Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 11 iulie 2008 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta P.L.I. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală Anticorupție, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea în parte a actelor operațiunii administrative, întocmite de pârât cu prilejul evaluării profesionale pentru anul 2007, efectuată separat pentru perioada 01 decembrie 2006-01 august 2007, respectiv pentru perioada 01 august 2007-01 decembrie 2007 și, pe cale de consecință, să se dispună astfel:

i) anularea parțială a fișei de evaluare a perioadei 01 decembrie 2006-01 august 2007 (Fișa nr. 1), respectiv numai în ceea ce privește punctajul separat de la pct. B lit. a) nr. 1, 3, 4, și 6, pct. C lit. a) nr. 2, 3 și 4 și lit. b) nr. 5, 7, 9, 11, 13, 14 și 15 și calificativul general „bun”, acordate de șeful ierarhic superior al șefului nemijlocit la data de 12 decembrie 2007 și, pe cale de consecință, stabilirea punctajului „2,15” și a calificativului „foarte bun”, acordate de șeful nemijlocit la data de 06 decembrie 2007, drept punctaj și calificativ finale pentru evaluarea parțială efectuată prin Fișa nr. 1;

ii) anularea parțială a fișei de evaluare a perioadei 01 august 2007-01 decembrie 2007 (Fișa nr. 2), respectiv numai în ceea ce privește perioada evaluată prin Fișa nr. 2, stabilită de noul șef nemijlocit la data de 07 decembrie 2007 și menținută de șeful ierarhic superior al acestuia la data de 13 decembrie 2007, și, pe cale de consecință, stabilirea unei noi perioade aferente evaluării parțiale efectuate prin Fișa nr. 2, în sensul reducerii acesteia de la 122 zile (4 luni) la 56 zile (cca. 2 luni);

iii) anularea integrală a actului de respingere a contestației formulate de reclamantă la data de 21 decembrie 2007, atât împotriva Fișei nr. 1, cât și împotriva Fișei nr. 2, act emis de conducătorul instituției la data de 12 ianuarie 2008;

iv) stabilirea punctajului „2,39” și a calificativului „foarte bun”, corespunzător acestuia, drept punctaj și calificativ finale generale ale evaluării anuale în 2007, ca urmare a refacerii mediei punctajelor de la cele două fișe.

Totodată, reclamanta a solicitat instanței să dispună și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată prilejuite de soluționarea prezentului litigiu.

În motivarea cererii, reclamanta arată că, în perioada 23 iulie 2004-05 februarie 2006, a lucrat în cadrul Serviciului Cercetări Penale din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, având gradul profesional de subinspector de poliție. Începând cu data de 06 februarie 2006, deține postul de ofițer specialist principal-anchete și același grad profesional de subinspector de poliție în cadrul Biroului Anticorupție pentru Municipiul București din cadrul Serviciului Teritorial Anticorupție București din cadrul Direcției Generale Anticorupție din cadrul ministerului.

La ultima evaluare, aferentă celui de-al patrulea an și, totodată, care formează obiectul cauzei, i-au fost întocmite două fișe de evaluare, respectiv: Fișa nr. 1 pentru perioada 01 decembrie 2006-01 august 2007 și Fișa nr. 2 pentru perioada 01 august 2007-01 decembrie 2007, prin care i s-a acordat calificativul „bun”, după cum urmează:

Evaluarea din Fișa nr. 1 a fost efectuată, la data de 06 decembrie 2007, de subcomisar R.B., în calitate de șef nemijlocit/direct, care i-a acordat un punctaj general de 2,15 și calificativul „foarte bun” corespunzător punctajului obținut. La data de 13 decembrie 2007, procurorul G.M., în calitate de șef ierarhic superior al șefului nemijlocit/direct, a schimbat punctajul primit la 14 din cei 26 indicatori de evaluare și i-a acordat un alt punctaj general, de 2,62, și, pe cale de consecință, și un nou calificativ general, „bun” corespunzător noului punctaj.

Evaluarea din Fișa nr. 2 a fost efectuată, la data de 07 decembrie 2007, de comisar B.C., în calitate de nou șef nemijlocit/direct, care i-a acordat un punctaj general de 3,38 și calificativul „bun” corespunzător acestuia. La data de 13 decembrie 2007, procurorul G.M., același șef ierarhic superior al șefului nemijlocit/direct, a menținut punctajul pentru fiecare indicator de evaluare și, implicit, punctajul general acordat și calificativul general „bun”.

