Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 83 din 25 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B.V.P., pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscala la o pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 3 ani 6 luni stabilit conform art. 82 C. pen., iar în baza art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenția acestuia asupra consecințelor prevăzute de art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 14 C. proc. pen. cu referire la art. 346 C. proc. pen. și art. 998 - 999 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 938.822 RON în favoarea părții civile Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - ANAF.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor din data de 14 februarie 2012 emis în Dosarul nr. 3981/P/2008 a fost trimis în judecata inculpatul B.V.P. pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscala prevăzuta de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, reținându-se în fapt ca, în calitate de administrator al SC A.C. SRL Salonta nu a condus evidența contabilă și nu a depus la organul fiscal competent nicio raportare contabilă omițând astfel sa evidențieze în documentele legale operațiunile comerciale efectuate cu SC M. SRL, SC V.T. SRL și SC T.P. SRL cauzând un prejudiciu în valoare de 54.580 RON.
Partea vătămata ANAF s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 938.822 RON prin Adresa nr. 82357 din 08 septembrie 2010 înaintata organului de cercetare penala, fără a-și mai preciza poziția în fața instanței.
Inculpatul a adoptat o poziție de recunoaștere în întregime a acuzațiilor aduse și a solicitat anterior citirii actului de sesizare ca judecata să se desfășoare în cadrul procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen. pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Instanța de fond a procedat la audierea acestuia pentru verificarea condițiilor prevăzute de acest text de lege; iar inculpatul a recunoscut comiterea faptelor așa cum au fost acestea reținute în rechizitoriu.
S-a reținut că la data de 15 decembrie 2005, inculpatul B.V.P. a achiziționat părțile sociale ale SC A.C. SRL de la B.C., B.D. și K.O. devenind asociat unic și administrator al societății care avea ca obiect principal de activitate construcții de clădiri și geniu civil. Modificarea actului constitutiv a fost înregistrată la Registrului Comerțului în data de 20 decembrie 2005.
Ulterior, în data de 26 ianuarie 2007, potrivit actului adițional la statutul și contractul SC A.C. SRL, inculpatul a cesionat cu titlu gratuit părțile sociale deținute la SC A.C. SRL către B.l.M. fără ca această modificare adusă actelor constitutive să fie înregistrată la Registrul Comerțului.
Societatea a depus prin reprezentanții săi raportările periodice cerute de legislația în vigoare (declarații, deconturi, bilanțuri și alte documente) până în data de 30 octombrie 2005. Însă, începând cu data de 01 noiembrie 2005, nu au mai fost depuse nici un fel de raportări, nu a fost condusa evidenta intrărilor de bunuri sau prestărilor de servicii, nu a fost dedusă taxa pe valoarea adăugată, nu au fost întocmite jurnale de cumpărări sau balanțe de verificare și nu au fost depuse deconturi de TVA la organul fiscal teritorial.
În data de 21 decembrie 2005, Garda Financiara Bihor a efectuat verificări la SC A.C. SRL constatând ca societatea a emis trei facturi fiscale către SC M.P. SRL Cefa în valoare totală de 179.446 RON din care TVA 28.648 RON, operațiuni neînregistrate în evidența contabilă a firmei. Cu această ocazie s-a întocmit Procesul-verbal de contravenție nr. 0227482 din 21 decembrie 2005 prin care s-a dispus confiscarea sumei de 179.446 RON reprezentând valoarea totală a acestor facturi și a fost sesizată Activitatea de Inspecție Fiscală cu privire la „existența unor fluențe fiscale TVA și impozit pe profit".
În urma inspecției fiscale demarate în data de 28 noiembrie 2007, inclusiv prin controale încrucișate, s-a constatat ca SC A.C. SRL a derulat operațiuni comerciale cu SC M.P. SRL, SC V.T. SRL, SC T. SRL și SC C. SRL pe care nu Ie-a înregistrat în evidența contabilă și nu a declarat la organele fiscale veniturile realizate, reușind în acest fel să se sustragă de la plata către bugetul de stat a impozitului pe profit și TVA (a se vedea raportul de inspecție fiscala din data de 31 martie 2008).
