Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 22 din 31 ianuarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 2225/54/2011, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare americane, Tribunalul Districtual al Statelor Unite - Hartford, Connecticut în Dosarul nr. 3:07 Cr.12 JCH privind pe cetățeanul român D.M.C. și a dispus extrădarea persoanei solicitate, cu respectarea regulii specialității prevăzute de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008.
În baza art. 58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 și art. 14 din Tratat a amânat predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare americane până la punerea în libertate a persoanei extrădate de sub puterea mandatului de executare nr. 3509/2010 emis la 30 noiembrie 2011 de Judecătoria Craiova și până la momentul finalizării procesului penal în fața autorităților judiciare române în cauza nr. 212/D/2009 a DIICOT - Structura Centrală.
A constatat că persoana extrădată a fost reținută în prezenta cauză și arestată provizoriu în vederea extrădării și a dispus revocarea măsurii arestării provizorii în vederea extrădării și punerea în liberate a persoanei solicitate de sub puterea mandatului de arestare provizorie nr. 3 din 16 noiembrie 2011 al Curții de Apel Craiova, dacă persoana solicitată D.M.C. nu este arestată în altă cauză.
A dispus arestarea persoanei solicitate D.M.C., în vederea predării, pe o durată de 30 zile, începând din momentul încetării cauzei pentru care s-a dispus, în prezenta cauză, amânarea predării persoanei extrădate, și emiterea unui nou mandat de arestare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de judecată a reținut că, la data de 16 noiembrie 2011, prin adresa nr. 10184/11/5/2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a transmis cererea de extrădare formulată de autoritățile americane, întemeiată pe mandatul de arestare emis de Tribunalul Districtual al Statelor Unite - Hartford, Connecticut, în dosarul 3:07 Cr.123 JCH, privind pe cetățeanul român D.M.C.
Totodată, a fost înaintată ordonanța nr. 34 din 15 noiembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a dispus reținerea pentru 24 ore a persoanei extrădabile.
În cuprinsul cererii Parchetul a arătat că împotriva persoanei extrădabile a fost emis mandat de arestare de către autoritățile judiciare americane, pentru săvârșirea infracțiunilor de conspirație pentru a comite fraude bancare, conspirație pentru a comite fraude bancare în legătură cu dispozitive de acces și furt agravat de identitate, prevăzute de Titlul 18 secțiunea 1349, Titlul 18 USC secțiunea 1028A din codul Statelor Unite, constând în aceea că, între anii 2004 - 2007, persoana extrădabilă, împreună cu alți 12 coinculpați, au fost implicați în scheme de phishing în care au trimis prin poșta electronică mesaje frauduloase care aparent proveneau de la bănci și alte companii legitime, pentru a înșela oamenii și a-i determina să dezvăluie informații private. O persoană ce accesa link-urile din mesajele electronice frauduloase era redirecționată către unul sau mai multe site-uri de internet, ce păreau în mod fals să-și aibă originea în cadrul unei companii legitime, informațiile obținute ilegal având ca scop obținerea fără drept de bunuri și servicii.
Prin încheierea pronunțată în data de 16 noiembrie 2011, în Dosarul nr. 2224/54/2011, Curtea de Apel Craiova a admis propunerea Parchetului privind arestarea provizorie a persoanei extrădabile pentru o perioadă de 29 zile, măsura fiind menținută prin încheierile pronunțate la datele de 13 decembrie 2011 și 04 ianuarie 2012.
În ședința publică din 30 ianuarie 2012 persoana extrădabilă a precizat încă o dată că refuză extrădarea voluntară.
Cererea apărătorilor persoanei extrădabile privind suplimentarea probatoriului și solicitarea de informații autorităților judiciare americane a fost respinsă.
Curtea a constatat că cererea de extrădare cuprinde informațiile prevăzute de art. 8 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 din același tratat privind pedepsirea infracțiunilor reținute în sarcina persoanei extrădabile, de legea ambelor părți, cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an.
Totodată, Curtea a apreciat că nu există niciunul dintre motivele de refuz obligatoriu la extrădare prevăzute de art. 21 din Legea nr. 302/2004 sau Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, iar aspectele invocate de persoana extrădabilă în cuprinsul opoziției la cererea de extrădare nu sunt întemeiate.
În consecință, Curtea de Apel Craiova a admis cererea de extrădare cu a cărei soluționare a fost sesizată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs persoana extrădabilă D.M.C., solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, criticile de nelegalitate și netemeinicie privind:
- neîndeplinirea unora dintre condițiile prevăzute pentru extrădarea cetățenilor români, cu referire la faptul că autoritățile statului solicitant nu au făcut dovada că a fost respectat dreptul la un proces echitabil și nu s-au depus acte care să dovedească îndeplinirea condiției suplimentare prevăzute de art. 20 (2) din Legea nr. 302/2004;
- neobservarea împrejurării privind judecarea și condamnarea definitivă a acestuia, de către instanțele române, pentru aceleași fapte pentru care se solicită extrădarea.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată următoarele:
Din actele și lucrările dosarului rezultă că autoritățile judiciare americane au solicitat extrădarea cetățeanului român D.M.C., în vederea judecării acestuia sub aspectul comiterii infracțiunilor de conspirație pentru a comite fraudă bancară, conspirație pentru a comite frauda legată de dispozitive electronice și furt agravat de identitate.
