Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 31 din 2 martie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori a fost condamnat inculpatul A.I.G. fără antecedente penale, la:
- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 7 alin. (3) din aceeași lege;
- 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 37 alin. (3) din Legea nr. 126/1995 republicată, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice, din infracțiunea prev. de art. 37 alin. (3), în infracțiunea prev. de art. 37 alin. (1) din Legea nr. 126/1995.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 C. pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei principale și, conform art. 83 C. pen., s-a stabilit un termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 71 C. pen. a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, și lit. b) C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 257 alin. (2) C. pen. și a art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 500 euro.
În baza art. 191 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 15.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, către stat.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal din 19 noiembrie 2010, procurorii din cadrul Serviciului Teritorial Iași al Direcției Naționale Anticorupție s-au sesizat din oficiu cu privire la posibila faptă comisă de comisarul de poliție A.I.G. de a fi primit suma de 500 de euro de la S.T. în scopul ca ofițerul de poliție să intervină pe lângă directorul executiv A.J.V.P.S. Vaslui și membrii comisiei de evaluare în vederea facilitării promovării examenului și obținerii permisului definitiv de vânător.
În luna ianuarie 2011, la sediul Asociației Județene a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi (denumită în continuare A.J.V.P.S.) Vaslui s-a organizat și desfășurat examenul pentru obținerea permisului de vânător definitiv. În legătură cu acest examen, ofițerul de poliție judiciară A.I.G., comisar de poliție în cadrul I.P.J. Vaslui, șeful serviciului Arme Explozivi Substanțe Periculoase, a pretins și primit de la S.M.E., prin intermediul numitului S.T., suma de 500 de euro pentru a interveni pe lângă directorul executiv A.J.V.P.S. Vaslui și membrii comisiei de evaluare în vederea facilității promovării examenului și obținerii permisului de vânător definitiv.
Inițial examenul pentru obținerea permisului de vânător permanent fusese aprobat de M.M.P. pentru data de 10 octombrie 2010 pentru A.J.V.P.S. Vaslui, (astfel cum rezultă din adresa M.M.P. Direcția Generală de Regim Silvic și Cinegetic și Dezvoltare Forestieră).
Comisarul de poliție A.I.G. a fost preocupat de procedura desfășurării acestui examen, oferindu-și disponibilitatea față de eventualii candidați de a interveni atât la membrii comisiei de examinare cât și la conducerea A.J.V.P.S. Vaslui, contra unor sume de bani sau altor foloase, în vederea asigurării acestora unei promovări facile a examenului și obținerii permisului de vânătoare, (ridicarea frauduloasă a notei de promovare sau acordarea calificativului de admitere în pofida unor cunoștințe de specialitate deficitare, insuficiente).
Ofițerul de poliție s-a bazat pe bunele relații dezvoltate în timp atât cu A.G., directorul executiv al A.J.V.P.S. Vaslui, cât și cu C.V., președintele de onoare al acestei asociației județene, în virtutea relațiilor profesionale obligatorii între asociație și serviciul de poliție pe care îl conducea. Conlucrarea între cele două instituții avea drept obiect acțiunea de prevenire a fenomenului braconajului, culegerea de informații și combaterea fenomenului infracțional cu privire la încălcarea regimului armelor și munițiilor, derularea, sub îndrumarea serviciului de poliție, a unor instructaje cu grupele de vânători, verificarea punctului de desfacere al asociației - magazin de arme și muniții.
Așa fiind, în prima decadă a lunii octombrie 2010, A.I.G. s-a deplasat în localitatea Murgeni, județul Vaslui, unde l-a contactat pe martorul S.T. (cu care se afla în relații de prietenie) căruia i-a explicat că urmează a se susține examenul pentru obținerea permisului de vânător, întrebându-l pe acesta dacă cunoaște vreo persoană interesată de acest lucru, susținând că are posibilitatea de a interveni asupra factorilor decidenți cu privire la examen, contra unei sume de 500 de euro. Martorul i-a răspuns că la acel moment nu cunoaște pe nimeni dar, în măsura în care va apărea vreun candidat, îl va contacta.
După câteva zile, numitul S.M.E. l-a contactat pe S.T. căruia i-a explicat că dorește să obțină permisul de vânător, oferind martorului suma de 500 de euro pentru rezolvarea acestei probleme. Interesul lui S.M.E. de a discuta acest aspect cu S.T. era determinat de faptul că primul știa despre secundul că îl cunoaște pe directorul A.J.V.P.S. Vaslui. De altfel, la predarea sumei de 500 de euro (o singură bancnotă) S.M.E. i-a solicitat lui S.T. ca suma să fie remisă lui A.G.
Fără a-i spune lui S.M.E. despre discuția avută cu ofițerul de poliție, S.T. a primit banii și l-a asigurat pe acesta că problema „o să se rezolve", fără însă să-i spună cum anume și prin ce anume persoană.
Totodată, S.T. l-a contactat telefonic pe A.I.G. și i-a comunicat că a găsit o persoană interesată; A.I.G. s-a deplasat la locul de serviciu al lui S.T. (un magazin în Murgeni), unde a preluat de la acesta suma de 500 de euro (aceeași bancnotă ce fusese remisă de S.M.E.) și și-a notat numele candidatului,spunându-i lui S.T. că îl va ține la curent cu desfășurarea examenului.
Ulterior A.I.G. i-a comunicat telefonic lui S.T. ca numitul S.M.E. să completeze doar 10 din cele 30 sau 40 de întrebări ce apar pe formularul de examen, restul să le lase necompletate.
Examenul ce urma să se tină la 10 octombrie 2010 s-a amânat sine die întrucât membrii comisiei de examinare (compusă din D.D., reprezentant M.M.P - președinte, C.V., reprezentant M.M.P.- membru, R.M. și V.B. - reprezentanți ai A.G.V.P.S. România membri și D.I., reprezentant al Facultății de Silvicultură și Exploatări Forestiere Brașov - membru) odată cu verificarea dosarelor candidaților, consemnată în procesul-verbal nr. 311 din 09 octombrie 2010 (înregistrat ia M.M.P. sub nr. 191221 din 11 octombrie 2010) au constatat mai multe nereguli, hotărând neadmiterea participării la examenul programat pentru data de 10 octombrie 2010 pentru județul Vaslui" și că examenul programat „nu se va mai susține. "
Inculpatul A.I.G. i-a comunicat lui S.T. despre faptul că examenul nu va mai avea loc pe 10 octombrie 2010 și că îl va ține la curent.
Imediat după ce a aflat că examenul a fost reprogramat pe data de 15 ianuarie 2011, cu o săptămână înainte de examen, comisarul de poliție A.I.G. l-a contactat telefonic pe S.T. pentru a-i comunica acest aspect; cu ocazia acestei discuții, A.G. i-a solicitat lui S.T. să nu îi divulge lui S.M.E. faptul că examenul este „aranjat."
Preocuparea ofițerului de poliție A.I.G. privind componența comisiei de examinare s-a materializat în consemnarea olografa pe o bucată de hârtie a numelor acestora, înscris ridicat din locuința inculpatului A.I.G. cu ocazia efectuării percheziției domiciliare (înscrisul numărul 1 în care apar consemnate mențiunile „D. - președ., V. - membru, de la Ministerul Pădurilor, B. - AGVP, I. - de la Facult"
Cu două zile înainte de susținerea examenului, în ziua de joi, 13 ianuarie 2011, martorul S.T. l-a contactat telefonic pe A.I.G. și l-a întrebat dacă cele discutate anterior odată cu predarea/primirea sumei de bani, referitor la completarea doar a zece întrebări din cele treizeci câte figurau pe formularul de examen, rămân valabile. A.I.G. a confirmat acest aspect, încercând să deturneze sensul discuției de teamă ca discuțiile să nu fie interceptate. Cu toate acestea ofițerul de poliție își reconfirmă disponibilitatea de a depune „ toate eforturile ca treaba să fie bună."
Tot în data de 13 ianuarie 2011, S.M.E. l-a contactat pe S.T., solicitându-i din nou sprijinul pentru examen în contul sumei de bani remise. După discuția avută cu A.I.G. în aceeași zi, S.T. îl asigură pe S.M.E. că „a vorbit" cu cine trebuie, convenind să discute și în ziua următoare pentru stabilirea plecării împreună către municipiul Vaslui. În ziua următoare, vineri, 14 ianuarie 2011, cei doi stabilesc în detaliu data plecării către Vaslui, pentru susținerea examenului de către S.M.E.
În dimineața de sâmbătă, 15 ianuarie 2011, martorul S.T. s-a deplasat singur cu autoturismul proprietate personală, număr de înmatriculare "X" din localitatea Murgeni la Bârlad, unde a lăsat autoturismul într-un service auto. În municipiul Bârlad, așa cum conveniseră anterior, s-a întâlnit cu S.M.E. și au plecat împreună către Vaslui cu autoturismul proprietatea acestuia din urmă, cu numărul de înmatriculare "Y".
