R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Şedinţa de la 12 noiembrie 2018

1. Dosar nr. 1970/1/2018

- (1) Dacă secretarul unei comune poate fi considerat personal din cadrul sistemului public de asistenţă socială, astfel cum este acesta definit prin art. 3 din OUG nr. 70/2014, astfel încât să beneficieze de majorările salariale prevăzute de art. 1 alin. (1) din OUG nr. 70/2014 şi art. II din Legea nr. 293/2015, în virtutea atribuţiilor sale prevăzute de art. 24 alin. (1) şi (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001, aprobate prin HG nr. 50/2011, şi art. 12 alin. (5) din Legea nr. 416/2001,

(2) dacă este necesar, în plus, ca fişa postului să prevadă atribuţii concrete de asistenţă socială în sarcina sa sau ca el să îndeplinească în concret asemenea atribuţii în lipsa personalului specializat din cadrul primăriei, situaţia fiecărui secretar urmând a fi analizată de la caz la caz, în funcţie de atribuţiile concrete deţinute, sau

(3) dacă nu se poate în nicio situaţie să se considere că secretarul unei comune este personal din cadrul sistemului public de asistenţă socială, deoarece atribuţiile de asistenţă socială pe care acesta le îndeplineşte reprezintă doar o mică parte dintre atribuţiile sale, atribuţii care sunt, în primul rând, de organizare, coordonare şi control a structurilor de la nivelul comunei?

- (1) Dacă, în situaţia în care se dovedeşte că un secretar al unei comune a obţinut, prin hotărâre judecătorească, majorările salariale prevăzute de art. 1 alin. (1) din OUG nr. 70/2014 şi art. II din Legea nr. 293/2015, aceste majorări trebuie aplicate automat tuturor celorlalţi secretari de comune?

(2) Într-o asemenea situaţie, simplul fapt că printr-o hotărâre judecătorească se prevede că salariul de bază aferent unei funcţii se majorează cu un anumit procent este suficient pentru ca salariul tuturor celor care deţin o funcţie identică să fie majorat în acelaşi procent sau, din contră, egalizarea la cel mai mare salariu aflat în plată trebuie să se facă prin raportare la cuantumul concret al acestui salariu, fără a interesa cum s-a ajuns la acest cuantum?

2. Dosar nr. 1981/1/2018

Dacă denunţarea unilaterală a unui contract de către organele de conducere ale persoanei juridice (societate comercială), în ipoteza în care nici legea şi nici contractul nu reglementează dreptul de denunţare unilaterală a contractului, constituie act juridic sau fapt juridic ilicit în sensul art. 35 din Decretul nr. 31/1954?

3. Dosar nr. 1982/1/2018

1)      Legea aplicabilă dreptului la repararea pagubei în caz de eroare judiciară este, conform art. 6 alin. (2) din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, art. 103 din Legea nr. 71/2011, art. 13 din Legea nr. 135/2010 privind Codul de Procedură Penală şi art. 3 din Legea nr. 255/2013, legea în vigoare la momentul condamnării definitive, legea în vigoare la momentul achitării în urma revizuirii hotărârii penale de condamnare sau legea în vigoare la momentul sesizării instanţei civile?

2)      În situaţia în care se va stabili că legea aplicabilă este cea de la momentul sesizării instanţei civile, dispoziţiile art. 538 alin. (1) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de Procedură Penală trebuie interpretate în sensul că o hotărâre prin care s-a constatat săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă constituie „fapt nou sau recent descoperit”?

3)      Instanţa învestită cu soluţionarea cererii pentru repararea pagubei în caz de reparare eroare judiciară trebuie, conform exigenţelor art. 538 alin. (1) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de Procedură Penală, să verifice dacă hotărârea prin care s-a constatat săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă este urmare a unui ,,fapt nou sau recent descoperit” (nu ca urmare a reaprecierii probelor) sau trebuie să o valorifice „de plano”?

4. Dosar nr. 1998/1/2018 (conexat dosarele nr. 1999/1/2018 şi 2000/1/2018)

Dacă, prin raportare la prevederile Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, pot face obiect al medierii negocieri cu privire la acordarea/încadrarea în grupele I sau II de muncă, respectiv condiţii speciale sau deosebite.

5. Dosar nr. 2061/1/2018

- Dispoziţiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, în varianta anterioară modificării acesteia prin Legea nr. 111/2017 de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016, se interpretează în sensul că evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei de compensare se face în considerarea situaţiei juridice, a caracteristicilor tehnice şi categoriei de folosinţă  a imobilului de la data emiterii deciziei, avându-se în vedere şi art. 21 alin. (1) din acelaşi act normativ sau în funcţie de categoria de folosinţă şi caracteristicile tehnice ale imobilului, avute în vedere la data preluării lui;

- Dispoziţiile art. 4 raportate la art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013), astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 111/2016 de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 se interpretează în sensul că acestea se aplică şi deciziilor de compensare emise anterior intrării în vigoare a legii şi aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti?