Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta M.N.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, ca prin hotărârea pe care instanța de judecată o va pronunța, să dispună anularea Ordinului nr. 8 emis de pârât la 8 ianuarie 2009, integrarea sa în funcția de manager la Institutul Oncologic „prof. Dr. A.T.” București, obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de 8 ianuarie 2009.
Motivându-și acțiunea, reclamanta a arătat că prin Ordinul nr. 1616 din 13 decembrie 2006 a fost numită în funcția de manager al acestui institut, iar la data de 8 ianuarie 2009 a fost emis Ordinul nr. 8 /8 ianuarie 2009, prin care i s-a adus la cunoștință că a fost revocată din funcție.
Reclamanta a considerat că măsura dispusă este nelegală și netemeinică, întrucât nu i s-au pus la dispoziție Raportul de audit public intern nr. 9837 din 18 iunie 2008 și Nota nr. 1B/158 din 7 ianuarie 2009, acte care au stat la baza emiterii ordinului și nici nu a fost invitată la ședința de conciliere din 18 iunie 2009, care era obligatorie conform dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern.
Prin întâmpinare, autoritatea publică pârâtă, a solicitat respingerea acțiunii, precizând că reclamanta a fost invitată la ședința de conciliere din 18 iunie 2009, dar nu s-a prezentat și de asemenea, că reclamantei i-au fost comunicate documentele de audit în baza cărora reclamanta a formulat un punct de vedere.
Prin sentința civilă nr. 4440 din 15 decembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta M.N.C., a anulat Ordinul nr. 8 din 8 ianuarie 2009, a dispus reintegrarea acesteia în funcția de manager al Institutului Oncologic „Prof. A.T.” și a obligat Ministerul Sănătății la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, începând cu data de 8 ianuarie 2009 și până la data integrării.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs Ministerul Sănătății care a invocat ca temei legal dispozițiile art. 304, pct. 6, 8 și 9 și art. 3041 C. proc. civ.
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 4010 din 30 septembrie 2010 (Dosar nr. 3283/2/2009) a admis recursul declarat de Ministerul Sănătății, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, concluzionând că instanța de fond a reținut în mod greșit că raportul de audit este lovit de nulitate și, pe cale de consecință, este lovit de nulitate și ordinul atacat, pronunțând astfel o soluție nelegală, fără a mai cerceta fondul cauzei, urmând ca instanța fondului, după casare, să procedeze la verificarea incidenței în cauză a dispozițiilor art. 1833, lit. c) din Legea nr. 95/2006.
În fond după casare, pricina a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 20 octombrie 2010 sub nr. Dosar nr. 10095/2/2010, ambele părți depunând note scrise cu privire la opinia acestora, în raport de indicațiile instanței supreme în decizia de trimitere cu casare.
Prin sentința civilă nr. 3914 din 1 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea reclamantei M.N.C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății și, în consecință:
A anulat Ordinul nr. 8 emis de pârât la 8 ianuarie 2009.
A dispus reintegrarea reclamantei în funcția de manager al Institutului Oncologic „Prof. Dr. A.T.” din București și a obligat pârâtul Ministerul Sănătății la plata către reclamantă a unei despăgubiri reprezentând drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta începând cu data de 8 ianuarie 2009 și până la data reintegrării efective.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a rețin următoarele:
- Prin decizia de casare cu trimitere, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de Ministerul Sănătății, a casat sentința instanței de fond și a trimis cauza spre rejudecare și a dispus ca instanța de fond să verifice incidența dispozițiilor art. 1833 lit. l) din Legea nr. 95/2006 și anume, dacă prin raportul de audit în litigiu au fost constatate abateri de la legislația în vigoare în cadrul activității de management desfășurată de reclamantă, în raport de care va aprecia legalitatea ordinului atacat.
- Din examinarea Ordinului Ministrului Sănătății nr. 8 din 8 ianuarie 2009 (fila 11 dosar), rezultă că acest ordin a fost emis în temeiul art. 1833 lit. l) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. De asemenea, în art. 2 din același ordin se menționează că „începând cu data de 8 ianuarie 2009 încetează contractul de management din 14 decembrie 2006, încheiat între Ministerul Sănătății Publice și manager dr. M.N.C., conform capitolului VIII lit. l) din actul adițional nr. 1 din 20 decembrie 2007 la contract, pentru „constatarea unor abateri de la legislația în vigoare de către organele de control și instituțiile abilitate în condițiile legii”.
- De asemenea, prin Ordinul de serviciu nr. 9837 din 15 februarie 2008 s-a dispus efectuarea urmi audit public intern la Institutul Oncologic "Prof. dr. A.T." din București. Acțiunea de auditare s-a desfășurat în perioada 15 februarie 2008-29 mai 2008 și a vizat perioada 01 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2007.
În acest context, a constatat prima instanță că sancțiunea dispusă prin Ordinului Ministrului Sănătății nr. 8 din 8 ianuarie 2009 nu putea fi aplicată pentru următoarele considerente.