Odată ajunși în municipiul Vaslui, aceștia au oprit în fața hotelului "E", unde S.T. a coborât și și-a continuat deplasarea pe jos ajungând la sediul Inspectoratului Județean de Poliție Vaslui în jurul orelor 08:00; pe scările de acces, la intrarea în I.J.P. Vaslui, S.T. s-a întâlnit cu inculpatul A.I.G., ce purta asupra sa mai multe coli de hârtie format A4. Cu această ocazie A.I.G. i-a spus lui S.T. să îi transmită lui S.M.E. să lase necompletate aproximativ 12, 13 întrebări din totalul de 30 existente pe formularul de examen. Imediat, S.T. îi comunică telefonic acest lucru lui S.M.E.
După cele transmise lui S.M.E., S.T. s-a plimbat în zona I.P.J. Vaslui și a intrat într-un bar, unde a servit o cafea; între timp inculpatul A.I.G. i-a comunicat martorului M.M., agent șef principal în cadrul Serviciului Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase din cadrul I.P.J. Vaslui (condus de A.I.G.), să se întâlnească cu S.T. pentru a-l transporta la Centrul de Afaceri (unde se susținea examenul).
S.T. și M.M. s-au întâlnit în jurul orelor 09:00 și s-au deplasat cu autoturismul acestuia din urmă, număr de înmatriculare "Z", la restaurantul „......" din Vaslui unde au luat masa și unde S.T. avea autoturismul în reparație (în spatele restaurantului se află și un service auto - SC P. SRL - al cărui administrator, D.B., este nașul de cununie al inculpatului A.I.G.).
Ulterior, în jurul orelor 10, cei doi au urcat din nou în autoturism și s-au deplasat la Centrul de Afaceri Vaslui unde, însă, S.T. a refuzat să coboare, nedorind să fie observat în acest loc, solicitându-i lui M.M. să-l transporte la ieșirea din oraș, la o mașină de ocazie, intenționând să se întoarcă în Murgeni.
În tot acest timp, M.M. l-a ținut la curent în mod permanent pe inculpatul A.I.G. cu traseul lui S.T.
S.T. l-a contactat imediat pe A.I.G. pentru a-i comunica hotărârea de a pleca spre casă, fără a-l mai aștepta pe S.M.E., A.I.G. îi comunică lui S.T. că examenul s-a terminat, că S.M.E. a ieșit din sala de examen și pot pleca împreună acasă, stabilind să se contacteze reciproc în jurul orelor 12:00.
Comisarul de poliție A.I.G. a notat cu scris olograf pe mai multe bucăți de hârtie, în mai multe rânduri, cu adnotări personale, numele și prenumele persoanelor pentru care intenționa să intervină sau a intervenit la conducerea AJVPS Vaslui în scopul facilitării promovării examenului.
Totodată, acesta a purtat discuții telefonice cu majoritatea acestor persoane, atât înainte cât și în ziua examenului. Toate aceste înscrisuri au fost ridicate cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul său în data de 15 ianuarie 2011(vezi înscrisurile numerele 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8). Din analiza acestor înscrisuri se constată că, în general, ele cuprind aceleași nume de persoane și în dreptul fiecărei persoane sunt menționate cuantumul sumelor de bani sau cantitățile de bunuri pe care acesta le primise sau urma să le primească în schimbul „serviciilor" sale. În dreptul numelui S.M.E. apare mențiunea „500" ce reprezintă suma de bani primită, 500 de euro, cu privire la acest candidat. (înscrisul 6)
Cu toate acestea, majoritatea persoanelor ce figurează pe aceste liste, fiind audiate în calitate de martori, nu au confirmat că ar fi oferit sau dat sume de bani sau alte bunuri ofițerului de poliție; totuși, unii dintre aceștia au relatat că au purtat discuții cu A.I.G. cu privire la examen.
Cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul inculpatului A.I.G., printre altele, au fost găsite și ridicate pentru cercetări 22 de articole pirotehnice, din care 14 bucăți având inscripția „EC" și 8 bucăți având inscripția „M".
Potrivit Raportului de constatare tehnico-științifică numărul 130289 din 07 februarie 2011 întocmit de I.P.J. Iași Serviciul de Criminalistică, toate obiectele pirotehnice supuse analizei sunt în stare de funcționare. Totodată, fiecare din aceste articole conține câte o cantitate în grame (diferită funcție de categorie) de materie pirotehnică. După inițierea fitilului, obiectele pirotehnice sunt propulsate pe verticală la înălțime de aproximativ 100 metri, -producând în aer o explozie de scântei multicolore și zgomot puternic, ceea ce le plasează în categoria „obiecte zburătoare luminoase" potrivit dispozițiilor Legii nr. 126/1995, republicată, privind regimul materiilor explozive. Cu ocazia examinării toate articolele pirotehnice au fost distruse.
