Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 10 din 27 iunie 2012 Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții C.I.F., M.O.N., M.A.M., S.S., M.Ș.R., I.V., I.A., H.A. și M.T., în contradictoriu cu pârâții L.J.H.B., K.M., S.A., G.C., Z.J., M.S., A.G., R.L. și C.N.C.D. având ca obiect „acțiune în constatare”, în favoarea Judecătoriei Brașov.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat constatarea existenței unei stări de discriminare a reclamanților, anularea actelor ce au produs această faptă de discriminare și acordarea de despăgubiri, cerere întemeiată pe dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Având în vedere dispozițiile art. 27 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000, Curtea de Apel a apreciat că în cauză Judecătoria Brașov este competentă să soluționeze cauza.
Împotriva acestei hotărâri reclamanții C.I.F., M.O.N., M.A.M., S.S., M.Ș.R., I.V., I.A., H.A. și M.T., au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond a reținut greșit că au fost contestate rezultatele obținute la examenul scris pentru obținerea Diplomei de limba germană DSD, ci faptul că rezultatele de promovare ale examenului la limba germană, proba scrisă, obținute, au fost înlocuite de comisia din L.J.H.B. cu alt punctaj, discriminând astfel elevii ce au promovat proba scrisă.
Așa fiind acțiunile în discriminare întemeiate pe disp. art. 10, art. 12 din OUG nr. 137/2000 sunt de competenta tribunalelor ca instanță de fond, pentru anularea actului modificator discriminatoriu, întocmit de membrii comisiei de examinare din cadrul L.J.H.B..
Recurenții mai susțin că prin acțiunea formulată au solicitat înlăturarea stării de discriminare, respectarea drepturilor din Constituție și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât și obligarea pârâților la plata de despăgubiri ca urmare a faptelor de discriminare
Acțiunea formulată nu este o acțiune ce are ca obiect "acțiune în constatare" prev.de art. 111 C.pr.civ., cum greșit a reținut Curtea de Apel Brașov și nici nu are ca obiect o acțiune în pretenții.
Recurenții mai apreciază că au invocat excepția de necompetență materială a Judecătoriei Brașov- întrucât obiectul acțiunii îl reprezintă înlăturarea faptelor de discriminare, respectarea drepturilor garantate de Constituție și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Examinând cauza și sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Prin acțiunea formulată recurenții-reclamanți au solicitat să se constate fapta de discriminare raportat la art. 1 alin. (2) lit. v), art. 2-3 lit. d), art. 10 lit. b), art. 11 alin. (2) din OUG nr. 137/2000 fiind discriminați prin nepromovare, la proba scrisă de Limba germană (DSD) din data de 02 noiembrie 2009, unde rezultatul obținut este de promovare așa cum rezultă din actul oficial venit din Germania, unde pentru promovarea probei erau suficiente minim 8 puncte, însă comisia mai sus menționată a decis să se scadă câte 2 și 3 puncte, pentru a-i promova pe cei 11 elevi care nu au obținut rezultate de trecere la această probă, fiind discriminați, să se anuleze actele ce produc starea de discriminare respectiv a tabelelor falsificate prin scăderea fără drept a 2 și respectiv 3 puncte din rezultatul obținut la proba scrisă la Limba Germană de către elevii claselor a XII-a C și D și înlăturarea stării de discriminare, să se anuleze actele prin care comisia acorda fără drept 4 și 5 puncte în plus față de rezultatul obținut de elevii claselor a XII - a A și B menționați în tabelul școlii, să fie obligați membrii comisiei din Centrul de examinare al L.J.H.B., care a organizat examenul pentru obținerea Diplomei de limba germană DSD, la înlăturarea stării de discriminare prin restabilirea situației anterioare în care rezultatele menționate în înscrisul oficial comunicat de Comisia din Germania, reclamanții au promovat examenul la proba scrisă, să se oblige comisia susmenționată să afișeze rezultatele oficiale comunicate de Comisia din Germania, așa cum dispune legea, întrucât reclamanții au promovat examenul de limba germană atât proba orală cât și proba scrisă, iar pe tabelul afișat la avizierul școlii, datorită discriminării comisia din cadrul liceului i-a picat și să fie obligați pârâții la plata sumei de 100.000 euro.
Potrivit art. 27 din O.G. nr. 137/2000 persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Înalta Curte constată că, în cauză, corect s-a reținut că reclamanții au înțeles să conteste rezultatul obținut la examenul susținut pentru obținerea Diplomei de limba germană (DSD) solicitând anularea actelor care produc starea de discriminare, acestea neconstituind acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. e) din legea nr. 554/2004.
Deci, față de obiectul cererii, constatarea existenței unei stări de discriminare a reclamanților și anularea actelor ce au produs această faptă de discriminare și acordarea de despăgubiri este de competența Judecătoriei.
Prin urmare, instanța de control judiciar, în acord cu cele reținute de Curtea de Apel, constată că acțiunea întemeiată pe dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, trebuie soluționată, în primă instanță, de către judecătorie, respectiv Judecătoria Brașov.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurenților sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe care o va menține.
În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de C.I.F., M.O.N., M.A.M., S.S., M.Ș.R., I.V., I.A., H.A. și M.T. împotriva sentinței nr. 10/FCC din 27 iunie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 februarie 2013.