Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 196 din 19 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 3252/104/2011, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu referire la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.D.A., fără antecedente penale, la pedeapsa principală de 3 ani închisoare.
În baza art. 290 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și cu aplicarea art. 74 lit. c), alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 15.000 RON amendă penală.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. d) C. pen. s-a aplicat inculpatului P.D.A. pedeapsa principală cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicată inculpatului, pe o durată de 8 ani termen de încercare stabilit conform art. 862 C. pen. din care 3 ani pedeapsa închisorii aplicată și 5 ani interval de timp stabilit de instanță.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se va prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt;
b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
c) să comunice și justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a fi controlate mijloacele de existență.
Potrivit disp. art. 863 alin. (2) C. pen., s-a dispus ca datele prev. de lit. b), c) și d) să se comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt.
În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea în întregime a pedepsei aplicate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare sau a neîndeplinirii, cu rea credință, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege dispuse și prin prezenta hotărâre.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și cauza Sabou și Pîrcălab împotriva României, s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii respectiv aceea de asociat, administrator al unei societăți comerciale).
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.
În baza art. 14 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 998, 999 C. civ. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă SC G.S.E. SRL cu sediul în București, și obligat inculpatul P.D.A. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.I. SRL cu sediul în Slatina, județul Olt la plata către partea civilă a sumei de 770.261,33 RON din care: 237.910 RON reprezentând debit restant contravaloarea combustibilului neachitată și 532.351,33 RON penalități de întârziere.
S-a constatat că inculpatul și-a manifestat expres voința de a achita prejudiciul produs părții civile, inclusiv penalitățile de întârziere.
În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea facturilor fiscale: nr. 01726351 din 18 octombrie 2010 și nr. 01726352 din 20 octombrie 2010, emise de SC M.I. SRL Slatina având mențiunea cumpărător SC A.S.S.
În baza art. 191 alin. (1) și (3) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.I. SRL Slatina la plata sumei de 380 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat pe parcursul procesului penal stabilite astfel: 130 RON din cursul judecății - din această sumă 80 RON reprezintă onorariu apărător din oficiu avansat conform art. 189 C. proc. pen. din bugetul M.J. către Baroul Olt pentru asigurarea asistenței juridice a inculpatului până la termenul din data de 07 noiembrie 2011 (Delegația nr. 3492 din 26 septembrie 2011), iar 250 RON reprezintă cheltuieli judiciare din cursul urmăririi penale.
În baza art. 193 alin. (1) și (4) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.I. SRL Slatina și la plata către partea civilă SC G.S.E. SRL București a sumei de 4.300 RON reprezentând cheltuieli judiciare - onorariu apărător ales conform chitanței seria MAG nr. 0001342 din 12 decembrie 2011.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.D.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune calificată în convenții prin emiterea de file CEC fără acoperire care a produs consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., infracțiuni în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen.
S-a reținut, în esență că, în luna octombrie 2010, inculpatul P.D.A. în calitate de unic asociat și administrator al SC M.I. SRL Slatina a achiziționat cantitatea totală de 781095 1. motorină euro 5 în valoare de 349.910,4 RON de la partea civilă SC G.S.E. SRL București, emițând ca instrumente de plată filele CEC seria CARP 1AA0102108 și CARP 1AA0102107 având ca tras BC C - Sucursala Slatina, ambele fiind refuzate la data scadentă pentru lipsă totală de disponibil în contul emitentului.
S-a precizat că, urmare a inducerii în eroare a părții civile cu privire la posibilitățile sale reale de plată și cu privire la destinatarul final al motorinei achiziționate, respectiv SC A.S.S., inculpatul a produs un prejudiciu în valoare de 237.910,4 RON, realizând foloase materiale injuste de pe urma acestei relații comerciale.
S-a apreciat că fapta descrisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune calificată în convenții prin emiterea de file CEC fără acoperire care a produs consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen.
S-a mai reținut că tot în vederea inducerii și menținerii în eroare a părții civile cu prilejul încheierii și derulării raporturilor comerciale, inculpatul s-a prevalat de o pretinsă relație de afaceri cu SC A.S.S., falsificând și 2 facturi fiscale care atestau în mod nereal că motorina achiziționată ar fi fost vândută acestei societăți, facturi pe care le-a transmis prin fax părții civile; s-a apreciat că această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. și totodată că astfel inculpatul a încercat să obțină și alte foloase materiale ilicite prin achiziționarea altor 3 autocisterne, iar cele 2 înscrisuri falsificate constituie și mijloace frauduloase folosite pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
Până la citirea actului de sesizare, în fața instanței de fond, S.C. G.S.E. S.R.L. București conform adresei depusă la termenul din data de 07 noiembrie 2011 (prin intermediul apărătorului ales) s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 237.910 RON indicată ca reprezentând contravaloarea facturilor vânzare combustibil.
Ulterior, la termenul din data de 12 decembrie 2011 partea civilă a solicitat în scris majorarea cuantumului pretențiilor cu referire la penalitățile de întârziere; la același termen, având în vedere cererea formulată de partea civilă a fost audiat din nou inculpatul care a fost de acord să achite prejudiciul.
Pe parcursul soluționării cauzei, Tribunalul a dispus atașarea fișei din evidența Oficiului Național al Registrului Comerțului privind societatea al cărei administrator este inculpatul - SC M.I. SRL Slatina și conform Încheierii din data de 07 noiembrie 2011, în baza art. 16 și art. 24 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus introducerea în cauză a acestei societăți ca parte responsabilă civilmente.
