța D.N.A. secția a II-a din 5 decembrie 2007;

- Ordonanța D.N.A. secția a II-a din 5 decembrie 2007 de luare a măsurilor asigurătorii;

- Ordonanța D.N.A. secția a II-a din 5 decembrie 2007 de luare a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile (imobile aparținând învinuitului P.T.);

- Confirmare transmitere prin fax;

- Act adjudecare din 26 septembrie 2005;

- Încheiere din anul 2005 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Gorj;

- Copie a procesului-verbal de licitație imobiliară din 21 septembrie 2005;

- Adresa D.N.A. secția a II-a către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară din 06 decembrie 2007;

- Proces-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din 5 decembrie 2007;

- Acte de proprietate asupra imobilului situat în Tg. Jiu;

- Adresa D.N.A. secția a II-a către Primăria municipiului Tg. Jiu din 5 decembrie 2007;

- Adresa Consiliului Local al municipiului Tg. Jiu către D.N.A. din 6 decembrie 2007;

- Proces-verbal de aplicare a sechestrului asigurător asupra bunurilor învinuitului M.D.I. din 6 decembrie 2007;

- Împuternicire avocațială;

- Copie a sentinței civile pronunțată la data de 2 februarie 1998 de Judecătoria Tg. Jiu;

- Adresa D.N.A. secția a II-a către Primăria municipiului Tg. Jiu din 5 decembrie 2007;

- Adresa Consiliului Local al municipiului Tg. Jiu către D.N.A. din 6 decembrie 2007;

- Adresa Poliției municipiului Arad din 29 noiembrie 2007;

- Dovada îndeplinirii procedurii de citare din 23 noiembrie 2007;

- Adresa D.N.A. secția a II-a către I.P.J. Gorj-Cazier judiciar;

- Adresa Prefecturii, județul Arad către D.N.A. din 3 decembrie 2007 și documentele anexate în copie;

- Extrase din evidențele Serviciului de Evidență Informatizată a Persoanelor;

- Adresa D.N.A. secția a II-a către Administrația Finanțelor Publice Tg. Jiu din 5 decembrie 2007;

- Confirmare transmitere fax;

- Adresa Administrației Finanțelor Publice Tg. Jiu către D.N.A. din 5 decembrie 2007;

- Adresa Administrației Finanțelor Publice Tg. Jiu către D.N.A. secția a II-a din 5 decembrie 2007 și documentele anexate în copie;

- Adresa D.N.A. secția a II-a către Administrația Finanțelor Publice Tg. Jiu din 5 decembrie 2007 și confirmările de transmitere prin fax;

- Adresa D.N.A. secția a II-a către Serviciul Public Comunitar Regim Permise Auto și înmatriculări Auto și confirmările transmiterii prin fax;

- Extrase din evidența Serviciului de Evidență Informatizată a Persoanei;

- Adresa D.N.A. secția a II-a către Primăria municipiului Arad din 21 noiembrie 2007;

- Confirmare transmisie fax;

- Adresa Primăriei municipiului Arad către D.N.A. din 23 noiembrie 2007 și documentele anexate în copie.

Volumul VII

- Adresa D.N.A., secția a II-a către B.C.R. Sucursala Gorj din 12 noiembrie 2007;

- Adresa B.C.R. Sucursala Gorj către D.N.A. secția a II-a din 21 noiembrie 2007 și anexele (extrase de cont și contract sponsorizare);

- Adresa D.N.A. secția a II-a către B.R.D. G.S.G.-Sucursala Tg. Jiu din 9 noiembrie 2007;

- Adresa B.R.D. G.S.G.-Sucursala Tg. Jiu către D.N.A. secția a II-a din 19 noiembrie 2007 și extrasele de cont anexate;

- Extrase din baza de date a Ministerului Finanțelor privind bilanțul SC A.C. SRL, Fundația T.V.;

- Înscrisuri privind bunurile mobile ale societăților comerciale aflate sub controlul direct al numitului M.D.I.;

- Copie carte identitate autoturism;

- Copii cărți identitate;

- Copie carte identitate autoturism;

- Copie contract vânzare-cumpărare vehicul folosit;

- Copie acte proveniență și înmatriculare autovehicul;

- Copie înscris sub semnătură privată M.D.I.;

- Copie certificat de radiere;

- Copie proces-verbal;

- Copie încheiere autentificare și procură specială;

- Copii acte proveniență și procură specială;

- Extrasele din bazele de date ale Registrului Comerțului și Serviciului Evidență Informatizată a Persoanei.

Volumul VIII

- Adresa D.N.A. către Judecătoria Tg. Jiu din 22 mai 2007;

- Adresa D.N.A. către Tribunalul Gorj și confirmări transmiteri prin fax;

- Adresa Tribunalului Gorj către D.N.A. și documente anexă;

- Adrese ale Judecătoriei Tg. Jiu și Tribunalului Gorj către D.N.A. și documente anexă;

- Adresa Consiliului Local al municipiului Tg. Jiu către D.N.A. și documente anexă;

- Copie adresă D.N.A. către Consiliul Local al municipiului Tg. Jiu, Direcția Publică;

- Copie adresă D.N.A. către Primăria municipiului Motru;

- Copie adresă D.N.A. secția a II-a către Primăria comunei Padeș;

- Extras din baza de date a Serviciului de Evidență Informatizată a Persoanei;

- Adresa D.N.A. către B.R.D. G.S.G.-Sucursala Tg. Jiu;

- Adresa D.N.A. secția a II-a către B.C.R. S.A. Sucursala Gorj;

- Adresa D.N.A. secția a II-a către M.D.I. și rezoluția din 26 iunie 2008 anexată;

- Cererea lui M.D.I. înregistrată la D.N.A.;

- Memoriul lui M.D.I. depus la D.N.A. și copiile anexate;

- Notă privind abuzurile și ilegalitățile săvârșite de conducerea Direcției Agricole Gorj;

- Proces-verbal din 6 martie 2005 și anexe;

- Adresa Partidul Național Liberal, filiala județeană G. către Partidul Național Liberal B. și tabelele anexate privind persoane ce au achitat cotizații sau au făcut donații;

- Copii contracte de donații;

- Balanță de verificare lunară;

- Adresa Comisiei de Cercetare a Evenimentelor datorate înregistrării mai multor ședințe ale Biroului Permanent Teritorial al Partidului Național Liberal Gorj către Biroul Politic Teritorial al Partidului Național Liberal Gorj;

- Notă privind ilegalitățile săvârșite de directori, lideri de sindicat sub conducerea Partidului Democrat Gorj și Motru Ia Exploatarea Minieră Motru;

- Extrase din presa locală;

- Copie a notei de constatare întocmită de Direcția de Control Financiar Ulterior din cadrul Camerei de Conturi Gorj Ia Partidul Național Liberal, filiala G.;

- Adresa Poliției municipiului Arad către D.N.A. și anexe;

- Citații;

- Proces-verbal de citare telefonică din 28 noiembrie 2007;

- Extrase din evidența Registrului Comerțului;

- Citații și dovezile de îndeplinire a procedurii de citare.

Volumul IX

- Adrese ale D.N.A. către B.C.R. și confirmare transmitere fax;

- Adrese ale B.C.R. către D.N.A. și copii rulaje cont, precum și ale documentelor existente la dosarul de deschidere a contului filialei G. a Partidului Național Liberal și Fundației T.V.;

- Copie proces-verbal predare documente din 3 mai 2007;

- Copie proces-verbal din 6 februarie 2006.

În fața primei instanțe de judecată au fost readministrate aceste probatorii, fiind audiați fiecare dintre inculpați, conform celor arătate mai sus, toți martorii propuși în actul de sesizare al instanței, precum și alți martori, a căror ascultare a reieșit din dezbateri, au fost depuse numeroase înscrisuri considerate a fi utile în deslușirea pricinii.

În funcție de toate aceste probatorii, corelate între ele, cu acordarea de prioritate celor administrate în mod direct, nemijlocit în fața primei instanțe s-au reținut următoarele:

La data de 9 martie 2007, procurori din cadrul D.N.A. s-au sesizat din oficiu în temeiul art. 221 C. proc. pen. cu privire la materialul difuzat în emisiunea „U.O." din data de 8 martie 2007, de postul de televiziune X TV, emisiune din care rezulta că D.I.M., președintele Organizației Județene a Partidului Național Liberal Gorj, folosindu-se de influența și autoritatea sa, deținute în cadrul partidului și la nivelul județului Gorj, a pretins sume de bani, în mod nelegal, de la conducători ai instituțiilor descentralizate ale statului, cu sediul în județul Gorj, scopul declarat al pretinderii de sume de bani fiind acela de a susține campania pentru alegerile europarlamentare, programate inițial a începe la data de 13 aprilie 2007.

În temeiul sesizării, a fost constituit dosarul penal cu nr. 46/P/2007.

Prin rezoluția din 24 aprilie 2007, s-a dispus începerea urmăririi penale față de M.D.I., pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin ordonanța din 13 noiembrie 2007, s-a dispus extinderea cercetărilor penale și începerea urmăririi penale față de:

M.D.I., pentru infracțiunile prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la dispozițiile art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la dispozițiile art. 248 C. pen.; art. 13 din Legea nr. 78/2000, și art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (în ce privește actele materiale săvârșite în calitate de președinte al Fundației T.V.), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Aceste infracțiuni au fost săvârșite în concurs real cu infracțiunea pentru care s-a început urmărirea penală la data de 24 aprilie 2007.

- P.T., pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la dispozițiile art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la dispozițiile art. 248 C. pen.;

- I.D., pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la dispozițiile art. 13 din Legea nr. 78/2000 raportat la dispozițiile art. 248 C. pen.;

- M.C.B., pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la dispozițiile art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la dispozițiile art. 248 C. pen.;

- P.O.I.R., pentru infracțiunea prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la dispozițiile art. 248 C. pen.;

Prin ordonanța din 22 noiembrie 2007, s-a dispus extinderea cercetărilor penale și începerea urmăririi penale față de P.T., pentru alte acte materiale în ce privește infracțiunea prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la dispozițiile art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și față de V.C., pentru infracțiunea prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la dispozițiile art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În final, cei cinci inculpați menționați în preambulul prezentelor considerente au fost trimiși în judecată, în funcție de învinuirile pentru care s-a desfășurat urmărirea penală.

În cursul anului 2004, inculpatul D.I.M. a fost numit președinte interimar al Partidul Național Liberal filiala G., iar ulterior, a fost ales de către membri de partid ai acestei filiale, președinte al organizației anterior amintite.

Ulterior numirii, respectiv alegerii, D.I.M. a impus filialei județene a Partidului Național Liberal G. să achiziționeze cărți și ziare de la societatea SC A. SRL, societate în care inculpatul deținea majoritatea acțiunilor și implicit controlul acestei societăți. Din verificările efectuate la Oficiul Național al Registrului Comerțului, a rezultat că M.D.I. deținea 32 părți sociale, reprezentând 80 % din capitalul social al societății, iar fiica sa R.M.D.E. deținea 8 părți sociale, reprezentând 20% din capitalul social al societății.

La cererea inculpatului D.I.M., filiala județeană a Partidul Național Liberal G. a achiziționat de la SC A. SRL cărți și ziare în valoare de 43.033.200 ROL. Bunurile au fost achiziționate cu factura fiscală din 5 octombrie 2004, emisă de SC A. SRL cu sediul în T.J., județul Gorj, către Partidul Național Liberal, filiala G., cu sediul în T.J., județul Gorj.

Din probele efectuate a mai rezultat că, în calitate de subprefect și de președinte al Partidul Național Liberal G., în cursul anului 2005, inculpatul D.I.M., folosindu-se de influența deținută, a dispus conducătorilor instituțiilor publice să achiziționeze ghiozdane, rechizite și alte materiale de uz școlar, care, ulterior, au fost distribuite în unitățile școlare ale județului, în numele Partidului Național Liberal, filiala G.

În acest sens, Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Gorj prin C.M., a achiziționat cu factura fiscală nr. QRS din 20 septembrie 2005, bunuri în valoare de 1.107 RON, iar cu factura fiscală nr. TUV din aceeași dată, bunuri în valoare de 123,76 RON.

La data de 5 martie 2007 a avut loc o ședință a Biroului Politic al Partidului Național Liberal, filiala G. Din probele administrate a rezultat că, anterior acestei ședințe, M.D.I. a discutat cu mai mulți conducători ai instituțiilor deconcentrate ale statului pentru ca acestea să contribuie cu diverse sume pentru susținerea campaniei pentru alegerile euro-parlamentare, programate a începe inițial la data de 13 aprilie 2007.

La ședința din 5 martie 2007, M.D.I. a făcut un inventar al sumelor colectate pentru susținerea campaniei privind alegerile euro-parlamentare.

M.D.I. se pare că intenționa să colecteze o sumă de peste un miliard de ROL, iar din aceasta, 30% trebuia virată către Organizația Centrală a Partidul Național Liberal, așa cum pretindea acesta.

Martorii audiați au precizat că, în situația în care, nu erau plătite aceste sume, D.I.M. amenința conducătorii instituțiilor publice că le va retrage sprijinul politic.

Martorul L.I.E., în cursul urmăririi penale, a precizat, în declarația dată la 9 mai 2007, că „discuții similare avuseseră loc și la ședința precedentă în care D.I.M. afirmase că numiții T.P. și D.V. trebuie înlăturați de la conducerea Direcția pentru Aagricultură și Dezvoltare Rurală Gorj, întrucât aceștia nu vor să contribuie cu sumele stabilite. Sumele menționate erau independente de cotizația membrilor Organizației Partidul Național Liberal Gorj. Aceste sume trebuiau obținute ori din bugetele instituțiilor deconcentrate, ori de la agenții economici care, într-un fel sau altul, urmau să vină în contact cu aceste instituții".

Inclusiv în fața primei instanțe, același martor a specificat expres că „nu cred că erau demersuri benevole ale celor care contribuiau, atâta vreme cât arau amenințați cu retragerea sprijinului politic”.

Martorul C.R.C., audiat la data de 1 iunie 2007, la urmărire penală a precizat: „din câte cunosc, au fost distribuite către instituțiile deconcentrate ale statului, prin șefii acestora, contracte de sponsorizare sau de donație, în alb, modalitate prin care urmau să fie colectate sume pentru Organizația Partidului Național Liberal Gorj. Prin modalitatea prezentată anterior, se intenționa a se colecta suma de circa 3 miliarde lei ROL, nu pot preciza cu exactitate. D.I.M. ne-a precizat că este nemulțumit de faptul că nu s-au colectat sumele stabilite, că există multe restanțe, precizând că urma să fie criticat la următoarea întâlnire de către șefii de la București. Din câte rețin, D.I.M. a precizat că 30% din suma colectată, urma să fie virată către Organizația Centrală a Partidului Național Liberal însă, eu nu cred ca fiind reală această susținere a lui".

Mai multe societăți comerciale au încheiat contracte de sponsorizare cu Partidului Național Liberal Gorj, în condițiile în care Legea privind finanțarea partidelor politice interzicea acest lucru. Societățile care au încheiat contracte de sponsorizare cu Partidul Național Liberal Gorj, sunt următoarele: SC T. SRL (ordin de plată din data de 5 februarie 2007 pentru suma de 10.000.000 ROL), SC R.O.M.T.A.D. SRL (ordin de plată din data de 7 februarie 2007 pentru suma de 10.000.000 ROL), SC P. SRL (ordin de plată din data de 12 februarie 2007, pentru suma de 8.000.000 ROL), SC C.F. SRL (ordin de plată din data de 13 februarie 2007, pentru suma de 100.000.000 ROL), SC C. SRL (ordin de plată din data de 14 februarie 2007, pentru suma de 5.000.000 ROL), SC S.A. SRL (ordin de plată din data de 20 februarie 2007, pentru suma de 6.000.000 ROL), SC L.P. SRL (ordin de plată din data de 20 februarie 2007, pentru suma de 5.000.000 ROL), SC L. SRL (ordin de plată din data de 20 februarie 2007, pentru suma de 5.000.000 ROL).

Deși Legea privind finanțarea partidelor politice menționează, în mod expres, că partidele nu pot primi sponsorizări, în perioada 5 februarie 2007-20 februarie 2007, Partidul Național Liberal Gorj a încasat suma de 155 milioane ROL, cu titlu de sponsorizare, așa cum rezultă din situația prezentată anterior.

Din verificările efectuate a mai rezultat că, pentru încasarea cotizațiilor, în perioada 17 ianuarie 2005-28 iunie 2005, Partidul Național Liberal filiala G. a folosit două carnete de chitanțe neînseriate și fără regim special, deși exista obligația legală a folosirii numai a documentelor cu regim special personalizate și înseriate conform Ordinului ministrului Finanțelor Publice nr. 1849/2003 (Raport de constatare tehnico-științifică).

Din raportul de constatare tehnico-științifică a rezultat că, în balanțele întocmite de Partidul Național Liberal filiala G., cu privire la cotizații și donații, erau înregistrate următoarele sume:

1. la data de 31 decembrie 2004

- cotizații, 350.481.000 ROL;

- donații persoane fizice, 609.665.000 ROL;

- donații persoane juridice, 24.188.492 ROL.

2. la data de 31 decembrie 2005

- cotizații, 159.538.900 ROL;

- donații persoane fizice, 20.588.200 ROL;

- donații persoane juridice, 3.600.000 ROL;

3. la data de 31 decembrie 2006

- cotizații, 566.065.000 ROL;

- donații persoane fizice, 13.700.000 ROL;

- donații persoane juridice, 55.000.000 ROL.

4. la data de 28 februarie 2007

- cotizații, 61.456.000 ROL;

- donații persoane fizice, 499.000.000 ROL;

- donații persoane juridice, 85.000.000 ROL.

Totalizând sumele cuprinse în balanțe, referitoare la donații, rezultă suma de 1.310.741.692 ROL, sumă mai mică cu 666.993.054 ROL decât valoarea centralizată din chitanțe și extrase de cont.

Înregistrarea ședinței Biroului Politic al Partidului Național Liberal Gorj a fost pusă la dispoziția mass-media de către un participant la această ședință. Ulterior, înregistrarea acelei ședințe a fost pusă la dispoziția organelor de urmărire penală de către postul de televiziune R.M. S.A.

Acestea sunt, în rezumat, actele materiale specifice infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. reținute în sarcina inculpatului de către instanța de judecată.

În continuare, au fost redate apărările formulate raportat la fiecare act material în parte, netemeinicia acestora, dar și celelalte acte infracționale, pretins a fi săvârșite de inculpat, menționate în cuprinsul rechizitoriului, ce ar intra în conținutul aceleiași infracțiuni, considerate însă, a fi nedovedite de către prima instanță.

Inculpatul M.D.I., după ce i-au fost aduse la cunoștință învinuirile, a făcut declarații în prezenta cauză, în instanță, susținând că este nevinovat și precizând că sumele de bani pretinse în cadrul ședinței din 5 martie 2007 reprezentau cotizații ale membrilor de partid.

Apărările au fost înlăturate, ca nefondate, de către prima instanță pentru următoarele considerente:

În ce privesc sumele pretinse în cursul ședinței din 5 martie 2007, martorii audiați în cauză, în cursul urmăririi penale, respectiv G.T.H., L.I.E., C.R.C., D.V., T.P., U.D.A., P.R.M., I.T., au precizat că sumele pretinse nu erau cotizații, iar acestea trebuiau obținute fie din bugetele instituțiilor deconcentrate ale statului, fie de la agenți economici care, într-un fel sau altul, urmau să vină în contact cu aceste instituții.

Mai mult decât atât, la data de 25 mai 2007, au fost interceptate în baza autorizației din 14 mai 2007, a Tribunalului București, mai multe convorbiri telefonice efectuate de M.D.I. și martorul C.A.D., discuții în care M.D.I. îi cere martorului anterior menționat să calculeze sumele raportându-se la veniturile salariale ale conducătorilor instituțiilor publice.

În situația în care sumele pretinse erau plătite cu titlu de cotizație, cuantumul acestora ar fi trebuit cunoscut din data de 5 martie 2007, iar nu după două luni, când învinuitul încerca să justifice sumele pretinse. În discuțiile interceptate, M.D.I. îi preciza concret martorului cum trebuie calculate aceste sume.

Apărarea inculpatului s-a întemeiat pe împrejurarea că cei mai mulți dintre martorii audiați în instanță, respectiv B.V., O.G., P.O., B.V.A., C.A.D., P.R.M., U.D.A și C.I. au declarat că inculpatul a cerut plata cotizațiilor, inclusiv a celor restante, iar martorii G.T.H., L.I.E., în special, ca și martorii C.R.C. și V.D. au dat declarații subiective, în sens contrar, având interesul să-l compromită, fiind de alte coloraturi politice. Subiectivismul manifestat de martorii audiați poate fi general valabil pentru toți inculpații, unii fiind din același partid politic cu cel al inculpatului, iar alții nu.

Prevederile art. 13 din Legea nr. 78/2000 incriminează fapta persoanei care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid (cazul de față) de a folosi influența ori autoritatea sa în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.

Prima instanță a apreciat că fapta concretă a fost săvârșită în scopul obținerii de foloase necuvenite „pentru altul”, cu referire la partidul condus de autorul infracțiunii, în contextul în care obiectul juridic special al infracțiunii în cauză vizează relațiile sociale care se formează, desfășoară și dezvoltă, referitoare la corectitudinea, onestitatea persoanelor care îndeplinesc o funcție de conducere într-un partid sau într-o formațiune politică, într-un sindicat sau într-o asociație fără scop lucrativ sau fundație, în sens larg, în ceea ce privește folosirea influenței sau autorității pe care acestea le au, fiind apărate, în subsidiar și relațiile sociale referitoare la prestigiul și credibilitatea de care trebuie să ,se bucure partidele, persoanele juridice fără scop lucrativ.

Infracțiunea a fost săvârșită numai de către persoana care îndeplinea o funcție de conducere într-un partid, iar scopul incriminării era tocmai apărarea prestigiului, credibilității și forței partidului respectiv, care au fost lezate prin faptele autorului, de folosire a influenței sau autorității, în scopul obținerii de foloase necuvenite, fie chiar și în interesul partidului.

În cauză, prima instanță a reținut că este vorba de bani și bunuri necuvenite; din verificările efectuate a rezultat că, pentru încasarea cotizațiilor, în perioada 17 ianuarie 2005-28 iunie 2005, Partidul Național Liberal filiala G. a folosit două carnete de chitanțe neînseriate și fără regim special, deși exista obligația legală a folosirii numai a documentelor cu regim special personalizate și înseriate conform Ordinului ministrului Finanțelor Publice nr. 1849/2003 (Raport de constatare tehnico-științifică), iar, din raportul de constatare tehnico-științifică întocmit, verificat și în conținutul său de către prima instanță, a rezultat că, în balanțele întocmite de Partidul Național Liberal filiala G., cu privire la cotizații și donații, sunt înregistrate inadvertențe.

Legat de folosirea influenței și autorității pentru a obține foloase necuvenite pentru partid, constând în sume de bani solicitate, de această dată, cu titlu de sponsorizări, în fața instanței, inculpatul a arătat că au fost încheiate numai contracte de donații, cadrul legislativ din acea perioadă fiind în continuă schimbare.

Inculpatul M.D.I. a semnat contractele de sponsorizare enunțate, iar într-o discuție telefonică purtată cu martora P.R.M., această îi confirmă că la nivelul filialei G. a Partidului Național Liberal, au fost întocmite, atât contracte de sponsorizare, cât și contracte de donație.

Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 43/2003, privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, partidele politice nu pot accepta donații sau servicii prestate cu titlu gratuit de la o autoritate sau instituție publică, de la regie autonomă, de la o companie națională, societate comercială sau societate bancară cu capital integral sau majoritar de stat.

Potrivit art. 5 alin. (10) din aceeași Lege, este interzisă acceptarea sub orice formă, directă sau indirectă, de către partidele politice, a donațiilor de bunuri materiale sau sume de bani, ori prestarea în servicii gratuite făcute cu scopul evident de a obține un avantaj economic sau politic.

Potrivit art. 16, se interzice finanțarea în orice mod a campaniei electorale a unui partid de către o autoritate publică, instituție publică, regie autonomă, companie națională, societate comercială sau societate bancară cu capital integral ori majoritar de stat sau de către un sindicat ori o asociație sau fundație.

Referitor la faptul că sumele pretinse de inculpatul D.I.M. nu reprezentau cotizații, aceasta a rezultat și din declarația martorei P.R.M. dată la 18 mai 2007, în cursul urmăririi penale, în care menționează: „Anterior ședinței din 5 martie 2007, președintele organizației Partidului Național Liberal D.I.M., precum și secretariatul general compus din domnul O.G., C.I., A.R., au cerut fiecărei instituții publice în parte să contribuie cu o sumă pentru susținerea campaniei privind alegerile euro-parlamentare programată a începe la 13 aprilie 2007. S-a stabilit un cuantum pe fiecare instituție în parte, urmând ca, de colectare acestor sume, să se ocupe conducătorul instituției respective. Modalitatea prin care urma să se efectueze această colectare, se întocmea de către o persoană, un contract de donație cu o persoană fizică sau societate comercială, care urma să fie dirijată către sediul partidului de către șeful uneia dintre instituțiile deconcentrate. Persoana se prezenta la sediul organizației și întocmea un contract de donație cu organizația Partidului Național Liberal. Suma de bani era depusă fie numerar, fie prin contul deschis la B.C.R. Sucursala Gorj. Nu pot preciza cu exactitate, dar instituțiile trebuiau să colecteze în acest mod, după posibilități, peste 100.000.000 ROL sau sub această sumă. Eu nu cunosc ca vreo persoană din conducerea organizației să fi efectuat presiuni asupra acestora". Aceasta în fața instanței a revenit asupra celor declarate la urmărirea penală și a precizat: „nu-mi mai mențin declarațiile date, întrucât la acel moment eram într-o anumită stare de oboseală și de presiune în timpul anchetei”.