Astfel, SC A.C. SRL a încheiat un contract de execuție cu SC V.T. SRL în data de 15 mai 2006 în baza căruia în perioada iunie - noiembrie 2006 a efectuat lucrări de construcții în valoare totală de 83.478,5 RON conform facturilor fiscale înregistrate în contabilitatea SC V.T. SRL. Potrivit declarației martorului V.C., plata lucrărilor a fost efectuata în numerar către inculpat.
De asemenea, a fost identificată o factură fiscală nr. 7960627 din 29 iunie 2006 - emisă de către SC A.C. SRL către SC T. SRL ce atestă efectuarea de lucrări de construcții la sediul acestei din urma societăți în valoare totală de 4.760 RON. Și de această dată plata a fost efectuată în numerar conform chitanței nr. 10553126 din 29 iunie 2006, iar potrivit declarației inculpatului banii au fost folosiți la plata muncitorilor, precum și în interesul sau propriu.
Întrucât în cadrul aceluiași control a fost identificată și lipsa unui număr de 690 bucăți facturi personalizate, ce nu au fost declarate nule, organul fiscal a procedat la estimarea bazei impozabile aferente acestora în raport de valoarea celorlalte facturi emise și identificate în vederea stabilirii TVA și impozit de profit datorat bugetului de stat.
În total, organul fiscal a stabilit ca obligațiile fiscale către bugetul de stat sunt în cuantum de 938.822 RON reprezentând: impozit pe profit începând cu data de 01 ianuarie 2006 - 425.762 RON, majorări întârziere impozit pe profit de la data de 25 iulie 2006 - 684 lei TVA de la data de 12 februarie 2004 - 505.592 RON, majorări TVA de la data de 25 iulie 2006 - 812 RON, impozit venit microîntreprinderi de la data de 11 februarie 2004 - 4.524 RON, majorări întârziere venit micro de la data de 25 ianuarie 2006 - 1.448 RON.
Prin Adresa nr. 82357 din 08 septembrie 2010 înaintată organului de cercetare penală, Ministerul Finanțelor Publice prin ANAF s-a constituit parte civilă în cauză pentru întreaga sumă mai sus arătată, fără a-și mai preciza ulterior poziția.
În ce privește latura penală a cauzei, instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3201 C. proc. pen., declarația inculpatului de recunoaștere a comiterii infracțiunii de evaziune ce face obiectul judecații în prezenta cauză se coroborează pe deplin cu celelalte mijloace de probă administrate în cursul judecății, respectiv procesele-verbale întocmite de către organul fiscal, cu raportul de inspecție fiscală, cu declarațiile martorilor V.C., cu chitanțele, facturile fiscale, evidențele contabile și contractul de execuție lucrări nr. 17 din 15 mai 2006.
- anexe la raportul de inspecție fiscală din data de 31 martie 2008, mijloace de probă ce dovedesc că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 constând în omisiunea evidențierii în documentele legale operațiunile comerciale efectuate cu SC V.T. SRL și SC T. SRL.
În ce privește operațiunea de individualizare judiciară a pedepsei pe care instanța a aplicat-o inculpatului, pentru a putea stabili gradul de pericol social al infracțiunii sunt necesare unele precizări.