Înainte de citirea actului de sesizare, în condițiile art. 3201 C. proc. pen., inculpatul P.D.A., asistat de apărător ales, a solicitat judecarea în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor în circumstanțiere depuse la instanță, învederând că recunoaște integral faptele pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.
Analizând materialul probator administrat în cauza, instanța de fond a reținut, în fapt, că inculpatul P.D.A., în calitate de administrator și unic asociat la SC M.I. SRL Slatina, la începutul lunii octombrie 2010 s-a deplasat la sediul S.C. G.S.E. S.R.L. București și a inițiat discuții cu reprezentantul acestei societăți privind cumpărarea motorinei. Discuțiile s-au concretizat prin încheierea contractului nr. 11/14 octombrie 2010 conform căruia societatea administrată de inculpat urma să achiziționeze produse petroliere de la S.C. G.S.E. S.R.L. București, stipulându-se că plata se va efectua cu filă CEC în ziua facturării cu scadența în 30 zile de la această dată.
La începutul negocierilor, inculpatul, pentru a crea impresia unui partener serios de afaceri s-a prevalat de raporturi comerciale cu SC A.S.S., afirmând că motorina pe care urma să o achiziționeze de la partea civilă va fi vândută ulterior acestei societăți, dar a refuzat să intermedieze raporturi comerciale directe între partea civilă și SC A. SA motivând că este mai bine ca vânzarea motorinei către aceasta din urmă să fie efectuată de el, în virtutea relațiilor comerciale anterioare.
La data de 18 octombrie 2010 inculpatul a completat un formular de comandă carburant solicitând livrarea cantității de 39.000 litri motorină, formularul fiind înaintat prin fax către partea civilă.
În zilele de 18 noiembrie 2010 și 20 noiembrie 2010 inculpatul a achiziționat de la SC G.S.E. SRL București 2 cisterne de motorină, astfel: 39.046 litri motorină Euro 5 în valoare de 174.926,08 RON și 39.059 litri motorină Euro 5 în valoare de 174.984,32 RON, fiind încheiate facturile fiscale nr. 31 din 18 octombrie 2010 și 36 din 20 noiembrie 2010 care atestă achiziționarea de către societatea administrată de inculpat a cantității totale de 78.105 litri motorină în valoare totală de 349.910,4 RON; în cuprinsul facturilor figurează ca delegat numitul D.D., iar transportul efectuat cu auto.
Conform contractului menționat, pentru plata acestor facturi inculpatul a completat integral, semnat și ștampilat filele CEC: seria CARP 1AA0102108 în valoare de 174.984,32 RON având data scadentă 30 noiembrie 2010 și CARP 1AA0102107 în valoare de 174.926,08 RON având data scadentă 01 decembrie 2010.
După aproximativ două săptămâni inculpatul a contactat reprezentantul părții civile și i-a solicitat livrarea altor 3 autocisterne cu motorină, invocând că SC A.S.S. a comandant combustibilul. Întrucât tranzacția implica o sumă mare de bani, pentru a avea siguranța plății prețului, reprezentantul părții civile C.M.V. a solicitat inculpatului dovezi privind vânzarea cantității de motorină achiziționată anterior către SC A. SA. Pentru a-și păstra imaginea de partener serios de afaceri, inculpatul a transmis tot prin fax către S.C. G.S.E. S.R.L. București copii ale facturilor fiscale nr. 01726351 din 18 octombrie 2010 și 01726352 din 20 octombrie 2010, care ar fi atestat vânzarea de către SC M.I. SRL Slatina către SC A. SA a cantității de motorină achiziționată de la partea civilă.
Cele două facturi fiscale aveau elementele esențiale acestui tip de înscris, fiind completate integral, semnate și ștampilate de inculpat în calitate de reprezentant al SC M.I. SRL, ca delegat fiind menționat aceeași persoană - D.D. și aceleași mijloace de transport, fiind de asemenea inserată și semnătură la rubrica „cumpărător" și având aplicată o ștampilă cu „SC A. SA".
Aceste două facturi au fost transmise de inculpat către partea civilă la data de 08 octombrie 2010, prin fax, același pe care inculpatul l-a utilizat și pentru a transmite și formularul de comandă a produselor petroliere.
Ambele facturi fiscale având menționat cumpărător SC A. SA au fost falsificate de inculpat, relațiile comerciale atestate nefiind reale respectiv că SC A.O SA nu a achiziționat niciodată carburant de la SC M.I. SRL și nici nu a avut relații comerciale cu această societate, semnăturile și impresiunile ștampilelor aplicate nefiind însușite.
Inculpatul a falsificat cele 2 facturi fiscale prin contrafacerea semnăturii reprezentantului SC A.S.S. și a ștampilei acestei societăți și atestând tranzacții comerciale nereale, a folosit aceste înscrisuri în vederea producerii de consecințe juridice, urmărind menținerea în eroare a părții civile cu privire la posibilitățile sale reale de plată la cumpărătorii carburantului furnizat și amânarea datei scadenței, încercând totodată să obțină astfel și livrarea altor 3 autocisterne cu carburant.
Pentru a obține amânarea plății prețului, inculpatul a completat integral semnat și ștampilat filele CEC, având aceleași valori ca și cele emise anterior, respectiv la data achiziționării motorinei de la partea civilă.
După mai multe discuții purtate cu inculpatul care a tergiversat continuu plata, la data de 06 decembrie 2010 reprezentantul părții civile a introdus la plată filele CEC emise ca instrumente de plată a combustibilului livrat - acestea fiind refuzate pentru lipsă totală de disponibil.
A rezultat că inculpatul a acționat cu intenția de a induce în eroare partea civilă cu privire la posibilitățile sale reale de plată, obținând foloase materiale injuste prin prejudicierea S.C. G.S.E. S.R.L. București și urmărind totodată achitarea unui debit către SC P.T.I. SRL Pitești (conform sentinței comerciale nr. 1509 din 13 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 3121/104/2010 rezultă că SC M.I. SRL era obligată să achite SC P.T.I. SRL Pitești în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii suma de 132.000 RON reprezentând avans motorină).
În scopurile menționate, inculpatul a achiziționat de la partea civilă cantitatea totală de 78.105 litri motorină în valoare de 349.910,4 RON, care a fost transportată cu autocisterna condusă de numitul D.D., angajat al SC P.T.I. SRL Pitești și vândută imediat de inculpat acestei societăți conform facturilor fiscale 01726340 din 18 octombrie 2010 și 01726341 din 19 octombrie 2010. Prețul vânzării a fost de 329.893,468 RON, inferior celui de achiziție cu suma de aproximativ 20.000 RON, ceea ce denotă că inculpatul nu a urmărit obținerea unui profit legitim, ci doar obținerea unor foloase materiale injuste prin prejudicierea SC G.S.E. SRL București.
Relevantă sub acest aspect este și împrejurarea că deși SC P.T.I. SRL Pitești a achitat inculpatului contravaloarea motorinei, mai puțin suma de 132.000 RON reprezentând debitul datorat de inculpat către această societate, inculpatul nu a achitat părții civile decât suma de 112.000 RON, prin girarea a două bilete la ordin emise de cumpărător și aceasta ca urmare a demersurilor efectuate de reprezentantul părții civile C.M.V.; rezultă astfel că inculpatul a folosit suma de aprox. 86.000 RON în interes personal și nu pentru achitarea contravalorii motorinei achiziționată de la partea civilă.
Reprezentantul părții civile C.M.V. a declarat că elementul determinant care a condus la livrarea carburantului către societatea administrată de inculpat a fost pretinsele relații comerciale cu SC A. SA de care acesta s-a prevalat și care i-au creat convingerea că inculpatul va avea posibilități de plată la data scadentă. A precizat totodată că având în vedere valoarea mare a carburatului achiziționat și lipsa unei cifre de afaceri corespunzătoare a societății administrate de inculpat, nu ar fi încheiat contract cu acesta dacă nu i s-ar fi specificat în mod expres că motorina va fi cumpărată de SC A. SA, acest aspect creându-i convingerea că după achitarea prețului, inculpatul își va achita obligațiile contractuale.
Concluzionând, prima instanța a constatat că inculpatul P.D.A. a indus în eroare partea civilă cu privire la posibilitățile sale reale de plată și cu privire la destinatarul final al motorinei achiziționate indicat nereal ca fiind SC A.S.S., urmărind și obținând foloase materiale injuste, prejudiciind partea civilă SC G.S.E. SRL București -prejudiciu nerecuperat 237.910,4 RON. Aceasta întrucât din contravaloarea totală (349.910,4 lei) a motorinei achiziționată de la partea civilă (78.105 litri), pentru plata cărora inculpatul a emis filele CEC având ca tras BC C - Sucursala Slatina, ambele fiind însă refuzate la data scadentă pentru lipsă totală de disponibil în contul emitentului, inculpatul a achitat pe parcursul urmăririi penale în contextul precizat, doar suma de 112.000 RON.
În circumstanțele descrise anterior și în detaliu expuse în rechizitoriu, a rezultat că tot în vederea inducerii și menținerii în eroare a părții civile cu prilejul încheierii și derulării raporturilor comerciale, inculpatul s-a prevalat de o pretinsă relație de afaceri cu SC A.S.S., falsificând și două facturi, menționând ca și cumpărător pe SC A.S.S., facturi care atestau în mod nereal că motorina achiziționată ar fi fost vândută acestei societăți, facturi pe care le-a transmis prin fax părții civile SC G.S.E. SRL București, urmărind inducerea și menținerea acesteia în eroare cu privire la solvabilitatea societății administrate (de inculpat), la destinatarul final al carburantului achiziționat și încercând astfel să obțină și alte foloase materiale ilicite prin achiziționarea altor 3 autocisterne, cele 2 înscrisuri falsificate constituind și mijloace frauduloase folosite pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
Instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor ce fac obiectul cauzei în baza declarațiilor acestuia care se coroborează cu declarațiile reprezentantului părții civile - C.M.V., contractul de vânzare-cumpărare produse petroliere nr. 11/14 octombrie 2010 încheiat între partea civilă SC G.S.E. SRL București reprezentată de administrator C.M.V. și SC M.I. SRL Slatina reprezentantă de inculpat P.D.A., în calitate de cumpărător, declarațiile martorilor B.F. și M.K.E. care au participat nemijlocit la discuțiile dintre reprezentanții celor două societăți - partea civilă și societatea administrată de inculpat, formular de comandă carburant transmis la data de 18 octombrie 2010 de inculpat pentru societatea administrată de acesta SC M.I. SRL Slatina, comanda 01 din 18 octombrie 2010 și comanda 01 din 19 octombrie 2010 privind livrarea carburantului (motorină Euro 5) de la partea civilă - 39.000 litri și 39.000 litri, facturile fiscale nr. 31 din 18 octombrie 2010 și 36 din 20 noiembrie 2010 privind achiziționarea de către societatea administrată de inculpat a cantității totale de 78.105 litri motorină în valoare totală de 349.910,4 RON, fila CEC în valoare de 174.984,32 RON având data scadentă 30 noiembrie 2010 și fila CEC în valoare de 174.926,08 RON având data scadentă 01 decembrie 2010, emise de inculpat în calitate de reprezentant al SC M.I. SRL Slatina, pe verso fiind inserată mențiunea refuz total la plată din lipsă disponibil, la data de 07 dec. 2010, filele CEC - scadentă la data de 08 decembrie 2010 și scadentă la data de 07 decembrie 2010, având aceleași valori ca și cele emise anterior, respectiv la data achiziționării motorinei de la partea civilă, Adresa nr. 218 din 09 martie 2011 emisă de SC P.T.I. SRL Pitești, facturile fiscale nr. 01726340 din 18 octombrie 2010 și 01726341 din 19 octombrie 2010 privind vânzarea carburantului achiziționat de inculpat de la partea civilă către SC P.T.I. SRL Pitești, adresa nr. 2238 din 23 decembrie 2010 emisă de BC C SA și fișa specimenelor de semnături, fotocopie facturi fiscale nr. 01726351 din 18 octombrie 2010 și 01726352 din 20 octombrie 2010 privind vânzarea de către SC M.I. SRL Slatina către SC A.S.S., Adresa nr. 844 din 28 februarie 2011 emisă de SC A.S.S. din care rezultă că aspectele consemnate în cele două facturi sunt nereale întrucât între SC A. și SC M.I. SRL nu au existat relații comerciale și nu a fost achiziționat carburant așa cum s-a menționat în cele două facturi, înscrisuri bancare, extras de pe site-ul Tribunalului Olt - fișa dosarului 3121/104/2010 - sentința comercială nr. 1059 din 13 octombrie 2010 conform căreia SC M.I. SRL a fost obligată să achite SC P.T.I. SRL Pitești suma de 132.000 RON reprezentând avans motorină în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Instanța de fond a apreciat ca, în drept, faptele comise de inculpatul P.D.A., în calitate de administrator și unic asociat la SC M.I. SRL Slatina întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune calificată în convenții prin emiterea de file CEC fără acoperire care a produs consecințe deosebit de grave prev de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., infracțiuni săvârșite în concurs real prev. de art. 331 lit. a) C. pen.
La individualizarea pedepselor de către instanța de fond au fost avute în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege (reduse cu o treime atât minimul cât și maximul prin aplicarea dispoz. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.) și toate celelalte circumstanțe care particularizează faptele comise și persoana inculpatului, respectiv criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. „dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în legea specială, persoana făptuitorului, gradul de pericol social al faptelor săvârșite și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
Astfel s-a ținut seama de circumstanțele concrete în care a acționat inculpatul - așa cum au fost prezentate, natura infracțiunilor, valorile sociale ocrotite prin incriminarea unor asemenea fapte, gradul de pericol social al faptelor săvârșite dar și persoana inculpatului - starea, împrejurarea că potrivit fișei de cazier judiciar nu este cunoscut cu antecedente penale.
Totodată având în vedere conduita procesuală a inculpatului, atitudinea după săvârșirea infracțiunilor-prezentarea în fața organelor judiciare, recunoașterea faptele comise și regretul manifestat, încercarea de a înlătura consecințele infracțiunilor - pe parcursul urmăririi penale achitând părții civile suma de 112.000 RON prin girarea a două bilete la ordin (achitarea parțială a prejudiciului de către inculpat în acest mod fiind confirmată de reprezentantul părții civile în declarațiile date pe parcursul urmăririi penale), iar în fața instanței, inculpatul și-a manifestat expres acordul de achitare integrală a prejudiciului produs părții civile ca urmare a faptelor comise ca administrator al societății comerciale, s-au reținut în favoarea acestuia circumstanțe atenuante judiciare prev de art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei principale s-a apreciat de către prima instanța că în cauză sunt realizate cerințele art. 861 C. pen., scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea pedepsei închisorii în detenție.
În ceea ce privește latura civilă a procesului penal s-a constatat că pe parcursul urmăririi penale reprezentantul S.C. G.S.E. S.R.L. București a precizat în declarațiile date că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 237.874 RON, iar după sesizarea instanței, anterior citirii actului de sesizare, SC G.S.E. SRL București, cu adresa depusă la termenul din data de 07 noiembrie 2011 (prin intermediul apărătorului ales) s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 237.910 RON indicată ca fiind contravaloarea facturilor vânzare combustibil.
Ulterior, la termenul din data de 12 decembrie 2011 partea civilă a solicitat în scris majorarea cuantumului pretențiilor de la suma de 237.874 RON menționată de reprezentant pe parcursul urmăririi penale la suma de 532.351,33 RON reprezentând penalitățile aferente sumei neachitate de către SC M.I. SRL calculate pentru perioada 18 noiembrie 2010 - 09 decembrie 2011 cerere motivată prin raportare la art. 3 pct. 3 din contractul de vânzare-cumpărare produse petroliere nr. 11 din 14 octombrie 2010, penalități calculate astfel:
1. Factura fiscală nr. 31 din data de 18 octombrie 2010 cu termen scadent la data de 18 noiembrie 2010, în valoare de 174.926 RON:
- 30 decembrie 2010 - prima plată de 60.000 RON;
- 18 noiembrie 2010 - 30 decembrie 2010 - 41 zile
- 174.926 RON x 41 zile x 0,5 %/zi - 35.859,846 RON (penalități)
- rest contravaloare factura - 114.926 RON.
- 27 ianuarie 2011 -plata sumei de 52.000 RON.
- 114.926 RON x 68 zile x 0,5% pe zi - 39.074,867 RON (penalități).
- rest contravaloare factura fiscală nr. 31: 62.926 RON.
- 62.926 RON x 386 zile x 0,5% pe zi - 121.447,33 RON (penalități).
- perioada 18 noiembrie 2010 - 09 decembrie 2011
2. Factura fiscală nr. 36 din 20 octombrie 2010 cu termen scadent la 20 noiembrie 2010, în valoare de 174.926 RON.
- 174.926 RON x 384 zile x 0,5% pe zi - 335.969,280 RON penalități 20 noiembrie 2010 - 09 decembrie 2011.
Total penalități menționat: 532.351,33 RON.
În raport de situația de fapt reținută prin prisma tuturor probelor administrate și disp. art. 998, 999 C. civ. conform cărora orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, instanța apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru antrenarea răspunderii civile a inculpatului în raport de faptele pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată și condamnarea potrivit considerentelor expuse anterior.
Cum acțiunea civilă chiar promovată în procesul penal rămâne supusă regulilor civile, având în vedere și principiul disponibilității aplicabil în materie civilă și declarațiile exprese ale inculpatului-manifestarea de voință a acestuia, precum și disp. art. 161 alin. (2) și (3) C. proc. pen. conform cărora inculpatul poate recunoaște, în tot sau în parte, pretențiile părții civile, caz în care instanța obligă la despăgubiri în măsura recunoașterii, în temeiul art. 14, art. 161, art. 346 alin. (1) C. proc. pen. și art. 998 - 999 C. civ. coroborat cu art. 246 și art. 721 C. prob. civ., instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă SC G.S.E. SRL București și a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.I. SRL Slatina la plata către partea civilă a sumei de 770.261,33 RON din care: 237.910 RON reprezentând debit restant - contravaloarea combustibilului achiziționat de inculpat de la partea civilă conform celor două facturi și neachitată până în prezent și 532.351,33 RON penalități de întârziere.
S-a constatat că inculpatul și-a manifestat expres voința de a achita prejudiciul produs părții civile, inclusiv penalitățile de întârziere.
În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea, în totalitate, a facturilor fiscale în raport de care s-a reținut infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată art. 290 alin. (1) C. pen.: nr. 01726351 din 18 octombrie 2010 și seria OTWOP nr. 01726352 din 20 octombrie 2010, ambele emise de inculpat în calitate de administrator al SC M.I. SRL Slatina, facturi având mențiunea cumpărător SC A.S.S., atașate în fotocopie.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel inculpatul P.D.A. și partea civilă SC G.S.E. SRL.
În motivarea apelului formulat, inculpatul a arătat ca pedepsele aplicate de către instanța de fond sunt prea aspre, având în vedere faptul ca au fost reținute în favoarea sa circumstanțe atenuante.
Un alt motiv de apel invocat de inculpat a fost acela al stabilirii de către instanța de fond a unui interval de timp disproporționat de mare ca termen de încercare al suspendării executării pedepsei.
În ceea ce privește latura civilă inculpatul a învederat faptul că trebuia obligat la penalități de întârziere numai de la data la care partea civilă a solicitat aceasta.
În motivarea apelului formulat de partea civilă aceasta a criticat modalitatea de individualizare a pedepsei de către instanța de fond având în vedere gravitatea infracțiunilor săvârșite de inculpat și consecințele acestora.
S-a arăta că, în mod nejustificat au fost coborâte pedepsele aplicate inculpatului sub minimul special prevăzut de lege, urmare a reținerii de circumstanțe atenuante.
În acest sens s-a motivat faptul că inculpatul a încercat să inducă în eroare organele de urmărire penală și nu a achitat de bună voie prejudiciul.
S-a mai arătat că ar fi trebuit reținute în sarcina inculpatului circumstanțele agravante prev. de art 75 alin. (1) lit. d) întrucât acesta, prin modul în care a comis infracțiunile ce fac obiectul cauzei a dat dovadă de motive josnice.
Prin Decizia penală nr. 308 din 18 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova s-au admis apelurile declarate de inculpat și partea civilă împotriva Sentinței penale nr. 196 din 19 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 3252/104/2011
S-a desființat în parte sentința, sub aspectul laturii penale,
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de trei ani închisoare aplicată inculpatului, în pedepsele componente, repuse în individualitatea lor, înlăturând aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. d) C. pen.
În baza art 334 C. proc. pen.
S-a schimbat încadrarea juridică privind infracțiunea de înșelăciune reținută în sarcina inculpatului din infracțiunile prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., în infracțiunile prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplic art 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art 41 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.D.A., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. d) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicata inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art 41 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., cu pedeapsa de 15.000 RON amendă penală aplicată inițial inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și cu aplicarea art. 74 lit. c), alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicată inculpatului, pe o durată de 5 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit conform art. 862 C. pen.
S-a dispus ca în baza art. 863 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt;
b) va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
c) va comunica și justifica schimbarea locului de muncă;
d) va comunica informații de natură a fi controlate mijloacele de existență.
Potrivit disp. art. 863 alin. (2) C. pen. datele prev. de lit. b), c) și d) se vor comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt.
În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen. atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a constatat că apelurile sunt fondate, pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
S-a arătat că instanța de fond a reținut o corectă situație de fapt, în concordanță cu probele administrate în faza de urmărire penală și însușite de inculpat în condițiile prev. de art. 3201 C. proc. pen., situație de fapt prezentată pe larg în considerentele hotărârii atacate.
Însă, Curtea, văzând disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen. și criticile formulate de partea civilă și oral, în ședința de judecată a apelului, de către procuror, a apreciat că în mod greșit prima instanță a încadrat infracțiunea de înșelăciune reținută în sarcina inculpatului în disp. art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., fără a reține la această încadrare juridică și disp. art. 41 alin. (2) C. pen.
Astfel, potrivit art. 41 alin. (2) C. pen., "infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni".
Între elementele ce pot fi avute în vedere la decelarea unicității de rezoluție, trebuie subliniate: intervalele de timp relativ scurte dintre actele comise, vizarea prin actele respective de bunuri sau valori de același fel, identitatea de procedee folosite, condițiile sau împrejurările asemănătoare pentru săvârșirea faptelor și, mai ales, unicitatea scopului urmărit.
Atât timp cât prin săvârșirea repetată a oricăreia dintre faptele la care se referă art. 215 alin. (5) C. pen. se încalcă de mai multe ori aceeași dispoziție a legii, ca urmare a unei singure hotărâri infracționale luate de autor, dusă la îndeplinire într-un interval de timp scurt, se impune ca toate aceste acte, care prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni, să fie încadrate într-o infracțiune continuată, de înșelăciune.
S-a reținut din analiza materialului probator administrat în cauză, că inculpatul P.D.A., în realizarea aceleiași rezoluții, prin acțiuni diferite a indus și menținut în eroare partea civilă cu prilejul încheierii și derulării raporturilor comerciale.
Inculpatul a indus mai întâi în eroare partea civilă cu privire la posibilitățile sale reale de plată și cu privire la destinatarul final al motorinei achiziționate (indicat nereal ca fiind SC A.S.S.) reușind astfel sa determine partea civilă la încheierea Contractului nr. 11 din 14 octombrie 2010 conform căruia societatea administrată de inculpat urma să achiziționeze produse petroliere de la SC G.S.E. SRL București, stipulându-se că plata se va efectua cu filă CEC în ziua facturării cu scadența în 30 zile de la această dată.
În zilele de 18 noiembrie 2010 și 20 noiembrie 2010 inculpatul a achiziționat de la SC G.S.E. SRL București 2 cisterne de motorină, fiind încheiate facturile fiscale nr. 31 din 18 octombrie 2010 și 36 din 20 noiembrie 2010 pentru plata cărora inculpatul a completat integral, semnat și ștampilat filele CEC având ca tras BC C - Sucursala Slatina, ambele refuzate la data scadentă pentru lipsă totală de disponibil în contul emitentului.
După aproximativ două săptămâni inculpatul a contactat reprezentantul părții civile și i-a solicitat livrarea altor 3 autocisterne cu motorină, invocând că SC A.S.S. a comandant combustibilul.
Tot în vederea inducerii și menținerii în eroare a părții civile cu prilejul derulării raporturilor comerciale, inculpatul s-a prevalat de o pretinsă relație de afaceri cu SC A.S.S., falsificând și două facturi fiscale (nr. 01726351 din 18 octombrie 2010 și 01726352 din 20 octombrie 2010), în cuprinsul cărora a menționat ca și cumpărător pe SC A.S.S. Facturile atestau în mod nereal că motorina achiziționată ar fi fost vândută acestei societăți și au fost trimise de inculpat prin fax părții civile SC G.S.E. SRL București, urmărind inducerea și menținerea acesteia în eroare cu privire la solvabilitatea societății pe care o administra, la destinatarul final al carburantului achiziționat și încercând astfel să obțină și alte foloase materiale ilicite prin achiziționarea altor 3 autocisterne.
S-a arătat că întrucât inculpatul P.D.A. a indus și menținut în eroare partea civilă cu prilejul încheierii și derulării raporturilor comerciale derulate cu aceasta, prin mai multe acțiuni întreprinse la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiași rezoluții, activitatea sa trebuie încadrată într-o infracțiune de înșelăciune în formă continuată.
În consecință, critica referitoare la incompleta încadrare juridică a infracțiunii de înșelăciune săvârșită de inculpat este întemeiată, urmând ca, în conformitate cu prevederile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. coroborat cu art. 371 alin. (2) C. proc. pen., să fie desființată în parte sentința, sub aspectul laturii penale, și să se procedeze, conform art. 334 C. proc. pen., la schimbarea încadrării juridice pentru infracțiunea de înșelăciune reținută în sarcina inculpatului din infr. prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., în infr. prev. de art 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu consecința agravării răspunderii penale a inculpatului pentru săvârșirea acestei fapte, știut fiind că, potrivit art. 42 C. pen., infracțiunea continuată este o stare de agravare a pedepsei.
Curtea de apel a apreciat drept întemeiată și critica formulată de inculpat privind greșita stabilire de către instanța de fond a termenului de încercare a suspendării executării pedepsei principale aplicată acestuia, termen fixat de instanța de fond la 8 ani.
Prin stabilirea termenului concret de încercare instanța realizează individualizarea măsurii suspendării executării sub supraveghere.
Or, stabilirea de către instanța de fond a unui termen de încercare de 8 ani pentru pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită în urma reținerii disp. art. 3201 C. proc. pen. și art. 74 lit. c), alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. este vădit disproporționată.
Curtea a apreciat drept neîntemeiate criticile formulate de partea civilă referitoare la aplicarea circumstanțelor personale prev. de art. 74 lit. c) C. pen. în favoarea inculpatului și nereținerea de către instanța de fond a circumstanțelor agravante prev. de art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen., privind săvârșirea infracțiunii din motive josnice.
Curtea a făcut referire la criteriile arătate în art. 72 C. pen., în raport cu care se stabilesc pedepsele, criterii care, în cadrul operațiunii concrete de individualizare, au o importanță egală, se iau în vedere împreună, iar nesocotirea unuia ori supraestimarea altuia antrenează netemeinicia și, implicit, nelegalitatea soluției.
Astfel, pe lângă reținerea circumstanțelor concrete în care a acționat inculpatul, natura infracțiunilor, valorile sociale ocrotite prin incriminarea unor asemenea fapte, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, trebuie luate în considerare și circumstanțele legate de persoana inculpatului - starea sănătății, împrejurarea că nu este cunoscut cu antecedente penale, atitudinea acestuia după săvârșirea infracțiunilor, prezentarea în fața organelor judiciare, recunoașterea faptele comise și regretul manifestat, încercarea de a înlătura consecințele infracțiunilor și manifestarea expresa a acordului de achitare integrală a prejudiciului produs părții civile ca urmare a faptelor comise ca administrator al societății comerciale.
Toate acestea permit reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante judiciare prev de art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen. și constatarea îndeplinirii condițiilor prev. de art. 861 C. pen., scopul pedepsei putând fi atins chiar fără executarea pedepsei închisorii în detenție.
Curtea a apreciat ca neîntemeiată critica formulata de partea civilă referitoare la greșita omisiune a primei instanțe de a face aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 75 lit. d) C. pen., prin reținerea în sarcina inculpatului a acestei circumstanțe agravante legale, respectiv săvârșirea faptelor din motive josnice.
Astfel, săvârșirea faptei din motive josnice, constituie circumstanță agravantă legală, potrivit art. 75 lit. d) C. pen.
Sunt considerate motive josnice acele porniri interioare ale persoanei, care sunt contrare moralei, cum ar fi: răzbunarea, gelozia ș.a.
Însă, în cauză, nu sunt probe suficiente care să permită concluzia incidenței acestor dispoziții legale, respectiv să se rețină împrejurarea că inculpatul a săvârșit faptele din răzbunare, gelozie sau din alte motive din motive josnice.
Curtea nu a reținut critica formulata de inculpat cu privire inoportunitatea aplicării pedepsei accesorii prev de art 64 alin. (1) lit. c) C. pen., care l-ar pune pe inculpat în imposibilitatea de a-și administra firma și pe cale de consecința în imposibilitatea de a realiza venituri care sa-i permită asigurarea existentei și acoperirea prejudiciului cauzat părții civile.
Interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen. ca pedeapsa accesorie nu poate fi făcuta automat, prin efectul legii. La aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 C. pen. trebuie avută în vedere natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei, persoana infractorului, valorile sociale lezate prin activitatea infracțională, potrivit cerințelor art. 71 alin. (3) C. proc. pen., astfel încât să se justifice concluzia potrivit căreia fapta săvârșită să-i facă incompatibili cu exercitarea acestor drepturi.
Având în vedere criteriile menționate mai sus, Curtea a constatat ca infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, respectiv înșelăciune în formă continuată, cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în concurs cu infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., este de natură a conduce la concluzia că se impune a fi interzis inculpatului dreptul de a ocupa sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii respectiv aceea de asociat, administrator al unei societăți comerciale. S-a arătat că neîntemeiată este și critica formulată de inculpat cu privire la greșita soluționare a laturii civile de către instanța de fond prin neobligarea sa la penalități de întârziere doar de la data la care partea civilă a solicitat aceasta.
Curtea a constatat că la termenul din data de 12 decembrie 2011 partea civilă a solicitat în scris majorarea cuantumului pretențiilor de la suma de 237.874 RON menționată de reprezentant pe parcursul urmăririi penale la suma de 532.351,33 RON reprezentând penalitățile aferente sumei neachitate de către SC M.I. SRL calculate pentru perioada 18 noiembrie 2010 - 09 decembrie 2011 cerere motivată prin raportare la art. 3 pct. 3 din contractul de vânzare-cumpărare produse petroliere nr. 11 din 14 octombrie 2010
La același termen, având în vedere cererea formulată de partea civilă a fost audiat din nou inculpatul care și-a manifestat expres voința de a achita prejudiciul produs părții civile, inclusiv penalitățile de întârziere.
Cum acțiunea civilă promovată în procesul penal este supusă principiului disponibilității, critica formulata de inculpat în apel privind greșita soluționare a laturii civile de către instanța de fond, prin neobligarea sa la penalități de întârziere doar de la data la care partea civilă a solicitat aceasta, este neîntemeiată, în condițiile în care, la termenul din data de 12 decembrie 2011 a fost de acord sa plătească despăgubiri pârtii civile astfel cum acestea au fost acestea majorate la termenul menționat.
Împotriva hotărârii instanței de apel au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și partea civilă SC G.S.E. SRL.
Ministerul Public a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 86 C. proc. pen., arătând că în cazul concursului de infracțiuni, suspendarea condiționată a pedepsei sub supraveghere nu poate fi aplicată, dacă pedeapsa rezultantă este pedeapsa mai mare de 3 ani închisoare.
Reprezentantul părții civile a criticat hotărârea instanței de apel cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului, arătând că în cauză s-a făcut o greșită aplicare a legii prin reținerea circumstanțelor atenuante și ignorarea circumstanțelor agravante, nu s-a avut în vedere gravitatea deosebită a infracțiunii și s-a aplicat o pedeapsă nelegală și netemeinică prin aplicarea art. 86 C. pen.
Recurentul inculpat a criticat hotărârea instanței de apel cu privire la pedeapsa aplicată pe care o consideră prea mare față de împrejurările în care s-au comis faptele și circumstanțele sale personale.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de parchet și partea civilă sunt fondate pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 86 alin. (2) C. pen., suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi acordată și în cazul concursului de infracțiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoare de cel mult 3 ani și sunt întrunite condițiile prevăzute în alin. (1) lit. b) și c), respectiv dacă infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an și dacă, ținând seama de persoana condamnatului și de comportamentul său după comiterea faptei, se apreciază că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și nu va mai săvârși infracțiuni.
În prezenta cauză, instanța de apel a schimbat încadrarea juridică privind infracțiunea de înșelăciune reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a condamnat pe inculpatul P.D.A. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. d) C. pen. a contopit pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicata inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., cu pedeapsa de 15.000 RON amendă penală aplicata inițial inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și cu aplicarea art. 74 lit. c), alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 86 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicată inculpatului pe o durată de 5 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit conform art. 86 C. pen. Dispunând suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, rezultată în urma contopirii acestei pedepse, cu pedeapsa de 15.000 RON amendă, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., soluția instanței de apel apare ca fiind nelegală față de dispozițiile art. 86 alin. (2) C. pen.
Având în vedere pericolul social deosebit și modalitatea concretă în care inculpatul, în calitate de administrator al unei societăți comerciale, a săvârșit infracțiunile deduse judecății, respectiv înșelăciune în forma continuată, cu consecințe deosebit de grave, în concurs cu infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătura privata prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., se impune a fi interzis inculpatului dreptul de a ocupa sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, așa încât, Înalta Curte constată că instanța de apel în mod greșit a făcut aplicarea art. 74 alin. (5) C. pen.
Prin urmare, criticile formulate de Ministerul Public și partea civilă SC G.S.E. SRL cu privire la nelegalitatea și netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului, sunt fondate.
În ce privește recursul declarat de inculpat, acesta este nefondat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și fals în înscrisuri sub semnătură privată, constând în aceea că a indus și a menținut în eroare partea civilă cu prilejul încheierii și derulării raporturilor comerciale, prevalându-se de o pretinsă relație de afaceri cu SC A.S.S. Totodată a falsificat și două facturi fiscale (nr. 01726351 din 18 octombrie 2010 și 01726352 din 20 octombrie 2010), menționând la cumpărător pe SC A.S.S., facturi care atestau în mod nereal că motorina achiziționată ar fi fost vândută acestei societăți. Facturile au fost transmise prin fax părții civile SC G.S.E. SRL București, urmărind astfel, inducerea și menținerea acesteia în eroare cu privire la solvabilitatea societății administrate de inculpat și încercând astfel să obțină și alte foloase materiale ilicite prin achiziționarea altor 3 autocisterne, cele 2 înscrisuri falsificate constituind și mijloace frauduloase folosite pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
Situația de fapt a fost corect reținută de instanța de apel, inculpatul recunoscând săvârșirea faptelor și beneficiind de prevederile art. 3201 C. proc. pen. Totodată, inculpatul s-a angajat să achite prejudiciului cauzat părții civile, atitudine care a fost avută în vedere de instanță la acordarea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen.
În ce privește pedeapsa aplicată, Înalta Curte constată că aceasta este just individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se seama de dispozițiile generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă, de gradul de pericol social al infracțiunii, de persoana infractorului și de împrejurările în care s-a comis fapta.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 52 C. pen., s-a avut în vedere că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea de noi infracțiuni, iar prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
Din probele dosarului rezultă că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și a recunoscut săvârșirea faptelor, având o atitudine procesuală corectă, dar având în vedere gravitatea deosebită a infracțiunilor, consecințele acestora și împrejurările concrete în care au fost săvârșite, demonstrează o periculozitate sporită a inculpatului, astfel că pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, cu executare, răspunde cerințelor legale, fiind o replică socială adecvată pericolului social concret al faptei și făptuitorului și singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și preventiv ale acesteia.
Față de cele menționat, Înalta Curte constată că recursurile declarate de Ministerul Public și partea civilă SC G.S.E. SRL sunt fondate, urmând ca în baza art. 3859 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. să fie admise, se va casa în parte decizia atacată și rejudecând, se va înlătura aplicarea art. 86 - 864 C. pen. și a art. 71 alin. (5) C. pen. privind pe inculpatul P.D.A.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
În baza art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.D.A. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de partea civilă SC G.S.E. SRL împotriva Deciziei penale nr. 308 din 18 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
Casează în parte decizia atacată și rejudecând:
Înlătură aplicarea art. 86 - 864 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. privind pe inculpatul P.D.A.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.D.A. împotriva aceleiași decizii.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 martie 2013.
Procesat de GGC - LM