- Pentru punerea în aplicare a dispozițiilor Legii nr. 264/2007 a fost emis Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1627/2007 din 24/09/2007 pentru modificarea și completarea anexei nr. 1 la Ordinul ministrului sănătății publice nr. 922/2006 privind aprobarea modelului contractului de management al spitalului public și în data de 20 decembrie 2007 s-a încheiat între Ministerul Sănătății Publice și manager M.N.C. actul adițional nr. 1 la contractul de management din 14 decembrie 2006, care la pct. 8 a prevăzut faptul că se poate revoca contractul de management și pentru „constatarea unor abateri de la legislația în vigoare de către organele de control și instituțiile abilitate în condițiile legii”.
- Cum acțiunea de auditare a vizat perioada 01 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2007, s-a dispus aplicarea unei sancțiuni care a fost inclusă în contractul de management la data de 20 decembrie 2007 pentru pretinse abateri săvârșite în cursul anului 2007, dar anterior datei la care contractul de management a fost modificat, ceea ce este inadmisibil și se impune anularea Ordinului Ministrului Sănătății nr. 8 din 8 ianuarie 2009.
- A mai reținut prima instanță că, din probatoriu rezultă că și concluziile la care au ajuns auditorii privind pretinsele deficiențe nu corespund realității.
Constatând întemeiat primul capăt de cerere, instanța de fond a admis și capetele subsidiare, privind reintegrarea reclamantei în funcția de manager al institutului Oncologic „Prof. Dr. A.T.” din București și plata către reclamantă a unei despăgubiri reprezentând drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta începând cu data de 8 ianuarie 2009 și până la data reintegrării efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătății pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ. se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a legii în ceea ce privește soluția de admitere dispusă prin sentința recurată.
Recurentul arată că în mod greșit și nelegal s-a dispus anularea Ordinul nr. 8 din 8 ianuarie 2009 prin care reclamanta-intimată a fost revocată din funcția de manager al Institutului Oncologic „Prof. Dr. A.T.” pe motiv că sancțiunea dispusă nu putea fi aplicată deoarece dispozițiile art. 1833 din Legea nr. 95/2006 astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 264/2007 nu erau aplicabile contractele de management al reclamantei, astfel cum a fost modificat la data de 20 decembrie 2007.
Recurentul arată că dispozițiilor art. 1833 din Legea nr. 95/2006 astfel cum au ost modificate erau deplin aplicabile contractului de management al reclamantei care a fost legal revocat. Aceasta deoarece deficiențele constatate în perioada controlului ce au privit perioada 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2007, inclusiv perioada după intrarea în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 264/2007 – 27 iulie 2007 și pentru întreaga perioadă reclamanta, în calitate de manager avea responsabilitatea pentru toate abaterile constatate în raportul de audit, inclusiv, celor produse anterior termenului, dar neremediate până la data constatării lor.
Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.
La dosar reclamanta-intimată a depus concluzii scrise în care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca fondat, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. – aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 1833 lit. l) din Legea nr. 95/2006 modificată și completată.
Prin Ordinul nr. 8 din 8 ianuarie 2009 s-a dispus revocarea reclamantei-intimate din funcția de manager al Institutului Oncologic „Prof. Dr. A.T.” începând cu data emiterii ordinului și încetarea contractului de management din 14 decembrie 2006 conform cap. VIII lit. l) din Actul adițional nr. 1 din 20 decembrie 2007.
Ordinul contestat a fost emis în baza art. 1833 lit. l) din Legea nr. 95/1996 având la bază raportul de audit public intern nr. 9837 din 18 iunie 2008 și nota nr. IB/158 din 7 ianuarie 2009 aprobată de conducerea ministerului.
În mod greșit și nelegal, instanța de fond în urma rejudecării a apreciat că nu poate fi aplicată sancțiunea revocării deoarece perioada auditată a fost 1 ianuarie 2007 – 31 decembrie 2007, anterior datei la care contractul de management a fost modificat la data de 20 decembrie 2007.
Curtea apreciază și în raport de considerentele Deciziei de casare nr. 4010 din 30 septembrie 2010 că în cazul reclamantei-intimate erau aplicabile dispozițiile art. 1833 lit. l) din Legea nr. 95/2006, prin decizia de casare arătându-se că în rejudecare instanța va verifica dacă prin raportul de audit au fost constatate abateri de la legislația în vigoare în cadrul activității de management desfășurată de reclamantă în raport de care se va aprecia legalitatea ordinului atacat.
În mod nelegal instanța de fond, în urma rejudecării nu a respectat decizia de casare însușindu-și greșit motivul de nelegalitate nou invocat de reclamantă, în faza rejudecării privind neaplicarea dispozițiilor art. 1833 din Legea nr. 95/2006.