Prima instanță a apreciat că astfel de fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000.

Influența și autoritatea pe care le au și de care se bucură persoanele care au și exercită funcții de conducere în cadrul partidelor politice, nu numai în interiorul lor, dar și în viața politică, economică și socială, poate fi, și adeseori este folosită, cum este cazul inculpatului D.I.M., în scopul obținerii pentru alții, de bani necuveniți, creându-se prin acestea, evidente și grave stări de pericol social.

Ori asigurarea mijloacelor de finanțare a activității partidelor politice, trebuie să fie expresia caracterului liber, egal și sincer al competiției politice.

În aceste condiții, ce capătă conotații penale, inculpatul D.I.M. a înțeles să-și exercite atribuțiile de lider de partid, în sensul obținerii de foloase necuvenite pentru formațiunea politică pe care o conducea.

În cuprinsul rechizitoriului, ulterior reluat și în cadrul concluziilor scrise depuse la dosar din partea procurorului, se mai redă și că:

„Învinuitul a promovat persoane fidele în funcții de conducere la nivelul instituțiilor publice descentralizate ale statului și în cadrul societăților comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, pentru ca acestea, ulterior, să depună diligențe pentru a strânge sume de bani importante la cererea învinuitului.

În sensul celor arătate anterior se circumscrie și numirea comisarului șef al Gărzii Financiare Gorj. I.T. a fost numit comisar șef interimar la Garda Financiară Secția Gorj la data de 1 noiembrie 2005, iar la data de 1 ianuarie 2006, a fost titularizat pe post. Acesta a precizat în declarația dată la 22 martie 2007 următoarele: „La apariția acestor probleme, s-a prezentat la mine domnul C.A.D. cu o adeziune și m-a rugat insistent să o completez, întrucât eu nu sunt membru al Partidului Național Liberal și am plătit totuși această cotizație ca simpatizant, spunându-mi că este mult mai bine să fiu membru. Am completat această cerere, dar fără a o data, probabil pentru a se crea posibilitatea ca aceasta să fie antedatată. Ca și simpatizant al Partidului Național Liberal Gorj, mi s-a sugerat că întrucât ocup o funcție care prin algoritm politic revine Partidului Național Liberal, să plătesc 100 RON lunar, sub formă de cotizație sau donație pentru partid. Menționez că această cotizație mai era plătită și de domnii P.G.A. directorul Direcției Generale a Finanțelor Publice, P.D. director adjunct în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice și P.G.B. director adjunct în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice. Aceste sume ne-au fost cerute a fi plătite de către președintele D.I.M. la anumite evenimente, cum ar fi sărbătorile de Paști și Crăciun, fiecare participa, în limita posibilităților, cu produse specifice acestor sărbători (cozonac, dulciuri, sucuri, ș.a.) și aveau ca destinație casele de copii și căminele de bătrâni. Cu ocazia acestor sărbători se organizau și conferințe de presă la care noi nu participam, dar unde se distribuiau asemenea produse. Înregistrarea audio prezentată pe posturile de televiziune și în presa locală privind ședința Partidului Național Liberal din data de 5 martie 2007, ședință în care D.I.M. pretinde sume de bani de la diferiți șefi de instituții, este reală".

La data de 7 iulie 2007, a fost interceptată o convorbire telefonică efectuată de învinuitul M.D.I. și utilizatorul postului telefonic 072XXXXXX convorbire în care învinuitul precizează că a făcut presiuni pentru a se plăti niște obligații, deoarece conducătorii instituțiilor descentralizate ale statului, în urma promovării în funcții de conducere, au trecut de la salarii de 10 milioane la salarii de 40 milioane ROL. Învinuitul a mai precizat că, persoanele anterior menționate au devenit directori datorită faptului că Partidul Național Liberal a fost la guvernare. De altfel, în majoritatea convorbirilor interceptate, rezulta clar că învinuitul M.D.I., profitând de influența deținută în calitate de lider al Partidului Național Liberal Gorj a promovat și a cerut instituțiilor centrale ale statului, să promoveze în funcții de conducere persoane fidele acestuia, care ulterior să-i sprijine interesele personale sau de grup.

Referitor la modalitatea prin care înțelegea să se efectueze o guvernare, prima instanță a redat un pasaj din convorbirea înregistrată la data de 17 iulie 2007, ora 15.29, purtată de învinuitul M.D.I. cu utilizatorul postului telefonic 074XXXXXXX:

„M.D.I.: Pentru că tu știi cum e la guvernare, cine este rade tot de la ... (neinteligibil) ... pân' la gât. Interlocutor: Am înțeles!

M.D.I.: Cât stăm: o lună, două, un an, asta-i viața. Interlocutor: Exact ca aia: o lună, dar să fii... corb cu fruntea sus. M.D.I.: Să fii corb și să nu fii cioară. Interlocutor: Mai...mai bine corb decât cioară. Da, dom' președinte! .M.D.I.: O lună corb, decât un an cioară. Interlocutor: Am înțeles!"

În cursul urmăririi penale s-a dovedit indubitabil că M.D.I., președintele Organizației Partidului Național Liberal Gorj, a utilizat instituțiile statului pentru a obține foloase necuvenite, scopul declarat fiind acela de a crea un buget, în afara cadrului legal, pentru susținerea campaniei electorale.

Din probele efectuate a rezultat că, în perioada 2005-2006, președintele Partidului Național Liberal filiala G., și-a folosit influența de lider politic pentru a determina factori decizionali de la nivel central, să numească persoane apropiate acestuia la conducerea diverselor instituții descentralizate ale statului care își desfășurau activitatea pe teritoriul județului Gorj, în scopul ca aceștia, să continue, după numire, procurarea de foloase necuvenite pentru învinuitul D.I.M.

La data de 5 iulie 2007, învinuitul a depus, prin apărător, ales un memoriu, la care a anexat mai multe documente. Printre documente, se regăsește un proces-verbal încheiat la 6 martie 2005 și semnat de reprezentanți ai Partidului Democrat, Partidului Național Liberal și Partidului Umanist Român, ce s-au constituit în Consiliul Județean al Coaliției Gorj, care au negociat împărțirea responsabilităților privind serviciile deconcentrate din județul Gorj. În urma negocierilor efectuate, negocieri la care a participat, din partea Partidului Național Liberal, M.D.I., s-a emis decizia nr. XY care cuprinde anexele cu pozițiile din structurile serviciilor deconcentrate ce revin fiecărui partid. Prin această decizie, Partidului Național Liberal Gorj, i-au fost repartizate următoarele instituții publice deconcentrate din județul Gorj: - Direcția Generală a Finanțelor Publice; Garda Financiară, Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă; Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală; Direcția de Sănătate Publică; Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național; Comandamentul Județean de Jandarmi; Casa de Asigurări; Taberele Școlare; Penitenciarul; Inspecția în Construcții; Metrologia și altele.

La data de 5 martie 2007, învinuitul D.I.M. a convocat la ședința Biroului Politic al Partidului Național Liberal Gorj conducătorii instituțiilor descentralizate pentru a prezenta o situație în legătură cu banii care le-au fost solicitați. Printre instituțiile cărora li s-au solicitat bani, se afla: Autoritatea de Sănătate Publică; Direcția Generală a Finanțelor Publice; Garda Financiară; Agenția pentru Plăți și Intervenții în Agricultură; Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală; Casa de Asigurări de Sănătate; Autoritatea Rutieră Română; Inspectoratul de Stat în Construcții, toate fiind conduse de membri sau simpatizanți ai Partidului Național Liberal. Toți participanți prezenți la acea ședință și audiați în cauză, nu au negat că acele discuții au avut loc, însă o parte din aceștia, apropiați și fideli învinuitului D.I.M., au precizat că acele sume solicitate instituțiilor publice ar reprezenta de fapt cotizații însă, această apărare a fost înlăturată ca nefondată de către prima instanță.

Învinuitul D.I.M. le-a pretins sume de bani conducătorilor instituțiilor publice, pentru ca aceștia să fie menținuți în funcție, iar în caz de refuz, amenințarea cea mai frecventă era „retragerea sprijinului politic" și implicit, pierderea funcției deținute. Relevantă în acest sens, a fost discuția purtată la 5 martie 2007, în legătură cu directorul interimar al Spitalului Județean Tg. Jiu, F.M. căruia i s-a reproșat că nu a reușit să colecteze banii așteptați.

În aceste condiții, președintele Partidului Național Liberal Gorj, D.I.M., a amenințat că, dacă managerul nu va da banii, va interveni ca acesta să nu treacă de concursul ce i-ar putea conferi titlul de manager definitiv, concurs care se derula în acea perioadă.

F.M. nu a participat la acea ședință, întrucât urma să susțină o probă pentru concursul de manager, iar în legătură cu acesta, D.I.M. a afirmat: „numai vă rog îi cereți banii pe .... să nu-l stresați, dar să-mi aduceți banii... dacă nu, nu ia examenul.... la interviu nu știi cât iese și asta-i problema. Cum ies de aici, trebuie să rezolv, da, da? Chiar să-i spuneți textual... Nu și dacă ia trei, cu șase nu poate să stea".

Prima instanță a preluat trunchiat din aceste afirmații regăsite în cuprinsul actului de sesizare aspectele ce pot fi considerate ca fiind veridice, vizând modalitatea prin care se înțelege a se efectua o guvernare în România, împărțirea responsabilităților privind serviciile deconcentrate județene pe bază de algoritmi politici, dar și că înregistrarea audio prezentată pe posturile de televiziune și în presa locală privind ședința Partidului Național Liberal. din data de 5 martie 2007, ședință în care D.I.M. pretinde sume de bani de la diferiți șefi de instituții, este reală sau că au existat discuții prealabile generale privind achitarea unor cotizații și donații în folosul partidului.

Prima instanță a apreciat ca nefiind dovedite susținerile parchetului în sensul că inculpatul a promovat persoane fidele în funcții de conducere la nivelul instituțiilor publice descentralizate ale statului și în cadrul societăților comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, pentru ca acestea, ulterior, să depună diligențe pentru a strânge sume de bani importante la cererea sa sau că, s-a dovedit că M.D.I., președintele Organizației Partidului Național Liberal Gorj, a utilizat instituțiile statului pentru a obține foloase necuvenite, scopul declarat fiind acela de a crea un buget, în afara cadrului legal, pentru susținerea campaniei electorale; aceste susțineri au fost întemeiate pe depozițiile martorului I.T., ce a fost numit comisar șef interimar la Garda Financiară Secția Gorj la data de 1 noiembrie 2005, iar la data de 1 ianuarie 2006, a fost titularizat pe post și pe depozițiile directorului interimar al Spitalului Județean Tg. Jiu, martorul F.M., căruia i s-a reproșat că nu a reușit să colecteze banii așteptați, raportat la faptul că ar fi utilizat instituțiile statului pentru a obține foloase necuvenite.

Niciunul dintre acești martori, audiați în fața instanței, nu au confirmat acuzațiile sus-menționate.

F.M. a arătat că „inculpatul D.I.M. este o persoană integră, fără să-și etaleze influența. Întotdeauna cotizațiile achitate au fost acoperite cu chitanțe. Înainte de a fi desemnat manager al spitalului am fost rugat de inculpatul D.I.M. să ocup această funcție. Am promovat un concurs. Nu a existat niciun fel de implicare politică în activitatea desfășurată, D.I.M. nu a avut niciun fel de influență”.

I.T. a arătat că „Am participat la ședința din martie 2007. Concret era vorba de cotizații din partea membrilor și donații din partea altor persoane. Raportat la desemnarea ca și conducător al Gărzii Financiare, inculpatul D.I.M. a întocmit o recomandare, întregul dosar fiind înaintat la A.N.A.F. Recomandarea era o chestiune de formă care nu avea accent deosebit asupra numirii, era obligatorie. Nu m-am simțit niciun moment dator față de inculpat ca urmare a acestor operațiuni, nu am fost influențat în niciun fel în activitatea profesională, chiar mi s-a făcut recomandarea expresă să activez în spiritul respectării normelor legale”.

Împrejurările sus-menționate nu au împiedicat prima instanță să rețină săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, de către inculpatul D.I.M. în forma propusă în actul de sesizare, respectiv cu incidența art. 41 alin. (2) C. pen., cu mențiunea însă că elemente infracționale mai sus descrise, ca intrând în conținutul infracțiunii continuate, nu au fost luate în considerare.

Raportat la actele materiale infracționale, în sensul că D.I.M. a impus filialei județene a Partidului Național Liberal G. să achiziționeze cărți și ziare de la societatea SC A. SRL, societate în care deținea majoritatea acțiunilor și implicit controlul acestei societăți, din verificările efectuate a rezultat că la cererea inculpatului D.I.M., filiala județeană a Partidului Național Liberal G. a achiziționat de la SC A. SRL cărți și ziare în valoare de 43.033.200 ROL. Bunurile au fost achiziționate cu factura fiscală din 5 octombrie 2004, emisă de SC A. SRL cu sediul în T.J., județul Gorj, către Partidul Național Liberal filiala G., cu sediul în T.J., județul Gorj. Bunurile au fost utilizate în campania electorală în folosul partidului. Ulterior, din probele administrate, a mai rezultat că, în calitate de subprefect și de președinte al Partidului Național Liberal Gorj, în cursul anului 2005, D.I.M., folosindu-se de influența deținută, a dispus conducătorilor instituțiilor publice să achiziționeze ghiozdane, rechizite și alte materiale de uz școlar, care, ulterior, au fost distribuite în unitățile școlare ale județului, în numele Partidului Național Liberal filiala G. În acest sens, Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Gorj, prin C.M., a achiziționat cu factura fiscală nr. QRS din 20 septembrie 2005, bunuri în valoare de 1.107 RON, iar cu factura fiscală nr. TUV din aceeași dată, bunuri în valoare de 123,76 RON.

Această infracțiune este esențialmente una de pericol, inculpatul D.I.M. înțelegând să-și exercite atribuțiile de lider de partid, în sensul obținerii de foloase necuvenite pentru formațiunea politică pe care o conducea; prima instanță a apreciat că nu este cazul de a se discuta în aceste condiții despre vreo eventuală latură civilă în cauză sau de incidența măsurii de siguranță a confiscării speciale, în contextul în care banii, bunurile nu au fost dobândite de către acesta personal.

În continuare, prima instanță a analizat infracțiunea săvârșită de M.D.I. în calitate de lider de partid, infracțiune prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, reținând următoarele:

La data de 15 iunie 2007, prin Ordinul cu nr. 538, ministrul N.P.A.P. l-a numit pe R.G.O. ca inspector șef interimar la Inspectoratul Teritorial de Muncă Gorj pentru o perioadă de maximum șase luni de zile, urmând ca acesta să participe ulterior la concursul organizat în vederea numirii definitive pe acest post.

Acuzarea a susținut că numirea martorului G.R. la conducerea Inspectoratului Teritorial de Muncă G. S-a efectuat la solicitarea învinuitului M.D.I., acesta prevalându-se de influența deținută în calitate de președinte al Partidului Național Liberal filiala G. În ce privește înțelegerea realizată între ministrul N.P.A.P. și învinuitul M.D.I., aspectele penale ale acestei înțelegeri frauduloase, fac obiectul unui dosar separat de urmărire penală și anume Dosarul cu nr. 239/P/2007.

Tot ca învinuire s-a reținut că, ulterior numirii martorului G.R. la conducerea Inspectoratului Teritorial de Muncă G., învinuitul M.D.I., i-a cerut acestuia să plătească suma de 10 milioane ROL pentru Organizația Partidului Național Liberal G., în condițiile în care R.G.O. nu avea calitatea de membru al acestei formațiuni politice.

În viziunea Parchetului aceste aspecte ar fi fost confirmate chiar de martorul R.G.O., cât și de înregistrările convorbirilor telefonice efectuate în urma autorizației de interceptare din 14 mai 2007 de Tribunalul Municipiului București și din care prima instanță a redat (acestea fiind singurele probe propuse de acuzare):

„M.D.I.: Bun! Mâine îți dau... mâine seară hotărăsc în partid, că poate te chem și pe tine. Tu ai depus cerere la noi? Interlocutor: Păi, nu știți că mi-ați zis dvs. că mă anunțați. Am fost acolo, am făcut aia și ați zis: „Băi, te anunț eu când să vii să te înscrii, să faci toate actele".

M.D.I.: Du-te mâine! Hai, caută-l pe C.A.D. Interlocutor: Ihî! Bun!

M.D.I.: Ii spui că adeziune e la mine, îți plătești și tu acolo zece milioane...

Interlocutor: Gata!

M.D.I.: ... pe șase luni.

Interlocutor: Gata! Am priceput!

M.D.I.: Da? Pentru că am spus că nu primesc pe nimeni. Interlocutor: Gata!"

Din probele administrate în cauză nu a rezultat faptul că inculpatul M.D.I., prevalându-se de influența și autoritatea deținută în calitate de președinte al Partidului Național Liberal filiala G., a pretins martorului G.R. să îi plătească suma de 10 milioane ROL, în condițiile în care acesta nu avea nicio calitate în cadrul formațiunii politice conduse de inculpat.

Prima instanță a apreciat ca esențială declarația persoanei direct implicată în infracțiunea de corupție enunțată, respectiv G.R., care audiat nemijlocit în fața instanței de judecată, sub prestare de jurământ, fără a infirma materialitatea celor anterior expuse, a detaliat elementele de substanță ale dialogului avut cu inculpatul:

„În momentul numirii au existat o serie de recomandări din partea prefectului, a profesorului D.I.M. Recomandarea inculpatului D.I.M. a parvenit ca urmare a faptului că am fost doctorandul acestuia. Eu consider că am fost recomandat în această funcție pe criterii strict de ordin profesional.

Prin prisma acestor argumente, evident că nu s-a comis niciun abuz din partea inculpatului în numirea mea.

A avut loc o discuție ulterior numirii mele cu numitul D.I.M. în ideea de a sponsoriza în vreun fel Partidul Național Liberal cu vreo anumită sumă de bani.

Am avut o discuție telefonică cu cei din partea Partidului Național Liberal, în final nu am achitat nici un fel de sumă și nici nu am devenit membru al acelui partid.

O eventuală achitare a vreunei sume în folosul partidului s-ar fi putut face doar dacă aș fi fost membru, însă aceste împrejurări nu s-au concretizat.

Nu m-am simțit în niciun moment obligat ca să devin membru al Partidului Național Liberal.”

Prima instanță a reținut că relația de comunicare dintre cei doi a existat, inclusiv în conținutul evocat de acuzare, cu mențiunile însă că, în mod evident, a existat un raport special pe palierul profesor-doctorand, „a avut loc o discuție ulterior numirii mele cu numitul D.I.M. în ideea de a sponsoriza în vreun fel Partidul Național Liberal cu vreo anumită sumă de bani”, fără ca vreun moment să se dea vreo conotație nelegală acestui fapt din partea inculpatului M.D.I., martorul s-a și conformat doleanței, dar constatând, în urma discuției cu cei din Partidul Național Liberal, că nu există cadru legal în acest sens, „o eventuală achitare a vreunei sume în folosul partidului s-ar fi putut face doar dacă aș fi fost membru, însă aceste împrejurări nu s-au concretizat”, în final, nu a achitat niciun fel de sumă și nici nu a devenit membru al acelui partid”.

În aceste condiții, subiectul activ nu a acționat în scopul anume prevăzut de lege pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, astfel încât prima instanță a apreciat că nu este realizată latura subiectivă a infracțiunii.

Ca învinuiri distincte, prima instanță a reținut că, la data de 11 iulie 2007, la ora 11.20, inculpatul M.D.I. a fost apelat telefonic de inculpatul M.C.B., primar al comunei Baia de Fier, care i-a cerut să-i solicite inculpatului P.T., director al Sistemului de Gospodărire al Apelor G., să dispună anularea actului de constatare și sancționare a contravențiilor întocmit la data de 11 iulie 2007 de S.A., funcționar în cadrul Sistemului de Gospodărire a Apelor G. la sediul Primăriei Baia de Fier.

Urmare solicitării primite de la M.C.B., inculpatul D.I.M. l-a apelat telefonic la ora 11.22 pe inculpatul P.T. și i-a cerut acestuia din urmă să telefoneze funcționarei care se afla la Baia de Fier, întrucât amenda aplicată era incorectă, iar primarul nu a semnat procesul-verbal.

M.D.I. i-a cerut inculpatului P.T. să rezolve problema că altfel „îi punem în cap pe P.S.D.-iști". În continuare, la ora 11.30, M.D.I. a fost reapelat de către inculpatul M.C.B., utilizator al postului telefonic 072X.XXX.XXX, care i-a relatat că a fost sunat de către directorul Sistemului de Gospodărire al Apelor G., acesta spunându-i că a rezolvat problema, stabilindu-se cu certitudine că este vorba de anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției în cauză.

În timpul discuției, M.D.I. i-a precizat plin de satisfacție interlocutorului său: „M.D.I.: Vezi că-i mai bine din ăștia să-i ții în șah decât... Interlocutor: Păi, da, păi, da..! Bine, vă mulțumesc foarte mult! M.D.I.: Decât ai tăi care de multe ori mai fac mofturi, știi! Interlocutor: Da, vă mulțumesc! Să trăiți, o zi bună! M.D.I.: Să ai, sănătate și fericire! Interlocutor: ... (neinteligibil)...M.D.I.: Sănătate!"

Ulterior discuției cu inculpatul M.C.B., M.D.I. a fost apelat de către P.T. care i-a relatat că problema de la Baia de Fier a fost rezolvată. În timpul discuției, ambii învinuiți au convenit că în astfel de probleme, primăriile nu au dreptate.

Din actele de urmărire penală efectuate în cauză și probele administrate în fața primei instanțe a rezultat că, la data de 11 iulie 2007, martora S.A., funcționar în cadrul Sistemului de Gospodărire al apelor G., s-a deplasat în temeiul ordinului de deplasare, la Primăria Baia de Fier pentru a efectua un control privind sistemul de gospodărire al apelor. Martora a constatat că Primăria Baia de Fier, prin reprezentanții săi, nu a îndeplinit măsurile stabilite prin actul de control din 9 august 2005, întocmit de funcționari din cadrul Sistemului de Gospodărire al apelor G., motiv pentru care a încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor. Prin actul de constatare, s-a dispus sancționarea în temeiul art. 87 alin. (47) și art. 88 lit. b) din Legea apelor nr. 107/1996, modificată și completată, cu amendă în cuantum de 35.000 RON a Primăriei Baia de Fier.

Inculpatul M.C.B., primarul localității Baia de Fier a refuzat să semneze procesul-verbal de constatare și sancționare al contravenției, motiv pentru care actul a fost semnat la rubrica martor de numitul S.I.

Martora S.A. a precizat, în declarația dată la 16 noiembrie 2007, la urmărire penală, că învinuitul M.C.B. i-a spus că actul de control „nu va rămâne așa" și că a apelat telefonic o persoană, căreia i s-a adresat cu apelativul „domnule președinte", însă nu cunoaște conținutul întregii discuții telefonice deoarece la un moment dat, învinuitul a părăsit încăperea. Martora a mai precizat că I.D., funcționar în cadrul Sistemului de Gospodărire al Apelor G. i-a cerut să anuleze actul de constatare a contravenției, însă nu s-a conformat solicitării, iar la sosirea la sediul instituției, i-a înmânat actul de control învinuitului P.O.I.R.

Inclusiv în fața instanței, martora S.A. a arătat că își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale, din punctul său de vedere procesul verbal a fost legal, acesta în final fiind anulat de P.O.I.R., după ce, în prealabil, de acel act s-au interesat P.O.I.R. și I.D.:

“În zilele următoare am avut o discuție cu P.T., iar acesta din urmă mi-a reproșat că nu trebuia să aplic acea sancțiune. Mi s-a spus că aș putea să fiu concediată.

Cu ocazia controlului , când și-a dat seama primarul că o să fie sancționat, acesta s-a enervat, s-a născut o stare de tensiune, a început să dea telefoane folosind apelativul de președinte”.

Inculpatul P.O.I.R., inspector în cadrul Direcției Apelor J., a efectuat în mod nelegal mențiunea „anulat" pe procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, a semnat sub această mențiune, acest lucru făcându-l la solicitarea inculpatului P.T.

Potrivit O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor anularea procesului-verbal de contravenție se poate dispune numai de instanța de judecată, în condițiile în care, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii s-a efectuat plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.

Prima instanță a apreciat că toți funcționarii din cadrul Direcției Apelor J., respectiv Sistemului de Gospodărire al Apelor G., au acționat încălcându-și atribuțiile de serviciu și normele legale ce reglementau aceste atribuții, prin cererea sau prin dispunerea anulării actului de constatare a contravenției, cauzând un prejudiciu bugetului de stat, iar Primăria Baia de Fier a obținut un avantaj patrimonial, constând în neplata sumei de 35.000 RON.

De altfel, din investigațiile efectuate, a mai rezultat că această modalitate de anulare a proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravenției s-a transformat într-o practică la nivelul Sistemului de Gospodărire a Apelor G.

Din probatoriul administrat în cauză, prima instanță a mai reținut că, în aceeași modalitate, au fost anulate și procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor din 19 septembrie 2006 și din 21 septembrie 2006.