Sub aspectul actelor materiale ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii, instanța de fond a subliniat că, deși rechizitoriul vizează și operațiunile comerciale derulate cu SC M.P. SRL, astfel cum acestea sunt atestate de facturile fiscale depuse la dosarul cauzei, în fapt, acestea privesc perioada anterioară preluării de către inculpat a părților sociale a acestei societăți, precum și a funcției de administrator. Așa cum rezultă chiar din Procesul-verbal încheiat în data de 03 aprilie 2008 la sediul SC A.C. SRL de către organul fiscal, facturile nr. 8577554, 8577555 și 857756 au fost emise către SC M.P. SRL în datele de 05 decembrie 2005, 07 decembrie 2005, respectiv 10 decembrie 2005, data modificării actului constitutiv prin actul constitutiv fiind 15 decembrie 2005. Ca atare, deși inculpatul a solicitat aplicarea procedurii prev. de art. 3201 C. proc. pen. și a recunoscut în întregime acuzațiile aduse, în raport de materialul probator administrat în cauza, instanța de fond a reținut că acțiunea de evaziune s-a limitat la operațiunile comerciale desfășurate cu SC V.T. SRL și SC T. SRL. în rechizitoriu se susține că inculpatul ar fi emis către SC V.T. SRL, în reprezentarea SC A.C. SRL, un număr de 44 de facturi fiscale, pe care nu le-ar fi înregistrat în evidența contabilă, în sumă totală de 102.161 RON, însă din anexa raportului de inspecție din 31 martie 2008, „Lista facturilor emise de către SC A.C. SRL Salonta identificate cu ocazia controalelor încrucișate" rezultă că inculpatul a emis doar 18 facturi fiscale către această societate în sumă totală de 83.478,5 RON, din care TVA în cuantum de 13.328 RON și cu reducerea corespunzătoare a valorii impozitului pe profit. Sub aspectul valorii prejudiciului cauzat bugetului de stat, element indispensabil unei juste aprecieri a gradului de pericol social al infracțiunii de evaziune, instanța de fond a constatat că a fost sesizată cu fapta inculpatului de a fi desfășurat activități comerciale în calitate de administrator al SC A.C. SRL Salonta, de a nu conduce evidența contabilă a societății și de a nu depune la organul fiscal competent nicio raportare contabilă, omițând astfel să evidențieze în documentele legale operațiunile comerciale efectuate cu SC M.P. SRL, SC V.T. SRL și SC T. SRL, chiar în rechizitoriu reținându-se că prejudiciul este în valoare de 54.580 RON. Ca atare, pretențiile părții civile ce includ eventuale operațiuni comerciale cu SC C. SRL Oradea, SC S.P. Craiova și alte societăți amintite în raportul de inspecție și în celelalte acte de urmărire penală, neevidențiate în contabilitate de către inculpat, precum și eventualele acte materiale de complicitate la infracțiuni de evaziune comise de alte persoane cărora inculpatul le-ar fi pus la dispoziție facturi achiziționate în numele SC A.C. SRL, nu pot fi luate în considerare în cuantumul precizat pentru stabilirea gradului de pericol social al infracțiunii de evaziune pentru care îl va condamna pe inculpat.
Așa cum rezulta chiar din raportul de inspecție amintit, prejudiciul invocat vizează și perioada anterioara preluării de către inculpat a SC A.C. SRL (calculul prejudiciului vizează perioada 11 februarie 2004 și până în data de 25 iulie 2006), în condițiile în care evaziunea fiscală cu care a fost sesizată instanța a fost săvârșită în cursul anului 2006.
Inculpatul nu a contestat valoarea prejudiciului invocat, ci dimpotrivă a achiesat la pretențiile părții civile și s-a obligat sa îl achite în măsura obținerii veniturilor necesare, iar instanța de fond, pe latura civilă a dat efect principiului disponibilității și a dispus obligarea la plata întregii sume. În fapt, instanța a reținut că prejudiciul real produs prin infracțiunea dedusă judecații pe care l-a avut în vedere în cadrul operațiunii de individualizare este în cuantum de 25.952,08 RON, din care 14.088 TVA (42.736 RON - 28.648 RON aferent operațiunilor cu M.P. SRL) și 11.864,08 impozit pe profit (pentru a calcula aceste sume, instanța având în vedere tabelul anexa de la fila 111 dup, în care se arata ca baza de impozitare este de 224.948,5 RON din care se scade suma de 150.798 aferentă operațiunilor cu SC M.P. SRL, diferenței aplicându-i-se o cota de 16% reprezentând impozitul pe profit corespunzător anului 2006).
