Deliberând asupra recursurilor penale de față în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 36 din 19 martie 20102 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 544/39/2008, s-a hotărât următoarele:
A fost respinsă cererea formulată de inculpatul C.G.N. de schimbare a încadrării juridice a faptelor (susținută în parte și de inculpatul H.C.) din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen.; din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea de neglijență în serviciu prev. de art. 249 C. pen.; din infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (cu referire la procesul-verbal de constatare din 31 martie 2005); din infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (cu referire la procesul-verbal de contravenție din 31 martie 2005); din infracțiunea de instigare la mărturie mincinoasă prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 C. pen. în infracțiunea de instigare la fals în declarații prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 292 C. pen.; din infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice și fals intelectual în infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. și din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen. raportat la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000;
A fost respinsă cererea formulată de inculpații C.C.C. și D.R.I. prin care solicită schimbarea încadrării juridice din instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. și art. 132 din Legea nr. 78/2000 în instigare la infracțiunea simplă de abuz în serviciu respectiv art. 25 C. pen. raportat la art. 248 C. pen.; din instigare la infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în instigare la infracțiunea simplă de fals intelectual prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen.
Au fost respinse, ca nefondate, excepțiile invocate de inculpatul C.G.N. respectiv excepția lipsei calității procesuale a Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași de a se constitui parte civilă în cauză, excepția tardivității constituirii ca parte civilă a Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași cu suma de 35.360 RON și excepția tardivității constituirii ca parte civilă a A.N.V. și a A.N.A.F. București - D.R.A.O.V. Iași.
1. A fost condamnat inculpatul C.G.N., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
A fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, într-o singură infracțiune, la pedeapsa de 1 an închisoare.
A fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare;
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, stabilind ca inculpatul C.G.N. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza dispozițiilor art. 71 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedepsele accesorii a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În temeiul art. 863 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 (trei) ani închisoare pe un termen de încercare de 5 (cinci) ani, de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul art. 863 C. pen., a stabilit ca pe durata termenului de încercare, inculpatul C.G.N. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Suceava, la datele stabilite de către Serviciu;
b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului C.G.N. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului C.G.N. asupra dispozițiilor art. 864 coroborat cu art. 83 și următoarele C. pen.
2. A fost condamnat inculpatul H.C., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.
A fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 5 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate și a stabilit ca inculpatul H.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare .
În baza dispozițiilor art. 71 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului ca pedepse accesorii exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În temeiul art. 81, 82 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare pe un termen de încercare de 4 ani.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului H.C. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și următoarele C. pen.
3. Au fost condamnați inculpații D.R.I., și C.C.C., pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. și art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. și art. 132 din Legea nr. 78/2000, într-o singură infracțiune, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, fiecare.
Au fost condamnați aceiași inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals intelectual prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni de instigare la fals intelectual prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, într-o singură infracțiune, la pedeapsa de 5 luni închisoare fiecare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate și a stabilit ca inculpații D.R.I. și C.C.C. să execute fiecare pedeapsa cea mai grea de câte 2 (doi) ani închisoare.
Conform art. 71 alin. (1) C. pen. a interzis inculpaților ca pedepse accesorii exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În temeiul art. 81, 82 C. pen., a suspendat condiționat, pentru fiecare dintre cei doi inculpați, executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, pe un termen de încercare de 4 ani.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 și următoarele C. pen.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen., a admis acțiunea civilă și a obligat în solidar pe cei patru inculpați să plătească părții civile A.N.A.F.- Autoritatea Națională a Vămilor București - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, suma de 3.414 euro cu titlu de prejudiciu cauzat bugetului de stat (constând în 1.872 euro - taxe vamale și 1.542 euro TVA), plus accesoriile aferente constând în dobânzi și penalități de întârziere datorate conform art. 120 și următoarele C. proc. fisc., calculate de la data comiterii faptei, respectiv 31 martie 2005 și până la momentul efectuării plății.
În baza art. 170 C. proc. pen., a anulat în totalitate Procesul-verbal de constatare nr. 1098313 din 31 martie 2005 și, în parte, Procesul-verbal de contravenție seria G nr. 060679 din 31 martie 2005 în sensul că se menține din conținutul acestuia doar dispoziția prin care s-au ridicat în vederea confiscării un număr de 40 rochii de mireasă.
Conform art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpatul C.G.N. să plătească statului suma de 8.420 RON cheltuieli judiciare, iar pe inculpații H.C., D.R.I. și C.C.C. câte 4.000 RON fiecare, cu același titlu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 38/P/2006 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Suceava s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților C.G.N., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu împotriva intereselor publice prev. de art. 248 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, două infracțiuni de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și instigare la mărturie mincinoasă prev. de art. 25 raportat la art. 261 C. pen., H.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu împotriva intereselor publice prev. de art. 248 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 și fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, D.R.I. pentru săvârșirea a două infracțiuni de instigare la abuz în serviciu împotriva intereselor publice prev. de art. 25 raportat la art. 248 C. pen. și art. 132 din Legea nr. 78/2000, și două infracțiuni de instigare la fals intelectual prev. de art. 25 raportat la art. 289 C. pen. și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și C.C.C., pentru săvârșirea a două infracțiuni de instigare la abuz în serviciu împotriva intereselor publice prev. de art. 25 raportat la art. 248 C. pen. și art. 132 din Legea nr. 78/2000, și două infracțiuni instigare la fals intelectual prev. de art. 25 raportat la art. 289 C. pen. și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt, s-a reținut că, la data de 31 martie 2005, în jurul orelor 10,30, echipa operativă compusă din subinspector C.G.N., ofițer specialist la Biroul de Combatere a Infracționalității Transfrontaliere (Biroul CIT) din cadrul I.J.P.F Suceava, inspector principal H.C., din cadrul aceleiași structuri, inspector principal C.P.O. - șef Detașament Intervenție din cadrul IJPF Suceava și agenții B.S.R. și C.H.A. a executat o misiune de patrulare și control pe artera de circulație dintre orașul Siret și Punctul de Trecere al Frontierei Siret cu auto din dotare VT.
În jurul orelor 12,00 a fost oprit pentru control autoturismul de culoare gri, înmatriculat în Ucraina, condus de cetățeanul ucrainean P.P., care a intrat în România prin Punctul de Trecere al Frontierei Siret la ora 11,41 și se îndrepta spre bazarul din Suceava.
Cu ocazia controlului efectuat în interiorul autoturismului au fost identificați șase saci din plastic de culoare închisă, cu rochii de mireasă și mai multe sacoșe cu accesorii, bunuri pentru care cetățeanul ucrainean nu a putut prezenta documente de proveniență și nici nu a putut face dovada că a achitat taxele vamale cu ocazia tranzitării prin punctul vamal Siret.
În aceste împrejurări echipa operativă a luat măsura conducerii cetățeanului ucrainean și a autoturismului acestuia în incinta SPF Siret, pentru inventarierea bunurilor și întocmirea actelor de constatare. La această operațiune au participat C.P.O., B.S.R., H.C. și M.V. Cu această ocazie s-a constatat că în cele șase colete de culoare închisă se aflau 120 rochii de mireasă, iar în celelalte se aflau accesorii pentru acestea, accesorii care nu au mai fost inventariate.
Înainte de a face deplasarea la sediul SPF Siret, inculpații H.C. și C.G.N. au fost contactași telefonic de către inculpatul D.R.I. care i-a solicitat să nu-l oprească pe cetățeanul ucrainean, mai exact să nu oprească autoturismul condus de către acesta. Cei doi ofițeri nu au mai putut da curs acestei solicitări deoarece autoturismul fusese deja oprit iar verificările erau deja demarate, motiv pentru care au luat hotărârea de a continua activitățile la sediul SPF Siret.
