Deliberând asupra recursurilor penale de față,
În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 94/P din 13 aprilie 2011, Tribunalul Bihor a respins cererea inculpatului S.I. privind schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în rechizitoriu în sarcina acestuia din infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., în infracțiunea de emitere de cecuri fără a avea la tras disponibil suficient, sau de a dispus altfel, în total sau în parte, de disponibilul avut după ce a tras cecul și mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, prev de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în rechizitoriu în sarcina inculpatului S.I. din infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., în: o infracțiune de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., privind fapta de la punctul 1 din rechizitoriu; o infracțiune de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în forma continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen., privind fapta de la punctul 2 din rechizitoriu; o infracțiune de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., privind fapta de la punctul 3 din rechizitoriu; o infracțiune de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., privind fapta de la punctul 4 din rechizitoriu, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen.
În baza art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., privind fapta de la punctul 1 din rechizitoriu referitoare la prejudiciul cauzat părții civile SC A.E. SRL Mădăraș, a condamnat pe inculpatul S.I. la o pedeapsă de 10 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de infracțiune de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.
În baza art. 65 alin. (2), raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) și art. 66 C. pen., a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen., privind fapta de la punctul 2 din rechizitoriu referitoare la prejudiciul cauzat părții civile SC A.T.L. SRL Nojorid, a condamnat pe inculpatul S.I. la o pedeapsă de 10 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de infracțiune de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în forma continuată.
În baza art. 65 alin. (2), raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) și art. 66 C. pen., a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., privind fapta de la punctul 3 din rechizitoriu referitoare la prejudiciul cauzat părții civile SC T. SRL Inand, a condamnat pe inculpatul S.I. la o pedeapsă de 7 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. și 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., la care a aplicat un spor de 2 ani închisoare, pedeapsa rezultantă ce urmează a fi executată cu privare de libertate este de 12 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.
În baza art. 65 alin. (2), raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) și art. 66 C. pen., a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 88 C. pen. a dedus reținerea de 24 ore din 06 iunie 2006.
În baza art. 350 C. proc. pen. alin. (1) teza a II-a C. proc. pen., raportat la art. 140 alin. (3) C. proc. pen., ținând seama de dispozițiile Deciziei nr. 76/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - recurs în interesul legii, a constatat încetată de drept, la data sesizării instanței, măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi țara, dispusă în cursul urmăririi penale prin ordonanța nr. 530/P/2005 din 06 iunie 2006.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. b) C. proc. pen., privind fapta de la punctul 4 din rechizitoriu referitoare la prejudiciul cauzat părții civile SC M.T. SRL Salonta, a achitat pe inculpatul S.I. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.
A constatat că partea responsabilă civilmente SC H. SRL Râmnicu Vâlcea a fost radiată ca urmare a închiderii procedurii insolvenței prin dispoziția Sentinței comerciale nr. 434 din 14 mai 2007 a Tribunalului Vâlcea, definitivă prin nerecurare și că lichidatorul a fost descărcat de orice obligații și responsabilități.
În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 și următoarele C. civ. a obligat inculpatul la plata pretențiilor civile, după cum urmează:
- 250.710,25 RON, cu dobânzi legale cu începere de la 02 noiembrie 2005 până la achitarea sumei, în favoarea părții civile SC A.E. SRL Mădăraș, reprezentând despăgubiri civile.
- 302.333,05 RON, cu dobânzi legale până la achitarea sumei, în favoarea părții civile SC A.T.L. SRL Nojorid, reprezentând despăgubiri civile.
- 122.910 RON, cu dobânzi legale până la achitarea sumei, în favoarea părții civile SC T. SRL Inand, reprezentând despăgubiri civile.
În baza art. 346 alin. ultim C. proc. pen., a lăsat nesoluționată acțiunea civilă la constituirea formulată de partea civilă SC M.T. SRL Salonta.
În baza art. 118 C. pen. a dispus confiscarea specială a filei CEC "X" emisă pe seama părții civile SC A.E. SRL Mădăraș și păstrarea acesteia la dosarul cauzei, constituind titlu executoriu.
În baza art. 118 C. pen. a dispus confiscarea specială a filei CEC "Y" emisă pe seama părții civile SC T. SRL Inand.
în baza art. 14 alin. (3) lit. a) și 445 C. proc. pen. a dispus anularea acesteia ca fiind falsă.
A constatat că filele CEC "Z" și "W", emise pe seama părții civile SC A.T.L. SRL Nojorid nu există în original la dosarul cauzei.
În baza art. 14 alin. (3) lit. a) și 445 C. proc. pen. a dispus anularea acestora ca fiind false.
În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 1.000 RON în favoarea părții civile SC A.E. SRL Mădăraș, reprezentând onorariu avocat.
În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 500 RON în favoarea părții civile SC T. SRL Inand, reprezentând onorariu avocat.
În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 500 RON în favoarea părții civile SC A.T.L. SRL Nojorid, reprezentând onorariu avocat.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 3.000 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 a dispus înregistrarea în Registrul Comerțului a prezentei hotărâri.
În baza art. 189 C. proc. pen., raportat la art. 6811 din Legea nr. 51/1995 republicată, cu referire la art. 5 din Protocolul nr. 113928/2008, a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției a onorariului apărătorului din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, instanța, analizând probatoriul, a reținut că la data de 08 august 2005 inculpatul - în calitate de administrator al părții responsabile civilmente SC H. SRL Râmnicu Vâlcea - a încheiat un contract pentru cumpărarea unei cantități de cereale cu partea civilă SC A.E. SRL Mădăraș, pentru plata căreia a emis fila CEC "X" „în alb", purtând semnătura și ștampila emitentului. La înmânarea instrumentului de plată s-a stabilit și scadența pentru introducerea la plată a filei CEC, inculpatul încredințând partea civilă de existența disponibilului. La data de 03 octombrie 2005 cecul a fost completat de posesorul acestuia - reprezentantul părții civile - și introdus la plată cu suma convenită de 296.710,25 RON. Cecul a fost refuzat la plată pentru motivul lipsei disponibilului. Partea civilă a recuperat ulterior suma de 46.000 RON, prejudiciul cu care s-a constituit parte civilă în cauză fiind de 250.710,25 RON, cu dobânzi legale cu începere de la 02 noiembrie 2005 până la achitarea sumei.
Inculpatul a săvârșit infracțiunea de înșelăciune prin folosirea cecului în perioada în care partea responsabilă civilmente avea dreptul să îl emită.
În lunile iulie - august 2005 inculpatul - în calitate de administrator al părții responsabile civilmente SC H. SRL Râmnicu Vâlcea - a cumpărat o cantitate de cereale de la partea civilă SC A.T.L. SRL Nojorid, pentru plata căreia a emis filele cec "Z" și "W" „în alb", purtând semnătura și ștampila emitentului. La înmânarea instrumentelor de plată s-a stabilit și scadența pentru introducerea la plată a filelor cec, inculpatul încredințând partea civilă de existența disponibilului. La scadență cecurile au fost completate de posesorul acestora - reprezentantul părții civile - și introduse la plată cu sumele convenite de 183.879,99 RON, respectiv 118.453,06 RON. Cecurile au fost refuzate la plată pentru motivul lipsei disponibilului. Partea civilă nu a recuperat prejudiciul, suma cu care s-a constituit parte civilă în cauză fiind de 302.333,05 RON, cu dobânzi legale până la achitarea sumei.
Inculpatul a săvârșit infracțiunea de înșelăciune prin folosirea cecurilor în perioada în care partea responsabilă civilmente nu avea dreptul să le emită, respectiv după intrarea în interdicție bancară.
În luna august 2005 inculpatul - în calitate de administrator al părții responsabile civilmente SC H. SRL Râmnicu Vâlcea - a cumpărat o cantitate de cereale de la partea civilă SC T. SRL Inand, pentru plata căreia a emis fila CEC "Y" „în alb", purtând semnătura și ștampila emitentului. La înmânarea instrumentului de plată s-a stabilit și scadența pentru introducerea la plată a filei CEC - la 30 zile de la emitere, inculpatul încredințând partea civilă de existența disponibilului. La scadență CEC-ul a fost completat de posesorul acestuia - reprezentantul părții civile - și introdus la plată cu suma convenită de 122.909,25 RON. Cecul a fost refuzat la plată pentru motivul lipsei disponibilului. Partea civilă nu a recuperat prejudiciul, suma cu care s-a constituit parte civilă în cauză fiind de 122.910 RON, cu dobânzi legale până la achitarea sumei.
Inculpatul a săvârșit infracțiunea de înșelăciune prin folosirea CEC-urilor în perioada în care partea responsabilă civilmente nu avea dreptul să le emită, respectiv după intrarea în interdicție bancară.
În perioada 14 - 19 decembrie 2005 inculpatul - în calitate de administrator al părții responsabile civilmente SC H. SRL Râmnicu Vâlcea - a cumpărat o cantitate de cereale de la partea civilă SC M.T. SRL Salonta. Marfa a comandat-o prin fax, promițând telefonic reprezentantului părții civile că va emite file CEC pentru achitarea contravalorii, obligație contractuală pe care inculpatul nu și-a mai respectat-o. Partea civilă nu a recuperat contravaloarea mărfii vândute, suma cu care s-a constituit parte civilă în cauză fiind de 62.732,04 RON.
Din declarațiile reprezentanților părților civile (S.V., B.C., D.M., T.A., M.N.; T.A., D.M., D.G. a rezultat că inculpatul nu i-a informat despre lipsa disponibilului, a semnat și ștampilat filele CEC predate, a confirmat înțelegerile privind scadențele, obligația de plată fiind justificată date fiind convențiile încheiate și marfa livrată.
Cu privire la fapta săvârșită în dauna părții civile SC M.T. SRL Salonta, reprezentantul acesteia, M.I. a confirmat existența unui raport comercial între partea civilă și partea responsabilă civilmente, faptul că a fost comandată marfa și că aceasta nu i-a mai fost plătită, cât și că nu au fost emise file CEC în ce-l privește. A arătat că inculpatul, după ce s-a obligat la plata cu CEC a mărfii livrate, nu și-a mai respectat obligația convențională și nu a mai plătit-o.
Audiat fiind, inculpatul manifestând doza de subiectivism firească, a descris modul de operare și faptele săvârșite, recunoscând că a emis file CEC semnate și ștampilate și că a convenit cu părțile civile sub aspectul modalității de plată a bunurilor achiziționate, cu clauza precisă ca, în cazul neplății la scadență, reprezentanții acestora să completeze filele CEC cu sumele datorate și să le introducă la plată. A mai declarat că, întotdeauna când a emis filele CEC a existat provizia necesară, că a emis file CEC în alb deoarece urma să plătească marfa cu ordine de plată, că a predat filele CEC ca o garantare a plății, că posesorii CEC-urilor au înscris în filele CEC sume mai decât cele datorate și a achitat parțial sumele datorate precum și faptul că a urmărit să plătească pe măsura revânzării mărfii. Totodată, a arătat că a luat cunoștință deîndată cu privire la interdicția bancară instituită pe seama societății administrate de acesta.
Referitor la încadrarea juridică dată faptelor, instanța de fond a reținut că din probele administrate rezultă că inculpatul a săvârșit mai multe infracțiuni, a acționat cu scopul de a obține un folos material injust, apreciind că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea reținută în rechizitoriu - art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) și 34 C. pen. - în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. pentru CEC-urile emise fără acoperire după intrarea în interdicție de plată și în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (4) C. pen. pentru CEC-urile emise în perioada în care partea responsabilă civilmente avea dreptul să le emită, cu reținerea alin. (5) unde se impune în funcție de fiecare faptă probată în sarcina acestuia.
În ceea ce privește solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 215 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 84 alin. (1) din Legea nr. 59/1934, motivat de faptul că beneficiarii CEC-urilor au avut cunoștință de lipsa proviziei, a reținut că extrasele de cont evidențiază starea financiară a părții responsabile civilmente în acea perioada. Inculpatul avea specimen de semnătură în perioadă de părțile civile l-au notificat pe inculpat cu privire la iminenta introducere a filelor CEC la plată, acesta neîncercând să le împiedice, menținându-le în eroare privind solvabilitatea, respectiv existența proviziei.
În aceste condiții CEC-urile au fost considerate ca fiind emise fără autorizarea trasului, banca a constatat lipsă totală de disponibil și că trăgătorul se afla în interdicție.
A reținut că apărarea inculpatului nu poate fi primită, determinat de norma legală, doctrina și practica în materie care au consfințit că, pentru existența infracțiunii prev. de art. 215 alin. (4) C. pen. nu prezintă relevanță dacă părțile nu au respectat contractul ori că marfa livrată a fost de o calitate necorespunzătoare. Dreptul și obligația născute din titlu sunt independente față de actul juridic din care decurg (raportul juridic fundamental, cum ar fi contractul de vânzare-cumpărare). Posesorul legitim al CEC-ului își exercită dreptul și emitentul CEC-ului execută obligația în temeiul titlului și nu în baza raportului juridic care a ocazionat emiterea CEC-ului.
Din definiția CEC-ului (mijloc al elementului material al infracțiunii), rezultă fără îndoială că acesta este un instrument de retragere de fonduri și un instrument de plată. Cecul nu poate îndeplini funcția și nu poate fi folosit ca un instrument de garantare. Garantarea obligațiilor se face prin ipotecă, gaj ori privilegiu. CEC-ul este lipsit de funcția de instrument de credit. Ceea ce se numește total impropriu CEC emis „în garanție", este de fapt un simplu instrument de plata. Clauza „în garanție" referitoare la un CEC este contrar naturii acestui titlu comercial de valoare. Trăgătorul trebuie să procedeze în așa fel încât CECul să cuprindă mențiunile obligatorii dispuse de lege, care să satisfacă cerințele unei informații suficiente, precum și cerințele reflectării garanției date de trăgător privind plata prin înscrisul respectiv (Pct. 8 din Norma-Cadru nr. 7 din 6 martie 1994 privind comerțul făcut de instituțiile de credit cu CEC-uri).
De altfel, nici în situația în care CEC-ul a fost girat, girantul nu garantează decât existența creanței și nici într-un caz plata sumei înscrisă pe CEC (pct. 122 din Norma nr. 7/1994). În final s-a constatat că în cauză nu avem o filă CEC garantată prin aval.
Prin urmare, infracțiunea de înșelăciune prin folosirea CEC-urilor fără provizie sau acoperire, în condițiile în care beneficiarul nu cunoaște despre inexistența proviziei (Dec. 9/2005-RIL, ICCJ) iar trăgătorul a predat beneficiarului fila CEC care conține doar semnătura - așa-zisul CEC în alb, nu se circumscrie infracțiunii prevăzută de art. 84 alin. (2) din Legea nr. 59/1934, ci constituie infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (4) C. pen., putând fi discutat un eventual concurs ideal cu infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 59/1934.
Împrejurarea potrivit căreia partea civilă SC T. SRL Inand a acceptat noua scadență nu poate demonstra că acesta a cunoscut despre lipsa disponibilului la scadența inițială. În cauză este vorba despre aceeași filă CEC, emisă în condițiile existenței proviziei, fiind prelungită doar scadența. A constatat că în cauză nu este vorba despre CECul emis succesiv, al doilea fiind acceptat la schimb de beneficiar, cunoscând lipsa proviziei la scadența primului - retras în aceeași împrejurare. Mai mult, Decizia 9 din 24 octombrie 2005 a ÎCCJ pronunțată în recurs în interesul legii, nu își are aplicabilitate întrucât nu s-a probat că beneficiarii CEC-urilor au avut cunoștință în momentul emiterii că nu există disponibil necesar acoperii acestora la tras.
În ce privește faptele săvârșite, instanța a constatat că inculpatul a comis infracțiunile de înșelăciune prin folosirea CEC-urilor atât în perioada în care partea responsabilă civilmente avea dreptul să le emită, cât și după intrarea în interdicție bancară.
Părțile civile, introducând filele CEC la plată, au înregistrat refuz la plată, unitatea bancară consemnând următoarele aspecte: „CEC refuzat din lipsă totală de disponibil, trăgător în interdicție bancară".
Activitatea infracțională a inculpatului a fost înlesnită și de faptul că societățile prejudiciate nu au verificat solvabilitatea emitentului de fila CEC prin centrala incidentelor de plăți, organism ce funcționează la nivelul sucursalelor Băncii Naționale a României. Cu privire la aplicabilitatea în cauza de față a prev. art. 215 alin. (1) și (4) și (5) C. pen. în locul prev. art. 84 alin. (2) din Legea nr. 59/1934, cât și în concurs real cu prev. art. 215 alin. (1), (2) și (3) și (5) C. pen., a reținut că inculpatul a acționat cu scopul creării aparenței solvabilității, respectiv că părțile vătămate își vor încasa debitele. Din ansamblul probator s-a constatat că inculpatul a acționat cu scopul de a obține un folos material injust.
În ce privește scopul cerut pentru existența infracțiunii prev. de art. 215 alin. (4) C. pen., acesta există dat fiind rezultatul produs, ținând seama de cuantumul prejudiciului cauzat. Scopul cerut de textul art. 215 C. pen. a fost probat prin declarațiile persoanelor audiate.
Prin acțiunile sale de emitere, ștampilare și semnare a filelor CEC, inculpatul a încercat și reușit determinarea prin inducerea în eroare la încheierea convenției a părților civile, mențiunile privind contul, banca plătitoare, fiind elemente de natură a convinge cealaltă parte cu privire la seriozitatea și posibilitățile de plată ale inculpatului. Acesta nu a acționat în numele părții responsabile civilmente cu bună-credință, din dorința de a achita creanțele ci, dimpotrivă, acest procedeu a avut scopul de a crea aparența solvabilității și a eforturilor depuse de debitor pentru plata datoriilor sale, el în realitate urmărind inducerea în eroare a părților civile. în cauză filele CEC au fost emise de către inculpat cu încălcarea prev. art. 215 alin. (3) și (4) C. pen., lipsa disponibilului fiind constatată și cu ocazia introducerii la plată, dar și la data emiterii. Vinovăția rezultă din probele administrate în cauză.
Instanța a reținut că inculpatul a confirmat că a cunoscut că începând cu data de 05 octombrie 2005 societatea pe care o administrează se găsește în interdicție bancară și că ulterior acestei date îi este interzisă emiterea CEC-urilor (aspect explicit cuprins în cuprinsul somațiilor, cât și că intenționat nu a pus la dispoziția părților civile provizia necesară, potrivit legii.
Astfel inculpatul era dator să retragă filele CEC emise cu lipsa proviziei, respectiv să informeze părțile civile că filele CEC anterior emise vor fi refuzate la plată deoarece partea responsabilă civilmente, al cărui administrator este, a fost declarată în interdicție bancară pentru a emite CEC-uri.
Din probele administrate a rezultat că inculpatul este autorul săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina sa, săvârșite în concurs și în forma continuată (fapta de la pct. 2), folosind același mod de operare, în baza aceluiași scop, respectiv că în mod repetat a emis file CEC pentru achitarea mărfurilor, instrumente de plată refuzate la plată pentru lipsă de disponibil în cont și pentru motivul interdicției bancare, inculpatul cunoscând la data emiterii, cât și introducerii la plată a acestor file CEC, starea conturilor bancare ale societății sale, respectiv lipsa proviziei ori acoperirii necesare.
În concret, a reținut că faptele săvârșite de inculpat în dauna părților civile SC A.E. SRL Mădăraș, SC A.T.L. SRL Nojorid și SC T. SRL Inand, care în mod repetat a emis file CEC pentru achitarea mărfurilor, instrumente de plată refuzate la plată pentru lipsă de disponibil în cont și pentru motivul interdicției bancare, inculpatul cunoscând la data emiterii acestor file CEC starea conturilor bancare ale acestor societăți, respectiv lipsa proviziei ori acoperirii necesare, faptele producând consecințe deosebit de grave datorită prejudiciului însemnat, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune în concurs real (și continuată - fapta de la pct. 2 din prezenta), prev. de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., și art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 33, 34 C. pen., instanța urmând să dispună schimbarea încadrării juridice și să-1 condamne pe inculpat.
Fapta reținută în sarcina inculpatului privind SC M.T. SRL Salonta nu este prevăzută de legea penală, întrucât se referă la neînțelegeri de ordin civil datorate nerespectării clauzelor contractuale. Prin urmare, acțiunea unei părți contractuale de a se obliga la achitarea contravalorii mărfii și care, ulterior, nu își mai respectă obligația asumată prin convenția civilă, nu intră în sfera ilicitului penal și nu atrage răspunderea penală.
împrejurarea potrivit căreia a încheiat această tranzacție în perioada interdicției bancare nu prezintă importanță, deoarece interdicția bancară nu a interzis derularea unor contracte comerciale. Promisiunea dată în această perioadă partenerului de afaceri privind plata cu CEC a mărfii nu face ca fapta sa să fie de natură penală atâta timp cât CEC-ul nu a fost emis.
La individualizarea judiciară a pedepselor instanța a avut în vedere pe lângă criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., circumstanțele reale și personale ale inculpatului, conduita acestuia pe parcursul procesului penal, gravitatea faptelor săvârșite, gradul de pericol social, lipsa antecedentelor penale, modalitatea în care scopul pedepsei poate fi atins, numărul actelor materiale, valoarea mare a prejudiciului cauzat părților civile, cât și modalitatea de săvârșire a faptelor.
Cu privire la latura civilă, reținând vinovăția inculpatului, stabilind existența unei legături între acțiunile sale ilicite și prejudiciul cauzal, a admis pretențiile civile formulate în cauză de partea civilă pretinse și dovedite, însă inculpatul nu a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente dată fiind radierea acesteia din Registrul Oficiului Comerțului.
Față de soluția de admitere dispusă în cauză a lăsat nesoluționată acțiunea civilă la constituirea formulată de partea civilă SC M.T. SRL Salonta.
CEC-urile aflate în original la dosar emise anterior intrării în vigoare a interdicției bancare au fost confiscate ca efect al aplicării prevederilor art. 118 C. pen., și păstrate la dosarul cauzei la dispoziția părților civile, constituind titlu executoriu prin care acestea își pot dovedi creanța.
CEC-urile aflate în original la dosar emise după intrarea în vigoare a interdicției bancare au fost anulate ca fiind false - acestea constituind mijlocul fraudulos, fiind probată atât existența scopului urmărit dar și faptul că părțile civile nu au cunoscut despre lipsa proviziei, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile Deciziei nr. 9/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Recurs în interesul legii.
Instanța a constatat că unele file CEC sunt depuse doar în copie la dosar.
împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de lege, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpatul apelant S.I..
Parchetul a solicitat desființarea parțială a sentinței apelate, iar în urma rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice, condamnarea inculpatului S.I. și pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de articolul 215 alin. (1) și (3) C. pen. și aplicarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen.
Astfel, din declarațiile administratorului SC M.T. SRL Salonta, M.I., reiese că în urma discuțiilor telefonice avute cu inculpatul și a comenzii trimise prin fax de către inculpat, societatea parte civilă a onorat comanda, sens în care în perioada 14 - 19 decembrie 2005 a livrat cantitatea de 219.650 kg grâu, în favoarea SC H. SRL; cu această ocazie inculpatul a comunicat tot telefonic administratorului că se va prezenta la sediul societății pentru întocmirea facturii, iar în 15 zile de la livrarea mărfii va efectua plata.
După efectuarea ultimului transport, inculpatul S.I. nu a mai răspuns la telefon și nici nu s-a prezentat să semneze facturile sau să achite contravaloarea bunurilor achiziționate. Ținând seama că inculpatul în perioada august - decembrie 2005 a emis mai multe file CEC fără acoperire bancară, iar la data de 5 octombrie 2005 acesta a intrat în interdicție bancară și a continuat să emită file CEC, este evident că nici în luna decembrie 2005 acesta nu avea posibilitatea să achite contravaloarea grâului cumpărat de la partea civilă SC M.T. SRL Salonta. Deși cunoștea situația financiară a societății, inculpatul a continuat să cumpere cantități însemnate de grâu.
În raport de activitatea infracțională desfășurată de inculpat, a apreciat că este de netăgăduit că inculpatul S.I. a indus în eroare partea civilă SC M.T. SRL, deoarece după efectuarea ultimului transport de grâu, nu a mai răspuns la telefon și nici nu a mai fost de găsit, partea civilă reclamând fapta la poliție. Față de probatoriul administrat în cauză apreciază că în speță intenția inculpatului S.I. de a înșela partea civilă a fost evidentă încă de la început, ținând seama de datoriile neachitate pe care acesta le avea la alte persoane juridice.
Instanța de fond a apreciat că nu are relevanță în cauză faptul că la data cumpărării grâului inculpatul se afla în interdicție bancară și nici situația că în speță nu a fost emis un CEC pentru plata mărfii cumpărate.
Or, în condițiile în care inculpatul a emis mai multe file CEC în favoarea altor părți civile chiar și după ce se afla în interdicție bancară, a indus în eroare SC M.T. SRL cu privire la plata ulterioară a mărfii, apreciază că, deși în speță inculpatul nu a emis nici o fila CEC sau bilet la ordin în favoarea părții civile tranzacția fiind efectuată doar telefonic, suntem în prezenta elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.
Având în vedere că inculpatul a comis faptele în calitate de administrator al Se H. SRL, a apreciat că în cauză se impunea aplicarea pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., interzicerea acestui drept fiind determinată de periculozitatea inculpatului care s-a folosit de funcția sa de administrator pentru a săvârși infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Inculpatul S.I. a solicitat admiterea apelului, modificarea hotărârii atacate în sensul pronunțării unei soluții de achitare pentru toate faptele reținute în sarcina sa, invocând faptul că părțile vătămate au avut cunoștință de lipsa de disponibil din conturile societății, iar filele CEC au fost emise ca un mijloc de garanție, nu ca mijloc de plată.
Întemeiat pe dispozițiile art. 314 C. pen. referitoare la prezența obligatorie a inculpatului arestat la dezbateri, el fiind prezent doar la 4 termene de judecată, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
A reținut că nu a fost administrată proba cu expertiza contabilă de specialitate, considerând că valoarea prejudiciului cauzat este esențială în stabilirea vinovăției, fiind luată în considerare doar evaluarea făcută de organele de urmărire penală, probă nelegal administrată în conformitate cu art. 64 pct. 2 C. proc. pen.
Un alt motiv invocat a fost cel al nerespectării principiului continuității completului de judecată, precum și faptul că pentru fapte similare săvârșite în alte localități din țară are trei soluții de neîncepere a urmăririi penale. Martorul D. a fost audiat în luna septembrie, termen la care el nu a fost prezent, iar martorului Dv. i-au fost propuse sume de bani de către părțile vătămate pentru a declara ce vor ei împotriva sa, aspect aflat de el dintr-o discuție avută cu martorul.
În concluzie, a susținut că în mod greșit a reținut instanța de fond vinovăția sa, în sensul că a emis filele de CEC ulterior intrării în insolvență a societății, acest aspect fiind contrazis de mijloacele de probă existente la dosar, contracte comerciale în care s-a stipulat că filele CEC reprezintă mijloace de garanție, declarații ale părților vătămate, ale martorilor, invocând și o decizie pronunțată de o altă instanță (545/A/2009 a Tribunalului București.
Prin Decizia penală nr. 61/A din 3 mai 2012, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelurile penale declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpatul S.I. împotriva Sentinței penale nr. 94 din 13 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a desființat-o în sensul că:
A descontopit pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată inculpatului S.I. în pedepsele componente de 10 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de articolul 215 alin. (1), (4), (5) C. pen. (punctul 1 Rechizitoriu), 10 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de articolul 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea articolelor 41, 42 C. pen. (punctul 2 Rechizitoriu), 7 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de articolul 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. (punctul 3 Rechizitoriu) și a înlăturat sporul de 2 ani închisoare aplicat.
A reținut în favoarea inculpatului S.I. circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. și dispozițiile art.76 C. pen.
A redus pedeapsa aplicată inculpatului S.I. pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art., 215 alin. (1), (4), (5) C. pen. (punctul 1 Rechizitoriu) de la 10 ani închisoare până la 7 ani închisoare, pe cea aplicată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. (punctul 2 Rechizitoriu), de la 10 ani închisoare până la 7 ani închisoare și pe cea aplicată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. (punctul 3 Rechizitoriu) de la 7 ani închisoare până la 2 ani 8 luni închisoare.
În baza art. 33 - 34 C. pen., a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, fără a-i mai adăuga vreun spor, astfel că inculpatul S.I. urmează a executa o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.
În baza art. 65 alin. (2) raportat la art. 64 lit. c) și 66 C. pen. a interzis inculpatului dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii.
A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate. Suma de 200 RON, onorariu pentru avocatul din oficiu a stabilit. a) fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Curtea a reținut că aspectele privind reținerea vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune în dauna celor trei părți civile au fost abordate de către prima instanță, în mod legal. În ceea ce privește partea civilă SC M.T. SRL, în mod corect a reținut instanța de fond că raporturile dintre inculpat și partea civilă au fost de natură civilă și nu îmbracă un caracter penal. Faptul că inculpatul nu și-a respectat obligația asumată în convenția dintre părți nu poate reprezenta, în opinia instanței, o faptă de natură penală, iar premisa parchetului cum că această tranzacție s-a încheiat de către inculpat și partea civilă în perioada interdicției bancare nu poate căpăta în sine un caracter penal. Așa cum a reținut și instanța de fond, instanța de prim control judiciar a apreciat că promisiunea dată în această perioadă de interdicție bancară partenerului de afaceri, privind plata cu CEC a mărfii, nu face ca fapta sa să fie de natură penală, atâta vreme cât CEC-ul nu a fost emis.
Pentru toate aceste considerente, a respins ca fiind lipsite de fundament criticile formulate de către parchet.
În schimb, a considerat fondate criticile parchetului privind obligațiile pe care le avea instanța de fond de a interzice inculpatului dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a deține o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii. Această interdicție derivă din faptul că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa în calitate de administrator al SC H. SRL și considerăm, alături de parchet, că se impunea în sarcina inculpatului aplicarea și a acestei pedepse accesorii prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., interzicerea acestui drept fiind determinată de faptul că inculpatul s-a folosit de funcția sa de administrator pentru a săvârși faptele pentru care a fost trimis în judecată.
În ceea ce privește solicitările inculpatului de a fi achitat pentru toate faptele reținute în sarcina, le-a apreciat ca nefondate.
Referitor la criticile inculpatului S.I. a constatat că, vinovăția inculpatului pentru faptele reținute în sarcina sa de către instanța de fond rezultă în mod indubitabil din ansamblul probelor administrate în cauză și, pe cale de consecință, a apreciat ca nefondate susținerile făcute de acesta în apărare.
Instanța de fond în cadrul cercetării judecătorești a expus pe larg, pentru fiecare punct din rechizitoriu, modalitățile în care inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa și rezultatul acestor cercetări judecătorești poate fi concluzionat în a considera că inculpatul a săvârșit infracțiunea de înșelăciune prin folosirea CEC-urilor în perioada în care societatea pe care o administra, SC H. SRL Râmnicu Vâlcea, nu avea dreptul să le emită urmare a intrării acesteia în interdicție bancară.
Toate aceste aspecte au fost întărite prin depozițiile de martori audiați în cauză și care au confirmat starea de fapt enunțată mai sus.
Așa fiind, instanța a considerat din acest punct de vedere nefondate criticile inculpatului și le va respinge ca atare.
De asemenea, a apreciat ca nefondată și critica inculpatului privind administrarea probei cu expertiză contabilă de specialitate, câtă vreme pentru fiecare învinuire care i s-a adus s-au luat în calcul, încă în faza de urmărire penală, valorile reale ale mărfurilor ridicate de la părțile civile, valori ce rezultă din facturi, etc. și, pe cale de consecință, există un raport de cauzalitate temeinic și legal între faptele reținute în sarcina sa și valoarea prejudiciilor cauzate, iar o expertiză contabilă nu ar fi avut o altă menire decât de a tergiversa în mod netemeinic soluționarea cauzei.
Apărările inculpatului întemeiate pe practica instanțelor din țară, nu au fost primite de către instanța de apel, întrucât nu atitudinea părților vătămate pot influența conduita infracțională a unei părți, ci rezultă din probele de la dosar că inculpatul cu premeditare a săvârșit faptele de înșelăciune reținute, știind că nu are dreptul să emită filele CEC, că societatea pe care o administrează este în interdicție bancară și, pe cale de consecință și această critică a fost respinsă ca nefondată.
Instanța de prim control judiciar a apreciat ca fiind întemeiate criticile privind greșita individualizare judiciară a pedepselor, reținând că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, că a avut o conduită bună în societate, împrejurări ce sunt favorabile inculpatului și pot avea valențele unor circumstanțe atenuante potrivit art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.
Aplicând inculpatului o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare cu privare de libertate, instanța de prim control judiciar a apreciat că vor fi îndeplinite pe această cale și exigențele art. 52 C. pen., respectiv prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și formarea în ceea ce-l privește pe inculpat a unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
Împotriva deciziei au formulat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și inculpatul S.I., criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, invocând, în drept, cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 12 (invocat în mod eronat pct. 18), 14, 16 și 21 C. proc. pen.
Parchetul a criticat, în esență, întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 16 C. proc. pen., hotărârile celor două instanțe sub aspectul greșitei achitări a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în convenții, prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. (parte civilă SC M.T. SRL Salonta), întrucât din probele administrate rezultă că la achiziționarea cantității de 219.650 kg. grâu de la partea civilă, în perioada 14 - 19 decembrie 2005, acesta se afla în interdicție bancară și nu mai avea posibilitatea de a emite CEC-uri ori bilete la ordin pentru achitarea grâului cumpărat, aspect pe care nu l-a comunicat furnizorului.
În susținerea aceleiași critici a arătat că acest mod de operare al inculpatului a fost similar cu celelalte trei cazuri, cu singura diferență că pentru marfa cumpărată de la această societate nu s-au emis file CEC sau bilete la ordin, apreciind că fapta inculpatului depășește o simplă neînțelegere contractuală, este prevăzută de legea penală și realizează elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții, incriminată de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.
Circumscris cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., a criticat decizia instanței de apel sub aspectul greșitei rețineri în favoarea inculpatului a circumstanței prev. de art. 74 lit. a) C. pen. - conduita anterioară bună a acestuia -, înlăturării sporului de un an, justificat în opinia parchetului de concursul de infracțiuni, în condițiile în care inculpatul a mai fost condamnat pentru infracțiuni de fals și evaziune fiscală, în concurs cu cele din prezenta cauză, prin patru hotărâri distincte de condamnare și, prin urmare, comportarea anterioară bună, reținută de instanța de apel, nu se mai justifică. În același sens a invocat aspectele reținute de către judecătorul sindic în hotărârea pronunțată cu privire la insolvența societății inculpatului - conduita culpabilă a inculpatului care a emis CEC-uri și bilete la ordin fără acoperire -, dar și faptul că inculpatul nu a depus diligente pentru acoperirea prejudiciului cauzat părților civile.
Inculpatul S.I. în susținerea cazului de casare prev. art. 3859 pct. 21 C. proc. pen., a solicitat, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întrucât nu a fost adus la termenul când putea solicita administrarea unor probe, deși era arestat și prezența sa era obligatorie, iar ulterior, în fața instanței de apel i-a fost respinsă proba privind efectuarea unui raport de expertize contabilă.
În subsidiar, întemeiat pe cazul de casare prev. art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. (în mod eronat fiind susținută această critică ca fiind circumscrisă art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.), a solicitat achitarea sa pentru infracțiunile de înșelăciune întrucât intenția sa nu a fost de a induce în eroare cele trei părți vătămate, ci a lăsat filele CEC drept garanție, fiind un mod de lucru cu cele trei societăți comerciale, dealtfel inculpatul doar a semnat și ștampilat filele CEC, restul mențiunilor fiind completate de reprezentanții părților vătămate. Pe cale de consecință, a solicitat achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În al doilea subsidiar, în cadrul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., a solicitat reindividualizarea judiciară a pedepsei în sensul de a se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuate judiciare favorabile inculpatului și, pe cale de consecință, reducerea cuantumului pedepsei sub minimum special prevăzut de lege și aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen.
Verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, care se circumscriu art. 3859 pct. 12, 14, 16 și 21 C. proc. pen., cat și din oficiu - potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. -, Înalta Curte, apreciază hotărârile atacate ca nelegale și netemeinice, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea ca fiind fondat iar recursul declarat de inculpatul S.I., ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse:
1. Critica parchetului, întemeiată pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 16 C. proc. pen., privind greșita achitare a inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. (parte civilă SC M.T. SRL Salonta), este întemeiată.
În cauză cele două instanțe au reținut, în esență, că raporturile dintre partea civilă SC M.T. SRL Salonta și inculpat, nu au un caracter penal, motivat de faptul că nerespectarea obligației de plată asumate de către inculpat în convenția dintre părți, privind achiziția unei cantități de grâu, cantitate ce a și fost livrată de către furnizor, nu se circumscrie elementului material al laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune - inducerea în eroare -, chiar dacă tranzacția s-a încheiat în perioada în care societatea la care inculpatul era administrator se afla în interdicție bancară. Prin urmare, s-a apreciat că promisiunea dată în perioada interdicției bancare partenerului de afaceri, privind plata cu file CEC a mărfii, nu conferă caracter penal faptei, câtă vreme fila CEC nu a fost emisă.
Din materialul probator administrat în cauză rezultă că inculpatul S.I., în calitate de administrator al SC H. SRL Râmnicu Vâlcea, în perioada 14 - 19 decembrie 2005 a încheiat un acord cu partea civilă SC M.T. SRL Salonta, partener mai vechi de afaceri, acord în baza căruia s-a născut un raport juridic în care una dintre părți se obliga să vândă (SC M.T. SRL Salonta) iar alta să cumpere cantitatea de 219.650 kg grâu (SC H. SRL Râmnicu Vâlcea), plata urmând a se face prin emiterea unei file CEC de către beneficiarul mărfii după primirea mărfii. În acest sens, a fost trimisă prin fax comanda nr. 16 din 14 decembrie 2005 de către inculpatul S.I., partea civilă a onorat comanda prin expedierea mărfii însă plata nu mai fost efectuată de către beneficiar, care se afla în interdicție bancară încă din data de 05 octombrie 2010. Toate aceste împrejurări ce conturează situația de fapt reținută și de către cele două instanțe nu au fost contestate de către inculpat, apărarea sa fiind întemeiată pe faptul că a adus la cunoștința părții civile că se afla în interdicție bancară și nici nu a emis fila CEC întrucât știa de situația sa financiară.
Contrar celor reținute de către cele două instanțe, Înalta Curte constată că, în sensul dispozițiilor art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., există infracțiunea de înșelăciune în convenții atunci când inducerea în eroare a părții vătămate se produce cu prilejul încheierii sau executării unui contract și sub condiția dovedirii faptului că fără această eroare cel amăgit nu ar fi încheiat ori nu ar fi executat contractul în condițiile stipulate. Legiuitorul nu face nicio distincție și nici nu condiționează în ceea ce privește incidența normei penale în funcție de forma și obiectul contractului ori caracterul acestuia, fiind suficientă asumarea de angajamente de ordin patrimonial de către subiectul pasiv și prejudicierea materială a acestuia.
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune în convenții constă în acțiunea de inducerea în eroare a persoanei față de care se exercită această acțiune, astfel încât fără aceasta cel amăgit să nu fi încheiat contractul. Or, în cauză, inculpatul profitând de relațiile comerciale anterioare desfășurate cu partea civilă SC M.T. SRL Salonta, deși cunoștea faptul că se află în interdicție bancară, a transmis comanda prin fax, în baza acordului încheiat între cele două societăți (contract vânzare cumpărare), ce a dat naștere unui raport juridic cu obligații pentru ambele părți contractuale, și ulterior, nu și-a mai îndeplinit obligația de a emite fila CEC convenită de părți ca instrument de plată, deși marfa a fost livrată în condițiile stabilite (cantitatea de 219.650 kg grâu). împrejurarea încheierii contractului de vânzare cumpărare este confirmată și de către martorul L.A.
Prin urmare, inculpatul a indus în eroare partea civilă atât cu ocazia încheierii contractului prin ascunderea situație sale financiare (interdicția bancară instituită în perioada octombrie 2005 - ianuarie 2007 de BNR), aspect care dacă ar fi fost cunoscut de către reprezentanții SC M.T. SRL Salonta nu ar fi încheiat tranzacția cât și cu ocazia derulării acestuia prin aceea că după primirea mărfii nu a mai emis fila CEC, modalitate de plată convenită de ambele părți. Prin modul în care inculpatul S.I. a acționat rezultă clar intenția sa de a induce în eroare partea vătămată, el nu a urmărit decât să primească marfa, deși cunoștea că nu dispune de mijloace financiare necesare achiziționării acesteia, cauzând un prejudiciu părții civile în sumă de 62.732,04 RON, fiind realizat și scopul cerut de norma legală - obținerea pentru sine a unui folos injust.
Faptul că inculpatul nu a emis fila CEC pentru plata mărfii nu are relevanță juridică sub aspectul existenței infracțiunii de înșelăciune în convenții, unde elementul material al laturii obiective poate fi realizat prin orice mijloc de amăgire sau menținere în stare de eroare.
Susținerile recurentului inculpat că partea civilă a cunoscut faptul că se află în interdicție bancară de la o persoană care ar fi intermediat vânzarea-cumpărarea nu pot fi primite de către instanța de recurs întrucât nu este susținută de materialul probator administrat în cauză. Mai mult, dacă ar fi cunoscut această împrejurare partea vătămată nu ar fi acceptat ca instrument de plată fila CEC sau bilet la ordin.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte reține că activitățile inculpatului S.I. de a induce în eroare partea vătămată SC M.T. SRL Salonta cu privire la situația sa financiară, de a-i ascunde faptul că se află în interdicție bancară, cu ocazia încheierii contractului de vânzare cumpărare și de a nu emită file CEC pentru plata mărfii, cauzând părții civile un prejudiciu în sumă de 62.732,04 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.
În cauză, nu se poate aprecia că suntem în prezența nerespectării unei obligații contractuale în condițiile în care prin activitățile sale inculpatul a indus în eroare parte vătămată încă de la data încheierii contractului de vânzare cumpărare, buna-credință - principiu ce guvernează raportul juridic născut între părți - fiind înlocuită de acțiunile de inducere în eroare asupra situației sale financiare, cunoscând că se află în imposibilitate de plată, tocmai în scopul obținerii unui folos injust pentru sine, împrejurări ce atrag incidența normei penale. Dificultățile de natură financiară ale societății - lipsa mijloacelor financiare -, nu l-au împiedicat pe inculpat să stăruie în procurarea de bunuri, deși cunoștea că nu are disponibil bănesc pentru cumpărarea altor mărfuri, achiziționarea acestora realizându-se tocmai în scopul înșelării părții vătămate, care nu au cunoscut situația sa financiară la acel moment, chiar dacă anterior a mai desfășurat activități comerciale cu societatea administrată de inculpat.
Vinovăția inculpatului în comiterea faptei este dovedită de plângerea și declarațiile reprezentantului părții civile, M.I., declarația martorului L.A., comanda privind livrarea mărfii întocmită de către inculpat și trimisă prin fax, centralizatorul și avizele de însoțire a mărfii livrate beneficiarului conform clauzelor contractuale.
Reținând vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de înșelăciune în convenții în dauna părții civile SC M.T. SRL Salonta, instanța de recurs va dispune condamnarea acestuia la o pedeapsă cu executarea în regim privativ de libertate. La stabilirea cuantumului pedepsei și a modalității de executare va avea în vedere criteriile generale de individualizare judiciară a sancțiunii penale.
Astfel, raportat la natura și gravitatea faptei (înșelăciune în convenții), modalitățile în care aceasta este săvârșită (prin inducerea în eroare a părții vătămate asupra situației financiare a societății care se află în interdicție bancară datorită altor incidente de plată și neplata prețului în termen de 15 zile de la data livrării mărfii), valoarea semnificativă a prejudiciului, gradul de pericol social al infracțiunii, ce aduce atingere patrimoniului părții vătămate, raporturile comerciale ce se derulează între societăți, raporturi caracterizate de încredere și celeritate, precum și în raport de persoana inculpatului, conduita bună înainte de săvârșirea infracțiunii relevate de datele dosarului, lipsa antecedentelor penale, comportamentul acestuia pe parcursul procesului penal, impun și în opinia instanței de recurs, reținerea în favoare sa a circumstanței judiciare atenuante prev. de art. 74 lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., cu efecte asupra reducerii cuantumului pedepsei sub limita specială prevăzută de lege.
Prin urmare, Înalta Curte apreciază că aplicarea unei pedepse în cuantum de 2 ani și 8 luni închisoare, cu executare în regim privativ de libertate, corespunde pericolului social al faptei, agravat de atingerea adusă normelor privind inducerea în eroare a partenerilor comerciali la încheierea și derularea contractelor, împrejurările în care a fost comisă fapta, perioada de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională și valoarea prejudiciului cauzat.
În acest sens, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursul Parchetului sub acest aspect, va desființa, în parte, cele două hotărâri și va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, respectiv, 7 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., aplicată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen. (punctul 1 din rechizitoriu); 7 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., aplicată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (punctul 2 din rechizitoriu) și 2 ani și 8 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. (punctul 3 din rechizitoriu).
Va dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani și 8 luni pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. (punctul 4 din rechizitoriu).
Având în vedere că cele patru infracțiuni reținute în sarcina inculpatului sunt concurente (pentru că nu a intervenit o hotărâre definitivă de condamnare pentru vreuna dintre ele, înainte de a fi judecat pentru celelalte), în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și art. 35 C. pen. va contopi pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul S.I. să execute pedeapsa principală și complementară cea mai grea de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Fiind dovedită vinovăția inculpatului S.I. pentru fapte cauzatoare de prejudiciu și având în vedere că partea vătămată SC M.T. SRL Salonta s-a constituit parte civilă în procesul penal, în condițiile art. 15 C. proc. pen., cu suma de 62.732 RON, prejudiciu dovedit a fi cauzat prin neplata mărfii livrate conform facturilor fiscale aflate la dosarul cauzei, în baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 alin. (3) lit. b) și art. 998 - 999 C. civ., inculpatul urmează a fi obligat să plătească părții civile suma de 62.732 RON cu titlu de despăgubiri civile.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Critica parchetului circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., este neîntemeiată.
În conformitate cu prevederile art. 72 din C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a Codului penal, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Examinând modalitatea de individualizare judiciară a pedepsei aplicate - sub aspectul cuantumului și a modalității de executare - Înalta Curte constată că, în cauză, cele două instanțe au respectat tehnica de individualizare din perspectiva finalității preventive a sancțiunii penale indicată de legiuitor în art. 52 C. pen., apreciind în mod corespunzător pericolul social al faptelor, împrejurarea și modalitatea de săvârșire a acestora, reținând în favoarea inculpatului conduita bună anterior comiterii faptelor stabilită în raport lipsa antecedentelor penale la momentul comiterii faptei, cu efecte juridice asupra reducerii cuantumului pedepsei sub limita minimă specială prevăzută de lege pentru infracțiunile comise.
Astfel, conduita inculpatului S.I. înainte de comiterea faptelor (fără antecedente penale la acel moment, avea o viață de familie, fiind o persoană integrată în societate, obținea venituri din activități comerciale cu scopul de a-și asigura condiții materiale necesare traiului astfel cum rezultă și din actele în circumstanțiere), atitudinea acestuia din cursul procesului penal, deși nu a recunoscut comiterea faptei s-a prezentat în fața instanței, chiar dacă nu a depus diligentele necesare recuperării parțiale a prejudiciul cauzat părților civile, sunt elemente care justifică și în opinia instanței de recurs reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. Faptul că societatea administrată de către inculpat a intrat în insolvență este tocmai rezultatul acțiunilor inculpatului de a induce în eroare părțile vătămate prin emiterea de file CEC fără acoperire, or, sub acest aspect s-a reținut vinovăția sa și s-a dispus tragerea la răspundere penală, prin urmare, această împrejurare nu poate justifica înlăturarea unei circumstanțe atenuante reținută în favoarea inculpatului.
Referitor la sporul de pedeapsă de 1 an înlăturat de către instanța de apel, Înalta Curte reține că necesitatea aplicării unui spor și consistența acestuia trebuie să fie determinat de sporul de gravitate și periculozitate socială concretă rezultat strict din concursul de infracțiuni. Or, raportat la natura și gravitatea faptelor, circumstanțele personale ale inculpatului, pedepsele aplicate inculpatului pentru fiecare dintre infracțiunile concurente reținute în sarcina sa, nu justifică aplicarea unui spor indiferent de cuantum. Pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului atât prin cuantum cât și pin modalitatea de executare este corespunzătoare scopului preventiv educativ al sancțiunii penale astfel cum este reglementat de dispozițiile art. 52 C. pen.
2. Examinând decizia recurată, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 21 C. proc. pen., analiză prioritară față de celelalte motive de recurs formulate de inculpat, Înalta Curte constată că hotărârea este supusă casării atunci când judecata în prima instanță sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți ori care, deși a fost legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința despre această imposibilitate.
Potrivit dispozițiilor art. 291 alin. (1) C. proc. pen. judecata poate avea loc numai dacă părțile sunt legal citate și procedura îndeplinită, iar conform alin. 8 al aceluiași articol deținuții sunt citați la fiecare termen. Participarea părților la judecata în prima instanță sau în apel reprezintă un drept procesual derivat din dreptul la apărare și este garantată, între altele, de principiul contradictorialității ședinței de judecată. Ca atare, nerespectarea dispozițiilor legale privind asigurarea prezenței părților la judecată atrage incidența sancțiunii nulității relative, care are o singură limitare, în sensul că operează exclusiv în interesul părții în raport cu care judecata s-a desfășurat cu încălcarea dispozițiilor art. 291 alin. (1) și (8) C. proc. pen.
În cauză, recurentul a invocat faptul că deși era arestat nu a fost citat la judecata în fond, fiind administrat probatoriu în lipsa sa. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că inculpatul S.I. a fost prezent la judecata cauzei pe fond până la termenul din 14 septembrie 2007, fiind audiat de instanță la data de 20 aprilie 2007. La termenul de judecată din data de 17 aprilie 2008 s-au formulat concluzii de către părți pe fondul cauzei, dosarul fiind repus pe rol la data de 08 mai 2008, urmare verificărilor efectuate de către instanță care au stabilit că inculpatul S. se află în Arestul la IPJ Vâlcea din data de 31 ianuarie 2008.
După repunerea cauzei pe rol (termenul fixat pentru judecată fiind la data de 12 iunie 2008), procedura de citare a inculpatului s-a realizat cu respectarea prevederilor art. 291 alin. (8) C. proc. pen., fiind readministrat probatoriul (reaudierea inculpatului, a martorilor, reprezentanților părților civile) în condiții de contradictorialitate, în prezența inculpatului, aflat în stare de arest. La termenul de judecată din 03 iunie 2010 instanța a respins motivat, cererea inculpatului de efectuare a expertizei contabile, apreciind-o ca nefiind utilă cauzei, în raport de obiectivele formulate ce vizau activitatea societății administrate de inculpat, în condițiile în care în sarcina acestuia s-au reținut infracțiunile de înșelăciune prin emiterea de file CEC fără acoperire și înșelăciune în convenții precum și de faptul că valoarea mărfurilor obținute de inculpat de la părțile vătămate rezultă din facturile fiscale emise de acestea și, prin urmare, printr-o simplă însumare a acestor sume se poate calcula valoarea prejudiciului.
Prin urmare, nu se poate aprecia că au fost nerespectate prevederile art. 291 alin. (8) C. proc. pen. și i-a fost încălcat dreptul la apărare, inculpatul fiind citat și prezent la fiecare termen de judecată după repunerea cauzei pe rol, iar discutarea cererilor de probatorii s-a făcut cu respectarea principiului contradictorialității, astfel că sentința nu este supusă cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 21 C. proc. pen.
Nici critica recurentului inculpat întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. (în mod eronat fiind indicat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.), nu este întemeiată.
Astfel, se constată că în cauză s-a făcut o analiză judicioasă a probelor și o interpretare corespunzătoare a acestora de către instanța de fond și de apel, reținându-se, în mod corect, situația de fapt în concordanță cu dispozițiile art. 6 și art. 62 C. proc. pen., vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptelor respectiv, înșelăciune cu file CEC, cu consecințe deosebit de grave, aflate în concurs și în formă continuată (în cazul părții civile SC A.T.L. SRL Nojorid), prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Susținerile inculpatului, că reprezentanții părților civile ar fi cunoscut împrejurarea că societatea administrată de inculpat nu are disponibil în cont iar filele CEC erau lăsate de acesta drept garanție, nu sunt reale.
Din ansamblul probator administrat în cauză rezultă fără putință de tăgadă, astfel cum au reținut și cele două instanțe, că inculpatul S.I., în calitate de administrator al SC H. SRL Râmnicu Vâlcea a emis, ștampilat și semnat filele CEC, pentru achitarea mărfurilor achiziționate de la SC A. SRL Mădăraș, SC A.T.L. SRL Nojorid și SC T. SRL Inand, file CEC refuzate la plată din lipsă disponibil în cont și interdicției bancare impuse societății pentru perioada 2005 - 2007 de BNR, aspecte cunoscute de către inculpat și care nu au fost aduse la cunoștința părților civile.
Inculpatul nu a negat faptul că desfășurat activități comerciale cu cele trei societăți comerciale menționate, în modalitatea reținută de cele două instanțelor, însă a susținut că a emis filele CEC drept garanție, fiind un mod de lucru cu cei trei parteneri comerciali, agreat și de către aceștia.