În urma controlului de regularitate internațională, efectuat în conformitate cu dispozițiile art. 38 din Legea nr. 302/2004, Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară - Serviciul cooperare judiciară internațională în materie penală a reținut că:
- persoana a cărei extrădare se solicită are cetățenie română;
- între România și Statele Unite ale Americii este aplicabil Tratatul de extrădare semnat la București la 10 septembrie 2007 și intrat în vigoare la data de 8 mai 2009;
- extrădarea este supusă condițiilor prevăzute la art. 18 - 35 din Legea nr. 302/2004 și art. 1 - 23 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii;
- la cererea de extrădare au fost atașate documentele prevăzute de art. 36 din Legea nr. 302/2004;
- nu este incidentă niciuna din limitele acordării cooperării judiciare prevăzute la art. 3 din Legea nr. 302/2004.
În temeiul art. 49 din Legea nr. 302/2004, persoana extrădabilă D.M.C. a formulat opoziție la extrădare, amplu motivată, învederând că în cauză există motive de refuz a extrădării și anume:
- autoritățile statului solicitant nu au făcut dovada respectării dreptului la un proces echitabil;
- același stat, prin reprezentanții săi, nu au prezentat asigurările pe care înțeleg să le dea cu privire la transferarea acestuia în România, în vederea executării pedepsei, în cazul condamnării la o pedeapsă privativă de libertate;
- condamnarea definitivă a acestuia pentru infracțiunile pentru care se solicită extrădarea.
Potrivit dispozițiilor art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 și art. 1 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, instanța hotărăște în sensul admiterii cererii atunci când constată că sunt îndeplinite condițiile, riguros determinate, de extrădare și dispune în sensul menținerii stării de arest până la predarea persoanei extrădate.
Totodată, prin Legea nr. 302/2004 legiuitorul a stabilit prin art. 21, art. 22 și art. 8 motive obligatorii și măsuri opționale de refuz al extrădării, precum și situația în care cooperarea judiciară internațională nu este admisibilă potrivit principiului non bis in idem. Într-o formulare identică acest din urmă caz în care extrădarea nu se acordă este prevăzut în alin. (1) al art. 5 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii.
Persoana extrădabilă a formulat opoziție la extrădare invocând, între altele, condamnarea sa prin hotărâre penală definitivă, de către instanța română, pentru aceleași infracțiuni care sunt avute în vedere de autoritățile judiciare americane, pentru formularea cererii de extrădare, în vederea judecării.
Față de motivul evocat prin opoziția la extrădare, instanța era obligată să examineze dacă există motivul legal de refuz al cererii de extrădare pentru identitate de acuzații, respectiv condamnarea persoanei extrădabile, de către autoritățile romane, pentru aceste infracțiuni.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă minime dovezi privind identitatea dintre infracțiunile pentru care persoana extrădabilă a fost condamnată prin hotărâre penală definitivă și infracțiunile pentru a căror judecată se solicită extrădarea.
Pentru a aprecia în sensul inexistenței cazului invocat de refuz al extrădării, prima instanță a reținut că persoana extrădabilă nu a fost judecată și condamnată în România pentru infracțiunea de conspirație pentru a comite frauda bancară, infracțiune în legătură cu care autoritățile americane au solicitat extrădarea. Totodată, prima instanță a reținut că infracțiunile pentru care persoana extrădabilă a fost condamnată în România și infracțiunile pentru a căror judecare se solicită extrădarea au fost comise în perioade diferite.
Or, identitatea avută în vedere de legiuitor nu privește denumirea infracțiunilor ci conținutul constitutiv al acestora, aspect ce nu a fost examinat de prima instanță.
Prin urmare, recursul declarat de persoana extrădabilă se constată a fi fondat.
În consecința, conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., pentru motivele expuse, Înalta Curte va admite recursul declarat de persoana extrădabilă D.M.C. împotriva Sentinței penale nr. 22 din 31 ianuarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
Va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel Craiova, urmând ca această instanță să examineze dacă există motivul legal al respingerii extrădării, cu referire la identitatea dintre infracțiunile pentru care persoana extrădabilă a fost condamnată în România și infracțiunile care fac obiectul Dosarului nr. 3:07 Cr.12 JCH al Tribunalului Districtual al Statelor Unite-Hartford, Connecticut.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va avea în vedere și celelalte motive de nelegalitate și netemeinicie invocate de persoana extrădabilă.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de persoana extrădabilă D.M.C. împotriva Sentinței penale nr. 22 din 31 ianuarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
Casează sentința penală recurată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 03 aprilie 2012.
Procesat de GGC - GV