Prin procesul verbal din 19 septembrie 2006, V.D., inspector în cadrul Sistemului de Gospodărire a Apelor G., a sancționat, în temeiul art. 87 alin. (42) din Legea nr. 107/1996, modificată și republicată, cu amendă în cuantum de 25.000 RON societatea comercială SC C. SRL , Hotel L. Procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, însă după întocmirea acestuia, P.T., director în cadrul Sistemului de Gospodărire al Apelor G., a cerut martorei V.D. să nu comunice procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției pentru punerea în executare a sancțiunii contravenționale în termenul legal de 30 de zile și a solicitat anularea procesului verbal. Ulterior, inculpatul V.C., persoană care îndeplinea funcția de șef Birou Gestiunea Resurselor de Apă, a dispus, prin încălcarea obligațiilor de serviciu și a normelor legale, anularea procesului-verbal întocmit la data de 19 septembrie 2006 la sediul SC C. SRL.

Prin aceste manopere frauduloase s-a cauzat un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 25.000 RON și implicit, societatea sancționată a obținut pentru sine, un avantaj patrimonial constând în neplata sumei de 25.000 RON, reprezentând cuantumul amenzii aplicate.

La data de 21 septembrie 2006, V.D., inspector în cadrul Biroului Gestiunea Resurselor de Apă din cadrul Sistemului de Gospodărire al Apelor G., a încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prin care s-a dispus sancționarea cu amendă în cuantum de 25.000 RON a SC S.V. SA Oradea, punct de lucru T.J.

Ulterior procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, inculpatul P.T., director al Sistemului de Gospodărire al Apelor G., a chemat-o în biroul său pe martora V.D. și, în prezența reprezentantului societății sancționate, i-a cerut să nu comunice procesul-verbal așa cum o impuneau dispozițiile legale, în vederea punerii în executare a sancțiunii contravenționale, iar ulterior actul de sancționare și constatare al contravenției a fost anulat cu încălcarea normelor legale și atribuțiilor de serviciu de către V.C., șef Birou Gestiune a Resurselor de Apă în cadrul Sistemului de Gospodărire al Apelor G.

Prin aceste acte materiale infracționale, inculpații au cauzat un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 25.000 RON și, prin această modalitate, societatea sancționată a obținut un avantaj patrimonial în același cuantum.

În ceea ce privește anularea procesului-verbal de contravenție întocmit la 11 iulie 2007, întocmit la sediul Primăriei Baia de Fier, deși inculpatul M.D.I. nu a recunoscut fapta comisă, rezultă indubitabil că i-a cerut inculpatului P.T. să rezolve problema privind anularea procesului-verbal, în discuțiile telefonice interceptate, amândoi convenind că primăriile nu au dreptate.

În discuția interceptată la 11 iulie 2007, ora 11.20, discuție purtată între inculpații M.D.I. și M.C.B., inculpatul M.D.I. îi precizează celuilalt că l-a ținut la telefon în timp ce discuta pe alt telefon cu inculpatul P.T. ca să se vadă că el „promite și acționează" și se prevala de o anumită influența avută asupra directorului din cadrul Sistemului de Gospodărire a Apelor G.

Inculpatul M.D.I. nu a negat existența unor discuții cu inculpatul M.C.B., precum și că, în urma acestora, a avut o convorbire cu P.T., în care însă, ar fi solicitat expres doar examinarea de către acesta a procesului verbal și în nici un caz anularea sa. Împrejurările ce l-au determinat să acționeze astfel au fost aspectele de formalism ale procesului, agenții constatatori au semnat la rubricile organului constatator și martor, în contextul în care primăria oricum era sărăcită, urmând să se treacă o sumă substanțială de la bugetul local la cel central, ceea ce nu era echitabil.

Inculpatul M.C.B., fiind audiat, nu a recunoscut faptele comise; la prezentarea materialului de urmărire penală, după ce a luat cunoștință de interceptările telefonice efectuate, a precizat că solicitarea telefonică adresată învinuitului M.D.I., reprezenta o modalitate de sesizare a abuzurilor, a conduitei necorespunzătoare.

Această apărare a susținut-o și în fața instanței, însă a fost apreciată ca nefondată, deoarece din conținutul interceptărilor telefonice efectuate, a rezultat o cu totul altă situație de fapt:

Inculpatul M.C.B. a solicitat lui M.D.I., pentru ca acesta, la rândul său, să solicite directorului Sistemului de Gospodărire a Apelor G. anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor.

La începutul discuției telefonice, învinuitul M.C.B. l-a întrebat pe învinuitul M.D.I. „domnii P., ăsta de la Ape, e tangențial cu Partidul Național Liberal?". Ulterior, învinuitul M.C.B. l-a apelat pe învinuitul M.D.I. și i-a spus că a fost sunat de învinuitul P.T., care i-a spus că a rezolvat problema, înțelegându-se concret anularea procesului-verbal de contravenție.

Inculpatul P.T., director al Sistemului de Gospodărire a Apelor G., nu a recunoscut niciuna din faptele comise iar în legătură cu solicitarea telefonică din data de 11 iulie 2007, acesta a relatat, în cursul urmăririi penale, că a fost apelat de M.D.I., care i-ar fi spus că „primarul comunei Baia de Fier solicită o echipă cu experiență care să efectueze o inspecție și să comunice documentele necesare pentru obținerea unei autorizații de gospodărire a apelor. D.I.M. nu mi-a spus că subalterni de-ai mei ar fi dispus sancționarea contravențională a Primăriei Baia de Fier și nici nu mi-a cerut să anulez sau să cer anularea procesului-verbal de constatare a contravenției întocmit la sediul Primăriei Baia de Fier".

Aceste susțineri ale inculpatului ca și susținerile ulterioare, în fața instanței, au fost apreciate de către prima instanță ca fiind în totală contradicție cu probele administrate în cauză, respectiv interceptările telefonice efectuate la data de 11 iulie 2007.

Însuși inculpatul a arătat că „este real că în urma acestui telefon am fost contactat și de către primarul de la Baia de Fier, care mi-a prezentat anumite detalii cu privire la procesul verbal de contravenție întocmit, iar ulterior am revenit cu un telefon față de D.I.M. căruia i-am comunicat că problema este rezolvată”. Sau „fiind sunat de către D.I.M., am preluat sarcina ca fiind o obligație de serviciu”.

Inculpatul P.O.I.R. a precizat că a anulat procesul-verbal din 11 iulie 2007, întocmit la sediul Primăriei Baia de Fier, deoarece actul de constatare al contravențiilor nu era bine completat.

Această apărare a inculpatului a fost înlăturată ca nefondată, de către prima instanță deoarece nu există text de lege care să-i permită acestuia să dispună anularea actului de constatare a contravenției; acesta și-a încălcat atribuțiile de serviciu, iar anularea efectivă s-a produs la cererea inculpatului M.D.I. și nu din alte considerente.

Inculpatul V.C. a precizat că a anulat procesele-verbale de contravenție întocmite la 19 septembrie 2006, respectiv 21 septembrie 2006 la sediul SC C. SRL și SC S.V. SA Oradea, punct de lucru T.J., deși acesta a precizat, în declarațiile date, că nu cunoaște să existe text de lege care să-i permită să dispună anularea proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor.

Prima instanță a mai reținut că, la dosar, au fost depuse de către inculpați concluzii scrise, prin care s-au susținut următoarele:

Inculpații M.D.I. și M.C.B. au arătat că fapta în sine de a anula un proces-verbal de contravenție nu este una prevăzută de legea penală. Contrar alegațiilor din rechizitoriu, în sensul că numai instanța poate dispune anularea unui proces-verbal de contravenție, se indică textul art. 17 din O.G. nr. 2/2001, în sensul că în „lipsa mențiunilor privind…atrage nulitatea procesului verbal. Nulitatea se constată și din oficiu”. Ori, pe bună dreptate, s-a anulat de către organul ierarhic superior procesul verbal evocat.

Prima instanță a apreciat că dialogurile scurte și relativ concise dintre inculpați, reprezentau, în realitate, simple instigări și acte de exercitare necorespunzătoare a îndatoririlor de serviciu, fiind în prezența unei infracțiuni cu subiect activ calificat de calitatea de funcționar public sau funcționar, pe care trebuie să o aibă în momentul săvârșirii faptei.

De asemenea, prima instanță a apreciat că detaliile juridice invocate de inculpați vizând neregularitatea pe fond și pe formă a proceselor-verbale întocmite în cauză, și supuse anulării, excede interpretării cadrului penal strict și concret de față.

Nu în ultimul rând, trimiterile inculpatului V.C. la practica îndeobște acceptată în cadrul instituției respective, de a se dispune asupra proceselor-verbale de contravenție, nu este un argument în a se eluda respectarea normelor juridice incidente.

În ceea ce privește conținutul infracțiunii reținute în sarcina inculpaților, inclusiv forma continuată pentru inculpații P.T. și V.C., și prin prisma existenței sau inexistenței unui prejudiciu, aspect invocat de asemenea în apărare, din partea inculpatului P.T., prima instanță a reținut următoarele:

Prin anularea sau diminuarea cuantumului amenzilor contravenționale se creează un prejudiciu cert statului; această activitate echivalează cu obținerea pentru altul a unui avantaj patrimonial, acest aspect fiind consacrat atât în practică și în literatura de specialitate.

Avantajul material nu trebuie să se raporteze numai la patrimoniul persoanei care săvârșește infracțiunea, ci și la patrimoniul persoanei în serviciul căreia se află făptuitorul, precum și la persoana care are un avantaj material în urma săvârșirii faptei (fără a fi izvor de drept, pentru acuratețea motivării, atâta vreme cât s-a făcut trimitere la cristalizarea practicii și literaturii de specialitate în acest sens, v. I.G., Infracțiuni de corupție, cu trimitere la spețe Înalta Curte de Casație și Justiție).

Fundația T.V. are sediul în județul Gorj și a fost constituită prin Sentința nr. 24 din 8 februarie 1996 a Tribunalului Gorj, sentință dată în Dosarul nr. 914/1996. De la data constituirii, președinte al fundației este inculpatul M.D.I. și acesta este singura persoană împuternicită să efectueze operațiuni bancare privind conturile deținute de fundație.

Conform statutului autentificat din 8 februarie 1996, scopul Fundației este determinat de viața și activitatea marelui revoluționar de la 1821 Tudor Vladimirescu și constă în:

- organizarea de manifestări cultural-sportive cu evocarea evenimentelor istorice de la 1821;

- cunoașterea vieții și activității lui T.V. prin cercetare proprie și cu ajutorul personalităților istorice;

- punerea în valoare muzeistică și turistică a obiectivelor și locurilor legate de desfășurarea evenimentelor din 1821, ca și de viața marelui revoluționar;

- protejarea, restaurarea și întreținerea monumentelor istorice, cultural-sociale și de artă din localitățile legate de evenimentele din 1821, de activitatea revoluționară a lui T.V.;

- organizarea de expoziții și manifestări având ca temă personalitatea lui T.V.;

- editarea de publicații și înființarea unei edituri purtând numele marelui revoluționar;

- întreținerea de relații cu instituții și organisme specifice din țară și străinătate pentru realizarea obiectivelor enumerate mai sus.

Conform art. 23 din statut, președintele Fundației are următoarele atribuții:

- este președinte al Consiliului de Administrație;

- reprezintă Fundația în relațiile cu terții, în acest scop poate da mandat de reprezentare și altor persoane din cadrul fundației;

- asigură cunoașterea și aplicarea statutului;

- exercită întreaga sa autoritate și competență pentru a determina înfăptuirea scopurilor Fundației și a hotărârilor Consiliului de Administrație;

- angajează patrimoniul Fundației, gestionează și administrează resursele acesteia, semnează contractele în numele Fundației și ia măsurile necesare, în concordanță cu hotărârile Consiliului de Administrație, respectând legislația în vigoare și prevederile statutului;

- urmărește și decide luarea de măsuri pentru aducerea la îndeplinire a hotărârilor Consiliului de Administrație;

- angajează, promovează, recompensează, sancționează și eliberează din funcție personalul salariat sau colaborator al Fundației.

Prin actul adițional autentificat din 22 iunie 1998, a fost completat obiectul de activitate al fundației, cu următoarele:

- primirea de ajutoare umanitare constând în: ajutoare bănești, bunuri materiale de orice fel, aparatură de orice fel (aparate și instalații, mașini și utilaje, mijloace de transport, bunuri de folosință îndelungată etc), din țară și străinătate;

- distribuirea ajutoarelor umanitare prevăzute mai sus la instituții publice (spitale, școli, crește și grădinițe de copii, cămine de bătrâni, case de copii orfani și handicapați, primării etc), societăți comerciale și la populație;

- înființarea și funcționarea de școli și universități în toate domeniile de învățământ;

- realizarea de programe de reconversie în activități economice și de învățământ, pregătirea personalului prin programe naționale și internaționale, consultanță, planuri de afaceri și studii de fezabilitate pentru sprijinirea, atât material, cât și bănesc a celor care vor să se dezvolte în activitatea economică, reprezentarea lor în vederea obținerii de avantaje materiale și bănești.

Prin actul adițional autentificat din 6 iulie 1998, a fost completat obiectul de activitate al fundației, cu următoarele:

- schimburi culturale, interjudețene, naționale și internaționale;

- comemorarea eroilor și omagierea veteranilor de război din comuna Padeș, anual în ziua de 21 iulie, prin organizarea de manifestări artistice, serbări câmpenești, etc;

- editarea de pliante, ilustrate și materiale publicitare.

Fundația T.V. și Universitatea Liberă Internațională din Moldova, cu sediul la Chișinău, au încheiat un contract de asociere al cărui obiect declarat era constituirea unui Centru Teritorial al Universității în municipiul T.J., în vederea organizării unor activități didactice, respectiv a mai multor forme de învățământ profesional, gimnazial, preuniversitar, superior și obținerea de titluri științifice de doctor în științe.

Prin contractul de asociere, Fundația T.V. asigura baza materială, administrarea centrului de învățământ și evidența contabilă, urmând ca centrul teritorial al universității să încaseze taxele de școlarizare stabilite.

La data de 6 septembrie 2000, contractul de asociere inițial a fost modificat, printre modificări fiind și aceea că, organizarea activității financiar-contabile primare, încasarea veniturilor precum și efectuarea cheltuielilor centrului să se poată face și de către Fundația T.V.

Prin actul adițional din 28 februarie 2002, s-a stabilit că acest centru de orientare și selecție pentru studii cu sediul în T.J., va conduce întreaga activitate de logistică dispunând de un singur post încadrat de economist doctorand P.C.A., iar coordonarea întregii activități să se efectueze de profesor universitar doctor M.D.I.

Prin ordinul din 2 septembrie 2003, al rectorului Universității Libere Internaționale din Moldova, la art. 5 se stabilește repartizarea veniturilor astfel: 50% din încasări pentru universitate și 50% pentru Fundația T.V., acestea urmând a fi folosite pentru cheltuielile necesare desfășurării activității, inclusiv salarizarea președintelui fundației care realizează și managementul centrului.

Prin actul adițional din 9 septembrie 2004, s-a convenit ca începând cu anul universitar 2004-2005, 25% din veniturile nete realizate de centru să rămână la dispoziția fundației, cuantum ce urma să fie utilizat pentru activitățile prevăzute în statut, inclusiv pentru activitățile de logistică, iar prin același act adițional, s-a stabilit că președintele Fundației T.V. va deține calitatea de șef departament al centrului.

Prin actul adițional din 22 ianuarie 2007, s-a convenit ca începând cu anul universitar 2006-2007, repartizarea veniturilor provenite din taxele de studiu să se facă astfel: 50% din venituri să revină universității, 30% fundației pentru cheltuieli ale centrului iar 20% pentru salarizarea învinuitului M.D.I., în calitate de director pentru activitatea de coordonare a centrului.

Prima instanță a reținut că, din probele administrate în cauză a rezultat indubitabil că inculpatul M.D.I., în calitate de președinte al Fundației T.V., persoană juridică fără scop patrimonial, și-a folosit influența și autoritatea sa în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, folosind sumele de bani încasate de fundație.

Metoda cea mai frecvent utilizată de inculpatul M.D.I. pentru a-și însuși sumele de bani încasate de fundație era utilizarea contractelor de consultanță, prin acestea inculpatul încercând să dea o aparență de legalitate banilor încasați necuvenit.

În cursul urmăririi penale au fost depuse de învinuitul M.D.I. contractele de consultanță din 28 decembrie 2002 și respectiv din 23 februarie 2004, ambele încheiate cu SC A.E.U.E. SA Motru reprezentată de numita C.I.A., societate la care inculpatul M.D.I. deține 95% din acțiunile societății.

Obiectul contractelor de consultanță anterior menționate, a constat în:

- management general și marketing pentru promovarea imaginii ULIM în vederea înscrierii la cursuri fără frecvență și învățământ la distanță de doctoranzi și studenți;

- studii cu privire la impactul ULIM pe plan regional și național, în relații de concurență legală cu instituțiile similare din România și străinătate;

- asigurarea relațiilor de corespondență în mod unitar dintre ULIM și studenții și doctoranzii înscriși la cursuri fără frecvență la Chișinău;

- planuri și programe de învățământ, organizarea de reuniuni și simpozioane.

În urma verificărilor efectuate la Oficiul Național al Registrului Comerțului s-a stabilit că SC A.E.U.E. SA Motru, avea ca obiect principal de activitate „fabricarea produselor de morărit".

În contractul de asociere dintre fundație și universitate, actul adițional din 28 august 2002, se menționa că, planurile de învățământ vor fi întocmite de universitate și nu de către fundație, iar conform art. 5 al ordinului din 2 septembrie 2003, al rectorului Universității Libere Internaționale din Moldova, managementul Centrului de Consultanță și Selecție Profesională se realizează de către președintele fundației, iar acesta primește un salariu pentru realizarea activităților de management.

S-a stabilit că valoarea serviciilor de consultanță era de 1.000 dolari S.U.A. lunar, sumă ce nu includea TVA.

Concret nu au fost identificate documente care să dovedească prestarea efectivă a vreunui serviciu de către SC A.E.U.E. SA Motru.

Ambele contracte de consultanță încheiate la 28 decembrie 2002, și respectiv 23 februarie 2004, deși erau încheiate cu SC A.E.U.E. SA Motru, pe acestea s-a aplicat ștampila SC A.C. SRL, societate care a fost constituită la data de 12 noiembrie 2004, ulterior încheierii contractelor anterior menționate, ceea ce demonstrează că aceste contracte conțin date nereale, că au fost întocmite ulterior datei de 12 noiembrie 2004, pentru a se justifica plățile deja efectuate de către fundație.

În cursul urmăririi penale s-a stabilit că Fundația T.V. a încheiat un contract de consultanță managerială cu SC A.C. SRL, contractul fiind înregistrat la fundație din 5 decembrie 2005, iar la SC A.C. SRL din 30 decembrie 2005.

În cadrul acestei societăți, inculpatul M.D.I. deținea 80% din părțile sociale.

Contractul a fost semnat de inculpatul M.D.I., în calitate de președinte al fundației, iar din partea societății de către C.I.A., administrator și M.D.I., consultant pe probleme de management și evaluare.

Prin contract, consultantul s-a obligat să asigure managementul activității, să acorde consultații în domeniul activității de învățământ universitar și doctorat, cursuri, să elaboreze studii de marketing, care să faciliteze organizarea selecției de studenți pentru realizarea obiectivelor necesare procesului de învățământ universitar.

În art. 2 din contract, s-a menționat că, prin consultații, părțile contractante înțeleg organizarea și asigurarea managementului în desfășurarea activității de învățământ universitar și doctorat conform contractului de asociere încheiat între fundație și ₍universitate. S-a mai precizat că orele de consultanță vor fi prestate de specialiști care îndeplinesc condițiile de pregătire și experiență în domeniu.

La art. 5 din contract, se menționează că fundația se obligă să plătească consultantului pentru asigurarea managementului activității 25-30% din încasările anuale realizate ca venituri din taxele de studiu, având ca bază actul adițional la contractul de asociere dintre fundație și universitate încheiat la data de 7 iulie 2005.

Din verificările efectuate s-a constatat că niciunul din actele adiționale ale contractului de asociere nu a fost încheiat la data de 7 iulie 2005 (raport de constatare tehnico-științifică).

Potrivit art. 5 al ordinul rectorului universității, managementul Centrului de Selecție, Consultanță și Orientare Profesională ULIM se realizează de către președintele fundației, acesta primind un salariu pentru realizarea activităților de management.

Concret, nu au fost identificate documente care să dovedească prestarea efectivă a unui serviciu de către SC A.C. SRL iar din baza de date on-line a Ministerului Economiei și Finanțelor, a rezultat că în perioada 2005-2006, SC A.C. SRL a avut un singur salariat. Din aceeași bază de date a rezultat că, în anul 2005, cheltuielile totale ale societății au fost de 7.882 RON, iar în anul 2006, de 6.761 RON.

A rezultat astfel că activitatea de consultanță nu a fost prestată de salariații societății, deoarece societatea avea un singur salariat și nici de alte societăți, situație care rezultă din nivelul foarte mic al cheltuielilor (raport de constatare tehnico-științifică).

Din probele administrate, a mai rezultat că la data de 1 septembrie 2006, între Fundația T.V., reprezentată de J.D., în calitate de contabil șef, și M.D.I., în calitate de consultant, s-a încheiat un contract de consultanță pe probleme de management și evaluare. Prin acest contract, inculpatul s-a obligat să asigure managementul activității în domeniul învățământului universitar și studii de doctorat, în condițiile în care inculpatul M.D.I. avea aceleași atribuții ca și președinte al fundației, iar acesta a mai primit și salariu pentru activitățile de management.

Ca și în cazurile anterior menționate, nu au fost identificate documente care să dovedească prestarea efectivă a vreunui serviciu de către consultant.

Fundația T.V. a plătit suma de 850 milioane ROL prin ordinul de plată din 2 aprilie 2007, iar prin ordinul de plată din 6 aprilie 2007, a plătit suma de 136 milioane ROL către bugetul de stat cu titlul „impozit pe veniturile din activitatea desfășurată în baza contractului-convenție civilă".

Specialistul D.N.A. a menționat în raportul de constatare că, la data de 1 septembrie 2006, data încheierii contractului dintre fundație și M.D.I., actul adițional (menționat la art. 3 din contractul dintre fundație și M.D.I.) nu fusese încheiat acesta fiind semnat la data de 22 ianuarie 2007.

Concret, cele patru contracte de consultanță menționate, au avut ca scop direcționarea sumelor de bani către M.D.I. sau către societățile controlate de acesta.

Nicio sumă de bani nu a fost direcționată pentru a se realiza scopul constituirii fundației.

Din actele și lucrările dosarului efectuate în cauză, a mai rezultat că, în perioada 1 ianuarie 2003-30 aprilie 2007, prin contul deschis de Fundația T.V. la Banca Comercială a României T.J., au fost plătite sume către societăți controlate de inculpatul M.D.I. și către societăți controlate de fiii acestuia.

Din conturile fundației a fost achitată suma de 1.207.458.000 ROL, către SC A.C. SRL cu titlu de „prestări servicii și consultanță".

A mai rezultat că la data de 15 ianuarie 2007, uzând de influența și funcția deținută, inculpatul M.D.I. a dispus plata din conturile fundației a sumei de 332.010.000 ROL, către SC C.C.E. SRL sumă ce reprezenta contravaloarea unui autoturism, iar această societate are ca asociat unic și administrator pe R.M.D.E., fiica lui M.D.I.

A mai rezultat că, în cursul lunii iulie 2004, inculpatul M.D.I. în calitate de președinte al Fundației T.V., a dispus plata sumei de 277.141.480 ROL fără titlu, către SC A.E.U.E. SA, societate la care M.D.I. era acționar majoritar cu 95% din acțiuni.

În raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de specialist C.I.B., sunt redate toate societățile la care M.D.I. deține acțiuni sau părți sociale și care au fost implicate în tranzacții frauduloase cu Fundația T.V., în baza unui mecanism conceput și pus în aplicare, așa cum am arătat anterior, de către inculpatul M.D.I.

Inculpatul M.D.I., față de aceste învinuiri, în fața primei instanțe, ca de altfel pe întreg parcursul procesului, a arătat că sumele obținute în mod direct sau de societăți controlate de acesta din fonduri ale Fundației T.V., nu reprezintă un folos necuvenit.

A precizat în fața primei instanțe că „este real că a existat o relație de colaborare între Fundație și Universitatea din Chișinău, că s-a încheiat un contract de asociere, iar din această relație cel mai mult a avut de câștigat statul, atâta vreme cât sumele fiind trecute pe firme private, s-a achitat TVA, impozit pe profit și pe dividende, pe când în cazul fundației nu s-ar fi ajuns la o astfel de impozitare”.

Prin concluziile scrise depuse, s-a precizat că respectivele contracte de consultanță au fost perfectate, că acuzarea se întemeiază doar pe concluziile unui raport de consultare tehnico-științifică, care nu poate fi primit, că au fost îndeplinite toate obligațiile impuse de C. fisc. în cauză, de către toate persoanele juridice implicate, ca urmare, sumele au fost încasate în condițiile legii, astfel că nu pot constitui folos necuvenit. De asemenea, fundația în cauză a arătat expres că nu a fost prejudiciată.

În condițiile în care s-au derulat astfel de raporturi scriptice între respectivele persoane juridice, împrejurare acceptată de către inculpat, este evident că acestea incumbau și achitarea unor obligații fiscale sau derularea lor în condiții de legalitate formală, cu mențiunea că inculpatul nu a fost învinuit de întreprinderea vreunor manopere infracționale în acest sens.

În alt plan, poziția juridică manifestată în instanță de Fundația T.V. de a specifica că nu a suferit niciun prejudiciu, contractele au fost derulate în bune condiții, au fost îndeplinite toate obligațiile, s-au realizat obiectivele, nu se constituie parte civilă, este una lesne de înțeles, în condițiile în care aceasta nu exprimă, în funcție de cele anterior specificate vizând constituirea sa, decât interesul inculpatului M.D.I.