Raportul de Audit Public Intern nr. 9837 din 18 iunie 2008 a fost întocmit ca urmare a acțiunii de auditare desfășurată în perioada 15 februarie 2008 - 29 mai 2008, perioada supusă auditului fiind 01 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2007.
Deficiențele constate la în perioada auditării 15 februarie 2008 - 29 mai 2008 au privit anul 2007 în integralitatea sa, inclusiv perioada după intrarea în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 264/2007.
Astfel, au fost constate următoarele deficiențe asupra cărora dispozițiile art. 1831 lit. I) din Legea nr. 95/2006 sunt incidente:
- nesemnarea tuturor fișelor de post, fapt prin care managerul a încălcat pct. 2.4 alin. (29) din Contractul de Management;
- neefectuarea evaluării anuale a personalului, care de regulă se efectuează la finele anului, prin care managerul a încălcat pct. 2.4 alin. (35) din Contractul de Management;
- neîncheierea contractelor de administrare cu șefii de secții, laboratoare și servicii medicale, obligație stabilită prin Ordinul nr. 1628 din septembrie 2007, prin care managerul a încălcat pct. A.2.5 alin. (4)5 din Contractul de Management;
- încălcarea pct. A.2.4 alin. (39) din Contractul de Management prin lipsa asigurărilor de malpraxis pentru personalul medico-sanitar, fapt ce contravine și Legii nr. 95/2006, art. 656;
- încălcarea dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 53/2003 (în vigoare la data auditului), prin aceea că în cadrul serviciului achiziții publice există un număr de 3 salariați pentru care nu s-au respectat condițiile legale la momentul angajării;
- programul anual al achizițiilor publice efectuate în anul 2007 nu este întocmit corespunzător, fapt ce contravine dispozițiilor art. 4 alin. (5) din H.G. 925/2006;
- lipsa unor documente din dosarul achiziției (luna iunie 2007) pentru aparatura de laborator, fapt ce contravine dispozițiilor art. 5 din H.G. 925/2006 și art. 213 din O.U.G. nr. 34/2006;
- acordarea în luna decembrie a primei de 2% în mod preferențial, cu încălcarea dispozițiilor art. 21 din O.U.G. 115/2004;
- achiziționarea în perioada mai - decembrie 2007 de citostatice doar prin procedura de negociere fără publicare prealabilă a unui anunț de participare, costul total fiind de 5.647.475 euro; etc.
În concluzie, pentru perioada ulterioară intrării în vigoare a dispozițiilor art. 1831 lit. l) din Legea nr. 95/2006 intimata M.N.C. este responsabilă cu privire la toate abaterile de la legislația în vigoare constatate, inclusiv a celor produse anterior termenului dar neremediate până la data constatării lor.
Dispozițiile art. 1831 lit. l) din Legea nr. 95/2006 sunt opozabile tuturor subiecților de drept, cunoscut fiind că legea este o normă cu caracter imperativ iar necunoașterea ei nu reprezintă motiv de exonerare a răspunderii juridice.
Invocarea dispozițiilor art. 1831 lit. l) din Legea nr. 95/2006 în actul de revocare nu reprezintă o retroactivitate a legii ci această normă este opozabilă reclamantei de la momentul intrării ei în vigoare pentru toate deficiențele constatate și neremediate în până la momentul identificării lor.
Faptul că la data de 20 decembrie 2007 contractul de management a fost modificat prin recunoașterea aplicării dispozițiilor art. 1831 din Legea nr. 95/2006 dispoziții care prevedeau posibilitatea revocării contractului de management pentru nereguli (deficiențe) în realizarea contractului nu poate determina concluzia neaplicării acestor dispoziții contractului reclamantei. Fapt de necontestat aceasta a deținut calitatea de manager pe întreaga perioadă verificată 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2007, avea răspunderea conform contractului, iar prin raportul de audit, la care a avut posibilitatea să formuleze obiecțiuni s-a constatat existența unui management defectuos al instituției, situație care a determinat revocarea sa conform art. V - „Răspunderea părților din contractul de management din 14 decembrie 2006”.
Faptul că prin rezoluția D.N.A. din 15 septembrie 2009 s-a dispus neînceperea urmării penale nu echivalează cu lipsa răspunderii administrative, considerându-se de organele de urmărire penală că faptele sesizate nu sunt infracțiuni. Iar descărcarea de gestiune dispusă de Curtea de Conturi pentru anul 2007 nu are legătură directă cu baterile imputate reclamantei prin raportul de audit și nu înlătură obligația reclamantei în calitate de manager de a remedia deficiențele constatate.
Faptul că raportul de audit a fost aprobat cu întârziere prin nota din 7 ianuarie 2009 nu infirmă legalitatea sa și implicit a ordinului de revocare contestat, în cauză neputând fi reținută nelegalitatea sau excesul de putere în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.
Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta-intimată M.N.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ministerul Sănătății împotriva Sentinței civile nr. 3914 din 1 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantei M.N.C., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2013.