Contrar celor invocate de recurent, reprezentanții S.V., B.C., D.M., T.A., M.N., T.A. și D.G. au arătat că au derulat activități comerciale cu societatea administrată de inculpat, au primit ca instrumente de plată file CEC însă nu au cunoscut imposibilitatea de plată a inculpatului, dimpotrivă, inculpatul, pentru a face dovada credibilității și seriozității firmei sale, le-a dat asigurări cu privire la solvabilitatea societății și a achiziționat la începutul relațiilor comerciale cu aceștia cantități de marfă mai mici, pentru care a plătit, inducând astfel în eroare partenerii comerciali și câștigându-le încrederea.
Totodată, apărările inculpatului nu pot fi primite în condițiile în care din probatoriile administrate rezultă că, la data emiterii filelor CEC, ca instrument de plată pentru mărfurile achiziționate de la SC A.T.L. SRL Nojorid și SC T. SRL Inand, societatea se afla în interdicție bancară potrivit adresei BNR nr. 11/4/511 din 08 februarie 2006, aspect cunoscut și de către inculpat cărui i s-au transmis somații de către BNR pentru depunere de disponibil în cont, acesta fiind în evidențele Centralei Incidentelor de Plăți pentru alte 16 incidente de plată.
Împrejurarea că reprezentantul SC T. SRL Inand a acceptat stabilirea unei noi date ca termen pentru efectuarea plății nu poate fi apreciată ca o cunoaștere a situației financiare a inculpatului sau că se afla în interdicție bancară, întrucât în aceste condiții orice comerciant ar fi avut reprezentarea imposibilității de plată a inculpatului și ar fi acționat în consecință. Mai mult, inculpatul acceptând prelungirea termenului de plată chiar în condițiile în care știa că se află în interdicție bancară a creat convingerea părții civile că lipsa disponibilului în cont este o situație temporară și nu a adus la cunoștința acesteia că se află în interdicție bancară și nici nu depus diligente necesare retragerii filelor CEC emise.
În ceea ce privește fila CEC pentru suma de 296.710,25 RON, emisă de inculpat la data de 03 octombrie 2005 când nu se afla interdicție bancară, se constată că acesta deși cunoștea situația financiară a societății pe care o administra (lipsă total disponibil), a achiziționat în continuare mărfuri de la SC A.E. SRL Mădăraș, lăsarea filei CEC în aceste condiții nu putea constitui o garanție de plată ci un mijloc de inducere în eroare a părții civile asupra bonității și existenței disponibilului bănesc.
Faptul că inculpatul se afla în blocaj financiar nu poate fi apreciat ca o cauză care înlătură răspunderea sa penală, în condițiile în care, deși cunoștea situația financiară în care se afla societatea pe care o administra, astfel cum a și declarat în fața instanței, a continuat să emită file CEC fără acoperire, împrejurare care dovedește fără echivoc intenția inculpatului de a înșela părțile civile în derularea contractelor privind achiziționarea mărfurilor.
Raportat la mijloacele de probă analizate și prin prisma apărărilor formulate de inculpat și argumentarea soluției de condamnare pronunțată de către cele două instanțe cu privire la aceste trei infracțiuni, Înalta Curte apreciază că în cauză s-a dovedit fără putință de tăgadă contribuția inculpatului din punct de vedere subiectiv la comiterea infracțiunilor de înșelăciune cu file CEC, aflate în concurs și în formă continuată (pct. 2 rechizitoriu), astfel cum s-a reținut în actul de sesizare și, pe cale de consecință, nu se poate dispune achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Și în ceea ce privește criticile recurentului inculpat întemeiate pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte le apreciază ca neîntemeiate.
În conformitate cu prevederile art. 72 C. pen., care stabilesc criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a Codului penal, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Examinând modalitatea de individualizare judiciară a pedepsei aplicate - sub aspectul cuantumului și a modalității de executare - Înalta Curte constată că, în cauză, instanța de apel a respectat tehnica de individualizare din perspectiva finalității preventive a sancțiunii penale indicată de legiuitor în art. 52 C. pen., apreciind în mod corespunzător pericolul social al faptelor, împrejurările și modalitatea de săvârșire a acestora, acordând eficiența cuvenită circumstanțelor personale ale inculpatului prin reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen., cu efecte juridice asupra reducerii cuantumului pedepsei până la limita minimă specială prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă, stabilită în condițiile art. 76 C. pen.
Astfel, conduita inculpatului S.I. înainte de comiterea faptelor (fără antecedente penale la acel moment, avea o viață de familie, fiind o persoană integrată în societate, obținea venituri din activități comerciale cu scopul de a-și asigura condiții materiale necesare traiului astfel cum rezultă și din actele în circumstanțiere), atitudinea acestuia din cursul procesului penal, deși nu a recunoscut comiterea faptei s-a prezentat în fața instanței, sunt elemente care au justificat reținerea de către instanța de apel a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen.
Aplicarea unei pedepse rezultante de 7 ani închisoare corespunde și în opinia Înaltei Curți, pericolului social al faptelor, agravat de atingerea adusă normelor privind emiterea unor file CEC, ca instrument de plată, fără acoperire și în perioada cât se afla în interdicție bancară, împrejurările în care au fost comise faptele (folosindu-se în mod fraudulos de calitatea de administrator a unei societăți comerciale), perioada de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională și valoarea prejudiciului cauzat.
Înalta Curte apreciază că solicitarea inculpatului de a se aplica dispozițiile art. 861 C. pen. nu poate fi primită având în vedere că în cazul concursului de infracțiuni, cuantumul pedepsei rezultante nu poate depăși 3 ani. Chiar în condițiile reținerii circumstanțelor atenuante, cuantumul pedepsei poate fi redus cel mult până la o treime de minimum special prevăzut de lege, potrivit dispozițiilor art. 76 alin. (2) C. pen., iar în cauză inculpatul fiind condamnat și pentru infracțiunea de înșelăciune cu file CEC, cu consecințe deosebit de grave, pedeapsa nu putea fi redusă sub limita de 3 ani și 4 luni.
În consecință, va respinge recursul inculpatului și sub acest aspect.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva Deciziei penale nr. 61/A din 3 mai 2012 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, va casa, în parte, decizia penală atacată și, în parte, Sentința penală nr. 94/P din 13 aprilie 2011 a Tribunalului Bihor, numai în ceea ce privește greșita achitare a inculpatului S.I. pentru infracțiunea prevăzută la punctul 4 din rechizitoriu și greșita soluționare a laturii civile în sensul celor menționate în considerentele deciziei, și, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. l lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva aceleiași decizii.
Având în vedere că recurentul inculpat este cel care se află în culpă procesuală, Înalta Curte, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva Deciziei penale nr. 61/A din 3 mai 2012 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.
Casează, în parte, decizia penală atacată și, în parte, Sentința penală nr. 94/P din 13 aprilie 2011 a Tribunalului Bihor, numai în ceea ce privește greșita achitare a inculpatului S.I. pentru infracțiunea prevăzută la punctul 4 din rechizitoriu și greșita soluționare a laturii civile și, în rejudecare:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., aplicată inculpatului, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, respectiv:
- pedeapsa de 7 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., aplicată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen. (punctul 1 din rechizitoriu);
- pedeapsa de 7 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., aplicată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (punctul 2 din rechizitoriu);
- pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. (punctul 3 din rechizitoriu);
În baza art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., condamnă pe inculpatul S.I. la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (punctul 4 rechizitoriu).
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. contopește pedeapsa 2 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (punctul 4 rechizitoriu) cu pedepsele de 7 ani închisoare, 7 ani închisoare și 2 ani și 8 luni închisoare, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen.
În baza art. 346 raportat la art. 14 C. proc. pen. și art. 998 - 999 C. civ., obligă pe inculpatul S.I. la plata sumei de 62.732 RON cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă SC M.T. SRL Salonta.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva aceleiași decizii.
Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 martie 2013.
Procesat de GGC - LM