Situația a fost analizată inclusiv prin prisma raportului de constatare încheiat în cauză, raport contestat de către inculpat.

Fie doar pe argumente de principialitate, în contextul în care raportul de constatare a fost întocmit de un specialist D.N.A., pe când un raport de expertiză se elaborează de o persoană care se bucură de independență profesională, prima instanță a dispus întocmirea unei astfel de lucrări ale cărei obiective vizau exclusiv aceste învinuiri. A urmat un lung șir de demersuri în perfectarea lucrării, înlăuntrul cărora s-au acordat numeroase termene de judecată, pe un interval de aproape un an, cu epuizarea listei experților recomandați de Biroul de expertize judiciare întrucât au fost înlocuiți nu mai puțin de 5 experți (putându-se naște anumite suspiciuni), cu aplicarea de amenzi judiciare, scopul nefiind atins.

Într-un astfel de context, ce putea aduce atingere regulii de bază a derulării în condiții de echitate a unei proceduri judiciare, înscrisă la art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și anume rezonabilitatea în timp a mersului procesual, privită prin prisma criteriilor de interpretare fixate de Curtea Europeană în acest sens, prima instanță a trecut la analiza întregii documentații ce a stat la baza construirii urmăririi penale în cauză, raportat la aceste învinuiri, la baza întocmirii acelui raport de constatare și nu doar simpla preluare a concluziilor sale, în scopul de a se asigura aflarea adevărului, în ce măsură probele constând în înscrisuri, inclusiv cele provenite de la alte organe de inspecție, pot fi coroborate între ele, precum și cu cele depuse în cursul cercetărilor judecătorești.

Și din celelalte probe administrate în cauză, pe larg evidențiate, a rezultat că inculpatul M.D.I., în calitate de președinte al Fundației T.V., persoană juridică fără scop patrimonial, și-a folosit influența și autoritatea sa în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, folosind sumele de bani încasate de fundație, formula concretă de derulare a faptelor fiind cea anterior redată.

În urma constatărilor de la Oficiul Național al Registrului Comerțului s-a stabilit că SC A.E.U.E. SA Motru are ca obiect principal de activitate „fabricarea produselor de morărit", împrejurarea fiind de analizat în întregul context faptic. Nu au fost identificate documente care să dovedească prestarea efectivă a vreunui serviciu de către SC A.E.U.E. SA Motru. Nu au fost identificate documente care să dovedească prestarea efectivă a unui serviciu de către SC A.C. SRL, iar din baza de date on-line a Ministerului Economiei și Finanțelor a rezultat că în perioada 2005-2006, SC A.C. SRL a avut un singur salariat. Din aceeași bază de date a rezultat că, în anul 2005, cheltuielile totale ale societății au fost de 7.882 RON, iar în anul 2006, de 6.761 RON. Activitatea de consultanță nu a fost prestată de salariații societății, deoarece societatea avea un singur salariat și nici de alte societăți, situație care rezultă din nivelul foarte mic al cheltuielilor. La data de 1 septembrie 2006, data încheierii contractului dintre fundație și M.D.I., actul adițional (menționat la art. 3 din contractul dintre fundație și M.D.I.) nu fusese încheiat, acesta fiind semnat la data de 22 ianuarie 2007. Nicio sumă de bani nu a fost direcțională pentru a se realiza scopul constituirii fundației. La data de 15 ianuarie 2007 inculpatul M.D.I. a dispus plata din conturile fundației a sumei de 332.010.000 ROL, către SC C.C.E. SRL, în concret suma reprezenta contravaloarea unui autoturism, iar această societate are ca asociat unic și administrator pe R.M.D.E., fiica lui M.D.I.

O notă aparte privește învinuirea că, la data de 5 iulie 2004, din contul fundației, a fost plătită suma de 690 milioane ROL către M.D.I., sumă ce reprezintă contravaloarea unui autoturism marca W.G.V., an de fabricație 2001, autoturism ce a fost cumpărat la data de 27 iunie 2004, de la B.E.A. S-a reținut că, deși în contractul de vânzare-cumpărare s-a menționat ca preț de achiziție suma de 700 milioane ROL, în realitate, suma plătită de învinuitul M.D.I. a fost de numai 10.000 euro, așa cum precizează martorii B.E.A. și B.F.A. Este cert că suma reală a tranzacției a fost de 10.000 euro, deoarece, așa cum rezultă din documentele depuse de martorii anterior menționați, prețul de achiziție din Germania, a fost de 7.200 euro, iar acel autoturism dacă ar fi fost nou nu ar fi costat suma de 700 milioane ROL. Mai mult decât atât, după ce a luat cunoștință de învinuiri, învinuitul M.D.I. l-a apelat telefonic pe B.E.A. și i-a cerut ca, în situația în care va fi chemat de organele de urmărire penală, să declare că prețul real al tranzacției a fost de 700 milioane ROL.

Ori, din mijloacele de probă administrate direct în fața instanței nu s-au desprins certitudini în acest sens.

Susținerile inculpatului, raportate la acesta faptă, au fost în sensul că nu s-au comis ilegalități, nu au fost ridicate sume din conturile fundației, banii erau proprii. Susținerile inculpatului au fost confirmate de actul de vânzare cumpărare în care este menționat prețul de 700 milioane ROL.

Martorii U.A. și M.I., audiați doar la instanță, au arătat că prețul convenit a fost de 700 milioane ROL, fiind achiziționate și dotări.

B.E.A. a dat declarații confuze, la urmărire penală a făcut trimitere la suma 10.000 euro, pentru ca, în instanță, să afirme că suma reală a tranzacției crede că a fost trecută pe contract.

B.F.A. nu-și mai amintea de sumă, iar cu privire la persoana care a contactat-o telefonic după tranzacție și care i-a spus să declare o sumă mai mare, a arătat că nu poate preciza dacă aceasta a fost inculpatul.

În cursul urmăririi penale, parchetul a dispus disjungerea cercetărilor penale și pentru infracțiunea prevăzută de art. 261 C. pen., constând în aceea că învinuitul M.D.I. a încercat să determine martorii B.F.A. și B.E.A. să declare, în mod mincinos, că suma plătită pentru autoturismul achiziționat de învinuit și plătit din banii fundației, a fost de 700 milioane ROL și nu de 10.000 de euro, cât s-a plătit în realitate.

În acest context, prima instanță a apreciat că situația nu poate fi interpretată decât favorabil inculpatului, prezumția de nevinovăție neputând fi considerată că a fost răsturnată, astfel încât, actul material infracțional nu poate fi reținut.

Prima instanță a precizat că aceste împrejurări nu împietează asupra reținerii infracțiunii comise de inculpat, înscrisă la art. 13 din Legea nr. 78/2000, în forma propusă în actul de sesizare, respectiv cu incidența art. 41 alin. (2) C. pen., cu mențiunea însă, că elementul infracțional mai sus descris, ca intrând în conținutul infracțiunii continuate, nu va fi primit.

În concluzie, faptele inculpatului M.D.I., care în calitate de președinte al filialei G. al Partidului Național Liberal și-a folosit influența și autoritatea pentru a obține foloase necuvenite pentru partid, în formula concretă desprinsă din conținutul stării de fapt reținută de instanță, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Din probele administrate, a rezultat că, în cursul lunii februarie 2007, învinuitul a semnat nouă contracte de sponsorizare cu mai multe societăți ce sunt menționate în raportul de constatare întocmit de specialistul D.N.A. și din care rezultă că Partidul Național Liberal, filiala G., a beneficiat în mod necuvenit de suma de 155 milioane ROL.

Tot din probele administrate, s-a dovedit că, în baza unei rezoluții unice infracționale, președintele Partidului Național Liberal G., M.D.I., a impus filialei locale a partidului să achiziționeze cărți și reviste în valoare de peste 43 milioane ROL de la firma proprie, SC A. SA, și a dispus conducătorilor instituțiilor publice să achiziționeze materiale de uz școlar care au fost distribuite în numele Partidului Național Liberal.

Inculpatul M.D.I., în calitate de președinte al Partidului Național Liberal filiala G., și-a folosit influența și autoritatea în vederea obținerii de foloase necuvenite constând în sume de bani solicitate de la mai multe persoane având calitatea de membri ai Partidului Național Liberal sau care dețineau funcții de conducere, sume de bani ce au fost pretinse în afara cadrului legal și pentru susținerea campaniei privind alegerile euro-parlamentare programată a începe pe data de 13 aprilie 2007.

Pentru această infracțiune prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an.

Faptele inculpatului M.D.I. care, în calitate de președinte al Fundației T.V., și-a folosit influența și autoritatea sa în cadrul fundației, iar în perioada 5 iulie 2004-2 aprilie 2007, a dispus ca din conturile fundației să fie achitate, în mod necuvenit, sume de bani către societăți controlate de el însuși, către sine sau către societăți controlate de fiica sa, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Relațiile sociale care se formează, desfășoară și dezvoltă, referitoare la corectitudinea, onestitatea persoanelor care îndeplinesc o funcție de conducere într-o fundație, în ceea ce privește folosirea influenței sau autorității pe care acestea le au, constituie obiectul juridic special, principal al infracțiunii anterior menționate.

Inculpatul M.D.I. a folosit influența și autoritatea pe care le avea în cadrul Fundației T.V., pentru a obține sume de bani necuvenite. Deși potrivit art. 23 din Statutul Fundației T.V., președintele, respectiv M.D.I., avea printre alte atribuții, pe aceea de a exercita întreaga sa autoritate și competență pentru a determina înfăptuirea scopurilor fundației și a hotărârilor Consiliului de administrație, inculpatul și-a folosit influența, autoritatea ce derivau din însuși funcția exercitată și nu din calitățile individuale ale acestuia, pentru a obține sume de bani necuvenite.

La data de 2 aprilie 2007 a dispus să fie achitată către sine, suma de 850 milioane ROL cu titlu de consultanță. În cursul lunii iulie 2004, inculpatul în calitățile anterior menționate, a dispus plata sumei de 277.141.480 ROL, fără titlu, către SC A.E.U.E. SA, societate la care M.D.I. deține 95% din acțiuni. În perioada 12 aprilie 2005-26 aprilie 2006, în calitatea anterior menționată, inculpatul a dispus plata sumei de 1.207.458.000 ROL, către SC A.C. SRL, cu titlu de prestări servicii și consultanță în condițiile în care, la această societate inculpatul M.D.I. este asociat majoritar deținând 80% din părțile sociale.

La data de 15 ianuarie 2007, folosindu-și influența și funcția deținută, inculpatul D.I.M. a dispus plata din conturile fundației, a sumei de 332.010.000 ROL către SC C.C.E. SRL, sumă ce reprezintă contravaloarea unui autoturism, societate care se află în dizolvare judiciară și care are ca administrator și unic asociat, pe numita R.M.D.E., fiica lui M.D.I.

Din verificările arătate, rezultă cu certitudine că Fundația T.V. a derulat activități economice care nu erau înscrise în statut, iar majoritatea operațiunilor au fost făcute în interesul inculpatului M.D.I.

Pentru această infracțiune prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani.

Faptele inculpatului M.D.I., care la data de 11 iulie 2007, la solicitarea inculpatului M.C.B., primar al comunei Baia de Fier, prevalându-se de calitatea de lider al Partidului Național Liberal G., de influența și autoritatea sa deținute la nivel local, i-a cerut inculpatului P.T., director al Sistemului de Gospodărire al Apelor G., să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, întocmit de funcționari din cadrul Sistemului de Gospodărire al Apelor G. la sediul Primăriei Baia de Fier, la data anterior menționată, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la dispozițiile art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen.

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor din 11 iulie 2007, funcționari din cadrul Sistemului de Gospodărire al Apelor G., au sancționat în temeiul art. 87 alin. (47) din Legea apelor nr. 107/1996 modificată și republicată, Primăria Baia de Fier cu amendă contravențională în cuantum de 35.000 RON.

Ulterior solicitării inculpatului M.D.I., inculpatul P.T. a cerut, în mod nelegal, agentului constatator să dispună anularea procesului-verbal de contravenție. În cursul aceleiași zile, inculpatul P.O.I.R., șef Birou Inspecția Teritorială a Apelor Jiu a procedat personal la anularea actului de constatare și sancționare a contravenției.

În speță, avantajul patrimonial s-a realizat pentru Primăria comunei Baia de Fier și a constat în neplata sumei stabilită cu titlu de amendă, iar paguba s-a produs în patrimoniul Ministerului Economiei și Finanțelor.

Pentru fapta sa inculpatul M.D.I. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În ceea ce privesc faptele inculpatului M.D.I. care, în calitate de președinte al Partidului Național Liberal G., i-ar fi cerut, în condiții nelegale, la data de 24 iunie 2007 martorului G.R. numit inspector șef interimar la Inspectoratul Teritorial de Muncă G., la solicitarea sa expresă, să plătească suma de 10 milioane ROL pentru Organizația Partidului Națioanl Liberal G., în condițiile în care G.R. nu avea calitatea de membru al acestei formațiuni politice, pentru argumentele descrise, nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, soluția primei instanțe fiind de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

La individualizarea sancțiunilor s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., limitele speciale de pedeapsă legală, atitudinea manifestată de inculpat față de învinuirile avute, în esență, una de nerecunoaștere, deși în materialitatea lor faptele au fost însușite, multe din învinuiri fiind acceptate de instanță din chiar formula de declarație din partea inculpatului, evident coroborat cu alte probe, doar nuanțele și conotațiile penale date faptelor fiind lăsate de către acesta la aprecierea organelor judiciare.

Pedepsele au fost diferențiate între ele, pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în funcție de actele materiale infracționale reținute în concret pentru fiecare în parte, consecințele produse, sumele strânse, ca și destinatarii acestora, pentru prima infracțiune descrisă acesta fiind exclusiv Partidul Național Liberal G.

Prima instanță a avut în vedere și persoana inculpatului, poziția socială în care se află acesta, accederea sa în forul legislativ al țării pe parcursul instrumentării cauzei, pozițiile profesionale și politice ocupate în timp de către acesta, dar și împrejurarea că acesta a profitat tocmai de aceste situații pentru a comite acte aflate în afara cadrului de legalitate, aspecte care au impus aplicarea unor sancțiuni ce se doresc a fi semnificative, urmărind atingerea scopului general și special al pedepselor, fără reținere de circumstanțe atenuate în favoarea sa, dar și o formulă care să nu atragă executarea lor efectivă, apreciind că aplicarea pedepsei constituie un avertisment suficient pentru acesta.

Faptele inculpatului M.C.B. de a-i fi solicitat inculpatului M.D.I. să ceară inculpatului P.T., director al Sistemului de Gospodărire al Apelor G., anularea procesului-verbal de contravenție întocmit de funcționari din cadrul Sistemului de Gospodărire al Apelor G. la sediul Primăriei Baia de Fier, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la infracțiunea prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., pentru care a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an.

La individualizarea sancțiunii s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., limitele speciale de pedeapsă legală, atitudinea manifestată de inculpat față de învinuire, în esență, una de nerecunoaștere, deși, în materialitatea lor, faptele au fost însușite.

S-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără o executare efectivă în contextul în care demersul de ilegalitate nu s-a făcut în folos propriu, a fost o ieșire în decorul ilegalității singulară, persoana inculpatului este una ce nu reclamă atitudini punitive extreme, este primar al unei localități, fără antecedente penale.

Faptele inculpatului P.T. care, în calitate de director al Sistemului de Gospodărire al Apelor G., a cerut unor subordonați de-ai săi, respectiv inculpatului P.O.I.R. și inculpatului V.C. să dispună anularea proceselor-verbale de contravenție din 19 septembrie 2006, din 21 septembrie 2006 și din 11 iulie 2007, procese-verbale prin care s-au aplicat amenzi în cuantum total de 85.000 RON către SC C. SRL, SC S.V. SA și Primăriei Baia de Fier, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la dispozițiile art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., săvârșită în formă continuată, pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare.

La individualizarea sancțiunii s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., limitele speciale de pedeapsă legală, atitudinea manifestată de inculpat față de învinuire, în esență, una de nerecunoaștere, deși, în materialitatea lor faptele au fost însușite.

S-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără o executare efectivă în contextul în care demersurile de ilegalitate nu s-au făcut în folos propriu, persoana inculpatului este una ce nu reclamă atitudini punitive extreme, este director al Sistemului de Gospodărire al Apelor G., fără antecedente penale.

Faptele inculpatului P.O.I.R., care, în calitate de inspector șef în cadrul Direcției Apelor Jiu Craiova, a dispus anularea, în condiții nelegale, a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției din 11 iulie 2007, prin care a fost sancționată Primăria Baia de Fier cu amendă în cuantum de 35.000 RON și care și-a încălcat grav atribuțiile de serviciu, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la dispozițiile art. 248 C. pen. pentru care a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 6 luni.

La individualizarea sancțiunii s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., limitele speciale de pedeapsă legală, atitudinea manifestată de inculpat față de învinuire, în esență, una de nerecunoaștere, deși, în materialitatea lor faptele au fost însușite.

S-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără o executare efectivă în contextul în care demersul de ilegalitate nu s-a făcut în folos propriu, fiind singular, că persoana inculpatului este una ce nu reclamă atitudini punitive extreme, fiind fără antecedente penale, iar aplicarea pedepsei constituie un avertisment suficient pentru acesta.

Faptele inculpatului V.C., care în calitate de șef Birou Gestiunea Resurselor de Apă din cadrul Sistemului de Gospodărire al Apelor G., a dispus anularea, în condiții nelegale, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu a proceselor-verbale de constare și sancționarea a contravențiilor din 19 septembrie 2006 și din 21 septembrie 2006 prin care au fost sancționați doi agenți economici cu amendă în cuantum de 50.000 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracțiuni prevăzute de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la dispozițiile art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare.

La individualizarea sancțiunii s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., limitele speciale de pedeapsă legală, atitudinea manifestată de inculpat față de învinuire, în esență una de nerecunoaștere, în sensul că nu ar fi anulat procesele-verbale, deși a trecut mențiunea anulat.

S-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără o executare efectivă, în contextul în care demersurile de ilegalitate nu s-au făcut în folos propriu, persoana inculpatului este una ce nu reclamă atitudini punitive extreme, fiind șef Birou Gestiunea Resurselor de Apă din cadrul Sistemului de Gospodărire al Apelor G., fără antecedente penale.

Influența și autoritatea pe care le au și de care se bucură persoanele care îndeplinesc funcții de conducere în cadrul partidelor, patronatelor și persoanelor juridice fără scop lucrativ, nu numai în interiorul lor, dar și în viața politică, economică și socială, poate fi, și, adeseori, este folosită, în scopul obținerii pentru sine sau pentru alții de bani, bunuri ori ale foloase necuvenite, creându-se prin acestea evidente și grave stări de pericol social.

În cazul de față s-a specificat expres că scopul inculpatului M.D.I. a fost acela de a obține un buget cât mai mare în folosul partidului său.

Influența, în sensul în care interesează infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, este aptitudinea, capacitatea persoanei care exercită o funcție de conducere într-un partid, sindicat, patronat ori persoană juridică fără scop lucrativ, de a avea trecere, de a influența pe cineva, pentru a-i schimba atitudinea, concepția, hotărârea, decizia datorită funcției pe care o deține. Autoritatea semnifică prestigiul și considerația, general acceptate ale persoanei care îndeplinește funcția impusă subiectului activ al infracțiunii. Atât influența cât și autoritatea decurg din funcția exercitată și nu din calitățile individuale, personale ale persoanei investite cu funcții de conducere într-un partid sau într-un sindicat, patronat ori persoană juridică fără scop lucrativ, fiind inerente acestora.

Consumarea infracțiunii nu este condiționată de obținerea efectivă a banilor, bunurilor sau a altor foloase necuvenite, ci este suficient ca subiectul activ să acționeze în acest scop.

În ce privește infracțiunea prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000, este și rămâne, în esență, un abuz în serviciu prin care, un funcționar public obține pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial. În speța de față, avantajul patrimonial a constat în neplata sumelor stabilite cu titlu de amendă pentru agenții economici, respectiv instituția publică sancționată de funcționari din cadrul Sistemului de Gospodărire al Apelor G. Prin exonerarea de la plata amenzii, în subsidiar s-a produs și o pagubă la Ministerul Economiei și Finanțelor.

Faptele inculpaților au fost pe deplin dovedite cu probele administrate în cauză.

În conținutul rechizitoriului există capitolul IV alocat laturii civile a cauzei.

Sub un prim aspect, prima instanță a constatat că, prin contribuția inculpaților M.D.I., M.C.B., P.T. și P.O.I.R., s-a cauzat un prejudiciu Ministerului Economiei și Finanțelor în cuantum de 35.000 RON.

Din actele efectuate în cauză a rezultat că inculpații P.T. și V.C. au mai cauzat Ministerului Economiei și Finanțelor un prejudiciu de 50.000 RON prin anularea, în condiții nelegale, a proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor amintite.

În mod expres, A.N.A.F. s-a constituit parte civilă în cauză cu aceste sume, respectiv 85.000 RON.

Suma a fost defalcată raportat la derularea a două activități infracționale, cu prejudicii distincte, inculpații fiind de obligat în solidar, faptele fiind comise împreună, la plata sumelor de 35.000 RON, respectiv 50.000 RON.

În ceea ce privește obligațiile fiscale accesorii, A.N.A.F. a specificat că acestea vor fi calculate de către organele de executare competente, subordonate A.N.A.F., la rămânerea definitivă a hotărârii ce va reprezenta titlu executoriu, cu explicațiile în acest sens necesare, așadar nu pot face obiectul acțiunii civile de față.

O altă categorie de sume ce ar face parte din aceeași analiză, a „laturii civile”, sunt specificate în același capitol:

„Din actele de urmărire penală efectuate, a rezultat că învinuitul M.D.I. a obținut un folos necuvenit pentru sine și pentru Partidul Național Liberal în cuantum de 3.647.609.480 ROL (364.760 RON). Folosul total necuvenit se compune din următoarele sume:

- suma de 155 milioane ROL, plătită cu titlu de sponsorizare pentru Partidul Național Liberal de societățile: SC T. SRL, SC R.O.M.T.A.D. SRL, SC P. SRL, SC C.F. SRL, SC C. SRL, SC S. SRL, SC L.P. SRL, SC L. SRL;

- suma de 850 milioane ROL, plătită la 2 aprilie 2007 de Fundația T.V. către învinuitul M.D.I.;

- suma de 136 milioane ROL, plătită către bugetul de stat cu titlu „impozit pe veniturile din activitatea desfășurată pe baza contractului" deoarece această sumă trebuia să o plătească învinuitul și nu fundația;

- suma de 690 milioane ROL plătită de Fundația T.V. la data de 5 iulie 2004, pentru autoturismul achiziționat de la președintele fundației învinuitul M.D.I.;

- suma de 1.207.458.000 ROL, plătită de Fundația T.V. către SC A.C. SRL;

- suma de 332.010.000 ROL, plătită de Fundația T.V. către SC C.C.E. SRL (societate al cărei asociat unic este fiica învinuitului, numita R.M.D.E.);

- suma de 277.141.480 ROL, plătită fără nici un fel de titlu de Fundația T.V. către SC A.E.U.E. SA (M.D.I. deține 95 % din acțiuni la această societate)”.

S-a apreciat că infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, raportat la care se circumscriu aceste sume, a fost și este una esențialmente de pericol; Partidul Național Liberal G. nu este o persoană prejudiciată prin faptele inculpatului, iar Fundația T.V. se confundă în interese cu cele ale președintelui ei.

Cu toate acestea, sumele respective vehiculându-se, pentru a se înlătura o stare de pericol și pentru a preîntâmpina săvârșirea de fapte penale, se impun a fi supuse măsurii de siguranță a confiscării speciale.

Potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 78/2000, „în cazul infracțiunilor la care se referă prezentul capitol, banii, valorile sau orice alte bunuri care au fost date pentru a determina săvârșirea infracțiunii sau pentru a răsplăti pe infractor ori cele dobândite prin săvârșirea infracțiunii, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia, se confiscă”.

Atâta vreme cât se pune accent pe nerestituirea bunurilor către o persoană vătămată sau în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia, în contextul în care infracțiunile de corupție, în general, precum și cele deduse judecății în speță, apar a fi infracțiuni de pericol, apreciindu-se, la o atentă analiză a textului art. 19, că acesta reproduce integral dispozițiile art. 118 lit. d) și e) C. pen., însă, s-a constatat că dispozițiile art. 118 C. pen. constituie dreptul comun în materie.

Indiferent de aceste nuanțe juridice, al căror impact se manifestă doar în trimiterile teoretice doctrinare și jurisprudențiale, general valabile, raportat la formulele de aplicabilitate concretă a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 78/2000 sau art. 118 lit. e) C. pen., prima instanță, prin prisma celor cristalizate în materie de aplicare a confiscării speciale, a dispus în acest sens, privitor exclusiv la bunurile dobândite efectiv prin săvârșirea faptelor penale de la inculpatul M.D.I., singurul aflat într-o astfel de poziție juridică, astfel:

- suma de 850 milioane ROL, plătită la 2 aprilie 2007 de Fundația T.V. către inculpatul M.D.I., în ce privește sumele obținute din conturile fundației, a fost pe deplin dovedit prin probele administrate că plățile efectuate au fost fondate pe o cauză ilicită, că acestea au fost necuvenite și s-au făcut în interesul inculpatului M.D.I., în persoană;

- suma de 1.207.458.000 ROL, plătită de Fundația T.V. către SC A.C. SRL; societatea aparține doar în proporție de 80% inculpatului, ori în funcție de cele precizate expres anterior, efectivitatea în confiscare s-a raportat la suma de 965.966.400 ROL.

- suma de 277.141.480 ROL, plătită fără niciun fel de titlu de Fundația T.V. către SC A.E.U.E. SA; Inculpatul M.D.I. deținea 95% din acțiuni la această societate, astfel încât efectivitatea s-a raportat la suma de 263.284.406 ROL.

Însumând, a rezultat un cuantum total de 207.925 ROL, în operațiunea de transformare a ROL în RON.

Raportat la prima infracțiune prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. comisă de inculpatul M.D.I., în calitate de lider de partid, s-a apreciat că fapta concretă a fost săvârșită în scopul obținerii de foloase necuvenite „pentru altul”, cu referire la partidul condus de autorul infracțiunii.

În ceea ce privește cea de-a doua infracțiune prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. comisă de inculpatul M.D.I., în calitate de președinte al Fundației T.V., prima instanță a reținut următoarele:

Anumite sume plătite de Fundație către bugetul de stat cu titlu de impozit pe veniturile din activitatea desfășurată pe baza unui contract, exced cadrului de analiză în aplicarea unei măsuri de siguranță în dauna inculpatului, fiind de datoria părților implicate în a-și clarifica situația, pe căi separate, în contexte juridice adecvate.

Actul material infracțional privind suma de 690 milioane ROL plătită de Fundația T.V. la data de 5 iulie 2004, pentru autoturismul achiziționat de la președintele fundației învinuitul M.D.I. nu a fost reținut.

Suma de 332.010.000 ROL, plătită de Fundația T.V. către SC C.C.E. SRL, privește societatea al cărei asociat unic este fiica inculpatului, numita R.M.D.E. și nu este dobândită de inculpat.

Prin ordonanțele din 5 decembrie 2007 s-a dispus în temeiul art. 163-166 C. proc. pen., instituirea sechestrului pe bunurile mobile/imobile aparținând învinuiților M.D.I. și P.T. Măsura sechestrului a fost dusă la îndeplinire prin delegare de către ofițeri de poliție judiciară din cadrul Biroului Teritorial Anticorupție T.J. În acest sens, s-au întocmit procesele-verbale de aplicare a sechestrului asigurător, aflate la dosarul de urmărire.

Întrucât măsurile asiguratorii s-au luat în vederea confiscării speciale sau pentru repararea pagubei produse, în condițiile anterior arătate, acestea au fost menținute de către prima instanță.

În afara părții civile Ministerul Economiei și Finanțelor, alte persoane nu s-au constituit părți civile, în cauză, existând mențiuni exprese în acest sens din partea Fundației T.V., împrejurare de care prima instanță a luat act.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat efectuate în cursul derulării cauzei, s-a stabilit să fie suportate după cum urmează:

- M.D.I., 25.000 RON pentru faza de urmărire penală la care se adaugă 5.000 RON pentru faza de judecată;

- P.T., M.C.B., V.C. și P.O.I.R., câte 5.000 RON fiecare pentru faza de urmărire penală la care se adaugă 2.000 RON pentru faza de judecată.

Împotriva sentinței nr. 777 din 27 mai 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. 15712/318/2007, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 22 iunie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. 15712/318/2007, în termen legal, au declarat recurs Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. și inculpații M.D.I., P.T., M.C.B., P.O.I.R. și V.C.

Amplele concluzii ale reprezentantului parchetului, ale apărătorilor aleși ai recurenților inculpați și ultimul cuvânt al recurenților inculpați au fost consemnate, pe larg, în încheierea din data de 24 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. 6005/1/2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. a susținut, în esență, potrivit motivelor de recurs, depuse, în scris, la dosar și concluziilor orale ale reprezentantului Ministerului Public că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, întrucât:

1. În mod greșit prima instanță a achitat pe inculpatul M.D.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 (fapta în legătură cu R.G.O.).

2. În mod greșit prima instanță a înlăturat acte materiale ce intră în conținutul infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în ceea ce îl privește pe inculpatul M.D.I., considerând că nu sunt probe care să le confirme.

3. În mod greșit prima instanță a individualizat pedepsele aplicate tuturor inculpaților.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale nr. 777 din 27 mai 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în temeiul art. 385⁶ C. proc. pen. și art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen.

Recurentul intimat inculpat M.D.I., prin apărători aleși, a susținut, în esență, potrivit motivelor de recurs și concluziilor orale ale apărătorilor acestuia, că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, întrucât:

1. În mod greșit prima instanță l-a condamnat pentru infracțiunile prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 25 C. pen., art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., reținute a fi fost săvârșite în calitate de președinte al organizației județene G. a Partidului Național Liberal.

2. În mod greșit prima instanță l-a condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținută a fi fost săvârșită în calitate de președinte al Fundației T.V.

S-a solicitat, în principal, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea sentinței recurate și achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) și d) C. proc. pen.

În subsidiar, a solicitat, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru efectuarea expertizei contabilo-financiare, expertiză care, deși apreciată inițial ca pertinentă și necesară, ulterior, s-a revenit asupra ei.

Recurentul inculpat P.T., prin apărătorul său ales, a susținut, în esență, potrivit motivelor de recurs, concluziilor scrise și celor susținute oral, în ședință publică, că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, întrucât în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen.

S-a solicitat, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând, achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., cu consecința respingerii acțiunii civile, invocându-se temeiul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

Totodată, în temeiul art. 168 C. proc. pen., s-a solicitat ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanța din 5 decembrie 2007 dată în Dosarul nr. 46/P/2007 al D.N.A. București asupra apartamentului situat în T.J., Gorj.

În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului, în temeiul art. 385¹⁵ alin. (2) lit. d) C. proc. pen., casarea hotărârii atacate și, rejudecând să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b¹) și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.

Într-o a doua teză, s-a solicitat admiterea recursului, în temeiul art. 385¹⁵ alin. (2) lit. c) C. proc. pen., casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare de către instanța de fond, în vederea administrării altor probe, invocându-se cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 9 și 10 C. proc. pen.

S-a mai apreciat că în cauză au fost încălcate prevederile legale referitoare la sesizarea instanței, dispoziții prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, astfel încât, s-a apreciat, în raport de dispozițiile art. 332 alin. (2) C. proc. pen., că se impune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, întrucât aceasta s-a efectuat cu încălcarea gravă a drepturilor și garanțiilor procesuale ale inculpaților; inculpații nu au beneficiat, în cursul urmăririi penale de asistență juridică, din partea unui apărător, iar prezentarea materialului de urmărire penală a avut un caracter pur formal inculpații neluând în mod efectiv cunoștință de acesta, astfel încât nu erau în măsură nici să formuleze cereri noi în apărare.

Recurentul inculpat P.O.I.R., prin apărător ales, a susținut, în esență, potrivit motivelor de recurs, concluziilor orale că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, întrucât în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen.

S-a solicitat, în principal, în temeiul art. 385¹⁵ alin. (2) lit. d) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând, achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., cu consecința respingerii acțiunii civile formulate în cauză, iar în subsidiar, achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen. și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.

Într-o altă teză s-a solicitat admiterea recursului, în temeiul art. 385¹⁵ alin. (2) lit. c) C. proc. pen., casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare de către instanța de fond, în vederea administrării altor probe, invocându-se cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 9, 10 și 12 C. proc. pen.

S-a mai apreciat că în cauză au fost încălcate prevederile legale referitoare la sesizarea instanței, dispoziții prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, astfel încât, s-a apreciat, în raport de dispozițiile art. 332 alin. (2) C. proc. pen., că se impune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, întrucât aceasta s-a efectuat cu încălcarea gravă a drepturilor și garanțiilor procesuale ale inculpaților; inculpații nu au beneficiat, în cursul urmăririi penale de asistență juridică, din partea unui apărător, iar prezentarea materialului de urmărire penală a avut un caracter pur formal inculpații neluând în mod efectiv cunoștință de acesta, astfel încât nu erau în măsură nici să formuleze cereri noi în apărare.

Recurentul inculpat M.C.B., prin apărător ales, a susținut, în esență, potrivit motivelor de recurs, concluziilor scrise și celor susținute oral, în ședință publică, că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, întrucât:

1. există cauze de nulitate absolută prevăzută de art. 197 alin. (2) raportat la art. 171 alin. (3) C. proc. pen., în sensul că:

- la termenul din data de 12 aprilie 2011, când au avut loc dezbaterile și cauza a rămas în pronunțare, inculpatul nu a fost prezent, imposibilitatea de prezentare a acestuia fiind justificată de participarea la ședința extraordinară a Comitetului Județean pentru Situații de Urgență G., privitoare la efectele fenomenelor meteorologice pe teritoriul acestui județ, participare probată cu înscrisul aflat la dosar.

- a fost încălcat dreptul la apărare al inculpatului M.C.B., care din motive neimputabile s-a aflat în imposibilitate de a participa la ultima ședință de judecată și cum exista un motiv de amânare a pricinii (neefectuarea expertizei dispuse în cauză), acesta a înțeles, în mod rezonabil, că pricina nu se va judeca la data de 12 aprilie 2011; prima instanță, însă a revenit asupra probei pe care ea însăși a încuviințat-o, astfel încât apare, ca evidentă, încălcarea dreptului la apărare.

S-a solicitat, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) raportat la art. 385⁹ alin. (1) pct. 5 teza a II-a C. proc. pen., admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

2. prima instanță a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare a inculpatului, întrucât contravenienta Primăria Baia de Fier nu a fost introdusă ca parte responsabilă civilmente în nicio fază a procesului penal.

S-a solicitat, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) raportat la art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 și 21 teza I C. proc. pen., admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

3. în mod greșit prima instanță l-a condamnat pe inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen.

S-a mai susținut că încheierea de ședință de autorizare a interceptării convorbirilor telefonice dintre inculpatul M.D.I. și inculpatul M.C.B. este lovită de nulitate absolută.

S-a solicitat, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea sentinței atacate și achitarea inculpatului, în principal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. și, în subsidiar, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

4. în temeiul art. 193 alin. (5) C. proc. pen. s-a solicitat obligarea părții vătămate Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, la plata cheltuielilor judiciare făcute de inculpat, constând din onorarii avocațiale și cheltuieli de deplasare.

Recurentul inculpat V.C., prin apărător ales, a susținut, în esență, potrivit motivelor de recurs, concluziilor scrise și celor susținute oral în ședință publică, că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, întrucât în mod greșit, prima instanță l-a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen.

S-a solicitat, admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, rejudecând, achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen. și achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000, invocând temeiul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.; s-a invocat temeiul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.

Totodată, s-a solicitat ridicarea sechestrului asigurător și exonerarea inculpatului de la plata despăgubirilor și a cheltuielilor de judecată.

Examinând hotărârea atacată, potrivit dispozițiilor art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. și inculpații M.D.I., P.T., M.C.B., P.O.I.R. și V.C. sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește critica formulată de recurentul inculpat M.C.B., în sensul existenței unor cauze de nulitate absolută prevăzute de dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., susținere potrivit căreia, la termenul din data de 12 aprilie 2011, când au avut loc dezbaterile și cauza a rămas în pronunțare, inculpatul nu a fost prezent, imposibilitatea acestuia de prezentare fiind justificată de participarea la ședința extraordinară a Comitetului Județean pentru Situații de Urgență G., Înalta Curte o apreciază, ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen., ”dispozițiile relative la competența după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de judecată sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. De asemenea, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității și dispozițiile relative la participarea procurorului, prezența inculpatului și asistarea acestuia de către apărător, când sunt obligatorii potrivit legii, precum și la efectuarea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori”.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 291 alin. (2) C. proc. pen. „neprezentarea părților citate nu împiedică judecarea cauzei”.

Conform dispozițiilor art. 314 alin. (1) C. proc. pen. „judecata nu poate avea loc decât în prezența inculpatului, când acesta se află în stare de deținere”.

Coroborând dispozițiile legale mai sus enunțate, Înalta Curte constată, pe de o parte că prezența inculpatului M.C.B. la judecarea cauzei în primă instanță din data de 12 aprilie 2011 nu era necesară, întrucât acesta nu se afla în stare de deținere, pentru a fi obligatorie prezența în fața instanței, iar pe de altă parte prezența acestuia, în condițiile în care a fost judecat în stare de libertate, nu se regăsește printre cazurile de nulitate absolută, prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.; dacă legiuitorul ar fi dorit prezența inculpatului aflat în stare de libertate, la judecarea cauzei, ar fi prevăzut aceasta, în mod expres, în dispozițiile mai sus menționate.

Mai mult decât atât, deși inculpatul M.C.B. nu a fost prezent la judecarea cauzei în fond, acesta avea termen în cunoștință (conform citativului încheierii din data de 8 martie 2011), iar apărătorul său ales, domnul avocat D.R., a fost prezent în instanță și l-a reprezentat pe inculpat, fiind astfel respectate dispozițiile art. 171 alin. (2) și art. 174 alin. (1) C. proc. pen.

De asemenea, nu poate fi primită nici critica, în sensul că i-a fost încălcat dreptul la apărare inculpatului M.C.B., întrucât nu i s-a acordat ultimul cuvânt, inculpat care, din motive neimputabile, s-a aflat în imposibilitate de a participa la ultima ședință de judecată; s-a susținut că, pentru acel termen de judecată, exista un motiv de amânare a cauzei (neefectuarea expertizei), astfel încât, acesta a înțeles, în mod rezonabil, că pricina nu se va judeca la data de 12 aprilie 2011, însă prima instanță a revenit asupra probei pe care ea însăși a încuviințat-o.

Coroborând dispozițiile legale mai sus enunțate, Înalta Curte constată că ultimul cuvânt al inculpatului nu echivalează cu încălcarea dreptului la apărare, având în vedere că acesta avea apărător ales, nefiind aplicabile prevederile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Motivarea inculpatului, în sensul că dosarul urma să se amâne datorită lipsei raportului de expertiză, este în contradicție cu solicitarea sa (formulată ca și motiv de recurs) de a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât nu s-a prezentat datorită unei situații de urgență, precum și cu mențiunea că prezența sa era obligatorie.

Prima instanță, în mod corect, a constatat că obiectivele expertizei se suprapun peste declarațiile inculpaților, ce se coroborează, într-o anumită măsură, cu depozițiile martorilor audiați în cauză, cu înscrisurile depuse la dosar, cu celelalte susțineri ale parchetului, motiv pentru care, în raport de noile probe administrate în cauză s-a apreciat că expertiza nu mai este utilă și pertinentă.

Mai mult decât atât nu trebuie ignorate dispozițiile C.E.D.O. privind rezonabilitatea derulării unei proceduri penale, ori în cauză, cum bine a constat și instanța fondului, au fost acordate mai multe termene de judecată, în vederea efectuării raportului de expertiză, fiind dispuse și măsurile necesare finalizării unui astfel de raport, demersuri care au rămas fără rezultat și au condus la tergiversarea finalizării cercetării judecătorești.

În consecință, Înalta Curte apreciază că nu s-au adus vătămări dreptului la apărare al inculpatului M.C.B., astfel încât, va respinge, ca neîntemeiate criticile formulate de acesta privind constatarea nulității absolute a hotărârii primei instanțe, critici întemeiate pe dispozițiile art. 385⁹ pct. 5 teza a II-a C. proc. pen.

În ceea ce privește susținerea recurentului inculpat M.C.B., în sensul că prima instanță a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare a inculpatului, întrucât, contravenienta Primăria Baia de Fier nu a fost introdusă ca parte responsabilă civilmente în nicio fază a procesului penal, Înalta Curte o apreciază, de asemenea, ca neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (1) C. proc. pen. „Introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc, la cerere sau din oficiu, fie în cursul urmăririi penale, fie în fața instanței de judecată până la citire actului de sesizare”.

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol „Partea responsabilă civilmente poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării judecătorești la prima instanță, luând procedura din stadiul în care se află la momentul intervenției”.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că Primăria Baia de Fier putea fi introdusă în procesul penal ca parte responsabilă civilmente fie până la momentul citirii actului de sesizare, fie ulterior, până la terminarea cercetării judecătorești, însă numai cu acordul prealabil al acesteia, introducerea acesteia putând fi solicitată de oricare dintre părțile interesate.

Nu poate fi primită susținerea apărării în sensul că, în mod greșit, prima instanță nu a introdus, din oficiu, ca parte responsabilă civilmente, Primăria Baia de Fier, întrucât această obligație incumbă instanței numai când prejudiciile au fost cauzate unor persoane incapabile sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, potrivit dispozițiilor art. 17 alin. (1) C. proc. pen.

Având în vedere că în cauză acțiunea civilă nu putea fi exercitată din oficiu, nefiind îndeplinite cerințele art. 17 alin. (1) C. proc. pen., nici instanța nu putea să dispună, din oficiu, introducerea în cauză a contravenientei Baia de Fier, în calitate de parte responsabilă civilmente, întrucât latura civilă a procesului penale este guvernată de principiul disponibilității părților.

Or, în cauză, ambele momente procesuale au fost depășite, astfel încât, Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, motivul de recurs privind casarea cu trimitere spre rejudecare a sentinței atacate , motiv întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18 și 21 teza I C. proc. pen. (precizate de recurentul inculpat în motivele de recurs).

În ceea ce privesc criticile formulate de recurenții inculpați P.T. și P.O.I.R. potrivit cărora, în cauză, au fost încălcate prevederile legale referitoare la sesizarea instanței, dispoziții prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, apreciindu-se, în raport de dispozițiile art. 332 alin. (2) C. proc. pen., că se impune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, Înalta Curte apreciază că aceste susțineri sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Recurenții inculpați P.T. și P.O.I.R. au susținut că urmărirea penală a fost efectuată cu încălcarea gravă a drepturilor și garanțiilor procesuale ale inculpaților, că nu au beneficiat, în cursul urmăririi penale de asistență juridică, din partea unui apărător, iar prezentarea materialului de urmărire penală a avut un caracter pur formal, neluând, în mod efectiv, cunoștință de acesta, astfel încât, nu au fost în măsură să formuleze cereri noi în apărare.

Potrivit dispozițiilor art. 332 alin. (2) C. proc. pen. „Instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestuia de către apărător”.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, la momentul procesual al aducerii la cunoștință a învinuirii și a dreptului la apărare, inculpatul P.T. a precizat la data de 26 noiembrie 2007 că „nu doresc apărător în această fază a procesului penal”.

În același sens, inculpatul P.O.I.R. a precizat la data de 14 noiembrie 2007 că „nu doresc apărător în această fază a urmăririi penale”.

Aceeași poziție au avut-o inculpații P.T. și P.O.I.R. și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală; astfel: inculpatul P.T., cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, la data de 12 decembrie 2007, a precizat: „Cunosc faptele de care sunt învinuit. Nu doresc apărător în această fază a urmăririi penale. Am luat cunoștință de materialul de urmărire penală administrat în cauză. Nu solicit alte probe.” (inculpatul P.O.I.R., cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, la data de 12 decembrie 2007, a precizat: „Cunosc faptele pentru care sunt învinuit. Nu doresc avocat în această fază a urmăririi penale. Mențin declarațiile date anterior. Nu doresc să fac declarații suplimentare. Nu solicit administrarea altor probe.”.

Pe de altă parte, asistența juridică a inculpaților P.T. și P.O.I.R., care aveau calitatea de învinuiți la ambele momente procesuale nu era obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 171 alin. (2) și (3) C. proc. pen.

În consecință, Înalta Curte apreciază că, în cauză, urmărirea penală a fost efectuată cu respectarea tuturor drepturilor și garanțiilor procesuale ale inculpaților, nefiind aplicabile dispozițiile art. 332 alin. (2) C. proc. pen. privind restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, astfel încât, solicitările recurenților inculpați P.T. și P.O.I.R. vor fi respinse, ca neîntemeiate.

În ceea ce privește motivul de recurs formulat de inculpatul M.D.I., prin care s-a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) și d) C. proc. pen., pentru infracțiunile prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 25 C. pen., art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., reținute a fi fost săvârșite în calitate de președinte al organizației județene G. a Partidului Național Liberal și infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținută a fi fost săvârșită în calitate de președinte al Fundației T.V., Înalta Curte apreciază că acest motiv este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului M.D.I., în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 25 C. pen., art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., reținute a fi fost săvârșite în calitate de președinte al organizației județene G. a Partidului Național Liberal și infracțiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținută a fi fost săvârșită în calitate de președinte al Fundației T.V.

a) Referitor la actele materiale specifice infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținută a fi săvârșită în calitate de președinte al organizației județene G. a Partidului Național Liberal.

Potrivit dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 78/2000: „Fapta persoanei care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid sau într-o formațiune politică, într-un sindicat ori într-o asociație fără scop lucrativ sau fundație și care folosește influența ori autoritatea sa în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani”.

În cursul anului 2004, inculpatul D.I.M. a fost numit președinte interimar al Partidului Național Liberal filiala G., iar ulterior, a fost ales de către membrii de partid al acestei filiale, președinte al organizației anterior amintite.

Ulterior numirii, respectiv alegerii, D.I.M. a impus filialei județene a Partidului Național Liberal G. să achiziționeze cărți și ziare de la societatea SC A. SRL, la care deținea 32 părți sociale, reprezentând 80% din capitalul social al societății, iar fiica sa R.M.D.E. deținea 8 părți sociale, reprezentând 20% din capitalul social al societății.

La cererea inculpatului D.I.M., filiala județeană a Partidului Național Liberal G. a achiziționat de la SC A. SRL cărți și ziare în valoare de 43.033.200 ROL. Bunurile au fost achiziționate cu factura fiscală din 5 octombrie 2004, emisă de SC A. SRL cu sediul în T.J., județul Gorj, către Partidul Național Liberal, filiala G., cu sediul în T.J., județul Gorj.

Din probele efectuate, a mai rezultat că, în calitate de subprefect și de președinte al Partidului Național Liberal G., în cursul anului 2005, inculpatul D.I.M., folosindu-se de influența deținută, a dispus conducătorilor instituțiilor publice să achiziționeze ghiozdane, rechizite și alte materiale de uz școlar, care, ulterior, au fost distribuite în unitățile școlare ale județului, în numele Partidului Național Liberal, filiala G.

În acest sens, Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală G. prin C.M., a achiziționat cu factura fiscală X1 din 20 septembrie 2005, bunuri în valoare de 1.107 RON, iar cu factura fiscală X2 din aceeași dată, bunuri în valoare de 123,76 RON.

Obiectul juridic special principal al infracțiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 îl constituie relațiile sociale care se formează, desfășoară și dezvoltă, referitoare la corectitudinea, onestitatea persoanelor care îndeplinesc o funcție de conducere într-o formațiune politică, într-un sindicat ori într-o asociație fără scop lucrativ sau fundație, în ceea ce privește folosirea influenței sau autorității pe care acestea le dețin.

În subsidiar, prin incriminarea acestor fapte, sunt apărate și relațiile sociale referitoare la prestigiul și credibilitatea de care trebuie să se bucure persoanele juridice menționate, acesta constituind obiectul juridic special secundar, adiacent al infracțiunii.

Infracțiunea are un subiect activ calificat, persoană cu o funcție de conducere, iar elementul material al laturii obiective constă în fapta acestuia de a-și folosi influența sau autoritatea în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite. Folosirea se poate referi fie la influența, fie la autoritatea pe care le are subiectul activ, ori la amândouă, ele completându-se reciproc.

Folosirea impune acțiunea, ea neputând fi săvârșită prin neîndeplinirea unui act, a unei activități la care cineva este obligat, astfel că, elementul material al laturii obiective a infracțiunii nu poate să constea într-o inacțiune, într-o omisiune.

Înalta Curte apreciază că fapta inculpatului a fost săvârșită în scopul obținerii de foloase necuvenite pentru partidul condus de autorul infracțiunii („pentru altul”); infracțiunea a fost săvârșită de inculpatul M.D.I. persoană care îndeplinea o funcție de conducere într-un partid (președintele Partidului Național Liberal, filiala G.).

Foloasele necuvenite sunt reprezentate de bani sau alte bunuri; din probatoriul administrat în cauză a rezultat că, pentru încasarea cotizațiilor, în perioada 17 ianuarie 2005-28 iunie 2005, Partidul Național Liberal filiala G. a folosit două carnete de chitanțe neînseriate și fără regim special, deși exista obligația legală a folosirii numai a documentelor cu regim special personalizate și înseriate conform ordinului ministrului Finanțelor Publice nr. 1849/2003 (Raport de constatare tehnico-științifică).

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică, sumele cuprinse în balanțe, referitoare la donații (1.310.741.692 ROL), sunt mai mici cu 666.993.054 ROL decât valoare centralizată din chitanțe și extrase de cont.

În ceea ce privește folosirea influenței și autorității pentru a obține foloase necuvenite pentru partid, constând în sume de bani, din actele și lucrările dosarului rezultă că, mai multe societăți comerciale au încheiat contracte de sponsorizare cu Partidul Național Liberal Gorj, în perioada 5 februarie 2007-20 februarie 2007, în condițiile în care Legea privind finanțarea partidelor politice interzicea acest lucru: SC T. SRL (ordin de plată din data de 5 februarie 2007 pentru suma de 10.000.000 ROL), SC R.O.M.T.A.D. SRL (ordin de plată din data de 7 februarie 2007 pentru suma de 10.000.000 ROL), SC P. SRL (ordin de plată din data de 12 februarie 2007, pentru suma de 8.000.000 ROL), SC C.F. SRL (ordin de plată din data de 13 februarie 2007, pentru suma de 100.000.000 ROL), SC C. SRL (ordin de plată din data de 14 februarie 2007, pentru suma de 5.000.000 ROL), SC S. SRL (ordin de plată din data de 20 februarie 2007, pentru suma de 6.000.000 ROL), SC L.P. SRL (ordin de plată din data de 20 februarie 2007, pentru suma de 5.000.000 ROL), SC L. SRL (ordin de plată din data de 20 februarie 2007, pentru suma de 5.000.000 ROL), suma totală fiind de 155 milioane ROL, cu titlu de sponsorizare.

La data de 5 martie 2007 a avut loc o ședință a Biroului Politic al Partidului Național Liberal, filiala G. Din probele administrate a rezultat că, anterior acestei ședințe, M.D.I. a discutat cu mai mulți conducători ai instituțiilor deconcentrate ale statului pentru ca acestea să contribuie cu diverse sume pentru susținerea campaniei pentru alegerile europarlamentare, programate a începe inițial la data de 13 aprilie 2007.

La ședința din 5 martie 2007, M.D.I. a făcut un inventar al sumelor colectate pentru susținerea campaniei privind alegerile europarlamentare, în condițiile în care intenționa să colecteze o sumă de peste un miliard de ROL, din care 30% trebuia virată către Organizația Centrală a Partidului Național Liberal.

Înalta Curte va avea în vedere, totodată și atitudinea nesinceră a inculpatului, precum și declarațiile martorilor date atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată.

Din declarațiile martorilor audiați a rezultat că, în situația în care, nu erau plătite aceste sume, D.I.M. amenința conducătorii instituțiilor publice că le va retrage sprijinul politic.

Astfel, martorul L.I.E., în cursul urmăririi penale, a precizat, în declarația dată la 9 mai 2007, că „discuții similare avuseseră loc și la ședința precedentă în care D.I.M. afirmase că numiții T.P. și D.V. trebuie înlăturați de la conducerea Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Gorj, întrucât aceștia nu vor să contribuie cu sumele stabilite. Sumele menționate erau independente de cotizația membrilor Organizației Partidz’ului Național Liberal G. Aceste sume trebuiau obținute ori din bugetele instituțiilor deconcentrate, ori de la agenții economici care, într-un fel sau altul, urmau să vină în contact cu aceste instituții", iar, în fața primei instanțe, a specificat că „nu cred că erau demersuri benevole ale celor care contribuiau atâta vreme cât arau amenințați cu retragerea sprijinului politic”.

Martorul C.R.C., audiat la data de 1 iunie 2007, la urmărire penală a precizat: „din câte cunosc, au fost distribuite către instituțiile deconcentrate ale statului, prin șefii acestora, contracte de sponsorizare sau de donație, în alb, modalitate prin care urmau să fie colectate sume pentru Organizația Partidului Național Liberal G. Prin modalitatea prezentată anterior, se intenționa a se colecta suma de circa 3 miliarde lei ROL, nu pot preciza cu exactitate. D.I.M. ne-a precizat că este nemulțumit de faptul că nu s-au colectat sumele stabilite, că există multe restanțe, precizând că urma să fie criticat la următoarea întâlnire de către șefii de la București. Din câte rețin, D.I.M. a precizat că 30% din suma colectată, urma să fie virată către Organizația Centrală a Partidului Național Liberal însă, eu nu cred ca fiind reală această susținere a lui".

Înregistrarea ședinței Biroului Politic al Partidului Național Liberal G., a fost pusă la dispoziția mass-media, de către un participant la această ședință. Ulterior, înregistrarea acelei ședințe, a fost pusă la dispoziția organelor de urmărire penală de către postul de televiziune R.M. SA.

În legătură cu aspectele descrise și reținute mai sus, în declarațiile din cadrul urmăririi penale, precum și în cele date în fața primei instanțe și a instanței de recurs, inculpatul a negat săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Deși inculpatul M.D.I. a precizat că sumele de bani pretinse în cadrul ședinței din 5 martie 2007 reprezentau cotizații ale membrilor de partid, din declarațiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale, respectiv G.T.H., L.I.E., C.R.C., D.V., T.P., U.D.A., P.R.M., I.T., a rezultat că sumele pretinse nu erau cotizații, iar acestea trebuiau obținute fie din bugetele instituțiilor deconcentrate ale statului, fie de la agenți economici care, într-un fel sau altul, urmau să vină în contact cu aceste instituții.

Pe de altă parte, din interceptările convorbirilor telefonice purtate de inculpatul M.D.I. și de martorul C.A.D., interceptări dispuse în baza autorizației din 14 mai 2007, a Tribunalului București, a rezultat că, inculpatul M.D.I. îi solicita martorului să calculeze sumele raportându-se la veniturile salariale ale conducătorilor instituțiilor publice.

Mai mult decât atât, dacă sumele respective ar fi reprezentat cotizații, cuantumul acestora ar fi trebuit cunoscut din data de 5 martie 2007, iar nu ulterior acestei date.

Tot din probatoriul administrat în cauză a rezultat că, într-o discuție telefonică purtată cu martora P.R.M., aceasta i-a confirmat inculpatului M.D.I. că, la nivelul filialei G. a Partidului Național Liberal au fost întocmite atât contracte de sponsorizare, cât și contracte de donație, deși Legea nr. 43/2003 interzice în mod expres acest lucru.

Din declarația aceleiași martore, din data de 18 mai 2007, declarație dată în cursul urmăririi penale a rezultat faptul că sumele pretinse de inculpatul D.I.M. nu reprezentau cotizații: „Anterior ședinței din 5 martie 2007, președintele organizației Partidului Național Liberal D.I.M., precum și secretariatul general compus din domnul O.G., C.I., A.R., au cerut fiecărei instituții publice în parte, să contribuie cu o sumă pentru susținerea campaniei privind alegerile euro-parlamentare programat a începe la 13 aprilie 2007. S-a stabilit un cuantum pe fiecare instituție în parte, urmând ca de colectare acestor sume, să se ocupe conducătorul instituției respective. Modalitatea prin care urma să se efectueze această colectare, se întocmea de către o persoană, un contract de donație cu o persoană fizică sau societate comerciala, care urma sa fie dirijat către sediul partidului de către șeful uneia dintre instituțiile deconcentrate. Persoana se prezenta la sediul organizației și întocmea un contract de donație cu organizația Partidului Național Liberal. Suma de bani era depusă fie numerar, fie prin contul deschis la Banca Comercială a României Sucursala G. Nu pot preciza cu exactitate, dar instituțiile trebuiau să colecteze în acest mod, după posibilități, peste 100.000.000 ROL sau sub această sumă. Eu nu cunosc ca vreo persoană din conducerea organizației să fi efectuat presiuni asupra acestora". Aceasta, în fața primei instanțe a revenit asupra celor declarate la urmărirea penală și a precizat: „nu-mi mai mențin declarațiile date întrucât la acel moment eram într-o anumită stare de oboseală și de presiune în timpul anchetei”.

Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 43/2003, privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, partidele politice nu pot accepta donații sau servicii prestate cu titlu gratuit de la o autoritate sau instituție publică, de la regie autonomă, de la o companie națională, societate comercială sau societate bancară cu capital integral sau majoritar de stat.

Conform art. 5 alin. (10) din Lege, este interzisă acceptarea sub orice formă, directă sau indirectă, de către partidele politice, a donațiilor de bunuri materiale sau sume de bani, ori prestarea în servicii gratuite făcute cu scopul evident de a obține un avantaj economic sau politic.

Mai mult decât atât art. 16, interzice finanțarea în orice mod a campaniei electorale a unui partid de către o autoritate publică, instituție publică, regie autonomă, companie națională, societate comercială sau societate bancară cu capital integral ori majoritar de stat sau de către un sindicat ori o asociație sau fundație.

În ceea ce privește reținerea de către prima instanță a formei continuate a acestei infracțiuni, Înalta Curte apreciază că, în cauză, în mod corect, s-a făcut aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., chiar dacă faptele reținute în sarcina inculpatului M.D.I. cuprind o perioadă lungă de timp, rezoluția infracțională este unică, fiind demonstrată de condițiile concrete în care a fost săvârșită și de mijloacele utilizate de inculpat.

În consecință, în mod corect, prima instanță a reținut că faptele inculpatului M.D.I. care, în calitate de președinte al filialei G. al Partidului Național Liberal și-a folosit influența și autoritatea pentru a obține foloase necuvenite pentru partid, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În concluzie, situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost corect stabilite, corespunzător probatoriului administrat în cauză, astfel încât, soluția de condamnare pronunțată de prima instanță este corectă și nu se impune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) și d) C. proc. pen.

În ceea ce privește actul material constând în faptul că, în perioada 2005–2006 președintele Partidului Național Liberal, filiala Gorj, inculpatul M.D.I. și-a folosit influența de lider politic pentru a determina factori decizionali de la nivel central să numească persoane apropiate acestuia la conducerea diverselor instituții descentralizate ale statului care își desfășurau activitatea pe teritoriul județului Gorj, în scopul ca aceștia, să continue, după numire, procurarea de foloase necuvenite pentru inculpat, act material ce nu a fost reținut de prima instanță ca făcând parte din conținutul infracțiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., Înalta Curte face precizarea că acesta va fi analizat cu ocazia motivării respingerii recursului declarat de parchet.

b) Referitor la actele materiale specifice infracțiunii prevăzute art. 25 C. pen., art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., reținută a fi fost săvârșită în calitate de președinte al organizației județene G. a Partidului Național Liberal:

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că la data de 11 iulie 2007, la ora 11.20, inculpatul M.D.I. a fost apelat telefonic de inculpatul M.C.B., primar al comunei Baia de Fier, care i-a cerut să-i solicite inculpatului P.T., director al Sistemului de Gospodărire al Apelor G., să dispună anularea actului de constatare și sancționare a contravențiilor întocmit la data de 11 iulie 2007 de S.A., funcționar în cadrul Sistemului de Gospodărire a Apelor G. la sediul Primăriei Baia de Fier.

Urmare solicitării primite de la M.C.B., inculpatul D.I.M. l-a apelat telefonic la ora 11.22 pe inculpatul P.T. și i-a cerut acestuia să telefoneze funcționarei care se afla la Baia de Fier, întrucât amenda aplicată era incorectă, iar primarul nu a semnat procesul-verbal.

M.D.I. i-a cerut inculpatului P.T. să rezolve problema că altfel „îi punem în cap pe PSD-iști". În continuare, la ora 11.30, M.D.I. a fost reapelat de către inculpatul M.C.B., utilizator al postului telefonic 0723.XXX.XXX, care i-a relatat că a fost sunat de către directorul Sistemului de Gospodărire al Apelor G., acesta spunându-i că a rezolvat problema, stabilindu-se cu certitudine că este vorba de anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției în cauză.

Ulterior discuției cu inculpatul M.C.B., M.D.I. a fost apelat de către P.T. care i-a relatat că problema de la Baia de Fier a fost rezolvată. În timpul discuției, ambii învinuiți au convenit că în astfel de probleme, primăriile nu au dreptate.

În discuția interceptată la 11 iulie 2007, ora 11.20, discuție purtată între inculpații M.D.I. și M.C.B., inculpatul M.D.I. îi precizează celuilalt că l-a ținut la telefon în timp ce discuta pe alt telefon cu inculpatul P.T. ca să se vadă că el „promite și acționează" și se prevala de o anumită influența avută asupra directorului din cadrul Sistemului de Gospodărire a Apelor G.

Inculpatul M.D.I. nu a negat existența unor discuții cu inculpatul M.C.B. precum și că, în urma acestora, a avut o convorbire cu P.T., în care, însă, ar fi solicitat expres doar examinarea de către acesta a procesului verbal și în nici un caz anularea sa. Împrejurările ce l-au determinat să acționeze astfel au fost aspectele de formalism ale procesului, agenții constatatori au semnat la rubricile organului constatator și martor, ca și contextul în care primăria oricum era sărăcită, urmând să se treacă o sumă substanțială de la bugetul local la cel central, ceea ce nu era echitabil.

Ulterior solicitării inculpatului M.D.I. inculpatul P.T. a cerut, în mod nelegal, agentului constatator să dispună anularea procesului-verbal de contravenție. În cursul aceleiași zile, inculpatul P.O.I.R., șef Birou Inspecția Teritorială a Apelor Jiu a procedat personal la anularea actului de constatare și sancționare a contravenției.

În consecință, în mod corect, prima instanță a reținut că faptele inculpatului M.D.I., care la data de 11 iulie 2007, la solicitarea inculpatului M.C.B., primar al comunei Baia de Fier, prevalându-se de calitatea de lider al Partidului Național Liberal G., de influența și autoritatea sa deținute la nivel local, i-a cerut inculpatului P.T., director al Sistemului de Gospodărire al Apelor G., să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției întocmit de funcționari din cadrul Sistemului de Gospodărire al Apelor G. la sediul Primăriei Baia de Fier, la data anterior menționată, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la dispozițiile art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen.

În concluzie, situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost corect stabilite, corespunzător probatoriului administrat în cauză, astfel încât, soluția de condamnare pronunțată de prima instanță este corectă și nu se impune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) și d) C. proc. pen.

c) Referitor la actele materiale specifice infracțiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținută a fi fost săvârșită în calitate de președinte al Fundației T.V., analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele:

Fundația T.V. are sediul în județul Gorj și a fost constituită prin sentința nr. 24 din 8 februarie 1996 a Tribunalului Gorj, sentință dată în Dosarul nr. 914/1996, iar de la data constituirii, președinte al fundației a fost inculpatul M.D.I., singura persoană împuternicită să efectueze operațiuni bancare privind conturile deținute de fundație.

Conform statutului autentificat din 8 februarie 1996, scopul Fundației este determinat de viața și activitatea marelui revoluționar de la 1821 T.V. și constă în:

- organizarea de manifestări cultural-sportive cu evocarea evenimentelor istorice de la 1821;

- cunoașterea vieții și activității lui T.V. prin cercetare proprie și cu ajutorul personalităților istorice;

- punerea în valoare muzeistică și turistică a obiectivelor și locurilor legate de desfășurarea evenimentelor din 1821, ca și de viața marelui revoluționar;

- protejarea, restaurarea și întreținerea monumentelor istorice, cultural-sociale și de artă din localitățile legate de evenimentele din 1821, de activitatea revoluționară a lui T.V.;

- organizarea de expoziții și manifestări având ca temă personalitatea lui T.V.;

- editarea de publicații și înființarea unei edituri purtând numele marelui revoluționar;

- întreținerea de relații cu instituții și organisme specifice din țară și străinătate pentru realizarea obiectivelor enumerate mai sus.

Conform art. 23 din statut, președintele Fundației are următoarele atribuții:

- este președinte al Consiliului de Administrație;

- reprezintă Fundația în relațiile cu terții, în acest scop poate da mandat de reprezentare și altor persoane din cadrul fundației;

- asigură cunoașterea și aplicarea statutului;

- exercită întreaga sa autoritate și competență pentru a determina înfăptuirea scopurilor Fundației și a hotărârilor Consiliului de Administrație;

- angajează patrimoniul Fundației, gestionează și administrează resursele acesteia, semnează contractele în numele Fundației și ia măsurile necesare, în concordanță cu hotărârile Consiliului de Administrație, respectând legislația în vigoare și prevederile statutului;

- urmărește și decide luarea de măsuri pentru aducerea la îndeplinire a hotărârilor Consiliului de Administrație;

- angajează, promovează, recompensează, sancționează și eliberează din funcție personalul salariat sau colaborator al Fundației.

Prin actul adițional autentificat din 22 iunie 1998, a fost completat obiectul de activitate al fundației, cu următoarele:

- primirea de ajutoare umanitare constând în: ajutoare bănești, bunuri materiale de orice fel, aparatură de orice fel (aparate și instalații, mașini și utilaje, mijloace de transport, bunuri de folosință îndelungată etc), din țară și străinătate;

- distribuirea ajutoarelor umanitare prevăzute mai sus la instituții publice (spitale, școli, crește și grădinițe de copii, cămine de bătrâni, case de copii orfani și handicapați, primării etc.), societăți comerciale și la populație;

- înființarea și funcționarea de școli și universități în toate domeniile de învățământ;

- realizarea de programe de reconversie în activități economice și de învățământ, pregătirea personalului prin programe naționale și internaționale, consultanță, planuri de afaceri și studii de fezabilitate pentru sprijinirea atât material cât și bănesc a celor care vor să se dezvolte în activitatea economică, reprezentarea lor în vederea obținerii de avantaje materiale și bănești.

Prin actul adițional autentificat din 6 iulie 1998, a fost completat obiectul de activitate al fundației, cu următoarele:

- schimburi culturale, interjudețene, naționale și internaționale;

- comemorarea eroilor și omagierea veteranilor de război din comuna Padeș, anual în ziua de 21 iulie, prin organizarea de manifestări artistice, serbări câmpenești, etc;

- editarea de pliante, ilustrate și materiale publicitare.

Fundația T.V. și Universitatea Liberă Internațională din Moldova cu sediul la Chișinău, au încheiat un contract de asociere al cărui obiect declarat era constituirea unui Centru Teritorial al Universității în municipiul T.J., în vederea organizării unor activități didactice, respectiv a mai multor forme de învățământ profesional, gimnazial, preuniversitar, superior și obținerea de titluri științifice de doctor în științe.

Prin contractul de asociere, Fundația T.V. asigura baza materială, administrarea centrului de învățământ și evidența contabilă, urmând ca centrul teritorial al universității să încaseze taxele de școlarizare stabilite.

La data de 6 septembrie 2000, contractul de asociere inițial a fost modificat, printre modificări fiind și aceea că, organizarea activității financiar-contabile primare, încasarea veniturilor precum și efectuarea cheltuielilor centrului să se poată face și de către Fundația T.V.

Prin actul adițional din 28 februarie 2002, s-a stabilit că acest centru de orientare și selecție pentru studii cu sediul în T.J., va conduce întreaga activitate de logistică dispunând de un singur post încadrat de economist doctorand P.C.A., iar coordonarea întregii activități să se efectueze de profesor universitar doctor M.D.I.

Prin ordinul din 2 septembrie 2003, al rectorului Universității Libere Internaționale din Moldova, la art. 5 se stabilește repartizarea veniturilor astfel: 50% din încasări pentru universitate și 50% pentru Fundația T.V., acestea urmând a fi folosite pentru cheltuielile necesare desfășurării activității, inclusiv salarizarea președintelui fundației care realizează și managementul centrului.

Prin actul adițional din 9 septembrie 2004, s-a convenit ca începând cu anul universitar 2004-2005, 25% din veniturile nete realizate de centru să rămână la dispoziția fundației, cuantum ce urma să fie utilizat pentru activitățile prevăzute în statut, inclusiv pentru activitățile de logistică, iar prin același act adițional, s-a stabilit că președintele Fundației T.V. va deține calitatea de șef departament al centrului.

Prin actul adițional din 22 ianuarie 2007, s-a convenit ca începând cu anul universitar 2006-2007, repartizarea veniturilor provenite din taxele de studiu să se facă astfel: 50% din venituri să revină universității, 30% fundației pentru cheltuieli ale centrului iar 20% pentru salarizarea învinuitului M.D.I., în calitate de director pentru activitatea de coordonare a centrului.

Din verificările efectuate s-a constatat că niciunul din actele adiționale ale contractului de asociere nu a fost încheiat la data de 7 iulie 2005 (Raport de constatare tehnico-științifică).

Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul M.D.I., în calitate de președinte al Fundației T.V., persoană juridică fără scop patrimonial, și-a folosit influența și autoritatea sa în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, folosind sumele de bani încasate de fundație.

Metoda cea mai frecvent utilizată de inculpatul M.D.I. pentru a-și însuși sumele de bani încasate de fundație era utilizarea contractelor de consultanță, prin acestea inculpatul încercând să dea o aparență de legalitate banilor încasați necuvenit.

Din probele administrate rezultă că au fost încheiate un număr de 4 contracte de consultanță, toate având ca scop ca sumele de bani să fie direcționate către M.D.I. sau către societățile controlate de acesta; nicio sumă de bani nu a fost direcționată pentru a se realiza scopul constituirii fundației.

Astfel:

Primul contract de consultanță a fost încheiat cu SC A.E.U.E. SA Motru reprezentată de numita C.I.A., societate la care inculpatul M.D.I. deține 95% din acțiunile societății (din 28 decembrie 2002).

Al doilea contract de consultanță a fost încheiat tot cu SC A.E.U.E. S.A. Motru reprezentată de numita C.I.A. (din 23 februarie 2004).

Obiectul contractelor de consultanță anterior menționate, a constat în:

- management general și marketing pentru promovarea imaginii ULIM în vederea înscrierii la cursuri fără frecvență și învățământ la distanță de doctoranzi și studenți;

- studii cu privire la impactul ULIM pe plan regional și național, în relații de concurență legală cu instituțiile similare din România și străinătate;

- asigurarea relațiilor de corespondență în mod unitar dintre ULIM și studenții și doctoranzii înscriși la cursuri fără frecvență la Chișinău;

- planuri și programe de învățământ, organizarea de reuniuni și simpozioane.

În urma verificărilor efectuate la Oficiul Național al Registrului Comerțului s-a stabilit că SC A.E.U.E. SA Motru, avea ca obiect principal de activitate „fabricarea produselor de morărit".

S-a stabilit ca valoare a serviciilor de consultanță era de 1.000 dolari S.U.A. lunar, sumă ce nu includea TVA.

Concret nu au fost identificate documente care să dovedească prestarea efectivă a vreunui serviciu de către SC A.E.U.E. SA Motru.

Mai mult decât atât, ambele contracte de consultanță, deși sunt încheiate cu SC A.E.U.E. SA Motru, pe acestea s-a aplicat ștampila SC A.C. SRL, societate care a fost constituită la data de 12 noiembrie 2004, ulterior încheierii contractelor anterior menționate, ceea ce demonstrează că aceste contracte conțin date nereale, că au fost întocmite ulterior datei de 12 noiembrie 2004, pentru a se justifica plățile deja efectuate de către fundație.

Al treilea contract de consultanță a fost încheiat cu SC A.C. SRL, contractul fiind înregistrat la fundație în data de 5 decembrie 2005, iar la SC A.C. SRL în data de 30 decembrie 2005, societate în cadrul căreia inculpatul M.D.I. deținea 80% din părțile sociale.

Contractul a fost semnat de inculpatul M.D.I., în calitate de președinte al fundației, iar din partea societății de către C.I.A., administrator și M.D.I., consultant pe probleme de management și evaluare.

Prin contract, consultantul s-a obligat să asigure managementul activității, să acorde consultații în domeniul activității de învățământ universitar și doctorat, cursuri, să elaboreze studii de marketing care să faciliteze organizarea selecției de studenți pentru realizarea obiectivelor necesare procesului de învățământ universitar.

În art. 2 din contract, s-a menționat că prin consultații, părțile contractante înțeleg organizarea și asigurarea managementului în desfășurarea activității de învățământ universitar și doctorat conform contractului de asociere încheiat între fundație și ₍universitate. S-a mai precizat că orele de consultanță vor fi prestate de specialiști care îndeplinesc condițiile de pregătire și experiență în domeniu.

La art. 5 din contract, s-a menționat că fundația se obligă să plătească consultantului pentru asigurarea managementului activității 25-30% din încasările anuale realizate ca venituri din taxele de studiu, având ca bază actul adițional la contractul de asociere dintre fundație și universitate încheiat la data de 7 iulie 2005.

Înalta Curte constată că nu au fost identificate documente care să dovedească prestarea efectivă a unui serviciu de către SC A.C. SRL iar din baza de date on-line a Ministerului Economiei și Finanțelor, a rezultat că în perioada 2005-2006, SC A.C. SRL a avut un singur salariat, iar în anul 2005, cheltuielile totale ale societății au fost de 7.882 RON și în anul 2006, de 6.761 RON, rezultând astfel că activitatea de consultanță nu a fost prestată de salariații societății, deoarece societatea avea un singur salariat și nici de alte societăți, situație care rezultă din nivelul foarte mic al cheltuielilor (Raport de constatare tehnico-științifică).

Al patrulea contract de consultanță a fost încheiat la data de 1 septembrie 2006, între Fundația T.V., reprezentată de J.D., în calitate de contabil șef, și M.D.I., în calitate de consultant.

Prin acest contract, inculpatul s-a obligat să asigure managementul activității în domeniul învățământului universitar și studii de doctorat, în condițiile în care inculpatul M.D.I. avea aceleași atribuții ca și președinte al fundației, iar acesta a mai primit și salariu pentru activitățile de management.

Ca și în cazurile anterior menționate, nu au fost identificate documente care să dovedească prestarea efectivă a vreunui serviciu de către consultant.

Fundația T.V. a plătit suma de 850 milioane ROL prin ordinul de plată din 2 aprilie 2007, iar prin ordinul de plată din 6 aprilie 2007, a plătit suma de 136 milioane ROL către bugetul de stat cu titlul „impozit pe veniturile din activitatea desfășurată în baza contractului, convenție civilă".

Specialistul D.N.A. a menționat în raportul de constatare că, la data de 1 septembrie 2006, data încheierii contractului dintre fundație și M.D.I., actul adițional (menționat la art. 3 din contractul dintre fundație și M.D.I.) nu fusese încheiat acesta fiind semnat la data de 22 ianuarie 2007.

Din actele și lucrările dosarului a mai rezultat că, în perioada 1 ianuarie 2003-30 aprilie 2007, prin contul deschis de Fundația T.V. la Banca Comercială a României T.J., au fost plătite sume către societăți controlate de inculpatul M.D.I. și către societăți controlate de fiii acestuia.

Din conturile fundației a fost achitată suma de 1.207.458.000 ROL, către SC A.C. SRL cu titlu de „prestări servicii și consultanță".