Potrivit Adresei numărul 137110 din 28 martie 2011 a M.A.I. - I.P.J. Iași Serviciul Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase emisă către D.N.A. Serviciul Teritorial Iași, articolele pirotehnice ce au făcut obiectul analizei Raportului de constatare tehnico-științifică nr. 130289 din 07 februarie 2011, întocmit de I.P.J. Iași - Serviciul de Criminalistică, se încadrează, la data de 15 ianuarie 2011, data ridicării acestor bunuri de la domiciliul învinuitului A.I.G. și totodată data epuizării infracțiunii, în clasa a III-a, potrivit art. 5 din H.G. nr. 536/2002 (Norme tehnice privind deținerea, prepararea, experimentarea, distrugerea, transportul, depozitarea, mânuirea și folosirea materiilor explozive utilizate în orice alte operațiuni specifice în activitățile deținătorilor, precum și autorizarea artificierilor și a pirotehniștilor), în concret obiecte pirotehnice de distracții, medii, respective, rachete conținând 75 de grame masă maximă de amestec pirotehnic.
Așa cum rezultă din Adresa numărul 83163 din 12 februarie 2011, emisă de I.P.J. Vaslui - Serviciul Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase, către D.N.A. -Serviciul Teritorial Iași, inculpatul A.I.G. nu figurează înregistrat în evidențele I.P.J. Vaslui ca persoană fizică sau juridică autorizată să efectueze operațiuni (deținere, utilizare, transfer, comercializare) cu materii explozive sau articole pirotehnice conform Legii nr. 126/1995, modificată; aceleași mențiuni sunt făcute și în ce o privește pe soția inculpatului, A.C., precum și pentru SC N.E. SRL Vaslui, societate la care administrator și asociat unic este soția acestuia.
Instanța a constatat că faptele, astfel cum au fost reținute sunt dovedite de toate probele cauzei, declarații de martori, acte, expertize, constatări tehnico-științifice, înscrisuri administrate în faza urmăririi penale și în etapa cercetării judecătorești.
Declarațiile martorilor S.T. și A.G. la cercetarea judecătorească nu diferă față de declarațiile date de ei la urmărirea penală. Susținerile din declarațiile martorilor se coroborează cu înregistrările convorbirilor telefonice care nu au fost contestate de inculpat. Din redarea convorbirilor telefonice și a sms-urilor înregistrate nu rezultă că inculpatul ar fi discutat despre cumpărare de pește la prețuri convenabile, despre eventuale dețineri nelegale de arme etc., așa cum explică inculpatul în suplimentul de declarație dată la instanță.
Faptele sunt dovedite inclusiv de listele cu nume găsite la percheziția domiciliară, nume de persoane asupra cărora inculpatul a declarat că ar fi efectuat verificări deoarece în privința lor ar fi deținut date că încalcă regimul armelor și munițiilor. Astfel de verificări nu au fost înregistrate în evidențele serviciului pe care îl conducea. Pe listele respective era înscris și numele lui C.R., șeful său direct, adjunctul comandantului I.P.J. Vaslui, inculpatul declarând că acesta nu era vizat ca potențial infractor sau contravenient.
Referitor la dubiul privind credibilitatea declarațiilor martorilor S.T. și A.G. datorate situației juridice personale inițiale de învinuiți -instanța a reținut că martorii sunt credibili, declarațiile acestor martori coroborându-se cu declarațiile celorlalți martori propuși în acuzare și cu întreg ansamblul probatoriu administrat în cauză.
Inculpatul A.I.G. a pretins și primit suma de 500 de euro de la S.M.E. prin intermediul lui S.T., căruia i-a solicitat identificarea persoanelor ce doreau să obțină permis de vânător, afirmând față de S.T. că are posibilități de a interveni pe lângă conducerea A.J.V.P.S. Vaslui și membrii comisiei de examinare și de a-i determina pe aceștia a facilita promovarea examenului pentru obținerea acestui permis, această fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prev. de ari 257 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 și cu aplicarea, art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.