Pe cale de consecință, raportat la perioada totală evaluată de 12 luni, calificativul final general primit a fost „bun”.

Cu privire la actele contestate, reclamanta susține că șeful ierarhic superior șefului direct/nemijlocit nu a fundamentat modificarea punctajelor acordate de șeful direct și nu poate cunoaște activitatea desfășurată mai bine decât fostul nemijlocit, mai ales în condițiile în care, din cele 8 luni evaluate, circa 4 luni a fost în concediu medical, respectiv de odihnă și în condițiile în care toți indicatorii la care a modificat calificativul sunt legați de atribuții de serviciu sau în legătură cu atitudinea/comportamentul la serviciu, cunoscute mult mai bine de șeful direct.

În consecință, șeful ierarhic nu poate aprecia în mod discreționar dacă aprecierilor evaluatorului sunt corespunzătoare sau necorespunzătoare, ci numai în cazurile limitativ prevăzute de lege și în funcție de premisele reglementate de art. 10 alin. (3) din Anexa nr. 3 la H.G. nr. 1209/2003, conform cărora „raportul de evaluare poate fi modificat conform deciziei contrasemnatarului în următoarele cazuri: (a) aprecierile consemnate nu corespund realității; (b) între evaluator și funcționarul public evaluat există diferențe de opinie care nu au putut fi soluționate de comun acord”.

În susținerea cererii, reclamanta invocă o serie de neregularități cu privire la modalitatea în care șeful ierarhic superior șefului direct a modificat punctajele acordate la anumiți indicatori, susținând că a procedat astfel fără motiv, fără suport real, ci în mod discreționar, cu încălcarea/depășirea limitelor legale de apreciere.

Mai arată reclamanta că de când lucrează ca polițist nu a fost sancționată, mustrată sau măcar atenționată verbal.

Totodată, reclamanta susține că, la calculul perioadei evaluate prin Fișa nr. 2, i-au fost adăugate în mod ilegal și perioadele de concediu medical, cu încălcarea prevederilor art. 79 alin. (3) și art. 80 alin. (1) lit. c) din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 300/2004.

2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 629 din 03 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a hotărât următoarele:

- a respins excepțiile invocate de pârât;

- a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă;

- a anulat în parte fișa de evaluare pentru perioada 01 decembrie 2006-01 august 2007 „Fișa nr. 1”, respectiv, în ceea ce privește punctajul separat de la pct. B lit. a) nr. 1, 3, 5 și 6; pct. C lit. a) nr. 2, 3 și 4 și lit. b) nr. 5, 7, 9, 11, 13, 14 și 15 și calificativul general „bun” și în consecință a obligat pe pârât să menționeze în fișa de evaluare pentru perioada 01 decembrie 2006-01 august 2007, „Fișa nr. 1”, calificativul „foarte bun”;

- a respins acțiunea reclamantei pentru perioada 01 august 2007-01 decembrie 2007 și capătul de cerere punctaj general 2007;

- a anulat în parte actul de respingere a contestației formulate de reclamantă, în ceea ce privește „Fișa 1”;

- a respins capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a respinge excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârât, instanța a reținut că polițistul nemulțumit de modul de evaluare poate contesta rezultatul la conducătorul autorității, iar polițistul nemulțumit de modul de soluționare a contestației formulate se poate adresa instanței de contencios administrativ, în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, ale art. 109 din Legea nr. 188/1999 și ale art. 11 alin. (1) și (4) din Anexa nr. 3 la H.G. nr. 1209/2003,

În ceea ce privește limita competenței de soluționare de către instanță a evaluării profesionale a reclamantei, instanța poate verifica nu doar respectarea procedurii de evaluare, ci și obiectivitatea și justețea acordării punctajelor pe indicatori, a punctajului general și, implicit, a calificativului final, în raport de criteriile legale de apreciere. Instanța nu urmează să se transforme în evaluator, ci doar verifică dacă modificarea calificativelor de către șeful ierarhic al șefului direct, adică de către o persoană care a luat cunoștință de activitatea reclamantei în mod mijlocit s-a realizat în baza unor elemente obiective și nu în mod arbitrar.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut, în esență, următoarele:

În ceea ce privește Fișa de evaluare aferentă perioadei 01 decembrie 2006-01 august 2007, instanța a reținut că modificarea calificativelor de către șeful ierarhic al șefului direct, adică de către o persoană care a luat cunoștință de activitatea reclamantei în mod mijlocit, trebuia să se facă în baza unor elemente obiective pentru a se preveni arbitrariul în activitatea de evaluare. Însă, în speță, șeful ierarhic a modificat calificativul propus de șeful direct fără a putea justifica în mod obiectiv opțiunea sa și fără a prezenta probe în susținerea noului calificativ acordat.

A reținut instanța că în perioada pentru care a fost evaluată, reclamanta a beneficiat de salariu de merit și de excelență, fapt care dovedește faptul că și-a îndeplinit obligațiile de serviciu în mod exemplar și că, dacă activitatea reclamantei ar fi scăzut din punct de vedere calitativ (de la „foarte bine” la „bine”), acest fapt ar fi echivalat cu neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 54 din Legea nr. 360/2002, astfel că, gratificațiile respective ar fi trebuit să fie retrase, ceea ce însă nu s-a întâmplat.

A mai reținut instanța că toți indicatorii la care reclamantei i-a fost diminuat calificativul sunt legați de atribuții de serviciu sau în legătură cu atitudinea/comportamentul la serviciu, iar pentru corectitudinea aprecierii este necesar ca șeful ierarhic superior celui direct să se fi aflat în contact cu aceasta pentru a observa modul în care își îndeplinea atribuțiile, fapt care nu era posibil în mod obiectiv și care nu este veridic, așa cum rezultă din declarațiile pe proprie răspundere depuse la dosarul cauzei, în condițiile în care șeful ierarhic superior are în subordine atât personalul Biroului București, cât și pe cel al altor cinci birouri teritoriale.

Totodată, instanța a reținut că activitatea reclamantei a fost caracterizată ca excelentă de către procurorii cu care lucrează și că, din probatoriul administrat, rezultă că, in perioada evaluată, șeful ierarhic celui direct s-a aflat în concediu medical o perioadă de 142 de zile și în concediu medicale o perioadă de 39 zile, astfel că nu a avut posibilitatea să urmărească activitatea reclamantei decât pentru o perioadă de 4 luni (110 zile), astfel că se afla în imposibilitate de a aprecia în mod corect corectitudinea evaluării efectuate de șeful direct.

În raport cu anexa nr. 3 la Dispoziția Direcției Generale Anticorzpție nr. 11/15299/1 din 27 noiembrie 2007 și art. 10 alin. (3) din Anexa nr. 3 la H.G. nr. 1209/2003, instanța a reținut că șeful ierarhic nu poate aprecia în mod discreționar corespunderea sau necorespunderea aprecierilor evaluatorului, ci numai în cazurile limitativ prevăzute de lege și în funcție de premisele reglementate.

În consecință, Curtea de apel a a reținut că evaluarea efectuată de șeful ierarhic superior celui direct este arbitrară, fără a fi justificată de niciun element obiectiv, contrat dispozițiilor legale menționate.

În ceea ce privește Fișa de evaluare nr. 2, aferentă perioadei 01 august 2007-01 decembrie 2007, Curtea a reținut că, în raport cu dispozițiile art. 79 alin. (3) din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 300/2004, evaluarea parțială a celui ce a absentat medical se efectuează pentru restul perioadei în care a lucrat și/sau a fost în concediu de odihnă. În ceea ce privește evaluarea pentru perioada respectivă, instanța a reținut că șeful ierarhic al șefului direct nu a făcut altceva decât să mențină calificativul propus de șeful direct, iar instanța nu se poate substitui acestuia și să aprecieze în locul șefului direct activitatea unui funcționar. Sub acest aspect, instanța a mai reținut că reclamanta nu a motivat cererea de anulare a acestei evaluări decât cu privire la întinderea perioadei de evaluare.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 629 din 03 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta P.L.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și fără a-și încadra criticile în vreunul dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., dar invocând dispozițiile art. 304¹ C. proc. civ.