A mai rezultat că la data de 15 ianuarie 2007, uzând de influența și funcția deținută, inculpatul M.D.I. a dispus plata din conturile fundației a sumei de 332.010.000 ROL, către SC C.C.E. SRL sumă ce reprezenta contravaloarea unui autoturism, iar această societate are ca asociat unic și administrator pe R.M.D.E., fiica lui M.D.I.

A mai rezultat că, în cursul lunii iulie 2004, inculpatul M.D.I. în calitate de președinte al Fundației T.V., a dispus plata sumei de 277.141.480 ROL fără titlu, către SC A.E.U.E. SA, societate la care M.D.I. era acționar majoritar cu 95% din acțiuni.

Deși inculpatul M.D.I., pe întreg parcursul procesului, a arătat că sumele obținute în mod direct sau de societăți controlate de acesta din fonduri ale Fundației T.V., nu reprezintă un folos necuvenit, că fundația în cauză a arătat în mod expres că nu a fost prejudiciată, Înalta Curte constată că inculpatul, în calitate de președinte al Fundației T.V., persoană juridică fără scop patrimonial, și-a folosit influența și autoritatea sa în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, folosind sumele încasate de fundație, modalitatea concretă de derulare a faptelor fiind cea sus-menționată.

Înalta Curte constată că inculpatul M.D.I. a folosit influența și autoritatea pe care le avea în cadrul Fundației T.V. pentru a obține sume de bani necuvenite.

Potrivit art. 23 din Statutul Fundației T.V., președintele, respectiv M.D.I., avea printre alte atribuții pe aceea de a exercita întreaga sa autoritate și competență pentru a determina înfăptuirea scopurilor fundației și a hotărârilor Consiliului de administrație; inculpatul și-a folosit influența, autoritatea ce derivau din însuși funcția exercitată și nu din calitățile individuale ale acestuia, pentru a obține sume de bani necuvenite.

În consecință, în mod corect, prima instanță a reținut că faptele inculpatului M.D.I. care, în calitate de președinte al Fundației T.V. și-a folosit influența și autoritatea sa în cadrul fundației, iar în perioada 5 iulie 2004-2 aprilie 2007, a dispus ca, din conturile fundației, să fie achitate, în mod necuvenit, sume de bani către societăți controlate de el însuși, către sine sau către societăți controlate de fiica sa, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În concluzie, situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost corect stabilite, corespunzător probatoriului administrat în cauză, astfel încât, soluția de condamnare pronunțată de prima instanță este corectă și nu se impune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) și d) C. proc. pen.

În ceea ce privește actul material constând în faptul că, la data de 5 iulie 2004, din contul fundației, a fost plătită suma de 690 milioane ROL către M.D.I., sumă ce reprezintă contravaloarea unui autoturism marca V.G.V., an de fabricație 2001, autoturism ce a fost cumpărat la data de 27 iunie 2004, de la B.E.A., act material ce nu a fost reținut de prima instanță ca făcând parte din conținutul infracțiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., Înalta Curte face precizarea că acesta va fi analizat cu ocazia motivării respingerii recursului declarat de parchet.

În ceea ce privește motivul de recurs formulat de inculpatul M.D.I., prin care s-a solicitat, în subsidiar, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru efectuarea expertizei contabilo-financiare, expertiză care, deși apreciată inițial ca pertinentă și necesară, ulterior, s-a revenit asupra ei, Înalta Curte apreciază, de asemenea, că și acest motiv este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Inculpatul M.D.I., pe întreg parcursul procesului, a arătat că sumele obținute în mod direct sau de societăți controlate de acesta din fonduri ale Fundației T.V., nu reprezintă un folos necuvenit, că fundația în cauză a arătat în mod expres că nu a fost prejudiciată, Înalta Curte constată că inculpatul, în calitate de președinte al Fundației T.V., persoană juridică fără scop patrimonial, și-a folosit influența și autoritatea sa în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, folosind sumele încasate de fundație, modalitatea concretă de derulare a faptelor fiind cea sus-menționată.

Situația a fost analizată inclusiv prin prisma raportului de constatare încheiat în cauză, raport contestat de către inculpat.

Înalta Curte apreciază că, în mod corect, prima instanță a dispus întocmirea unui raport de expertiză de către un expert din cadrul Biroului de expertize judiciare, în contextul în care raportul de constatare a fost întocmit de un specialist D.N.A.

Pe parcursul unei perioade de timp de aproximativ un an de zile, prima instanță a acordat numeroase termene de judecată tocmai în vederea perfectării raportului de expertiză, ajungându-se la epuizarea listei experților recomandați de Biroul de expertize judiciare, fiind înlocuiți un număr de 5 experți, și aplicându-se amenzi judiciare.

În acest context scopul demersului (realizarea raportului de expertiză) nefiind atins, se putea aduce atingere termenului rezonabil în care trebuia a fi soluționată cauza, potrivit dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel încât, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, prima instanță a trecut la analiza întregii documentații ce a stat la baza începerii urmăririi penale, raportat la învinuirile aduse, la baza întocmirii Raportului de constatare de către specialistul D.N.A., iar nu doar la simpla preluare a concluziilor sale, toate acestea, în scopul de a se asigura aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

Raportul de constatare, întocmit în cursul urmăririi penale, a vizat verificarea conturilor Partidului Național Liberal, din care a rezultat că s-au încheiat de către fundație contracte de sponsorizare cu diferite societăți comerciale, deși acest lucru era interzis de lege.

Din verificarea contractelor, încheiate de Fundația T.V. și a actelor adiționale rezultă că acestea nu îndeplinesc condițiile de formă (nu este menționată data intrării în vigoare și nici durata contractului) și nu există date din care să rezulte prestația efectivă a unui serviciu.

În ceea ce privește neconstituționalitatea art. 11 din O.U.G. nr. 43/2002, cu modificările și completările ulterioare, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin mai multe decizii (Decizia nr. 805/2008).

Înscrisurile depuse de inculpat la dosar nu schimbă cu nimic situația de fapt reținută de prima instanță ca urmare a administrării probelor, o parte din aceste acte aflându-se și în dosarul de urmărire penală.

Notele de constatare întocmite de Curtea de Conturi și depuse de inculpat, în susținerea recursului, se regăsesc în dosarul de urmărire penală și au fost avute în vedere atât la finalizarea urmăririi penale, cât și la soluționarea cauzei în fond.

Adeverința emisă de ULIM T.J. precizează că obligațiile asumate prin contractele încheiate de Fundația T.V., au fost îndeplinite integral până la data emiterii certificatului, 12 septembrie 2011 și că inculpatul M.D.I. nu a avut calitatea de salariat.

Această adeverință nu este în contradicție cu concluziile raportului de constatare, precizează că, întocmirea celor 4 contracte, prin care s-au plătit servicii de management al activității, a avut ca scop evitarea salarizării președintelui fundației, iar prin intermediul contractelor, sumele de bani au fost dirijate către inculpatul M.D.I. sau către firmele controlate de acesta.

În consecință, Înalta Curte apreciază că, în cauză, nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru efectuarea expertizei financiar-contabile, astfel încât și acest motiv de recurs urmează a fi respins, ca nefondat.

În ceea ce privesc:

- motivele de recurs formulate de inculpații P.T. și P.O.I.R., prin care s-a solicitat achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) și b¹) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen.;

- motivul de recurs formulat de inculpatul M.C.B., prin care s-a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) și d) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen.;

- motivul de recurs formulat de inculpatul V.C., prin care s-a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) (pentru infracțiunea prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000) și lit. c) (pentru infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen.) C. proc. pen.,

Înalta Curte apreciază că aceste motive sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, la data de 11 iulie 2007, martora S.A., funcționar în cadrul Sistemului de Gospodărire al apelor G., s-a deplasat în temeiul ordinului de deplasare, la Primăria Baia de Fier pentru a efectua un control privind sistemul de gospodărire al apelor. Martora a constatat că Primăria Baia de Fier, prin reprezentanții săi, nu a îndeplinit măsurile stabilite prin actul de control din 9 august 2005, întocmit de funcționari din cadrul Sistemului de Gospodărire al apelor G., motiv pentru care a încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor. Prin actul de constatare, s-a dispus sancționarea în temeiul art. 87 alin. (47) și art. 88 lit. b) din Legea apelor nr. 107/1996, modificată și completată, cu amendă în cuantum de 35.000 RON a Primăriei Baia de Fier.

Inculpatul M.C.B., primarul localității Baia de Fier a refuzat să semneze procesul-verbal de constatare și sancționare al contravenției, motiv pentru care actul a fost semnat la rubrica martor de numitul S.I.

Martora S.A. a precizat, în declarația dată la 16 noiembrie 2007, la urmărire penală, că învinuitul M.C.B. i-a spus că actul de control „nu va rămâne așa" și că a apelat telefonic o persoană, căreia i s-a adresat cu apelativul „domnule președinte", însă nu cunoaște conținutul întregii discuții telefonice deoarece la un moment dat, învinuitul a părăsit încăperea. Martora a mai precizat că I.D., funcționar în cadrul Sistemului de Gospodărire al apelor G. i-a cerut să anuleze actul de constatare a contravenției, însă nu s-a conformat solicitării, iar la sosirea la sediul instituției, i-a înmânat actul de control învinuitului P.O.I.R.

Inclusiv în fața instanței, martora S.A. a arătat că își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale, din punctul său de vedere procesul verbal a fost legal, acesta în final fiind anulat de P.O.I.R., după ce, în prealabil, de acel act s-au interesat P.O.I.R. și I.D.:

“În zilele următoare am avut o discuție cu P.T. iar acesta din urmă mi-a reproșat că nu trebuia să aplic acea sancțiune. Mi s-a spus că aș putea să fiu concediată.

Cu ocazia controlului, când și-a dat seama primarul că o să fie sancționat, acesta s-a enervat, s-a născut o stare de tensiune, a început să dea telefoane folosind apelativul de-președinte”.

Inculpatul P.O.I.R., inspector în cadrul Direcției Apelor Jiu, a efectuat în mod nelegal mențiunea „anulat" pe procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, a semnat sub această mențiune, acest lucru făcându-l la solicitarea inculpatului P.T.

Potrivit O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor anularea procesului-verbal de contravenție se poate dispune numai de instanța de judecată, în condițiile în care, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii s-a efectuat plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.

Înalta Curte constată că, în mod corect prima instanță a apreciat că toți funcționarii din cadrul Direcției Apelor Jiu, respectiv Sistemului de Gospodărire al Apelor G., au acționat încălcându-și atribuțiile de serviciu și normele legale ce reglementau aceste atribuții, prin cererea sau prin dispunerea anulării actului de constatare a contravenției, cauzând un prejudiciu bugetului de stat, iar Primăria Baia de Fier obținând un avantaj patrimonial, constând în neplata sumei de 35.000 RON.

De altfel, din investigațiile efectuate, a mai rezultat că această modalitate de anulare a proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravenției s-a transformat într-o practică la nivelul Sistemului de Gospodărire a Apelor G.

Din probatoriul administrat în cauză, prima instanță a mai reținut că, în aceeași modalitate, au fost anulate și procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor din 19 septembrie 2006 și din 21 septembrie 2006.

Prin procesul verbal din 19 septembrie 2006, V.D., inspector în cadrul Sistemului de Gospodărire a Apelor G., a sancționat în temeiul art. 87 alin. (42) din Legea nr. 107/1996, modificată și republicată, cu amendă în cuantum de 25.000 RON societatea comercială SC C. SRL, Hotel L. Procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, însă după întocmirea acestuia, P.T., director în cadrul Sistemului de Gospodărire al Apelor G., a cerut martorei V.D. să nu comunice procesul-verbal de constatare și sancționare al contravenției pentru punerea în executare a sancțiunii contravenționale în termenul legal de 30 de zile și a solicitat anularea procesului verbal. Ulterior, inculpatul V.C., persoană care îndeplinea funcția de șef Birou Gestiunea Resurselor de Apă, a dispus prin încălcarea obligațiilor de serviciu și a normelor legale, anularea procesului-verbal întocmit la data de 19 septembrie 2006 la sediul SC C. SRL.

Prin aceste manopere frauduloase s-a cauzat un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 25.000 RON și implicit societatea sancționată a obținut pentru sine, un avantaj patrimonial constând în neplata sumei de 25.000 RON, reprezentând cuantumul amenzii aplicate.

La data de 21 septembrie 2006, V.D. inspector în cadrul Biroului Gestiunea Resurselor de Apă din cadrul Sistemului de Gospodărire al Apelor G., a încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria, prin care s-a dispus sancționarea cu amendă în cuantum de 25.000 RON a SC S.V. SA Oradea, punct de lucru T.J.

Ulterior procesului-verbal de constatare și sancționare al contravenției, inculpatul P.T., director al Sistemului de Gospodărire al Apelor G., a chemat-o în biroul său pe martora V.D. și în prezența reprezentantului societății sancționate, i-a cerut să nu comunice procesul-verbal așa cum o impuneau dispozițiile legale, în vederea punerii în executare a sancțiunii contravenționale, iar ulterior actul de sancționare și constatare al contravenției a fost anulat cu încălcarea normelor legale și atribuțiilor de serviciu de către V.C., șef Birou Gestiune a Resurselor de Apă în cadrul Sistemului de Gospodărire al Apelor G.

Prin aceste acte materiale infracționale, inculpații au cauzat un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 25.000 RON și prin această modalitate societatea sancționată a obținut un avantaj patrimonial în același cuantum.

Inculpatul P.T., director al Sistemului de Gospodărire a Apelor G., nu a recunoscut niciuna din faptele comise, iar în legătură cu solicitarea telefonică din data de 11 iulie 2007, acesta a relatat, în cursul urmăririi penale, că a fost apelat de M.D.I., care i-ar fi spus că „primarul comunei Baia de Fier solicită o echipă cu experiență care să efectueze o inspecție și să comunice documentele necesare pentru obținerea unei autorizații de gospodărire a apelor. D.I.M. nu mi-a spus că subalterni de-ai mei ar fi dispus sancționarea contravențională a Primăriei Baia de Fier și nici nu mi-a cerut să anulez sau să cer anularea procesului-verbal de constatare a contravenției întocmit la sediul Primăriei Baia de Fier".

Susținerile inculpatului P.T. sunt în totală contradicție cu probele administrate în cauză, respectiv interceptările telefonice efectuate la data de 11 iulie 2007, analizate cu ocazia motivării respingerii recursului declarat de inculpatul M.D.I.

Pe de altă parte, chiar inculpatul, în fața primei instanțe, a arătat că „este real că în urma acestui telefon am fost contactat și de către primarul de la Baia de Fier care mi-a prezentat anumite detalii cu privire la procesul verbal de contravenție întocmit, iar ulterior am revenit cu un telefon față de D.I.M. căruia i-am comunicat că problema este rezolvată”. Sau „fiind sunat de către D.I.M., am preluat sarcina ca fiind o obligație de serviciu”.

Conform dispozițiilor art. 13² din Legea nr. 78/2000 „Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani”.

Potrivit prevederilor art. 13² din Legea nr. 78/2000, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice este asimilată celor de corupție, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial.

Trimiterea expresă și neechivocă a legiuitorului la infracțiunea de abuz în serviciu duce la concluzia că infracțiunea incriminată de dispozițiile art. 13² din Legea nr. 78/2000 are în structura sa juridică infracțiunea de abuz în serviciu, la care se adaugă o condiție: „Dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial”.

Pentru existența infracțiunii prevăzute de art. 13² din Legea nr. 78/2000 trebuie să se realizeze atât elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu, prevăzute de C. pen., respectiv avantajul patrimonial, între cele două componente trebuind să existe raport de cauzalitate, respectiv intenția funcționarului public, atât de a realiza elementul material al infracțiunii de abuz în serviciu, cât și de a obține un avantaj patrimonial sau nepatrimonial.

Potrivit textului de lege (art. 248 C. pen.), astfel cum a fost aplicat în mod constant în practica judiciară și analizat de doctrina de specialitate, din conținutul constitutiv al acestei infracțiuni face parte urmarea imediată.

În speță, avantajul patrimonial s-a realizat pentru Primăria comunei Baia de Fier și constă în neplata sumei stabilită cu titlu de amendă, iar paguba s-a produs în patrimoniul Ministerului Economiei și Finanțelor.

Prin anularea sau diminuarea cuantumului amenzilor contravenționale se creează în acest mod un prejudiciu cert statului; această activitate echivalează cu obținerea pentru altul a unui avantaj patrimonial, fiind statuat în acest sens pe calea practicii și literaturii de specialitate.

Avantajul material nu trebuie să se raporteze numai la patrimoniul persoanei care săvârșește infracțiunea, ci și la patrimoniul persoanei în serviciul căreia se află făptuitorul, precum și la persoana care are un avantaj material în urma săvârșirii faptei.

În consecință, în mod corect, prima instanță a reținut că faptele inculpatului P.T. care în calitate de director al Sistemului de Gospodărire al Apelor G., a cerut unor subordonați de-ai săi, respectiv inculpatului P.O.I.R. și inculpatului V.C. să dispună anularea proceselor-verbale de contravenție din 19 septembrie 2006, din 21 septembrie 2006 și din 11 iulie 2007, procese-verbale prin care s-au aplicat amenzi în cuantum total de 85 mii RON către SC C. SRL, SC S.V. SA și Primăriei Baia de Fier, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la dispozițiile art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., săvârșită în formă continuată.

Achitarea unui inculpat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. presupune ca fapta să nu existe în materialitatea sa, adică să nu fi fost săvârșită o faptă care să fi produs modificări fizice în lumea înconjurătoare.

Or, din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că recurentul inculpat P.T., în calitate de director al Sistemului de Gospodărire al Apelor G., a cerut unor subordonați de-ai săi, respectiv inculpatului P.O.I.R. și inculpatului V.C. să dispună anularea proceselor-verbale de contravenție din 19 septembrie 2006, din 21 septembrie 2006 și din 11 iulie 2007, procese-verbale prin care s-au aplicat amenzi în cuantum total de 85 mii RON către SC C. SRL, SC S.V. SA și Primăriei Baia de Fier, exercitând în acest fel fapte care există în materialitatea lor, care au produs modificări fizice în lumea înconjurătoare.

Deși inculpatul P.O.I.R. a precizat că a anulat procesul-verbal din 11 iulie 2007, întocmit la sediul Primăriei Baia de Fier, deoarece actul de constatare al contravențiilor nu era bine completat, Înalta Curte apreciază că această apărare a inculpatului nu poate fi reținută, întrucât potrivit dispozițiilor legale anularea unui proces-verbal de contravenție se poate dispune numai de către instanța de judecată, neexistând niciun text de lege care să-i fi permis inculpatului să procedeze în acest sens.

Înalta Curte apreciază că, prin acțiunile sale, inculpatul P.O.I.R. și-a încălcat atribuțiile de serviciu, iar anularea efectivă s-a produs la cererea inculpatului M.D.I. și nu din alte considerente.

În consecință, în mod corect, prima instanță a reținut că faptele inculpatului P.O.I.R. care în calitate de inspector șef în cadrul Direcției Apelor Jiu Craiova, a dispus anularea în condiții nelegale a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției din 11 iulie 2007, prin care a fost sancționată Primăria Baia de Fier cu amendă în cuantum de 35.000 RON și care și-a încălcat grav atribuțiile de serviciu, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la dispozițiile art. 248 C. pen.

Pentru aceleași considerente ca și cele precizate pentru inculpatul P.T., Înalta Curte apreciază că nu se poate dispune achitarea inculpatului P.O.I.R. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază că faptele săvârșite de recurenții inculpați P.T. și P.O.I.R. nu sunt lipsite de pericol social, având în vedere, potrivit dispozițiilor art. 18¹ C. pen. modul de săvârșire al faptei, scopul urmărit, urmarea produsă (prejudicierea statului) precum și persoana și conduita inculpaților (director al Sistemului de Gospodărire al Apelor G., respectiv inspector în cadrul Direcției Apelor Jiu).

În concluzie, situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost corect stabilite, corespunzător probatoriului administrat în cauză, astfel încât, soluția de condamnare pronunțată de prima instanță este corectă și nu se impune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) și b¹) C. proc. pen.

Pe cale de consecință, Înalta Curte va respinge și cererea formulată de inculpatul P.T., de ridicare a sechestrului asigurător instituit prin ordonanța din 5 decembrie 2007 dată în Dosarul nr. 46/P/2007 al D.N.A. București asupra apartamentului situat în T.J., Gorj.

În ceea ce-l privește pe inculpatul M.C.B., Înalta Curte a reținut că, din declarația dată la urmărirea penală, rezultă că acesta nu a recunoscut faptele comise, iar la prezentarea materialului de urmărire penală, după ce a luat cunoștință de interceptările telefonice efectuate a precizat că solicitarea telefonică adresată învinuitului M.D.I. reprezenta o modalitate de sesizare a abuzurilor.

Din declarația dată în fața primei instanțe a rezultat aceeași apărare a inculpatului, însă Înalta Curte constată că, în mod corect prima instanță a apreciat-o ca nefondată și aceasta, întrucât, din conținutul interceptărilor telefonice efectuate a rezultat că inculpatul M.C.B. a solicitat lui M.D.I., pentru ca acesta, la rândul său, să solicite directorului Sistemului de Gospodărire a Apelor G. (P.T.), anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor.

Astfel, la începutul discuției telefonice, inculpatul M.C.B. l-a întrebat pe învinuitul M.D.I. „domnii P., ăsta de la Ape, e tangențial cu Partidul Național Liberal?". Ulterior, inculpatul M.C.B. l-a apelat pe inculpatul M.D.I. și i-a spus că a fost sunat de învinuitul P.T., care i-a spus că a rezolvat problema, înțelegându-se concret anularea procesului-verbal de contravenție.

În consecință, în mod corect, prima instanță a reținut că faptele inculpatului M.C.B. de a-i fi cerut inculpatului M.D.I. să ceară inculpatului P.T. director al Sistemului de Gospodărire al Apelor G. anularea procesului-verbal de contravenție întocmit de funcționari din cadrul Sistemului de Gospodărire al Apelor G. la sediul Primăriei Baia de Fier, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la infracțiunea prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen.

În concluzie, situația de fapt și vinovăția inculpatului M.C.B. au fost corect stabilite, corespunzător probatoriului administrat în cauză, astfel încât, soluția de condamnare pronunțată de prima instanță este corectă și nu se impune achitarea acestuia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) și d) C. proc. pen.

Inculpatul V.C. a precizat că a anulat procesele-verbale de contravenție întocmite la 19 septembrie 2006, respectiv 21 septembrie 2006 la sediul SC C. SRL și SC S.V. SA Oradea, punct de lucru T.J., deși acesta a precizat în declarațiile date că nu cunoaște să existe text de lege care să-i permită să dispună anularea proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor.

Trimiterile inculpatului V.C. la practica îndeobște acceptată în cadrul instituției respective, de a se dispune asupra proceselor-verbale de contravenție, nu este un argument în a se eluda respectarea normelor juridice incidente.

În consecință, în mod corect, prima instanță a reținut că faptele inculpatului V.C. care în calitate de șef Birou Gestiunea Resurselor de Apă din cadrul Sistemului de Gospodărire al Apelor G., a dispus anularea în condiții nelegale prin încălcarea atribuțiilor de serviciu a proceselor-verbale de constare și sancționarea a contravențiilor din 19 septembrie 2006 și din 21 septembrie 2006 prin care au fost sancționați doi agenți economici cu amendă în cuantum de 50.000 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracțiuni prevăzute de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la dispozițiile art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Așa cum s-a arătat mai sus, achitarea unui inculpat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. presupune ca fapta să nu existe în materialitatea sa, adică să nu fi fost săvârșită o faptă care să fi produs modificări fizice în lumea înconjurătoare.

Or, din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că recurentul inculpat V.C., în calitate de șef Birou Gestiunea Resurselor de Apă din cadrul Sistemului de Gospodărire al Apelor G., a dispus anularea în condiții nelegale prin încălcarea atribuțiilor de serviciu a proceselor-verbale de constare și sancționarea a contravențiilor din 19 septembrie 2006 și din 21 septembrie 2006 prin care au fost sancționați doi agenți economici cu amendă în cuantum de 50.000 RON, exercitând în acest fel fapte care există în materialitatea lor, care au produs modificări fizice în lumea înconjurătoare.

În concluzie, situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost corect stabilite, corespunzător probatoriului administrat în cauză, astfel încât, soluția de condamnare pronunțată de prima instanță este corectă și nu se impune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) (pentru infracțiunea prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000) și lit. c) (pentru infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen.) C. proc. pen.

În ceea ce privește susținerea recurentului inculpat M.C.B., în sensul că încheierea de autorizare a interceptărilor telefonice, dintre inculpatul M.D.I. și inculpatul M.C.B. este lovită de nulitate absolută, întrucât nu validează ilegalitatea faptelor inculpatului M.C.B. precum și pentru faptul că, la ședința nepublică vizând acest aspect procesual, nu a participat niciun procuror, Înalta Curte o apreciază ca nefondată pentru următoarele considerente:

Cu ocazia cercetării judecătorești, în fața primei instanțe, inculpații nu au contestat interceptările efectuate și nici nu au solicita audierea acestora în fața instanței.

În ceea ce privește înregistrarea ședinței din 5 martie 2007, pusă la dispoziție de postul de televiziune, aceasta se află depusă la grefa instanței, conform dispozițiilor procedurale; înregistrarea a fost înaintată instanței la data de 19 decembrie 2007 conform adresei existente la dosar.

Nici această înregistrare nu a fost contestată de către inculpați și nici nu s-a solicitat vizionarea ei în cursul procesului.