În cadrul operațiunii de individualizare judiciară a pedepsei pe care o a aplicat-o inculpatului, instanța de fond a ținut seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv de modalitatea de comitere, de circumstanțele concrete în care a fost săvârșită fapta prin omisiunea efectuării oricăror raportări contabile încă din momentul preluării societății, de numărul actelor materiale de evaziune reținute, de urmarea produsă, de valoarea prejudiciului, de persoana inculpatului care, pe lângă atitudinea de recunoaștere a dat dovadă de o cooperare reală cu organele fiscale indicându-le societățile către care a emis facturi pe care nu Ie-a evidențiat în contabilitate mai înainte ca organul fiscal să le identifice.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și a solicitat admiterea apelului, rejudecarea cauzei și aplicarea unei pedepse just individualizată și comunicarea hotărârii la Oficiul Registrului Comerțului Bihor potrivit art. 13 din Legea nr. 241/2005 și partea civilă ANAF prin D.G.F.P Bihor care a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii apelate în sensul obligării inculpatului la plata sumei de 938.822 RON, în favoarea Statului Român prin ANAF cu titlu de obligații față de bugetul de stat, plus majorările de întârziere aferente acestor obligații, calculate la data stingerii sumei datorate, conform codului de procedură fiscală.
Prin Decizia penală nr. 126/A din 1 noiembrie 2012 Curtea de Apel Oradea în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul penal declarat de către parchetul de pe lângă tribunalul Bihor și partea civilă D.G.F.P. Bihor împotriva Sentinței penale nr. 83 din 25 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a desființat-o sensul că a dispus potrivit art. 13 din Legea nr. 241/2005 comunicarea hotărârii de condamnare a inculpatului B.V.P. către O.R.C Bihor, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a acesteia. A obligat inculpatul B.V.P. la plata sumei de 938.822 RON în favoarea părții civile ANAF-DGFP
Bihor cu majorările de întârziere aferente calculate până la data achitării efective a prejudiciului și a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
A reținut instanța că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor este fondat întrucât instanța de fond era obligată să dispună odată cu condamnarea inculpatului și mențiunea că în baza articolului 13 din Legea nr. 241/2005, un exemplar din hotărâre se va comunica la O.R.C în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a acesteia.
Cu privire la apelul declarat de ANAF prin D.G.F.P. Bihor, a apreciat că și acesta este fondat, deoarece potrivit art. 119 coroborat cu art. 1201 C. proc. fisc. pentru neachitarea la scadență a obligațiilor de plată la bugetul de stat se datorează după acest termen majorări de întârziere, care se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv astfel cum s-a solicitat în constituirea de parte civilă.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul B.V.P. și a solicitat admiterea recursului arătând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, întrucât în mod greșit s-au adăugat și penalitățile de întârziere.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3859 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că în cauză este incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 21 C. proc. pen., întrucât la data judecării cauzei în apel a fost lipsă de procedură cu inculpatul B.V.P., arestat în altă cauză.
La fila 26 din dosarul instanței de apel se află adresa de la ANP Penitenciarul Satu Mare în care se menționează că inculpatul B.V.P. se află încarcerat, iar la fila 28 se află dovada de citare a inculpatului citat la Penitenciarul Satu Mare pentru termenul la care a fost soluționată cauza în apel.
Potrivit dispozițiilor art. 375 alin. (3) C. proc. pen., judecarea apelului nu poate avea loc decât în prezența inculpatului, când acesta se află în stare de deținere.
Astfel, chiar dacă inculpatul B.V.P. a semnat dovada de citare, cauza nu putea fi judecată decât în prezența acestuia, care se află arestat într-o altă cauză, iar informațiile de la dosar atestă dincolo de orice dubiu privarea de libertate a inculpatului B.V.P.
Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. va admite recursul declarat de inculpatul B.V.P., va casa Decizia penală nr. 126/A/2012 din 01 noiembrie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori și va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Oradea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul B.V.P. împotriva Deciziei penale nr. 126/A/2012 din 01 noiembrie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.
Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Oradea.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședința publică, azi 26 martie 2013.
Procesat de GGC - LM