Este indiferent pentru existența infracțiunii de trafic de influență dacă inculpatul și-a exercitat în fapt influența asupra factorilor decidenți; pentru ca infracțiunea de trafic de influență să fie săvârșită este necesar ca inculpatul să lase să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, pe de altă parte, pentru realizarea elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de influentă este irelevant dacă inculpatul avea sau nu atribuții în legătură cu organizarea, desfășurarea examenului de obținere a permisului de vânătoare. Dacă inculpatul ar fi avut atribuții directe în acest sens, pretinderea/primirea sumei de bani ar fi realizat latura obiectivă a unei alte infracțiuni de corupție (luare de mită).
Există infracțiune și dacă făptuitorul nu are o influență reală asupra funcționarilor pe lângă care a afirmat că are influență, fiind suficient să lase să se creadă că are o asemenea influentă. Infracțiunea se consumă în momentul în care inculpatul a pretins,cât și atunci când a primit banii pentru intervenția sa, indiferent dacă a intervenit sau nu.
În împrejurările reținute, inculpatul a pretins de la S.T. identificarea persoanelor ce doreau să obțină permis de vânător, pretinzând de la fiecare suma de 500 de euro și a primit, în aceeași perioadă, suma de 500 de euro de la S.M.E., candidat la examen pentru obținerea permisului de vânător, prin intermediul lui S.T. folos patrimonial,în schimbul căruia a promis că va interveni pe lângă factorii de decizie relativ la examenul pentru obținerea permisului, în împrejurările reținute.
Urmărirea penală și trimiterea în judecată a cumpărătorului de influență, autor al infracțiunii prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000, nu constituie o condiție prealabilă pentru exercitarea acțiunii penale împotriva inculpatului pentru infracțiunea de trafic de influență în sensul cerut de dispozițiile art. 10 lit. f) C. proc. pen. astfel încât aceste dispoziții nu sunt incidente în cauză. Răspunderea penală este personală și se raportează la faptele comise de inculpat.
În ce privește infracțiunea prev. de art. 37 alin. (3) din Legea nr. 126/1995 s-a stabilit cu certitudine că, inculpatul a deținut la domiciliul său din Vaslui 22 de obiecte pirotehnice, determinate ca fiind obiecte pirotehnice de distracții, medii, respectiv, rachete conținând 75 de grame masă maximă de amestec pirotehnic, încadrate în clasa a III-a, potrivit art. 5 din H.G. nr. 536/2002. Fapta de deținere a acestor obiecte s-a epuizat la data de 15 ianuarie 2011, data ridicării acestor bunuri de la domiciliul inculpatului.
Fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 37 alin. (3) din Legea nr. 126/1995 conform căruia „orice operațiune cu articole pirotehnice, efectuată fără drept, constituie infracțiuni și se pedepsește, cu închisoare de la 3 luni la un an".
Conform art. 37 alin. (1) din aceeași lege, „producerea, experimentarea, prelucrarea, deținerea, transportul, folosirea sau orice altă operațiune cu materii explozive efectuată fără drept, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani".
În sensul legii, art. 1 alin. (2), prin materii explozive urmează a se înțelege explozivi de tipul amestecuri explozive, emulsii explozive, mijloace de inițiere, fitile detonate, fitile de siguranță, fitile de aprindere, capse electrice, capse pirotehnice, tuburi de șoc, relee detonante, inclusiv explozivii de uz civil și articolele pirotehnice.
La data consumării și epuizării infracțiunii, 15 ianuarie 2011 infracțiunea de deținere de materii explozive era incriminată prin Legea nr. 126/1995 publicată în M.O. nr. 298/28 decembrie 1995, în art. 31 din lege care are un conținut identic cu reglementarea din art. 37 alin. (1) în vigoare la momentul actual.
Infracțiunea prev. de art. 37 alin. (3) din Legea nr. 126/1995 a fost incriminată într-o formă aproximativ asemănătoare cu conținutul infracțiunii determinat prin Legea nr. 406/2006 (M.Of. 956 din 28 noiembrie 2006) și este incriminată cu conținutul citat prin Legea nr. 126/1995 republicată la 7 februarie 2011 (M. Of. 97 din 7 februarie 2011), dându-se textelor o nouă numerotare.
Deși nu s-a modificat conținutul noțiunii de materii explozive care fac obiectul material al incriminării în art. 37 alin. (1) din lege, prin incriminarea prevăzută în alin. (3) al art. 37, legiuitorul a înțeles să excludă articolele pirotehnice din cadrul materialelor explozive, orice operațiune cu astfel de articole, fără drept, fiind incriminată separat cu o pedeapsă mai ușoară. Orice operațiune cu astfel de articole presupune toate operațiunile prevăzute de lege în art. 37 alin. (1) din lege, încriminarea din art. 37 alin. (3) referindu-se doar la articole pirotehnice.