Înalta Curte apreciază că în cauză au fost respectate dispozițiile art. 91¹ și urm. C. proc. pen.

Din examinarea dosarului rezultă că, prin autorizația emisă de Tribunalul București s-a încuviințat interceptarea posturilor telefonice utilizate de inculpatul M.D.I.

Or, tocmai convorbirile telefonice efectuate de la posturile telefonice utilizate de inculpatul M.D.I. sunt relevante în ce-l privește pe recurentul inculpat M.C.B.

Pe de altă parte, nu există niciun motiv legal pentru a înlătura relevanța penală a unei convorbiri telefonice în ce-l privește pe interlocutorul persoanei cu privire la care există autorizație de interceptare, chiar dacă referitor la acel interlocutor nu există autorizare.

Ceea ce a urmărit legiuitorul prin introducerea art. 91¹ C. proc. pen. a fost reglementarea condițiilor în care interceptările și înregistrările audio sau video pot deveni probe. Obiectul acestor probe-interceptări, îl constituie convorbirile purtate între două sau mai multe persoane.

Dacă există autorizare legală pentru interceptarea convorbirilor de la unul din posturile telefonice de la care se poartă convorbirea, înregistrarea convorbirii este legală, și, în egală măsură, relevantă față de ambele persoane care poartă dialogul.

Această apreciere este rațională, având în vedere și prevederile art. 63 C. proc. pen., care definesc în general proba. În sensul dispoziției citate, convorbirea telefonică este un element de fapt care poate servi la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanelor și la cunoașterea împrejurărilor.

Pe de altă parte, conform dispozițiilor art. 224 alin. (3) C. proc. pen., procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă. Or, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate sunt astfel de probe.

Pe de altă parte, Înalta Curte a mai constatat că dispozițiile art. 91¹-art. 91⁶ C. proc. pen. sunt în deplin acord cu dispozițiile art. 4 din Recomandarea (2005)10 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind „tehnicile speciale de anchetă”, potrivit căruia aceste tehnici pot fi utilizate dacă există motive serioase de a crede că o infracțiune gravă a fost săvârșită ori este pregătită sau în curs de pregătire de una sau mai multe persoane anume identificate ori de o persoană sau un grup de persoane care nu a fost încă identificat.

Or, în prezenta cauză aceste „tehnici speciale de anchetă” au fost folosite exact în scopul arătat în recomandare.

În ceea ce privește susținerea privind nulitatea absolută a încheierii de autorizare a interceptărilor convorbirilor telefonice motivat de împrejurarea că procurorul nu a participat la ședința nepublică vizând acest aspect procesual, Înalta Curte constată următoarele:

Din redactarea textului art. 91¹ alin. (3) C. proc. pen. nu rezultă că este obligatorie prezența procurorului la soluționarea preschimbării termenului de judecată; dacă legiuitorul ar fi dorit participarea reprezentantului Ministerului Public ar fi prevăzut aceasta, în mod expres, în dispozițiile mai sus menționate.

În consecință, Înalta Curte apreciază că încheierile de autorizare a interceptărilor convorbirilor telefonice dintre inculpatul M.D.I. și inculpatul M.C.B. nu sunt lovite de nulitate absolută în sensul prevăzut de dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Pe cale de consecință, va fi respinsă și solicitarea formulată de recurentul inculpat M.C.B. în sensul de a fi obligată partea vătămată Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București la plata cheltuielilor judiciare făcute de inculpat.

Tot nefondată este apreciată și susținerea recurentului inculpat M.C.B. în sensul că fapta de a anula un proces-verbal de contravenție nu este una prevăzută de legea penală, întrucât dialogurile scurte și relativ concise dintre inculpați, reprezentau, în realitate, simple instigări și acte de exercitare necorespunzătoare a îndatoririlor de serviciu, reprezentând o infracțiune cu subiect activ calificat de calitatea de funcționar public sau funcționar, calitate pe care acesta trebuia să o aibă în momentul săvârșirii faptei.

De asemenea, Înalta Curte apreciază că detaliile juridice invocate de inculpați vizând neregularitatea pe fond și pe formă a proceselor-verbale întocmite în cauză, și supuse anulării, excede interpretării cadrului penal strict și concret de față.

În ceea ce privesc motivele de recurs formulate de recurenții inculpați P.T. și P.O.I.R., prin care s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare către instanța de fond, în vederea administrării de noi probe, invocându-se cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 385⁹ pct. 9 și 10 C. proc. pen., Înalta Curte le apreciază ca nefondate pentru următoarele considerente:

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că prima instanță a făcut toate demersurile necesare pentru administrarea tuturor probelor în vederea aflării adevărului și justa soluționare a cauzei.

În fața primei instanțe au fost readministrate toate probele strânse în cursul urmăririi penale, au fost audiați fiecare dintre inculpați, toți martorii propuși în actul de sesizare al instanței, precum și alți martori, a căror necesitate în audiere a reieșit din dezbateri, au fost depuse numeroase înscrisuri considerate a fi utile în cauză.

În consecință, Înalta Curte apreciază că, în cauză nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea de probe, având în vedere și împrejurarea că inculpații P.T. și P.O.I.R. au formulat cereri de probatorii, iar odată cu soluționarea cauzei nu au solicitat și alte probe în apărare.

În ceea ce privește recursul declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A.:

1. Referitor la critica formulată de parchet privind greșita achitare a inculpatului M.D.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 (fapta în legătură cu R.G.O.):

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și a dispus achitarea inculpatului M.D.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 (fapta în legătură cu R.G.O.).

Astfel, la data de 15 iunie 2007, ministrul N.P.A.P. l-a numit pe R.G.O. ca inspector șef interimar la Inspectoratul Teritorial de Muncă G. pentru o perioadă de maximum șase luni de zile, urmând ca acesta să participe ulterior la concursul organizat în vederea numirii definitive pe acest post.

Parchetul a susținut că numirea martorului G.R. la conducerea Inspectoratului Teritorial de Muncă G. s-a efectuat la solicitarea învinuitului M.D.I., acesta prevalându-se de influența deținută în calitate de președinte al Partidului Național Liberal, filiala G. În ce privește înțelegerea realizată între ministrul N.P.A.P. și învinuitul M.D.I., aspectele penale ale acestei înțelegeri frauduloase, fac obiectul unui dosar separat de urmărire penală și anume Dosarul cu nr. 239/P/2007.

Tot ca învinuire s-a reținut că ulterior numirii martorului G.R. la conducerea Inspectoratului Teritorial de Muncă G., învinuitul M.D.I., i-a cerut acestuia să plătească suma de 10 milioane ROL pentru Organizația Partidului Național Liberal G., în condițiile în care R.G.O. nu avea calitatea de membru al acestei formațiuni politice.

În viziunea Parchetului aceste aspecte ar fi fost confirmate chiar de martorul R.G.O. cât și de înregistrările convorbirilor telefonice efectuate în urma autorizației de interceptare din 14 mai 2007 de Tribunalul Municipiului București.

Din probele administrate în cauză nu a rezultat faptul că inculpatul M.D.I., prevalându-se de influența și autoritatea sa deținută în calitate de președinte al Partidului Național Liberal, filiala Gorj, a pretins martorului G.R. să îi plătească suma de 10 milioane ROL, în condițiile în care acesta nu avea nicio calitate în cadrul formațiunii politice conduse de inculpat.

În acest sens, Înalta Curte apreciază ca esențială declarația lui G.R., dată în fața primei instanțe de judecată și din care rezultă faptul că relația de comunicare dintre cei doi a existat, inclusiv în conținutul evocat de acuzare, cu mențiunile însă că, în mod evident, a existat un raport special pe palierul profesor-doctorand, „a avut loc o discuție ulterior numirii mele cu numitul D.I.M. în ideea de a sponsoriza în vreun fel Partidul Național Liberal cu vreo anumită sumă de bani”, fără ca vreun moment să se dea vreo conotație nelegală acestui fapt din partea inculpatului M.D.I., martorul s-a și conformat doleanței, dar constatând, în urma discuției cu cei din Partidul Național Liberal, că nu există cadru legal în acest sens, „o eventuală achitare a vreunei sume în folosul partidului s-ar fi putut face doar dacă aș fi fost membru, însă aceste împrejurări nu s-au concretizat”, în final nu a achitat niciun fel de sumă și nici nu a devenit membru al acelui partid”:

„În momentul numirii au existat o serie de recomandări din partea prefectului, a profesorului D.I.M. Recomandarea inculpatului D.I.M. a parvenit ca urmare a faptului că am fost doctorandul acestuia. Eu consider că am fost recomandat în această funcție pe criterii strict de ordin profesional.

Prin prisma acestor argumente, evident că nu s-a comis niciun abuz din partea inculpatului în numirea mea.

A avut loc o discuție ulterior numirii mele cu numitul D.I.M. în ideea de a sponsoriza în vreun fel Partidul Național Liberal cu vreo anumită sumă de bani.

Am avut o discuție telefonică cu cei din partea Partidului Național Liberal, în final nu am achitat nici un fel de sumă și nici nu am devenit membru al acelui partid.

O eventuală achitare a vreunei sume în folosul partidului s-ar fi putut face doar dacă aș fi fost membru, însă aceste împrejurări nu s-au concretizat.

Nu m-am simțit în niciun moment obligat ca să devin membru al Partidului Național Liberal”.

În aceste condiții, subiectul activ nu a acționat în scopul anume prevăzut de lege pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, astfel încât, în mod corect, prima instanță a apreciat că nu este realizată latura subiectivă a infracțiunii.

În consecință, în mod corect prima instanță a apreciat că faptele inculpatului M.D.I. care în calitate de președinte al Partidului Național Liberal Gorj, i-ar fi cerut, în condiții nelegale, la data de 24 iunie 2007 martorului G.R. numit inspector șef interimar la Inspectoratul Teritorial de Muncă G., la solicitarea sa expresă, să plătească suma de 10 milioane ROL pentru Organizația Partidului Național Liberal Gorj, în condițiile în care G.R. nu avea calitatea de membru al acestei formațiuni politice, pentru argumentele descrise, nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, soluția primei instanțe fiind de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

2. Referitor la critica formulată de parchet în sensul că, în mod greșit, prima instanță a înlăturat acte materiale ce intrau în conținutul infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., considerând că nu sunt probe care să le confirme:

a) În ceea ce privește actul material constând în faptul că, în perioada 2005–2006 președintele Partidului Național Liberal, filiala Gorj, inculpatul M.D.I. și-a folosit influența de lider politic pentru a determina factori decizionali de la nivel central să numească persoane apropiate acestuia la conducerea diverselor instituții descentralizate ale statului care își desfășurau activitatea pe teritoriul județului Gorj, în scopul ca aceștia, să continue, după numire, procurarea de foloase necuvenite pentru inculpat, act material ce nu a fost reținut de prima instanță ca făcând parte din conținutul infracțiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Martorul I.T. a fost numit comisar șef interimar la Garda Financiară secția G. la data de 1 noiembrie 2005, iar la data de 1 ianuarie 2006, a fost titularizat pe post.

În declarația dată la 22 martie 2007 acesta a precizat următoarele: „La apariția acestor probleme, s-a prezentat la mine domnul C.A.D. cu o adeziune și m-a rugat insistent să o completez întrucât eu nu sunt membru al Partidului Național Liberal și am plătit totuși această cotizație ca simpatizant, spunându-mi că este mult mai bine să fiu membru. Am completat această cerere, dar fără a o data, probabil pentru a se crea posibilitatea ca aceasta să fie antedatată. Ca și simpatizant al Partidului Național Liberal G., mi s-a sugerat că întrucât ocup o funcție care prin algoritm politic revine Partidului Național Liberal, să plătesc 100 RON lunar, sub formă de cotizație sau donație pentru partid. Menționez că această cotizație mai era plătită și de domnii P.G.A., director Direcției Generale a Finanțelor Publice, P.D., director adjunct în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice și P.G.B., director adjunct în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice. Aceste sume ne-au fost cerute a fi plătite de către președintele D.I.M. la anumite evenimente, cum ar fi sărbătorile de Paști și Crăciun, fiecare participa în limita posibilităților cu produse specifice acestor sărbători (cozonac, dulciuri, sucuri, ș.a.) și aveau ca destinație casele de copii și căminele de bătrâni. Cu ocazia acestor sărbători se organizau și conferințe de presă la care noi nu participam, dar unde se distribuiau asemenea produse. Înregistrarea audio prezentată pe posturile de televiziune și în presa locală privind ședința Partidului Național Liberal din data de 5 martie 2007, ședință în care D.I.M. pretinde sume de bani de la diferiți șefi de instituții, este reală".

Potrivit rechizitoriului, la data de 7 iulie 2007, a fost interceptată o convorbire telefonică efectuată de învinuitul M.D.I. și utilizatorul postului telefonic 0724.XXX.XXX, convorbire în care inculpatul preciza că a făcut presiuni pentru a se plăti niște obligații deoarece conducătorii instituțiilor descentralizate ale statului, în urma promovării în funcții de conducere, au trecut de la salarii de 10 milioane la salarii de 40 milioane ROL. Învinuitul a mai precizat că, persoanele anterior menționate au devenit directori datorită faptului că Partidul Național Liberal a fost la guvernare.

Parchetul a apreciat că, din majoritatea convorbirilor interceptate, rezulta că inculpatul M.D.I., profitând de influența deținută în calitate de lider al Partidului Național Liberal G. a promovat și a cerut instituțiilor centrale ale statului, să promoveze în funcții de conducere persoane fidele acestuia, care ulterior să-i sprijine interesele personale sau de grup.

În cursul urmăririi penale, la data de 5 iulie 2007, inculpatul M.D.I. a depus un memoriu, la care a anexat mai multe documente. Printre documente, se regăsește un proces-verbal încheiat la 6 martie 2005 și semnat de reprezentanți ai Partidului Democrat, Partidului Național Liberal și Partidului Umanist Român, ce s-au constituit în Consiliul Județean al Coaliției Gorj, care au negociat împărțirea responsabilităților privind serviciile deconcentrate din județul Gorj. În urma negocierilor efectuate, negocieri la care a participat din partea Partidului Național Liberal M.D.I., s-a emis decizia nr. XY care cuprinde anexele cu pozițiile din structurile serviciilor deconcentrate ce revin fiecărui partid. Prin această decizie, Partidului Național Liberal G., i-au fost repartizate următoarele instituții publice deconcentrate din județul Gorj: Direcția Generală a Finanțelor Publice; Garda Financiară, Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă; Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală; Direcția de Sănătate Publică; Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național; Comandamentul Județean de Jandarmi; Casa de Asigurări; Taberele Școlare; Penitenciarul; Inspecția în Construcții; Metrologia și altele.

La data de 5 martie 2007, inculpatul D.I.M. a convocat la ședința Biroului Politic al Partidului Național Liberal Gorj conducătorii instituțiilor descentralizate pentru a prezenta o situație în legătură cu banii care le-au fost solicitați. Printre instituțiile cărora li s-au solicitat bani, se afla: Autoritatea de Sănătate Publică; Direcția Generală a Finanțelor Publice; Garda Financiară; Agenția pentru Plăți și Intervenții în Agricultură; Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală; Casa de Asigurări de Sănătate; Autoritatea Rutieră Română; Inspectoratul de Stat în Construcții, toate fiind conduse de membrii sau simpatizanți ai Partidului Național Liberal. Toți participanți prezenți la acea ședință și audiați în cauză, nu au negat că acele discuții au avut loc, însă o parte din aceștia, apropiați și fideli învinuitului D.I.M., au precizat că acele sume solicitate instituțiilor publice ar reprezenta de fapt cotizații însă, această apărare a fost înlăturată ca nefondată de către prima instanță.

Înalta Curte a constatat că, în mod corect, prima instanță a apreciat ca nefiind dovedite susținerile parchetului, în sensul că inculpatul a promovat persoane fidele în funcții de conducere la nivelul instituțiilor publice descentralizate ale statului și în cadrul societăților comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, pentru ca acestea, ulterior, să depună diligente pentru a strânge sume de bani importante la cererea sa sau că, s-a dovedit că M.D.I., președintele Organizației Partidului Național Liberal G., a utilizat instituțiile statului pentru a obține foloase necuvenite, scopul declarat fiind acela de a crea un buget, în afara cadrului legal, pentru susținerea campaniei electorale.

Din declarațiile martorului I.T., ce a fost numit comisar șef interimar la Garda Financiară secția G. la data de 1 noiembrie 2005, iar la data de 1 ianuarie 2006, a fost titularizat pe post și ale directorului interimar al Spitalului Județean T.J., martorul F.M., căruia i s-a reproșat că nu a reușit să colecteze banii așteptați, raportat la faptul că ar fi utilizat instituțiile statului pentru a obține foloase necuvenite, a rezultat că nu se confirmă acuzațiile sus-menționate.

F.M. a arătat că „inculpatul D.I.M. este o persoană integră, fără să-și etaleze influența. Întotdeauna cotizațiile achitate au fost acoperite cu chitanțe. Înainte de a fi desemnat manager al spitalului am fost rugat de inculpatul D.I.M. să ocup această funcție. Am promovat un concurs. Nu a existat niciun fel de implicare politică în activitatea desfășurată, D.I.M. nu a avut niciun fel de influență”.

I.T. a arătat că „Am participat la ședința din martie 2007. Concret era vorba de cotizații din partea membrilor și donații din partea altor persoane. Raportat la desemnarea ca și conducător al Gărzii Financiare, inculpatul D.I.M. a întocmit o recomandare, întregul dosar fiind înaintat la A.N.A.F. Recomandarea era o chestiune de formă care nu avea accent deosebit asupra numirii, era obligatorie. Nu m-am simțit niciun moment dator față de inculpat ca urmare a acestor operațiuni, nu am fost influențat în niciun fel în activitatea profesională, chiar mi s-a făcut recomandarea expresă să activez în spiritul respectării normelor legale”.

În consecință, în mod corect, prima instanță nu a reținut în conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a actului material constând în faptul că, în perioada 2005–2006 președintele Partidului Național Liberal, filiala G., inculpatul M.D.I. și-a folosit influența de lider politic pentru a determina factori decizionali de la nivel central să numească persoane apropiate acestuia la conducerea diverselor instituții descentralizate ale statului care își desfășurau activitatea pe teritoriul județului Gorj, în scopul ca aceștia, să continue, după numire, procurarea de foloase necuvenite pentru inculpat.

b) În ceea ce privește actul material constând în faptul că, la data de 5 iulie 2004, din contul fundației, a fost plătită suma de 690 milioane ROL către M.D.I., sumă ce reprezintă contravaloarea unui autoturism marca V.G.V., an de fabricație 2001, autoturism ce a fost cumpărat la data de 27 iunie 2004, de la B.E.A., act material ce nu a fost reținut de prima instanță ca făcând parte din conținutul infracțiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., Înalta Curte constată următoarele:

La data de 5 iulie 2004, din contul fundației, a fost plătită suma de 690 milioane ROL către M.D.I., sumă ce reprezenta contravaloarea unui autoturism marca V.G.V., an de fabricație 2001, autoturism ce a fost cumpărat la data de 27 iunie 2004, de la B.E.A.

Din rechizitoriu rezultă că, deși în contractul de vânzare-cumpărare s-a menționat ca preț de achiziție suma de 700 milioane ROL, în realitate, suma plătită de inculpatul M.D.I. a fost de numai 10.000 euro, aspect care rezultă din declarațiile martorilor B.E.A. și B.F.A.; suma reală a tranzacției a fost de 10.000 euro, deoarece, așa cum rezulta din documentele depuse de martorii anterior menționați, prețul de achiziție din Germania, a fost de 7.200 euro, iar acel autoturism nici nou nu ar fi costat suma de 700 milioane ROL, iar după ce a luat cunoștință de învinuiri, acesta l-a apelat telefonic pe B.E.A. și i-a cerut ca în situația în care va fi chemat de organele de urmărire penală, să declare că prețul real al tranzacției a fost de 700 milioane ROL.

Din probatoriul administrat în fața primei instanțe a rezultat că susținerile inculpatului, în sensul că nu s-au comis ilegalități, că nu au fost ridicate sume din conturile fundației și că banii erau proprii, sunt confirmate de actul de vânzare–cumpărare în care este menționat prețul de 700 milioane ROL.

Pe de altă parte, martorii U.A. și M.I., audiați doar la instanță, au arătat că prețul convenit a fost de 700 milioane ROL și că au fost achiziționate și dotări; martorul B.E.A. a dat declarații confuze: la urmărire penală a făcut trimitere la suma 10.000 euro, pentru ca în instanță să afirme că suma reală a tranzacției crede că a fost trecută pe contract; martora B.F.A. a precizat că nu-și aduce aminte de sumă, iar cu privire la persoana care a contactat-o telefonic după tranzacție și care i-a spus să declare o sumă mai mare, arată că nu poate preciza dacă aceasta a fost inculpatul M.D.I.

În concluzie, Înalta Curte apreciază că situația nu poate fi interpretată decât favorabil inculpatului, prezumția de nevinovăție neputând fi considerată că a fost răsturnată, astfel încât actul material infracțional nu poate fi reținut.

În consecință, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță nu a reținut în conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a actului material constând în faptul că la data de 5 iulie 2004, din contul fundației, a fost plătită suma de 690 milioane lei către M.D.I., sumă ce reprezintă contravaloarea unui autoturism marca V.G.V., an de fabricație 2001, autoturism ce a fost cumpărat la data de 27 iunie 2004, de la B.E.A.

3. Referitor la critica formulată de parchet privind greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, Înalta Curte o apreciază ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Pedepsele aplicate recurenților inculpați au fost individualizate avându-se în vedere, potrivit art. 72 C. pen., dispozițiile părții generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate prin norma incriminatoare, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, atât gradul de pericol generic, cât și cel concret, modul și împrejurările în care au fost săvârșite faptele, precum și conduita avută de inculpați înainte de săvârșirea faptelor (nu sunt cunoscuți cu antecedente penale), dar și atitudinea acestora după comiterea infracțiunilor.

De asemenea, potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa aplicată fiecărui recurent inculpat este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, astfel încât, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, prima instanță a realizat această individualizare.

Înalta Curte apreciază că au fost respectate dispozițiile legale mai sus arătate, iar instanța de fond a aplicat cumulat criteriile de individualizare și au acordat semnificația cuvenită acestora.

În considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen., la stabilirea pedepsei aplicată recurentului inculpat M.D.I. au fost apreciate, în deopotrivă măsură, gravitatea faptei comise, atitudinea manifestată de inculpat față de învinuirile avute, (în esență una de nerecunoaștere, deși în materialitatea lor faptele au fost însușite), dar și datele personale ale acestuia.

Pedepsele au fost diferențiate între ele, pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în funcție de numărul actelor materiale reținute în concret pentru fiecare infracțiune în parte, consecințele produse, sumele strânse, ca și destinatarii acestora.

Pe de altă parte, inculpatul a avut o bună conduită anterioară, are o pregătire superioară, care va contribui la înțelegerea pe deplin a consecințelor faptei sale, asigurând în același timp, realizarea cerințelor înscrise în art. 52 C. pen. și fără o executare efectivă a pedepsei.

Pornind de la aceste dispoziții legale și considerațiuni privind individualizarea, Înalta Curte apreciază că prin aplicarea unor pedepse situate la limita minimă legală, cu executare în condițiile art. 86¹ C. pen., s-a realizat proporția cuvenită între faptă și făptuitor pe de o parte și pedeapsa aplicată, pe de altă parte, astfel încât, se va asigura respectarea dispozițiilor art. 52 C. pen.

Înalta Curte apreciază că, în mod corect, prima instanță nu a reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, deși acesta se bucură de circumstanțe personale favorabile: poziția socială în care se afla la momentul comiterii faptelor, pozițiile profesionale și politice ocupate de-a lungul timpului de către acesta, apreciind că, tocmai, aceste circumstanțe au creat cadrul favorabil comiterii infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată; având în vedere că ulterior comiterii faptelor, inculpatul a acces în forul legislativ al țării, se consideră că scopul preventiv și educativ al pedepsei rezultante poate fi atins și fără executarea în regim de detenție.

Referitor la pedepsele aplicate recurenților inculpați P.T., P.O.I.R., M.C.B. și V.C., Înalta Curte reține, de asemenea, că pedepsele au fost just și corect individualizate, potrivit criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., prin prisma căruia individualizarea pedepsei este o operațiune juridică complexă, care raportează împrejurările de fapt, date și elemente de caracterizare și identificare a unei fapte concrete și a unui făptuitor la criteriile generale ale legii, pentru ca astfel, pedeapsa aplicată să exprime cât mai exact și corect pericolul social al faptei comise și al făptuitorului; inculpații au avut o conduită anterioară bună, dețineau funcții importante în cadrul structurilor administrative ale județului Gorj, nu aveau antecedente penale, astfel încât, în mod corect prima instanță a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără o executare efectivă, în contextul în care, demersul de ilegalitate nu s-a făcut în folos propriu, fiind singular.

În consecință, Înalta Curte apreciază că pedepsele aplicate recurenților inculpați au fost just individualizate și nu se constată existența unor motive care să justifice reindividualizarea în sensul majorării acestora sau al modalității de executare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. și de inculpații M.D.I., P.T., M.C.B., P.O.I.R. și V.C. împotriva sentinței nr. 777 din 27 mai 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. 15712/318/2007, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 22 iunie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. 15712/318/2007.

Recurenții inculpați vor fi obligați la plata sumei de câte 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. și de inculpații M.D.I., P.T., M.C.B., P.O.I.R. și V.C. împotriva sentinței nr. 777 din 27 mai 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. 15712/318/2007, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 22 iunie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. 15712/318/2007.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2011.