Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 338/F din 05 septembrie 2012 Curtea de Apel București, secția a II-a penală a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.
A dispus recunoașterea Sentinței penale nr. 10.B.33496/2004/24 din 18 mai 2005 pronunțată de Tribunalul Central din Pesta, definitivă prin Decizia penală nr. 24.Bf.8100/2005/6 din 13 octombrie 2005 dată de Curtea Metropolitană din Pesta prin care persoana transferabilă M.F.G., a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. ungar ce are corespondență în Dispozițiile art. 20/211 alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a) C. pen. român, la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare și aplicarea măsurii de siguranță a expulzării pe o durată de 5 ani de pe teritoriul Republicii Ungaria.
A dispus, luând act și de consimțământul persoanei transferabile, transferarea lui M.F.G. pentru continuarea executării pedepsei aplicate într-un penitenciar din România.
A computat prevenția persoanei transferabile din data de 29 ianuarie 2003 și data de 30 ianuarie 2009 și a dedus perioada deja executată de la 29 martie 2011 (data încarcerării) la zi.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că, prin Adresa nr. 87015/2011, Ministerul Justiției - Direcția Drept internațional și Cooperare judiciară a trimis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul prevederilor Legii nr. 302/2004 republicată, cererea formulată de autoritățile din Republica Ungaria prin care se solicită transferarea persoanei condamnate M.F.G. într-un penitenciar din România, în vederea executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin Hotărârea nr. 10.B.33496/2004/24 din 18 mai 2005 a Tribunalului Central din Pesta, definitivă prin Hotărârea nr. 24. Bf 8100/2005/6 din 13 octombrie 2005 a Curții Metropolitane din Pesta.
În privința condamnatului s-a dispus de asemenea și expulzarea sa de pe teritoriul Republicii Ungaria pe o perioadă de 5 ani.
La data de 20 martie 2012 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, sesizarea formulată în temeiul art. 158 și urm. din Legea nr. 302/2004 republicată de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București cu privire la transferarea persoanei condamnate M.F.G., în vederea continuării executării pedepsei aplicate de instanțele judecătorești maghiare într-un penitenciar din România.
Cererea formulată de autoritățile maghiare a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate (Strasbourg 1983).
S-a mai constatat de prima instanță că în cauză sunt în mod cumulativ întrunite cerințele prevăzute de art. 143 din Legea nr. 302/2004 republicată și de Convenția de la Strasbourg (1983) pentru admiterea cererii.
Împotriva sus-menționatei sentinței a declarat recurs condamnatul persoană transferabilă M.F.G. și, prin apărătorul din oficiu, a lăsat la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța în cauză, în raport de procesul-verbal aflat la dosar, din care rezultă că solicită transferul în România.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivului de recurs invocat, Înalta Curte constată că acesta nu este de natură a duce la altă soluție, decât cea pronunțată de instanță, hotărârea fiind legală și temeinică.
În această ordine de idei, Înalta Curte constată că instanța de fond a respectat întocmai procedura prevăzută de lege în această materie.
Se reține astfel că, în mod corect prima instanță a constatat că în cauză sunt în mod cumulativ întrunite cerințele prevăzute de art. 143 din Legea nr. 302/2004 republicată și de Convenția de la Strasbourg (1983) pentru admiterea cererii, în raport de actele aflate la dosar.
Astfel, potrivit informațiilor reținute în Rezoluția nr. 52/II/5/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București se constată că cererea formulată de autoritățile maghiare a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv copie certificată pentru conformitate de pe hotărârea definitivă de condamnare, de pe dovada rămânerii definitive, de pe dispozițiile legale aplicabile, indicarea duratei condamnării deja executate, declarația cuprinzând consimțământul la transfer al persoanei condamnate.
Din verificările efectuate la Ministerul Administrației și Internelor - prin Direcția Generală de Pașapoarte și Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a rezultat că persoana condamnată este cetățean român, fiind astfel îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. a) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004.
Din informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare, în aplicarea Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, a rezultat că prin Hotărârea nr. 10.B.33496/2004/24 din data de 18 mai 2005 emisă de Tribunalul Central din Pesta, definitivă prin Hotărârea nr. 24.Bf.8100/2005/6 din data de 13 octombrie 2005 emisă de Curtea Metropolitană din Pesta numitul M.F.G. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. maghiar, precum și la măsura de siguranță a expulzării pe o durată de 5 ani de pe teritoriul Republicii Ungaria.
Sentința de mai sus a rămas definitivă la data de 13 octombrie 2005, astfel încât se constată că este îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. b) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. b) din Legea nr. 302/2004.
Din situația executării pedepsei comunicată de autoritățile maghiare a rezultat că persoana condamnată a fost reținută de pe 29 ianuarie 2003 până pe 30 ianuarie 2003, iar durata executării pedepsei se împlinește la data de 24 septembrie 2014, iar din durata pedepsei a fost dedusă durata reținerii preventive. În consecință este îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. c) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004.
În fapt, s-a reținut că în data de 29 ianuarie 2003, împreună cu alte două persoane, în timp ce afla într-o stație de tramvai au încercat să-l deposedeze, prin amenințarea cu un cuțit, pe numitul H.A. de un telefon mobil tip S C 35.
Examinând materialul cauzei se constată că este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzute de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, fapta reținută în sarcina persoanei condamnate de a sustrage bunuri prin folosirea de violențe având corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a) C. pen.
Persoana condamnată a arătat că dorește să fie transferată în România în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România, astfel că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 143 lit. d) din Legea 302/2004.
În această succesiune juridică, în esență, se reține că:
- persoana condamnată este cetățean român;
- pedeapsa a fost aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. maghiar, având corespondent în legislația penală română în dispozițiile art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a) C. pen.;
- durata executării pedepsei se împlinește la data de 24 septembrie 2014;
- persoana condamnată a declarat că dorește să fie transferată într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei.
Ca atare, constatându-se că au fost respectate procedurile prevăzute de lege, fiind întrunite cumulativ cerințele prevăzute de art. 143 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind condițiile transferării și de Convenția de la Strasbourg (1983) și după verificarea cauzei și în raport de disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Înalta Curte urmează a-l respinge, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă M.F.G. împotriva Sentinței penale nr. 338/F din data de 05 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Obligă recurentul condamnat persoană transferabilă la plata sumei de 520 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 martie 2013.
Procesat de GGC - LM