Prin urmare, deținerea la domiciliu, fără drept, a celor 22 de articole pirotehnice, determinate ca fiind rachete, clasificate ca aparținând clasei a III-a conform art. 5 din H.G. nr. 536 din 30 mai 2012, (articolele din această clasă pot fi utilizate exclusive de către pirotehnicieni), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 37 alin. (3) din Legea nr. 126/1995, republicată, fiind incidență în cauză și regula aplicării legii penale mai favorabile, conform art. 13 C. pen.
Pentru aceste considerente, cererea de schimbarea a încadrării juridice, în infracțiunea prev. de art. 37 alin. (1) din lege nu a putut fi primită de instanța de fond.
Fapta este dovedită prin procesele-verbale de percheziție domiciliară, raportul de constatare tehnico-științifică criminalistică privind articolele pirotehnice ridicate de la domiciliul inculpatului, adresa I.P.J. Vaslui nr. 83163 din 12 februarie 2011, Adresa din 28 martie 2011 a I.P.J. Iași, adresa din 28 martie 2011 a Î.G.P.R.
Nici inculpatul și nici soția acestuia nu sunt persoane autorizate să efectueze operațiuni cu materii explozive sau articole pirotehnice.
Articolele pirotehnice supuse constatării tehnico-științifice au fost determinate ca fiind articole tip rachetă prin însăși constatarea tehnico-științifică ca și prin Adresa nr. 137110 din 28 martie 2011, emisă de Inspectoratul de Poliție al Județului Iași.
Chiar în situația în care prin O.U.G. nr. 9 din 9 februarie 2011, Legea nr. 126/1995 a fost modificată în sensul Directivei europene nr. 23/2007/CE, referitoare la regimul articolelor pirotehnice, astfel că acestea, clasificate anterior din punct de vedere al gramajului de material pirotehnic conținut, se clasifică acum din punct de vedere al pericolului categoriei din care face parte și H.G. nr. 536/2002 a suferit aceleași modificări începând cu data intrării în vigoare a H.G. nr. 95 din 2 februarie 2011, iar sub legislația în vigoare, articolele pirotehnice se încadrează numai de organismul național abilitat în acest sens, I. Petroșani (Adresa nr. 2910731/SPP/21 martie 2011 a Inspectoratului General al Poliției Române, la data administrării probelor și încadrării în clase era în vigoare legislația relevantă anterior modificărilor intervenite. Pe de altă parte, este de observat că articolele pirotehnice determinate ca fiind rachete pot fi clasificate, conform art. 5 din H.G. nr. 536/2002 modificat prin H.G. nr. 95 din 2 februarie 2011 în categoriile 2 și 3, în ambele categorii putând fi utilizate exclusiv de pirotehnicieni.
Potrivit art. 6 din Legea nr. 126/1995 republicată, prin deținător de materii explozive, se înțelege orice persoană juridică sau fizică în posesia sau detenția căreia se află, licit, astfel de materii, care includ conform definiției din art. 1 alin. (2), și articolele pirotehnice; or, ca deținerea să fie licită, persoana fizică sau juridică trebuie să fi fost autorizată în condițiile art. 8 și următoarele din lege, inculpatul nefiind autorizat.
Faptele și vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență și deținere fără drept de articole pirotehnice sunt dovedite în cauză de toate probele administrate iar încadrarea lor juridică este în infracțiunea prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 republicată cu aplicarea art. 7 alin. (3) din aceeași lege și prevăzută de art. 37 alin. (3) din Legea nr. 126/1995 republicată, infracțiuni săvârșite în concurs real, prev. de art. 33 lit. a) C. pen.
Faptele întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor reținute, astfel încât nu este incident niciunul dintre cazurile de achitare invocate.
Faptele comise au gradul de pericol social al infracțiunilor reținute prin modalități de săvârșire, consecințe produse, valori sociale lezate și protejate prin incriminare, precum și raportat la persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, dar avea calitatea de ofițer de poliție judiciară, fiind comisar de poliție în cadrul I.P.J. Vaslui, șef al Serviciului Arme, Explozivi Substanțe Periculoase, calități oficiale care presupun cunoașterea legislației și reprezentarea asupra încălcării normelor legale și a consecințelor produse prin încălcare.