În timpul desfășurării activității de inventariere a bunurilor găsite în autoturismul condus de cetățeanul ucrainean, celor doi inculpați li s-a cerut de către inculpatul D.R.I. să întrerupă orice activitate, deoarece, la Sectorul Poliției de Frontieră se va prezenta adjunctul directorului Direcției poliției de Frontieră Rădăuți, inculpatul C.C.C., care va rezolva problema.
Întrucât, martorul C.P.O. mai avusese și în alte împrejurări asemănătoare, discuții contradictorii atât cu D.R.I. și C.C.C., pentru a evita eventualele repercusiuni, s-a deplasat la domiciliul din orașul Siret și a luat o cameră video cu care a înregistrat o serie de imagini în cadrul momentelor operative. Suportul pe care s-a făcut înregistrarea a fost predat ulterior organelor de anchetă.
În perioada în care echipa operativă se afla la sediul SPF Siret, desfășurând activitățile descrise mai sus, în incinta instituției a venit și inculpatul C.C.C. care, mai întâi, l-a abordat pe martorul C.P.O. solicitându-i să nu ia nici o măsură față de cetățeanul ucrainean iar ulterior, față de refuzul martorului de a da curs solicitări, i-a cerut acestuia să aplice doar o sancțiune contravențională și să confiște o mică parte din marfă.
În acest context, date fiind presiunile exercitate de șefii ierarhici D.R.I. și C.C.C., inculpatul C.G.N. l-a contactat pe martorul G.C. pe care l-a chemat la PTF Siret și în prezența inculpatului H.C. i-a dictat o declarație din care rezulta că în urmă cu câteva zile primise mai mulți saci cu rochii de mireasă de la cetățeni ucrainieni necunoscuți și că la data de 31 martie 2005 a fost contactat telefonic de cetățeanul ucrainean P.P. care i-a solicitat să-i predea acele rochii, lucru pe care l-a și făcut pe teritoriul românesc.
Înainte de a-i lua această declarație, C.G.N. i-a precizat martorului că nu va avea de suferit nicio consecință deoarece declarația nu este dată sub jurământ. În aceste împrejurări, cei doi inculpați i-au solicitat martorului să semneze și Procesul-verbal de constatare înregistrat sub nr. 1.098.313 din 31 martie 2005, pe care nu i l-au citit dar cu privire la care i-au adus la cunoștință că se referă la aceleași rochii de mireasă.
În acest timp, inculpatul H.C. a procedat la scrierea în limba română a declarației cetățeanului ucrainean P.P., declarație în care s-a consemnat de asemenea, în mod nereal că cetățeanul ucrainean, în momentul controlului, avea asupra sa numai 40 buc. rochii de mireasă, pe care le primise de la martorul G.C. după ce a intrat în România, deși inculpatul a participat la numărarea mărfii.
Ulterior, în sediul PTF Siret a fost adus și martorul C.G. căruia i-a fost prezentat cetățeanul ucrainean și i s-au expus pe scurt faptele comise de acesta, după care i s-a dictat o declarație din care reieșea că a asistat la descoperirea și inventarierea mărfii transportate de cetățeanul ucrainean, că în urma acestor activități s-a constatat că numitul P.P. transporta 40 rochii de mireasă pentru care nu avea documente de proveniență și că aceste bunuri urmau să fie confiscate.
Pe baza acestor înscrisuri inculpații C.G.N. și H.C. au întocmit procesul-verbal de constatare nr. 1.098.313 din 31 martie 2005, nota raport din aceeași dată și Procesul-verbal seria G nr. 060679 din 31 martie 2005 prin care cetățeanului ucrainean P.P. i s-a aplicat sancțiunea de 100.000 RON amendă și s-a dispus ridicarea de la acesta, în vederea confiscării a 40 buc. rochii de mireasă evaluate în nota raport la 120 milioane ROL, valoare de comercializare pe piață.
În toate aceste înscrisuri s-a consemnat în mod nereal că cetățeanul ucrainean P.P. a intrat în posesia bunurilor după ce a intrat în România, fiindu-i predate de martorul G.C. și nu că a trecut prin PTF Siret sustrăgându-se de la plata taxelor vamale, și că numărul acestora a fost mult mai mic decât cel constatat în realitate, respectiv 40 în loc de 120 buc.
După întocmirea documentelor, întreaga cantitate de marfă găsită asupra cetățeanului ucrainean a fost încărcată în autoturismul de serviciu aparținând poliției de frontieră, autovehicul în care au urcat ofițerii și agenții de poliție și care s-a deplasat spre municipiul Rădăuți, fiind însă urmat îndeaproape de autoturismul condus de cetățeanul ucrainean. În zona popasului Ratoș, din dispoziția inculpatului C.G.N., martorul C.H.A. a oprit mașina de serviciu și după ce în apropiere a oprit și autoturismul condus de cetățeanul ucrainean P.P., același inculpat a dispus să i se restituie acestuia 4 saci cu 80 rochii de mireasă precum și sacoșele cu accesorii. Ulterior, ceilalți doi baloți cu 40 rochii de mireasă, rămași în mașina de serviciu au fost predați la camera de corpuri delicte a Biroului CIT.
Analizând probatoriul administrat atât în faza de urmărire penală cât și în cea de cercetare judecătorească, instanța a reținut că în cauză există probe care dovedesc vinovăția celor patru inculpați deși au avut o poziție procesuală oscilantă, în sensul că fie au negat comiterea faptelor de care sunt acuzați, fie le-au recunoscut în totalitate așa cum sunt prezentate în actul de sesizare a instanței.
Astfel, în declarația dată la 15 ianuarie 2008 la DNA - Serviciul Teritorial Suceava, în prezența apărătorului său, inculpatul C.G.N. a recunoscut în totalitate comiterea faptelor prezentate în rechizitoriu, mai puțin împrejurarea vizând restituirea celor 80 de rochii de mireasă la Popasul Ratoș către cetățeanul ucrainean, inculpatul C.G.N. susținând de această dată că restituirea s-a făcut din ordinul inspectorului C.P.O. și nu din ordinul său.
Instanța de fond a reținut că această declarație a fost scrisă personal de C.G.N., în prezența avocatului și în cuprinsul ei de cel puțin trei ori, inculpatul arată că numărul rochiilor de mireasă erau de 120 bucăți. Chiar dacă anterior a dat declarații în care nu a recunoscut faptele, cu privire la atitudinea procesuală de negare acesta oferă explicații plauzibile, susținând în declarația de învinuit că verificările cu privire la evenimentul din 31 martie 2005 au fost dispuse după circa 3 săptămâni de către IGPF, în urma unei sesizări a lui C.P.O., că le-au fost solicitate rapoarte de către ofițeri din cadrul Corpului de control în care a susținut ca fiind adevărate cele menționate în actele de constatare, dar că a făcut acest lucru tot datorită presiunilor exercitate de către cei doi șefi care încă mai erau în funcție. Ulterior, după ce dosarul a ajuns la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, întrucât D.R.I. și C.C.C. nu mai dețineau funcții de șefi și nu-l mai puteau amenința și exercita presiuni asupra sa, a decis să declare adevărul, lucru care l-a făcut și colegul său, inculpatul H.C.
În ceea ce îl privește pe inculpatul H.C. a reținut că în declarația olografă, dată în prezența apărătorului ales, și cea din data de 06 noiembrie 2007 a recunoscut comiterea faptelor, arătând că și el a fost sunat de către șeful său, subcomisar D.R.I., că a vorbit de mai multe ori cu acesta de pe telefonul lui C.G.N., că șeful le-a spus să-l lase pe ucrainean să plece fără a lua nicio măsură. Cum ei nu au fost de acord cu acest lucru, D.R.I. le-a cerut să confiște doar o parte din rochiile de mireasă, că la numărătoare au participat toți membrii echipei de control, precum și șeful de tură M.V. rezultând din cele 6 colete găsite la cetățeanul ucrainean un număr de 120 rochii de mireasă. Inculpatul confirmă și prezența inculpatului C.C.C. al PTF Siret care a încercat să-i convingă să nu întoarcă mașina ucraineanului în punctul vamal, să nu se ia nicio măsură față de acesta ci să-l lase să plece, ulterior propunând să se confiște doar o parte din marfă. După repetate discuții telefonice amenințările șefilor au fost luate în serios, subcomisarul D.R.I. este cel ce i-a spus lui C.G.N. cum să procedeze, respectiv să găsească o persoană care să declare că i-a dat rochiile de mireasă lui P.P. în România, dar să susțină că erau doar 40 bucăți pentru a putea confisca conform Legii nr. 12/1990 doar această cantitate, că tot D.R.I. i-a dictat lui C.G.N. cum să întocmească procesul-verbal de constatare, ce cantitate de rochii să confiște, că după discuția cu D.R.I. subinspectorul C.G.N. l-a chemat telefonic pe martorul G.C. și a scris un proces-verbal de constatare din care rezultă că acesta a primit la domiciliul său din Negostina mai multe rochii de mireasă, aduse pe rând de cetățeni ucrainieni, iar la data de 31 martie 2005 a fost cercetat de P.P. căruia i-a predat cele 40 rochii în parcarea de lângă punctul vamal.
De asemenea, martorul G.C. a scris o declarație cu acest conținut, declarație ce i-a fost dictată de subinspectorul C.G.N., iar el H.C. a scris o declarație în limba română lui P.P. în care a fost trecută aceeași stare de fapt, deoarece cetățeanul ucrainean vorbea românește, dar nu știa să scrie. În același timp, agentul B.D. a adus în birou un cetățean român, respectiv pe C.G. care a semnat procesul-verbal de contravenție în calitate de martor asistent și căruia i-a fost dictată de către subinspectorul C.G.N. o declarație care să susțină cele consemnate în procesul-verbal de constatare. Cu privire la Popasul R, a arătat că din ordinul subinspectorul C.G.N. a fost oprită mașina de serviciu, după care a coborât și i-au fost restituite lui P.P. 4 saci cu 80 rochii de mireasă, după cum a fost stabilit de către subcomisarul D.R.I., că inspectorul O.P.O. se afla în mașină pe scaunul din față, dar nu s-a opus la restituirea celor 80 de rochii.
Referitor la inculpații D.R.I. și C.C.C. a reținut că deși nu au recunoscut comiterea faptelor din declarația inculpatului C.C.C. rezultă a aflat de la un ofițer că ar fi fost în jur de 100 rochii de mireasă și că după ce el a plecat din zonă, a fost sunat de către C.P.O. care i-a spus „șefu am luat bunurile la Legea nr. 12/1990 ca să fie bine pentru toți" fapt ce dovedește că au existat mai multe rochii de mireasă iar, în final, s-a ajuns la o soluție de compromis, fiind confiscate în baza Legii nr. 12/1990 doar o parte din rochiile de mireasă găsite.
Prima instanță a reținut ca fiind relevante sub aspect probator procesul-verbal de confruntare dintre martorul C.P.O. și inculpatul C.C.C. în care acesta din urmă recunoaște din nou că, la fina,l a fost sunat de către C.P.O. care i-a spus că a procedat conform Legii nr. 12/1990 ca să fie bine pentru toți, în condițiile în care inspectorul C.P.O. nu avea nicio astfel de obligație profesională față de inculpatul C.C.C.; procesul-verbal de confruntare din 09 iunie 2008 între inculpatul C.G.N. și D.R.I., în care primul arată din nou că inițial D.R.I. i-a cerut lui C.P.O. să dea drumul la mașină și datorită numărului mare de apeluri telefonice pe care le-am primit de la șeful meu D.R.I., s-a simțit presat psihic; procesul-verbal de confruntare din 09 iunie 2008 între H.C. și D.R.I. în care primul acuză din nou repetatele intervenții telefonice ale inculpatului D.R.I. de a nu se face nici un control asupra cetățeanului ucrainean sau de a se confisca doar o parte din rochiile de mireasă; procesul-verbal de confruntare între inculpații H.C. și C.C.C. în care cele două persoane cu funcții de conducere respectiv D.R.I. și C.C.C. sunt acuzate din nou de intervențiile făcute asupra echipei operative; procesul-verbal de confruntare în care inspectorul C.P.O. îl acuză din nou pe inculpatul D.R.I.
În susținerea acestor acuzații este și declarația martorului C.P.O. la data de 14 septembrie 2007 în care arată că au fost găsite 120 rochii mireasă cu ocazia controlului, că s-au efectuat intervenții telefonice repetate ale inculpatului D.R.I. și directe ale inculpatului C.C.C., inițial, de a fi lăsat P.P. să plece fără a fi controlat, iar apoi, să i se confiște doar o parte din rochii, că în aceste împrejurări, împreună cu agentul C.H.A. s-a deplasat până la domiciliul său din Siret de unde a luat o cameră video cu care a filmat diverse aspecte din timpul controlului.
Totodată, martorul confirmă că a vorbit la telefon cu D.R.I. care i-a explicat că Detașamentul de Intervenție sprijină activitatea Biroului C.I.T., astfel încât nu este treaba lui C.P.O. să întocmească documentele ci să-i lase pe ofițerii din subordinea sa (C.G.N. și H.C.), situație în care martorul C.P.O. a renunțat să mai întocmească actele de constatare, a restituit pașaportul ucraineanului inculpatului C.G.N. care a afirmat că se ocupă el, că D.R.I. i-a spus ce trebuie să facă.
Referitor la restituirea de la Popasul R, martorul C.P.O. a declarat că inculpatul C.G.N. i-a spus agentului C.H.A. să oprească mașina poliției, după care a coborât împreună cu H.C. și i-au restituit lui P.P. 80 rochii de mireasă, respectiv 4 colete.
În susținerea declarațiilor martorului C.P.O. sunt și declarațiile martorul F.N. care a relatat printre altele, că la 31 martie 2005 s-a întâlnit în incinta popotei cu comisarul C.C.C., au ieșit pe ușa din spate unde acesta i-a cerut să fie de acord ca după ce mașina ucraineanului P.P. va fi întoarsă în punct, să-i efectueze un supracontrol, ocazie cu care să-i confiște o cantitate mai mică de 5 rochii de mireasă, să-i aplice un avertisment, iar cu restul rochiilor să-l lase să intre în țară. Inculpatul C.C.C. a motivat solicitarea spunând că a fost sunat de cineva față de care are niște obligații. Același martor mai arătă că a avut o discuție cu G.C. care era speriat deoarece fusese chemat la P.N.A. - Serviciul Teritorial Suceava să dea declarații în legătură cu evenimentele din 31 martie 2005, că acesta i-a povestit că la data respectivă a fost chemat în punct de subinspectorul C.G.N. care l-a pus să scrie o declarație în care a arătat că anterior acelei date a primit de la diferiți cetățeni ucrainieni mai multe rochii de mireasă, pe care în ziua de 31 martie 2005 le-a dat lui P.P. în parcarea unde își desfășura activitatea, lucru care însă nu este adevărat.
Instanța nu a reținut afirmația martorului F.N., că inculpatul C.C.C. s-ar fi deplasat la data de 31 martie 2005 cu autoturismul proprietate (cu un VW albastru) și aceasta deoarece din înscrisurile existente la dosar, respectiv foi de parcurs, registre de acces, reiese că inculpatul s-a folosit de autoturismul de serviciu. Cu privire la acest aspect, a reținut că este posibil ca martorul să facă confuzie cu o altă zi în care inculpatul C.C.C. să-și fi folosit autoturismul proprietate pentru a se deplasa. Oricum, această inexactitate nu poate duce la ideea lipsei de credibilitate a martorului, din moment ce celelalte susțineri se corelează cu probatoriul administrat.
De asemenea, martorul G.C. în declarația dată în faza de urmărire penală, pe care și-a menținută la instanță, a recunoscut că în după amiaza zilei de 31 martie 2005 a fost sunat de către C.G.N. care i-a cerut să vină în punctul vamal, că aici într-un birou s-a întâlnit cu ofițerul C.G.N. care era cu încă o persoană despre care i-a spus că este colegul său, tot ofițer iar inculpatul C.G.N. i-a explicat că are nevoie de un martor să dea o declarație pe care i-o va dicta el, fiindu-i necesară la un dosar și că i-a explicat că nu va avea de suportat nici un fel de consecințe deoarece declarația nu este dată sub jurământ. Fiindu-i frică să nu-și piardă locul de muncă, a acceptat să dea respectiva declarație care i-a fost dictată de către C.G.N. care se consulta cu celălalt coleg, iar din conținutul declarației ce a dat-o reieșea că în ziua respectivă, în jurul orelor 12,20, a fost sunat la telefon de un cetățean ucrainean căruia i-a restituit niște baloți de celofan de culoare neagră, ce conțineau rochii de mireasă, că acești baloți ar fi fost la domiciliul său din satul Negostina, unde au fost aduși în zilele precedente de alți cetățeni ucrainieni. A arătat că după ce a scris declarația, ofițerul C.G.N. l-a pus să semneze și un proces-verbal de constatare, spunându-i că se referă la același lucru.
În același sens, sunt și declarațiile martorului C.G. care arată că la data de 31 martie 2005 în timp ce ieșea din țară, la orele 16,37 și că a fost solicitat de un polițist de frontieră să participe ca martor la o constatare făcută de poliția de frontieră, împrejurare în care a discutat cu ofițerul C.G.N. care i-a prezentat un cetățean ucrainean despre care i-a spus că a fost oprit în trafic, iar în mașina acestuia au fost găsite 40 rochii de mireasă pentru care nu avea documente de proveniență și că ucraineanul confirmă acest lucru. Mai susține martorul că a scris o declarație care i-a fost dictată de către ofițerul C.G.N. ori de un coleg de-al său care se afla în birou, însă nu a participat la renumărarea rochiilor întrucât se grăbea, în birou aflându-se și cetățeanul ucrainean care scria și el o declarație și vorbea în limba română. În aceste împrejurări a semnat un proces-verbal de constatare și un proces-verbal de contravenție prin care au fost confiscate cele 40 rochii de mireasă ale ucraineanului, că nu a văzut rochiile de mireasă, nu știe cum au fost ambalate.
Cu privire la declarația martorului C.G., instanța de fond a reținut că propunerea de renumărare a rochiilor i-a fost făcută acestuia în împrejurările în care cetățeanul ucrainean P.P. a confirmat situația de fapt expusă deja de inculpatul C.G.N., în sensul existenței a unui număr de 40 rochii de mireasă, când se știa că martorul C.G. se grăbea și ca atare nu va accepta să participe la renumărarea rochiilor. De altfel, cu privire la acuzațiile ce se aduc inculpaților, martorul C.G. declară că a auzit discutându-se că de fapt au fost găsite mai multe rochii de mireasă, dar nu pot preciza numărul lor.
Martorii B.S.R. și C.H.A., care au făcut parte din echipa de control, au confirmat acuzațiile ce se aduc inculpaților, precum și situația de fapt raportată de inspectorul C.P.O. În esență, aceștia au relatat că la numărătoarea rochiilor au rezultat 120 bucății, că toți membrii echipei au aflat acest lucru, iar inculpatul C.C.C. a venit PTF Siret unde a discutat cu martorul C.P.O. Mai arată martorii că la întoarcerea spre sediul din Rădăuți, au observat că cetățeanul ucrainean venea cu autoturismul în urma lor, că în zona Popasului R, subinspectorul C.G.N. i-a zis martorului C.H.A. să oprească și să deschidă portiera din spate a mașinii, că o parte din colete erau duse din mașina poliției în cea a ucraineanului, unul fiind cărat și de martorul B.S.R.
În plus, martorul C.H.A. a declarat că la o perioadă de timp de la acest eveniment a vorbit cu martorul C.P.O. de la care a aflat că după ce ucraineanul a fost condus la sediul SPF - Siret, atât el cât și ceilalți 2 ofițeri au fost sunați de mai multe ori de către inspectorul D.R.I. care le-a solicitat să nu ia măsuri împotriva lui P.P.
În susținerea acestor declarații au fost relevate și declarațiile martorului M.V. care a confirmat existența unui număr de 6 saci inventariați la PRF Siret, în care se aflau câte 20 bucății rochii de mireasă, prezența inculpatului C.C.C. în vamă și martorului P.P. care a arătat că a fost chemat în biroul poliției unde i s-a dictat o declarație pe care a scris-o cu litere slavone, iar unul dintre ofițeri a transcris-o în limba română, și că i s-a spus să. scrie că a luat coletele cu rochii de la un cetățean pe nume G.C., pe care l-am căutat acasă la el în Negostina, însă acest lucru nu este adevărat deoarece la data respectivă eu nu îl cunoșteam pe numitul G.C.
În dovedirea acuzațiilor aduse inculpaților au fost reținute și raportul inspectorului C.P.O. din data de 20 aprilie 2005 și 21 aprilie 2005 raportul martorului M.V. raportul agentului B.S.R., raportul agentului C.H.A. raportul subcomisarului F.N., raportul inculpatului C.C.C. care, printre altele, arată că a discutat cu C.P.O. și că acesta i-a spus că în mașina ucraineanului au fost găsite înjur de 100 rochii și că el insistă să fie duse în PTF Siret, conform Legii nr. 141/1997 declarația dată inițial de C.C.C. în calitate de martor și în care recunoaște că la 31 martie 2005 a stat de vorbă cu ofițerii C.G.N. și H.C. care i-au spus că au găsit la cetățeanul ucrainean în jur de 100 rochii și că de față la această discuție a fost și C.P.O. adresa DPF - Rădăuți cu numerele de telefon utilizate de cei 4 inculpați la data de 31 martie 2005 situația apelurilor făcute de pe telefoanele mobile ale inculpaților și ale agenților B.S.R., C.H.A. la data de 31 martie 2005 lipsa ofițerilor ce au primit avizul Procurorul General în vederea numirii ca organe de cercetare ale poliției judiciare în care figurează și inculpații H.C. și C.G.N., adresa I.P.J. - Suceava nr. 80537 din 28 aprilie 2006 împreună cu procesul-verbal de ascultare a CD-ROM-ului pus la dispoziție de martorul C.P.O., planșe fotografice și CD-ul în cauză, copia registrului de acces în PTF Siret din care rezultă că la 31 martie 2005 inspectorul C.P.O. a intrat cu autovehiculul la ora 11,50 și a ieșit la 13,20, că C.C.C. a intrat la orgie 12,40 cu autovehiculul și a ieșit la orele 13,15, copie foaie de parcurs pentru microbuzul de intervenție al poliției de frontieră, copie după registrul de acces de la sediul din Rădăuți din care reiese că microbuzul de intervenție -a plecat la orele 10,05 și s-a întors la sediu la orele 18,10, dovada de primire de la subinspectorul C.G.N. a celor 40 rochii de mireasă pentru a fi depozitate, lista persoanelor ce au intrat în România la data de 31 martie 2005 cu ucraineanul P.P. și din care rezultă că acesta a fost singur în autoturism și a intrat la orele 11,41 și procesele-verbale de constatare, de contravenție din data de 31 martie 2005.
