Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanță
a) Cererea de chemare în judecată
Prin acțiunea înregistrată la data de 12 iunie 2009, pe rolul Judecătoriei sector 5 București, reclamanții L.A. și S.M., au solicitat în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să acorde despăgubiri în numerar prin emiterea titlurilor de plată pentru imobilul situat în București, str. U., nr. 93, compus din construcție demolată în suprafață de 1.782 m.p., obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la despăgubiri în numerar, obligarea în solidar a Ministerului Finanțelor Publice la plata despăgubirilor în cuantumul ce va fi stabilit prin expertiza evaluatoare.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că prin dispoziția Primarul General al Municipiul București nr. 9326 din 8 ianuarie 2008, sunt îndreptățiți la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul menționat.
Dosarul de a fost înaintat către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, fiind înregistrat sub nr. 43899 CC nefiind soluționat până în prezent.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 81/2007.
La dosar s-au depus dispoziția nr. 9236 din 8 ianuarie 2008 a Primarului Municipiului București, notificarea, plan amplasament, alte înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 7468 din 8 noiembrie 2009, Judecătoria sector 5 a admis excepția de necompetență materială invocată de pârât și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
b) Întâmpinarea formulată în cauză
Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prematurității acțiunii.
A arătat că ulterior emiterii deciziei de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pe baza acesteia și a cererii de opțiune formulată de titularul deciziei, în ordinea înregistrării cererilor de opțiune, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților va emite titlu de plată sau titlu de conversie conform art. 18 alin. (2) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, ce se valorifică conform Cap. V din Titlul VII din lege.
A mai susținut că emiterea titlului de plată sau de conversie se face numai pe baza deciziei de despăgubire emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor conform actului normativ menționat.
c) Sentința și motivarea primei instanțe
Prin sentința nr. 1752 din 19 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a luat act de renunțarea la judecată a capătului de cerere privind obligarea la plata despăgubirilor solicitate Statului Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor; a admis excepția prematurității formulării acțiunii; a respins ca prematur introdusă acțiune formulată de reclamantele L.A. și S.M., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că excepția prematurității acțiunii este întemeiată, întrucât în conformitate cu prevederile art. 18 alin. (2), Titlul VII din Legea nr. 247/2005, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților emite titlu de plată sau conversie ce se valorifică conform Cap. V din Titlul VII din lege, după emiterea deciziei de Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pe baza cererii de opțiune formulată de titularul acesteia.
Plata se efectuează numai persoanelor titulare ale deciziilor reprezentând titlu de despăgubiri emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, or în speță, reclamanții nu sunt în posesia unei decizii emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
2. Instanța de recurs
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurentele-reclamante L.A. și S.M.
a) Motivele de recurs
În motivele de recurs s-a susținut că sentința Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor referitoare la citarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și că excepția prematurității acțiunii nu a fost pusă în discuția părților.
S-a mai arătat că excepția prematurității putea fi apreciată ca neîntemeiată, dar se impunea obligarea Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea titlurilor de despăgubire.
b) Întâmpinarea formulată în cauză
Prin întâmpinare, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat respingerea recursului, arătând că potrivit procedurii instituite prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, titlurile de plată se emit numai după ce s-au emis titlurile de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
c) Analiza motivelor de recurs
Obiectul acțiunii formulate de reclamant l-a constituit emiterea titlurilor de plată.
Instanța de fond a reținut corect că cererea reclamantului privind emiterea titlurilor de plată este prematură
Cu privire la prematuritatea cererii privind emiterea titlurilor de plată
Potrivit art. 18 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, după emiterea titlurilor de despăgubire aferente, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților va emite, pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată.
În consecință, titlurile de plată se emit numai după finalizarea procedurii de emitere a titlurilor de despăgubire.
Astfel fiind, cererea privind emiterea titlurilor de plată este prematură, întrucât acestea se vor emite numai după ce au fost emise titlurile de despăgubire, iar beneficiarul acestora a formulat opțiunea în condițiile art. 18 și urm. din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, ținând seama și de împrejurarea că titlurile de plată se emit pentru o sumă maximă de 500.000 RON.
Cum în speță nu au fost emise titlurile de despăgubire și nici nu s-a solicitat, prin acțiune, obligarea autorității competente, respectiv Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, la emiterea titlurilor de despăgubire, corect s-a reținut de judecătorul fondului, că cererea este prematură.
Se constată că în recurs, reclamantele-recurente au modificat obiectul acțiunii, în sensul că solicită obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea titlurilor de despăgubire.
La instanța de fond nu s-a formulat o astfel de cerere, iar potrivit art. 316 C. proc. civ. raportat la art. 296 C. proc. civ., în recurs nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi.
Cu privire la modul de soluționare a excepției prematurității
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat excepția prematurității acțiunii.
Modul în care reclamantele au înțeles să se apere cu privire la această excepție, respectiv să nu pună concluzii asupra acesteia, nu poate fi imputat judecătorului.
Excepția nu a fost invocată de judecător din oficiu, pentru ca astfel să aibă obligația legală de a o pune în dezbaterea părților.
În aceste condiții criticile formulate în recurs sun nefondate.
În ceea ce privește nesocotirea dispozițiilor referitoare la citare
Înalta Curte arată că instanța de fond a dispus citarea tuturor părților chemate în judecată, respectiv Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a avut calitatea de parte în litigiu, astfel că nu putea fi citată.
Mai mult, eventuala neregularitate a unui act de procedură poate fi invocată numai de către partea căreia i s-a pricinuit o vătămare, așa cum rezultă din prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Ori, reclamantele-recurente nu pot invoca o vătămare a drepturilor procesuale, pentru că nu au chemat în judecată în calitate de pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
d) Soluția instanței de recurs
Având în vedere considerentele prezentei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de L.A. și S.M. împotriva sentinței civile nr. 1752 din 19 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 februarie 2011.