La individualizarea pedepselor în considerarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., grad de pericol social concret al infracțiunilor comise, modalități și împrejurări de comitere, consecințe produse, valori sociale lezate prin înfrângerea normelor penale, precum și datele ce țin de persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, nu a recunoscut în cursul procesului penal faptele comise, date fiind conduita bună anterioară comiterii infracțiunilor, faptul integrării sale sociale, conduita în timpul procesului penal prin prezentarea în fața instanței la toate termenele de judecată, instanța va hotărî condamnarea la câte o pedeapsă pentru fiecare infracțiune, ținând seama și de limitele legale de pedeapsă, orientată spre minimul special prevăzut de lege.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași și de inculpatul A.I.G.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, în rejudecare, majorarea pedepselor aplicate inculpatului, urmând ca acesta, consecutiv contopirii, să execute într-un loc de deținere o pedeapsă sporită în cuantum; totodată, față de gravitatea infracțiunilor comise și de impactul social negativ cauzat în societate, procurorul a susținut că instanța de fond ar fi trebuit să facă și aplicarea dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 78/2000, în sensul inserării în cuprinsul sentinței pronunțate și a dispoziției de publicare a hotărârii de condamnare în ziarele locale.
Inculpatul a solicitat:
- în principal, achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 7 alin. (3) din aceeași lege, și în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b) sau lit. d) C. proc. pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 37 alin. (3) din Legea nr. 126/1995;
- în subsidiar;
- fie trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond pentru cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.;
- fie rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, pentru cazurile prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 171 - 172 și 18 C. proc. pen., ocazie cu care să se procedeze la audierea celor doi martori.
Examinând cu precădere (determinată de cazurile de casare invocate) recursul declarat de inculpatul A.I.G. și subsecvent (de asemenea, în raport cu cazurile de casare invocate) recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Iași - Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate - și urmează a fi respinse ca atare- pentru considerentele ce succedă:
Recursul inculpatului;
1. Asupra motivului principal de casare invocat de inculpat vizând achitarea;
a) Atât sub aspectul laturii obiective cât și sub acela al laturii subiective, existența infracțiunii de trafic de influență - prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 7 alin. (3) din aceeași lege- a fost temeinic reținută de instanța de fond, care s-a întemeiat pe un probatoriu întru totul concludent și judicios evaluat, din care rezultă, fără nici o putință de tăgadă, că, la începutul anului 2011, inculpatul A.I.G., prin intermediul numitului S.T., a pretins și a primit de la numitul S.M.E. suma de 500 euro, contra promisiunii că-i va facilita obținerea permisului de vânător definitiv, sub acest aspect constatându-se și că sentința este temeinic și convingător motivată.
Așa fiind, incidența impedimentului prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen. - fapta nu există - care, în condițiile cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., ar impune pronunțarea unei soluții de achitare, este exclusă.
b) Nici motivul de casare vizând achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 37 alin. (3) din Legea nr. 126/1995 nu poate fi primit, potrivit celor ce urmează:
- 1 cu referire la pretinsa incidență a art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.- fapta nu este prevăzută de legea penală - Înalta Curte apreciază că este decisiv să se constate, pe de o parte că, la data de 15 ianuarie 2011- data epuizării infracțiunii (prin intervenția legală a organelor abilitate) - articolele pirotehnice respective erau deținute fără drept, realizându-se astfel conținutul obiectiv și subiectiv al infracțiunii mai sus menționate, iar pe de altă parte, că, între timp, fapta respectivă nu a fost dezincriminată, intervenția legiuitorului mărginindu-se la modificarea (sub aspecte ce nu interesează speța de față) a regimului acelor materiale (articole) pirotehnice; așa fiind, achitarea inculpatului în considerarea impedimentului invocat- art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.- nu poate intra, în mod evident, în discuție;
- 2 nu poate intra în discuție nici achitarea inculpatului în considerarea impedimentului prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. - faptei îi lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii - aspect sub care se constată că instanța de fond a examinat toate ipotezele care ar fi putut antrena achitarea inculpatului în baza sus invocatului text de lege, reținând corect în baza probelor administrate, că nici inculpatul însuși, nici A.C. (având ca asociat unic și administrator pe cea din urmă mai sus numita A.C.) nu figurau înregistrate în evidențele I.P.J. Vaslui ca persoană fizică (sau, respectiv, juridică), autorizată să efectueze operațiuni(deținere, utilizare, transfer, comercializare) cu materii explozive sau articole pirotehnice, conform Legii nr. 126/1995, modificată.