Probatoriul administrat în cursul cercetării judecătorești (audierea martorilor F.N., G.C., C.G., B.S.R., C.H.A., M.V., C.I., B.D., J.I.D., C.M.C., C.C.P., martori ce au fost însușiți de către inculpați, cu privire la martorul C.P.O. s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen. și au fost solicitate informații la diferite instituții de stat, efectuarea expertizei I.T. a CD-ului depus la dosar de martorul C.P.O. cu obiectivul de clarificare și ridicare a tonalității înregistrărilor, susține acuzațiile aduse inculpaților și situația de fapt descrisă în actul de sesizare.
Astfel, martorii B.S.R., C.H.A. și M.V. au confirmat împrejurarea că erau 5 - 6 saci cu câte 20 rochii mireasă și alte pungi cu accesorii dar pe care nu le-au numărat, că la numărat rochiilor au rezultat 120 bucăți, lucru pe care l-au luat la cunoștință toți ofițerii; că la Popasul R ori ofițerul C.G.N. ori H.C. a dat dispoziție să fie oprită mașina poliției și să se restituie ucraineanului 4 saci cu rochii pe care i-au dat jos el și cu agentul C.H.A., că la sediul din Rădăuți au mai ajuns doar cu 2 saci pe care el și C.H.A. i-au dus în biroul CIT. În fața instanței toți martorii menționați au arătat că imaginile de pe CD-ul pus la dispoziție de instanță sunt reale și reprezintă locul unde au fost depozitați cei 6 saci pentru a fi numărate produsele.
În ceea ce privește declarația martorului B.D., instanța a reținut că, deși nu a perceput direct evenimentele, acesta a relatat faptul că în după amiaza zilei de 31 martie 2005, fiind în trecere, l-a văzut pe G.C. dând o declarație la o masă, iar de partea cealaltă a mesei stătea inculpatul C.G.N., dar că nu știe dacă ofițerul C.G.N. dicta ceva martorului.
Susținerea martorului ca. la da.ta de 31 martie 2005 a văzut după orele 16,30 mașina ucraineanului parcată lângă sala de protocol iar microbuzul poliției era plecat, nu a fost primită de instanță având în vedere perioada mare de timp de la data comiterii faptelor și împrejurarea că nu se coroborează în acest sens cu alte probe astfel încât să ducă la o concluzie certă, nu va reține acest aspect.
Situația de fapt reținută de instanță este confirmată și de martorul F.N. care a arătat că la 31 martie 2005 a avut o discuție cu comisarul C.C.C. care i-a cerut să fie de acord cu efectuarea unui supracontrol prin care să confiște doar câteva rochii, 5 sau 10 iar cu restul să-l lase pe ucrainean să intre în țară deoarece a primit niște telefoane, are unele obligații și trebuie să rezolve favorabil situația cetățeanului ucrainean.
Martorul C.C.P. potrivit declarației dată de acesta, la 31 martie 2005 s-a întâlnit cu inspectorul C.P.O. pe care l-a întrebat ce face, iar C.P.O. i-a răspuns „ai să auzi tu ce o să se întâmple". Tot atunci martorul spune că „..am auzit o discuție mai aprinsă ce a fost purtată între inspectorul C.G.N. și insp. C.P.O. era purtată pe un ton mai ridicat", că a intrat în respectivul birou și i-a văzut pe inspectorul C.G.N. și pe martorul G.C. scriind ceva la masă.
Or, răspunsul dat de C.P.O. respectiv „ai să auzi tu ce o să se întâmple", discuția aprinsă purtată de acesta cu subinspectorul C.G.N. demonstrează de asemeni că între ofițerii echipei de control existau divergențe majore cu privire la modalitatea de finalizare a controlului, aspecte ce se coroborează și ele cu celelalte probe acuzatoare din dosar.
Instanța a avut în vedere la stabilirea vinovăție inculpaților și raportul I.G.P.F. privind rezultatul controlului făcut în urma sesizării făcute de inspectorul C.P.O., materialul ce a stat la baza raportului, documente care susțin situația reținută în rechizitoriu cu atât mai mult cu cât audierea persoanelor, rapoartele de activitate au fost întocmite la o dată mult mai apropiată de data evenimentului din 31 martie 2005, ceea ce presupune o mai mare exactitate a relatărilor.
Referitor la lista de convorbiri telefonice efectuate (care potrivit Adresei nr. 2889250 din 11 octombrie 2007 a D.P.F. Rădăuți ar fi aparținut la 31 martie 2005 martorului C.P.O. ) și din care rezultă că cele două apeluri către martorul G.C., au fost făcute de pe numărul de mobil al martorului C.P.O. și nu de pe cel al inculpatului C.G.N., a apreciat că această aparentă contradicție nu prezintă relevanță sub aspect probator având în vedere existența unor probe categorice în același sens cu care să poată fi coroborată.
Și în ipoteza în care inspectorul C.P.O. l-ar fi chemat primul pe martorul G.C., în prezentul dosar acest aspect ar avea mai puțină relevanță din moment ce probatoriul administrat reliefează că inculpatul C.G.N. este cel ce a dictat declarația nereală acestui martor, că tot el este cel ce a întocmit și a trecut date neconforme cu adevărul în procesul-verbal de constatare și de contravenție, fapte pe care deși, inițial, le-a negat, ulterior în cursul urmăririi penale le-a recunoscut de mai multe ori, probatoriul confirmând săvârșirea faptelor.
În legătură cu pretinsa relație de dușmănie dintre martorul C.P.O. și inculpații din prezenta, toți martorii audiați au arătat că nu au cunoștință despre aceste aspect (declarațiile martorilor D.S., C.D., A.V., C.C.
Instanța de fond a înlăturat ca nefiind susținută de probatoriul administrat declarația martorului P.P. care a adoptat o poziție procesuală de negare în totalitate a implicării oricărui inculpat, confirmând practic susținerile acestora în apărare, în sensul că cele consemnate în procesul-verbal de constatare și cel de sancționare contravențională privind numărul rochiilor de mireasă și modalitatea introducerii lor în țară ar fi reale.
Or, cea mai mare parte a acestor susțineri sunt contrazise de probatoriul administrat. Deși, martorul susține că au fost 5 colete cu rochii de mireasă și un colet cu accesorii, din planșele foto existente la dosar reiese clar că la temelia clădirii sectorului de poliție au fost depozitate pe o foaie de cort 6 colete mari, din folie de plastic de culoare neagră, legate cu scotch (4 așezați jos, în picioare și 2 colete deasupra lor), precum și 2 pungi din plastic cu accesorii (alături, una de culoare galbenă și una albastră). În cauză, nu s-a demonstrat că imaginile respective ar fi fost trucate, chiar dacă în parte au fost contestate de unii inculpați.
Susținerea că atunci când a plecat spre satul Negostina și când s-a reîntors în vamă, echipa de control a fost tot timpul pe podul de la Siret, nu a fost însușită de instanță, întrucât, nu există probe în acest sens și niciunul dintre membrii echipei de control nu susține că martorul ar fi trecut de 2 ori pe lângă ei și abia a 3-a oară l-ar fi oprit, ceea ce demonstrează că P.P. nu s-a deplasat deloc spre satul Negostina.
Nu a fost reținută ca fiind reală nici susținerea că după inventariere, cetățeanul ucrainean a dat 2 saci negri mari pentru a fi depozitate rochiile numărate pentru a nu se murdări și aceasta deoarece nici un martor nu susține acest lucru, ci dimpotrivă se arată că după numărare rochiile au fost puse în aceiași 6 saci, tot câte 20 bucăți într-un sac, că după numărare la locul respectiv nu a rămas nici un sac gol. Deși, martorul P.P. susține că în portbagajul autoturismului său nu pot încăpea 120 rochii de mireasă, instanța constată că acesta nu face nicio referire la posibilitatea depozitării unora dintre colete pe bancheta din spate a autoturismului, spațiu ce este voluminos.