Printr-o primă critică din recurs, recurenta-reclamantă susține că, deși prin cererea de chemare în judecată a solicitat stabilirea punctajului „2,15” și a calificativului „foarte bun”, acordate de șeful nemijlocit la data de 06 decembrie 2007, drept punctaj și calificativ finale pentru evaluarea parțială efectuată prin Fișa nr. 1, prima instanță în mod greșit a dispus obligarea pârâtului să menționeze în fișa de evaluare calificativul „foarte bun”, fără a mai menționa expres și menținerea punctajului respectiv, deși din motivarea hotărârii rezultă că se impunea menținerea evaluării realizate de șeful nemijlocit.

Printr-o a doua critică din recurs, recurenta-reclamantă susține că instanța de fond în mod nelegal a respins capetele de cerere privitoare la anularea parțială a fișei de evaluare a perioadei 01 august 2007-01 decembrie 2007 („Fișa nr. 2”), respectiv numai în ceea ce privește perioada evaluată și stabilirea unei noi perioade aferente evaluării parțiale efectuate prin Fișa nr. 2, în sensul reducerii acesteia de la 122 zile (4 luni) la 56 zile (cca. 2 luni) și stabilirii punctajului „2,39” și a calificativului „foarte bun”, corespunzător acestui punctaj, drept punctaj și calificativ final general al evaluării anuale pentru 2007, ca urmare a refacerii mediei punctajelor de la cele două fișe.

Sub aspectul acestei critici, recurenta-reclamantă susține că în mod nelegal a fost evaluată pentru perioadele în care s-a aflat în concediu medical, ceea ce influențează punctajul final, cu încălcarea dispozițiilor art. 79 alin. (3) și art. 80 alin. (1) lit. c) din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 300/2004.

Corespunzător criticilor formulate, recurenta-reclamantă solicită modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul:

- menționării pe lângă calificativul „foarte bun”, deja stabilit de prima instanță și a punctajului „2,15”, acordat de șeful nemijlocit la data de 06 decembrie 2007, drept punctaj și calificativ finale pentru evaluarea parțială efectuată prin Fișa nr. 1;

- anulării parțiale a fișei de evaluare a perioadei 01 august 2007-01 decembrie 2007 („Fișa nr. 2”), respectiv numai în ceea ce privește perioada evaluată prin Fișa nr. 2, stabilită de noul șef nemijlocit la data de 07 decembrie 2007 și menținută de șeful ierarhic superior al acestuia la data de 13 decembrie 2007 și, pe cale de consecință, stabilirea unei noi perioade aferente evaluării parțiale efectuate prin Fișa nr. 2, în sensul reducerii acesteia de la 122 zile (4 luni) la 56 zile (cca. 2 luni).

4. Hotărârea instanței de recurs

Analizând cauza, prin prisma criticilor din recurs, care se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

După cum rezultă din expunerea anterioară a lucrărilor dosarului, recurenta-reclamantă P.L.I. critică sentința pronunțată de Curtea de apel numai sub două aspecte, și anume:

- menționarea pe lângă calificativul „foarte bun”, deja stabilit de prima instanță și a punctajului „2,15”, acordat de șeful nemijlocit la data de 06 decembrie 2007, drept punctaj și calificativ finale pentru evaluarea parțială efectuată prin Fișa nr. 1;

4.1. În ceea ce privește critica din recurs referitoare la Fișa de evaluare pentru perioada 01 decembrie 2006-01 august 2007

Înalta Curte constată că, prin sentința atacată, Curtea de apel a admis capătul de cerere referitor la anularea în parte a fișei de evaluare pentru perioada 01 decembrie 2006-01 august 2007 - „Fișa nr. 1”, respectiv, în ceea ce privește punctajul separat de la pct. B lit. a) nr. 1, 3, 5 și 6, pct. C lit. a) nr. 2, 3 și 4 și lit. b) nr. 5, 7, 9, 11, 13, 14 și 15 și calificativul general „bun” și, în consecință, a obligat pe pârât să menționeze în fișa de evaluare pentru perioada 01 decembrie 2006-01 august 2007 - „Fișa nr. 1”, calificativul „foarte bun”.