2. Asupra motivelor de casare subsidiare invocate de inculpat;
a) Din examinarea tuturor actelor dosarului și a considerentelor - întru totul convingătoare - ale sentinței atacate nu rezultă vreo omisiune a instanței de fond de a nu se fi pronunțat asupra vreuneia din faptele reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului ori de a nu fi examinat vreuna din probele administrate la urmărirea penală ori la cercetarea judecătorească, ori, în fine, de a se fi pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru inculpat, de natură să garanteze drepturile acestuia și să influențeze soluția procesului, încât problema rejudecării cauzei de către instanța de fond sub incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. nu se poate pune.
b) Tot astfel nu poate intra în discuție rejudecarea cauzei de către Înalta Curte de Casație și Justiție - ca instanță de recurs pentru nici unul dintre cele două temeiuri de drept invocate (nesocotirea/greșita aplicare a legii sau comiterea unei grave erori de fapt la judecata în fond) avându-se în vedere cele ce urmează:
-1 Abstrație făcând de constatarea că și după ce abrogarea pct. 171 de sub art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. a fost declarată neconstituțională - prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 783 din 12 mai 2009 - acest text de lege (pct. 171) a rămas neutilizabil (din rațiuni ce țin de lipsa calității de legiuitor pozitiv a instanței de contencios constituțional), fiind necesară intervenția legiuitorului (care, prin Legea nr. 202/2010, l-a și înlocuit cu pct. 172, având un conținut identic " când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii"), Înalta Curte, examinând, atât sentința atacată cât și încheierile de ședință premergătoare, constată că întreaga procedură de judecată la instanța de fond s-a desfășurat cu respectarea strictă a legii și că -pe cale de consecință - sentința atacată este întru totul legală.
- 2 în fine, examinarea aplicată a sentinței atacate sub aspectul temeiniciei (sub incidența pct. 18 de sub art. 3859 alin. (1) C. proc. pen.) nu a relevat nici o eroare a instanței de fond în stabilirea faptelor reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu, ci, dimpotrivă, a pus în evidență preocuparea pregnantă a acestei instanțe de a lămuri cauza sub toate aspectele, ceea ce neîndoielnic - având în vedere considerentele sentinței - a și reușit.
Recursul Parchetului; 1. Asupra motivului de casare referitor la ineficienta "tratamentului sancționator" aplicat inculpatului;
Înalta Curte constată că pedepsele stabilite pentru fiecare infracțiune - 2 ani închisoare și respectiv 3 luni închisoare - ca și pedeapsa rezultantă aplicată în baza art. 34 lit. b) C. pen. (în condițiile concursului de infracțiuni) au fost judicios individualizate de instanța de fond și sub aspectul cuantumului și sub aspectul modalității de executare (prin aplicarea art. 81 C. pen., privind suspendarea condiționată a executării), iar motivarea soluției, sub ambele aspecte - chiar dacă succintă- este pe deplin convingătoare, încât se apreciază a nu fi cazul " înăspririi " acelui "tratament sancționator " cum, fără o justificare temeinică, s-a solicitat.
2. Asupra motivului de casare privind omisiunea instanței de fond de a face aplicarea dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 78/2000;
Preliminar, Înalta Curte observă, pe de o parte, că textul de lege invocat - art. 30 din Legea nr. 78/2000 nu impune judecătorului obligația de a dispune publicarea hotărârii definitive de condamnare în unul sau mai multe ziare - centrale sau locale- ci consacră doar posibilitatea adoptării unei astfel de dispoziții, iar pe de altă parte, că o astfel de cerere nici nu a fost formulată de reprezentantul Parchetului la judecata în fond.
Abstracție făcând de acest din urmă aspect, Înalta Curte apreciază că o asemenea dispoziție ar fi nu numai vădit excesivă, ci și cu desăvârșire inutilă, atât în raport cu starea de fapt reținută (și cu circumstanțele concrete în care infracțiunile au fost săvârșite), cât și în raport cu însăși împrejurarea că inculpatul, din moment ce a fost condamnat, a pierdut, pentru o perioadă de timp dificil de anticipat, orice șansă de acces la funcții de natura aceleia pe care o îndeplinea când a săvârșit faptele; nu mai puțin, este de reținut și împrejurarea că într-o comunitate socială și profesională de "extensia" proprie municipiului Vaslui și I.P.J. Vaslui, situația inculpatului este deja suficient de notorie, încât, și din această perspectivă, alte demersuri procesual- legale în acest sens ar fi de prisos.
Față de considerentele ce precedă, avându-se în vedere și faptul că, verificându- se sentința atacată în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursurile declarate în cauză să fi respinse, ca nefondate, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul intimat inculpat va fi obligat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Iași și de inculpatul A.I.G. împotriva Sentinței penale nr. 31 din 2 martie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 martie 2013.
Procesat de GGC - LM