Martorul P.P. a negat că i s-ar fi dictat de inculpatul C.G.N. declarația din 31 martie 2005 și împrejurarea că la Popasul R i s-ar fi restituit parte din rochiile de mireasă, însă instanța a apreciat ca fiind conformă cu realitate declarația din faza de urmărire penală susținută de întreg material probator administrat.
De altfel, inconsecvența susținerilor acestui martor reiese și din faptul că deși în fața instanței a declarat că l-a mai văzut pe G.C. încă de 2 ori și a discutat cu el (odată la chioșcul de asigurări când i s-au restituit cele 2 colete, a doua oară când la ieșirea din biroul unde se dădeau declarații i-a șoptit lui G.C. să declare că toate rochiile le-a luat de la el), cu ocazia confruntării martorul P.P. a precizat că este pentru prima dată când îl vede pe G.C. în plus, în afara susținerii că ofițerul de poliție i-a dictat declarația și l-a pus să scrie că persoana de legătură a fost G.C., martorul P.P. nu a putut oferi nicio explicație plauzibilă cu privire la modul cum a ajuns să. afle numele întreg a.1 acestei persoane, în condițiile în care a susținut că la 31 martie 2005 nu-l cunoștea pe G.C.
Instanța a apreciat ca fiind relevantă sub aspect probator și expertiza IT și înscrisul depus de către apărătorul inculpaților C.C.C. și D.R.I. despre care aceștia afirmă că reprezintă transcrierea dialogului de pe CD dintre C.P.O. și F.N., din care reiese că ultimul l-a rugat ceva pe C.P.O., fapt ce confirmă că au fost exercitate presiuni doar asupra echipei de control.
În susținerea acestei concluzii este procesul-verbal de transcriere și vizionare a înregistrărilor depuse la dosar de martorul C.P.O., planșele fotografice realizate cu această ocazie, înregistrări a căror realitate nu a fost contestată de niciuna dintre părți și care confirmă depozitarea pe o foaie de cort, lângă temelia clădirii sectorului poliției de frontieră 6 colete mari, din folie de culoare neagră (4 colete chiar jos și încă 2 colete puse deasupra), iar alături sunt niște pungi din plastic (din care una galbenă și una albastră conținând accesorii pentru rochiile de mireasă) și ulterior, în microbuzul echipei de intervenție, unde 2 saci au fost așezați chiar la margine, în imediata apropiere a ușii din spate a autovehiculului, iar de la locul unde se aflau cei 2 saci până la rândul de scaune unde au stat agentul B.S.R., ofițerii C.G.N. și H.C., exista spațiu suficient care să permită depozitarea a încă 4 saci cu rochii de mireasă.
Având în vedere că s-a dovedit existența a 6 saci, că în mod cert la sediul din Rădăuți au fost trimiși doar 2 saci (care împreună au conținut 40 de rochii) ce au fost apoi predați la camera de corpuri delicte, că spre valorificare au fost predate toate cele 40 rochii, s-a concluzionat, contrar susținerilor inculpaților că în fiecare dintre cei 6 saci erau câte 20 rochii, deci un total de 120 bucăți, așa cum a declarat martorul B.S.R. care le-a numărat.
Împrejurarea că în cei 2 saci ridicați în vederea confiscării erau puse câte 20 rochii, confirmă susținerile martorilor B.S.R. care a arăta că după numărare rochiile au fost puse tot în cei 6 saci inițiali și tot câte 20 bucăți în fiecare, astfel încât aspectul că rochiile ar fi fost compuse din una sau mai multe piese, nu mai are nicio relevanță, cu atât mai mult cu cât sunt martori care afirmă că după numărare la locul respectiv nu a rămas nici un sac pe jos.
Relevante sunt în cauză și aspectele menționate de către unii martori cu privire la dimensiunile acelor colete (saci). Astfel martorul M.V. arată că erau 5 - 6 colete ambalate în saci menajeri mari, martorul B.S.R. că erau 6 saci de înălțime de 1 metru, diametru 40 - 50 cm, martorul C.H.A. că erau 6 saci de culoare neagră, 1 metru înălțime și 30 - 40 cm. diametru, martorul P.V. a văzut personal mai mulți saci de plastic, mari, negri, voluminoși - dimensiuni ce în mare parte corespund imaginilor foto prezentate la urmărire penală.
Mai mult, atât inculpatul D.R.I. cât și alți martori au recunoscut că misiunea de la 31 martie 2005 de a face un control și a confisca unele bunuri, este una de rutină, prin urmare, nu se justifică existența celor 27 apeluri telefonice dintre inculpații C.G.N. și D.R.I. și nici tergiversarea întocmirii actelor necesare pe parcursul a aproape 6 ore.
Instanța de fond constatând că declarațiile unor martori care nu au perceput în mod direct evenimentele nu au relevanță sub aspect probator le-a înlăturat ca nefiind utile soluționării cauzei. În acest sens sunt depozițiile martorilor: C.M.C., I.G., B.I. - șoferul microbuzului MV care la data de 31 martie 2005 l-a însoțit pe inculpatul C.C.C. la sectorul și vama Siret), care prezintă modul în Care în acea zi și-a desfășurat el activitatea, susține, printre altele, că a văzut și el lângă clădirea sectorului niște saci negri, că l-a văzut pe inculpatul C.C.C. stând de vorbă cu un bărbat îmbrăcat în uniformă, despre care ulterior a aflat că se numește C.P.O., dar evident că martorul în calitate de subaltern nu avea cum să știe de conținutul discuțiilor purtate de șeful său, C.C.C.; B.N. care la data de 31 martie 2005 își sărbătorea ziua de naștere, susține că au venit la popotă C.D. și C.C.C., a discutat cu acesta din urmă cca 2 - 5 minute cât a fost felicitat; A.V. - agent de poliție, șoferul autovehiculului cu care inculpatul D.R.I. a fost în data de 31 martie 2005 plecat în misiune - prin parte din declarația sa nu face decât să descrie misiunea în care a fost la acea dată, susține că misiunea a durat între orele 1000- 1400, dar că nu-și aduce aminte dacă atunci când s-au întors a stat tot timpul lângă șeful său D.R.I., ceea ce în opinia instanței face posibil ca inculpatul D.R.I., după orele 1400 să fi putut dicta la telefon conținutul unui proces-verbal de constatare; D.I. care descrie acțiunea la care a participat în data de 31 martie 2005 împreună cu inculpatul D.R.I. și agentul A.V., dar care nu cunoaște nimic despre activitatea desfășurată de D.R.I. după încheierea misiunii; P.C.M. care relatează despre un dialog pe un ton mai ridicat purtat între ofițerul de cercetări venit de la București și inculpatul C.C.C., datorită divergențelor cu privire la numărul rochiilor de mireasă, dialog care însă nu este relevant față de faptele cu care este învestită instanța și nici nu poate răsturna multitudinea de probe în acuzare existente; T.F. care deși relatează că la 31 martie 2005 a înlocuit un coleg la poarta de acces, că în jurul orelor 1200 s-a prezentat la poarta de acces inspectorul C.P.O. și șoferul său C.H.A., recunoaște că este posibil să nu fi trecut în registrul de acces toate persoanele și autovehiculele; G.I. care prin depoziția sa se referă în special la martorii F.N. și C.P.O., persoane care însă nu au fost trimise în judecată în prezentul dosar, și oricum din declarația acestui martor nu reiese că înregistrările depuse de C.P.O. ar fi fost contrafăcute, ci dimpotrivă că sunt reale.
Prin urmare, față de întreg probatoriul administrat astfel cum a fost analizat, judecătorul fondului a apreciat că este dovedită dincolo de orice dubiu vinovăția celor patru inculpați și analizând cererile privind schimbarea încadrării juridice a faptelor prin înlăturarea referirii la dispozițiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, apărările formulate de fiecare dintre inculpați le-a apreciat ca fiind nefondate.