Este adevărat că instanța de fond nu a precizat expres în dispozitivul hotărârii că pârâtul este obligat să menționeze punctajul „2,15” căruia îi este corespunzător calificativul „foarte bun”, însă consecința firească a anulării parțiale a Fișei de evaluare nr. 1 [pct. B lit. a) nr. 1, 3, 5 și 6; pct. C lit. a) nr. 2, 3 și 4 și lit. b) nr. 5, 7, 9, 11, 13, 14 și 15] rezidă tocmai în menținerea punctajelor inițiale acordate de șeful nemijlocit, inclusiv a punctajului final „2,15”, corespunzător calificativului „foarte bun”.

În consecință, Înalta Curte constată că este neîntemeiată critica formulată de recurenta-reclamantă în sensul nelegalității sentinței pronunțate de Curtea de apel din cauza faptului că pârâtul nu a fost obligat în mod expres să menționeze în Fișa de evaluare nr. 1 pentru perioada 01 decembrie 2006-01 august 2007 menținerea punctajului „2,15” acordat de șeful nemijlocit.

4.2. În ceea ce privește critica din recurs referitoare la Fișa de evaluare pentru perioada 01 august 2007-01 decembrie 2007.

Critica recurentei-reclamante se referă la anularea parțială a fișei de evaluare pentru perioada 01 august 2007-01 decembrie 2007 numai în ceea ce privește perioada evaluată în sensul stabilirii unei noi perioada de evaluare parțială prin reducerea acesteia de la 122 zile (4 luni) la 56 zile (cca. 2 luni).

Susținerea recurentei în sensul că în mod greșit au fost avute în vedere, cu ocazia evaluării perioadele în care s-a aflat în concediu medical nu poate fi primită întrucât întocmirea acestei fișe de evaluare nu a fost determinată de apariția vreuneia dintre situațiile prevăzute de art. 80 alin. (1) din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 300/2004, ci a fost justificată de schimbarea în cursul anului 2007, la data de 01 august 2007, a șefului nemijlocit al reclamantei. Acesta este motivul pentru care evaluarea pentru perioada 01 decembrie 2006-01 august 2007 a fost realizată de subcomisar R.B., iar evaluarea pentru perioada 01 august 2007-01 decembrie 2007 a fost realizată de comisar B.C.

Totodată, sub aspectul Fișei nr. 2, Înalta Curte constată că în mod legal noul șef nemijlocit al reclamantei a realizat evaluarea pentru perioada 01 august 2007-01 decembrie 2007, rămasă de evaluat ca urmare a evaluării perioadei anterioare 01 decembrie 2006-01 august 2007 efectuată de fostul șef nemijlocit, în temeiul dispozițiilor art. 79 alin. (3) din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 300/2004, conform cărora „pentru a fi realizată evaluarea anuală, personalul trebuie să fi desfășurat o activitate profesională pe o perioadă cumulată de cel puțin 6 luni în structuri ale Ministerului Administrației și Internelor”. Or, din probatoriul administrat și chiar conform susținerilor recurentei, în cursul anului 2007 aceasta a desfășurat activitate pe o perioadă mai mare de 6 luni. Astfel fiind, activitatea reclamantei a fost supusă evaluării anuale realizată de către șeful nemijlocit din perioada 01 decembrie 2006-01 august 2007, în temeiul art. 80 alin. (3) din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 300/2004, iar de către noul șef nemijlocit pentru perioada rămasă de evaluat, respectiv 01 august 2007-01 decembrie 2007.

Sub același aspect, se constată că dispozițiile legale incidente nu prevăd ca evaluarea personalului să fie realizată strict pentru fracțiunile din cursul anului în care personalul a fost prezent la serviciu, cu exceptarea formală a zilelor de concediu medical.

Totodată, instanța de control judiciar reține că, așa cum a apreciat și Curtea de apel, atâta timp cât șeful ierarhic a menținut calificativul propus de șeful nemijlocit prin Fișa nr. 2, judecătorul nu se poate substitui în atribuțiile ce revin evaluatorului în activitatea de analiză și apreciere a activității persoanei evaluate.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală și temeinică, neexistând motive de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304¹ C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta P.L.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de P.L.I. împotriva sentinței civile nr. 629 din 03 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2011.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

scj