Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 279 din 23 noiembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondată plângerea formulată de petentul D.D. împotriva Ordonanței nr. 491/P/2012 din data de 03 octombrie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și a Rezoluției nr. 1897/II/2/2012 din data de 22 octombrie 2012 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și a menținut ca legală și temeinică ordonanța din 03 octombrie 2012, dispusă în Dosarul nr. 491/P/2012 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, la data de 07 mai 2012, persoana vătămată D.D. a formulat plângere penală împotriva prim-procurorului E.I. și procurorului O.D. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Jiu, solicitând efectuarea de cercetări penale sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și favorizarea infractorului, pretins a fi comise cu ocazia soluționării Dosarului penal nr. 7495/P/2010 și plângerii ce a formulat-o împotriva rezoluției adoptată în acest Dosar nr. 1827/II/2/2012.
Cu ocazia audierii, a arătat că înțelege să formuleze plângere și împotriva ofițerului de poliție G.D. care a efectuat cercetările penale în Dosarul nr. 7495/P/2010 cu privire la aceleași fapte penale.
Ulterior, la 25 iunie 2012, persoana vătămată D.D. a formulat o nouă plângere solicitând efectuarea de cercetări penale sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 246, art. 248, art. 2481 și art. 264 C. pen., pretins a fi comise cu ocazia soluționării Dosarului penal nr. 7202/P/2011 și plângerii ce a formulat-o împotriva rezoluției adoptată în acest Dosar nr. 2701/II/2/2012.
Prin Ordonanța nr. 491/P/2012 din data de 03 octombrie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 38 C. proc. pen. și art. 42 - art. 45 C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații E.I., O.D. - procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Jiu și subcomisarul de poliție G.D. - de la Poliția Municipiului Tg. Jiu, față de care s-au efectuat acte premergătoare sub aspectul comiterii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz în serviciu în formă calificată și favorizarea infractorului prev. de art. 246 C. pen., art. 248 C. pen., art. 2481 C. pen. și art. 264 C. pen. și disjungerea cauzei și declinarea de competență în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj pentru a se efectua cercetări penale față de agentul de poliție L.A.R. din cadrul Secției II Poliție Rurală Telești, sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 248 C. pen., art. 2481 C. pen. și art. 264 C. pen.
În motivarea ordonanței s-a reținut că din actele premergătoare efectuate nu au rezultat date ori indicii temeinice de comitere a unor fapte penale.
Împotriva acestei ordonanțe a formulat plângere petentul D.D., potrivit disp. art. 278 C. proc. pen., iar prin Rezoluția nr. 1897/11/2/2012 din data de 22 octombrie 2012, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată, arătându-se în esență că actele premergătoare efectuate în Dosarul nr. 491/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nu au confirmat că magistrații procurori ori ofițerul de poliție au urmărit cu ocazia desfășurării anchetelor în dosarele și lucrările penale, vătămarea intereselor legitime ale autorului sesizării penale, implicit pronunțarea unei soluții în favoarea făptuitorului M.C.
Împotriva sentinței penale sus-menționate a declarat recurs petiționarul D.D. pentru motivele aflate în scris la dosarul cauzei.
La termenul de judecată din data de 21 martie 2013, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității recursului.
Recursul este inadmisibil.
Analizând sentința recurată prin prisma excepției invocate de procuror, Înalta Curte constată că din examinarea dispozițiilor Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010 se poate observa că alin. (10) al art. 2781 C. proc. pen. a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 în sensul că "hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă".
Ca atare, cum sentința recurată a fost pronunțată sub imperiul noii legii care prevede că hotărârea pronunțată de judecător în plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 2781 C. proc. pen. este definitivă, cum de altfel era menționat și în dispozitivul hotărârii, văzând și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. a), teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta nu mai putea fi atacată cu recurs, astfel că va respinge recursul ca inadmisibil, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul petent D.D. împotriva Sentinței penale nr. 279 din data de 23 noiembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 martie 2013.
Procesat de GGC - NN