În acest sens, a reținut că pornind de la certitudinea că la sediul din Rădăuți echipa de control a ajuns cu 2 saci conținând câte 20 de rochii de mireasă fiecare (în total 40 rochii) și nu cu câte 20 piese rochii fiecare, că în mod cert acestea au fost predate mai departe, respectiv 40 rochii de mireasă către camera de corpuri delicte, apoi către autoritățile statului în vederea valorificării (au fost predate tot 40 rochii și nu 40 piese de rochii), având în vedere și imaginile în care la temelia clădirii sectorului poliție de frontieră Siret, apar depozitați 6 saci negri (4 saci jos și 2 deasupra), imaginea cu mai mult de 2 saci cu gurile desfăcute ce au fost puși în microbuzul poliției, imagini a căror realitate a fost confirmată de mulți dintre martorii care le-au vizionat (B.S.R., C.H.A., M.V., F.N., etc.) și chiar de către parte dintre inculpați, apărările inculpatului C.G.N. sunt infirmate de probe care confirmă că numărul real al rochiilor de mireasă găsite asupra cetățeanului ucrainean, a fost de 120 bucăți.
În ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice a arătat că, potrivit art. 132 din Legea nr. 78/2000 există „..dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial s-au nepatrimonial.". Dovedirea faptelor de care sunt acuzați inculpații, presupune inclusiv și dovedirea avantajului patrimonial de care a beneficiat cetățeanul ucrainean constând în restituirea nelegală a celor 80 de rochii de mireasă, fiind cauzat și bugetului de stat un prejudiciu prin neplata taxelor vamale datorate.
Conform art. 25 C. pen., instigatorul este persoana care cu intenție determină o altă persoană să săvârșească o faptă penală. În cauză, s-a dovedit prin declarații de martori, listingul convorbirilor telefonice, declarațiile în acuzare date ca învinuiți de către C.G.N., H.C., procesele-verbale de confruntare, etc. că inculpații D.R.I. și C.C.C. le-a solicitat (și chiar i-a amenințat cu consecințe negative profesionale) inculpaților C.G.N., H.C. să dea drumul cetățeanului ucrainean, sau să-i confiște doar o parte din rochiile găsite la el, precum și să întocmească în mod nereal acte de constatare și sancționare în acest sens.
Sub aspectul laturii subiective a reținut că nu se poate susține că inculpatul C.G.N. fără să-și dea seama a consemnat în procesele-verbale întocmite 40 rochii de mireasă, iar martorii au făcut referire la 120 piese ale rochiilor, din moment ce spre valorificare au fost predate 40 rochii de mireasă către D.G.F.P. Suceava și nicidecum 40 piese ale rochiilor de mireasă.
Faptul că inspectorul C.P.O. i-ar fi spus inculpatului C.G.N. că la numărătoare au ieșit 40 rochii de mireasă, nu este dovedit de alte probe decât de susținerea acestuia din urmă. Față de probatoriile administrate, nu are relevanță aspectul că martorul C.P.O. nu a înregistrat și momentul restituirii de la Popasul R.
Deși inculpații au susținut că dosarul este o înscenare, fiind la mijloc interese personale, instanța de fond a reținut că acuzarea nu se întemeiază doar pe declarațiile martorilor C.P.O., C.H.A. și B.S.R. despre care inculpații susțin că ar fi veri și fini, relevante sub aspect probator fiind și declarațiile martorilor M.V., G.C., P.P., F.N., P.V., declarațiile de învinuiți ale inculpaților C.G.N. și H.C., procesele-verbale de confruntare, listingul convorbirilor telefonice, parte din înregistrările video, dovezile de predare-primire acelor 40 de rochii de mireasă, etc.
Totodată, martorii audiați în cauză nu au confirmat eventualele relații de dușmănie pe care inculpații le-ar fi avut cu ceilalți colegi. Martorii D.S., C.D., A.V., C.C., D.I. confirmă existența unor relații normale de serviciu ale inculpaților, eventualele mici tensiuni existente pe moment neputând fi calificate drept relații de dușmănie.
Referitor la declarația martorului C.P.O., înregistrările depuse de acesta, a constatat că au fost analizate și avute în vedere prin coroborarea cu celelalte mijloace de probă.
Cu privire la calitatea de lucrător de poliție judiciară, instanța a reținut că înscrisurile doveditoare aflate la dosar confirmă calitatea de lucrător poliție judiciară a unora dintre inculpați și raportat la dispozițiile legale vizând conexitatea, competența de soluționare a cauzei revine curții de apel.
În legătură cu apărările inculpatului C.C.C., instanța a constatat că toate criticile vizând probatoriul în acuzare, credibilitatea declarațiilor unor martori, ipoteza fabricării acestui dosar au fost deja analizate și o reiterare a acelorași argumente nu ar fi justificată. Reaua-credință a reprezentanților instituției din care face parte, în sensul că aceștia au comunicat instanței informații eronate, nu este dovedită. Faptul că la data de 31 martie 2005 nu ar fi deținut numărul de telefon ...... ci numitul D., nu are nici o relevanță din moment ce potrivit Adresei nr. 2889250 din 11 octombrie 2007 a DPF - Rădăuți rezultă că la 31 martie 2005 inculpatul C.C.C. utiliza telefoanele cu numerele ............... și nr. ..............., iar conform listingului telefonic prezentat în rechizitoriu, convorbirile acestui inculpat au fost efectuate de pe ultimul număr menționat.
De asemenea, a reținut că transcrierea deficitară a fragmentului convorbirii telefonice de pe înregistrarea făcută de martorul C.P.O., nu are nicio relevanță cu privire la apărarea făcută de inculpatul C.C.C. Dimpotrivă, faptul că martorul F.N. a ajuns să-l roage „ceva" pe C.P.O., demonstrează în mod indirect presiunile ce erau făcute în favoarea cetățeanului ucrainean. Faptul că-unele imagini prezentate în instanță, în special prima fotografie cu microbuzul în care sunt niște saci, sunt total diferite de fluxul normal al activității, este doar o susținere a inculpatului C.C.C., nefiind dovedit cu alte probe. Nu s-a demonstrat în cauză că imaginile ar fi fost trucate, dimpotrivă mulți martori printre care B.S.R., C.H.A., M.V., F.N., au confirmat realitatea lor.
În ce privesc apărările inculpatului D.R.I., instanța a apreciat că nu prezintă nicio importanță modalitatea în care organul de urmărire penală a reliefat purtarea convorbirile telefonice în diverse dosare. Este reală susținerea acestuia că nu doar listingul telefonic poate face dovada comiterii unor fapte penale, dar în cauză listingul convorbirilor telefonice a fost coroborat cu numeroase alte probe în acuzare (declarații de martori, înscrisuri, declarații de învinuiți, procese-verbale de confruntare, înregistrările video-audio, etc). În contextul în care chiar inculpatul a confirmat că activitatea din 31 martie 2005 a fost una de rutină, nu se justifică existența a 27 de apeluri telefonice între inculpații D.R.I. și C.G.N. și nici tergiversarea întocmirii actelor pe parcursul a aproape 6 ore.
Împrejurarea că în cele 2 tabele întocmite de organul de urmărire penală apar apeluri efectuate de pe două numere de telefon diferite - același minut și aceeași secundă, o astfel de eroare nu vizează toate cele 27 apeluri telefonice ce au avut loc între inculpații D.R.I. și C.G.N., cu atât mai mult cu cât respectivele apeluri sunt evidențiate și în relațiile trimise de OR fără a fi înscrise în fals.
În legătură cu solicitarea inculpatului C.G.N. de fi înlăturate din ansamblul probator înregistrarea audio-video depusă la dosar de către DNA - Serviciul Teritorial Suceava deoarece nu există autorizarea cerută de lege, judecătorul fondului a reținut că probele la care se face referire nu au fost obținute în mod ilegal, așa încât să fie incidente prevederile art. 64 alin. (2) C. proc. pen. iar la dosar au fost depuse înregistrările audio-video făcute de către un martor și nu de către procuror, prin urmare, nu se pune problema autorizației, cu atât mai mult cu cât există potrivit art. 915 C. proc. pen. și o redare în formă scrisă.
În ce privește mesajul de amenințare primit de C.P.O. scriind: „EXPEDIANT: D.R.I., ............", a constatat că nu a fost reținut ca probă în acuzare, întrucât conform Adresei nr. 2889250 din 11 octombrie 2007 a D.P.F. Rădăuți la data de 31 martie 2005 numărul de telefon ............ era utilizat de inculpatul C.G.N. și nu de către D.R.I. De asemenea, a mai reținut că raportat la obiectul cauzei nu are nicio relevanță faptul că la 31 martie 2005, inculpatul C.G.N. ar fi participat pentru o scurtă perioadă de timp și la o altă misiune.
Având în vedere multitudinea de apeluri telefonice ce au fost purtate între inculpații D.R.I. și C.G.N. (27 apeluri), nu mai prezintă relevanță nici împrejurarea dacă vreuna dintre convorbiri a fost purtată de la vreun telefon fix aflat în altă încăpere, și nici pe cine a contactat inițial inculpatul D.R.I., pe C.G.N. sau H.C. De altfel, în declarația sa de învinuit, H.C. recunoaște că a vorbit cu șeful său, D.R.I., de pe telefonul inculpatului C.G.N.
Referitor la adresa DNA (că nu s-au constatat infracțiuni) invocată de inculpatul C.G.N., în apărare, chiar și în eventualitatea luării sale în considerare, a reținut că aceasta nu este un act de dispoziție propriu-zis al procurorului, ci doar o adresă de comunicare și nu are relevanță în cauză.
În cea mai mare parte, apărarea făcută direct de inculpatul C.G.N. se rezumă la evidențierea unor neconcordanțe între declarațiile unor martori și chiar ale aceluiași martor. Având în vedere că la data de 31 martie 2005 actul de control asupra cetățeanului ucrainean s-a făcut sub presiunea exercitată de șefi, respectiv inculpații D.R.I. și C.C.C.,s-a apreciat că era firesc ca membrii echipei de control să aibă ezitări în a comunica între ei sau celorlalți colegi adevăratul număr al rochiilor de mireasă ieșite la numărătoare. Această percepție a avut-o și martorul C.C. care a arătat că l-a întrebat pe C.G.N. câte rochii au ieșit la numărătoare, acesta i-a răspuns că nu știe, dar el martorul bănuiește că nu a vrut să-i spună.
De asemenea, trecerea unei perioade de timp atât de îndelungate de la data comiterii faptelor, respectiv 31 martie 2005, împrejurarea că cea mai mare parte a martorilor nu au perceput în mod direct evenimentele sau au participat doar la parte din derularea lor, luarea mai multor rânduri de declarații acelorași martori la intervale mari de timp, explică neconcordanțele și ezitările acestora. De altfel, în opinia instanței aceste neconcordanțe vizează aspecte neesențiale soluționării cauzei, iar în aprecierea vinovăției inculpaților au fost avute în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale și confirmate în faza cercetării judecătorești, fiind la o dată mult mai apropiată de data comiterii faptelor când relatările martorilor sunt mult mai exacte.
Reținând că raportat la infracțiunea de mărturie mincinoasă de care este acuzat inculpatul C.G.N. nu s-a dovedit existența vreunei înțelegeri între martorul P.P. și G.C., instanța a apreciat că solicitările de achitare făcute de inculpat în apărare sunt nefondate, în cauză s-a dovedit, fără dubiu, existența faptei și a vinovăției acestuia.
În drept, a reținut că faptele inculpaților C.G.N. și H.C. - constând în aceea că la data de 31 martie 2005, în timp ce se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, după oprirea în trafic a cetățeanului ucrainean P.P., constatând că transporta 120 de rochii de mireasă pentru care nu avea documente de proveniență și nici acte din care să rezulte că mărfurile au fost introduse legal în România, cu plata taxelor vamale aferente, au procedat cu știință la întocmirea defectuoasă a actelor de constatare a faptelor și la restituirea nelegală a 80 de rochii de mireasă, producând bugetului de stat o pagubă de 5.120 euro, reprezentând cuantumul taxelor pe care cetățeanul ucrainean ar fi trebui să le plătească dacă ar fi declarat bunurile la intrarea în țară, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu împotriva intereselor publice prev. de art. 248 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, pentru fiecare din cei doi inculpați.
Avantajul patrimonial asigurat numitului P.P. constă în restituirea nelegală a celor 80 bucăți rochii de mireasă ce trebuiau confiscate, iar paguba cauzată bugetului de stat constă în suma de 5120 euro reprezentând cuantumul taxelor vamale aferente, neplătite.
Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 alin. (1) C. pen., este dată în cauză în modalitatea în care s-a cauzat o pagubă patrimoniului uneia dintre unitățile prevăzute de art. 145 C. pen., iar raportarea la prevederile art. 132 din Legea nr. 78/2000 (..dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial) este corectă, având în vedere avantajul patrimonial de care a beneficiat cetățeanul ucrainean P.P.
De asemenea, faptele inculpaților C.G.N. și H.C., constând în aceea că la data de 31 martie 2005, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au întocmit și semnat Procesul-verbal de constatare nr. 1098313 din 31 martie 2005 în care au consemnat în mod nereal că în urma inventarierii, în autoturismul cetățeanului ucrainean P.P. au fost găsite doar 40 rochii de mireasă în loc de 120 rochii câte au fost găsite în realitate și că aceste bunuri au fost introduse în România în mai multe rânduri și depozitate la martorul G.C., când în realitate cetățeanul ucrainean a introdus mărfurile în România la data de 31 martie 2005, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, deoarece a fost comisă în legătură directă cu infracțiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 care este o infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție, infracțiune comisă de fiecare dintre cei doi inculpați.
Potrivit art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, sunt infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție și falsul și uzul de fals săvârșite în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracțiunile prevăzute în secțiunile a II-a și a III-a. Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în forma prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 face parte din secțiunea a III-a a acestei legi, fiind o infracțiune asimilată celor de corupție.
Constatând că infracțiunea de fals intelectual a fost săvârșită în scopul ascunderii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în forma sa prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, a apreciat că raportarea art. 289 C. pen. la prevederile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, este legală (s-au întocmit acte de constatare nereale în scopul de a se ascunde restituirea nelegală a celor 80 de rochii de mireasă.).
A mai reținut instanța că, fapta inculpatului C.G.N., care în exercitarea atribuțiilor de serviciu a întocmit și semnat Procesul-verbal de contravenție seria G nr. 060679 din 31 martie 2005, în care a consemnat în mod nereal că asupra cetățeanului ucrainean au fost găsite fără acte de proveniență numai 40 rochii de mireasă și nu 120 rochii câte au fost găsite în realitate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, fapta fiind comisă în legătură și pentru ascunderea infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000.
Conform art. 41 alin. (2) C. pen., o infracțiune este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, acțiuni sau inacțiuni care prezintă fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.
În cauză, instanța a constatat că la data de 31 martie 2005, inculpatul C.G.N., în baza aceleiași rezoluții infracționale, a procedat la întocmirea în fals atât a procesului-verbal de constatare cât și a celui de contravenție.
Ca urmare, întemeiat pe dispozițiile art. 334 C. proc. pen., a apreciat că se impune în cazul inculpatului C.G.N. schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni de fals intelectual prev, de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) Legea 78/2000, într-o singură infracțiune de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Totodată, fapta inculpatului C.G.N. de a-l determina pe G.C. să dea o declarație neconformă cu adevărul, mai exact să scrie și să semneze o declarație dictată de inculpat, care să-i folosească acestuia pentru susținerea actelor de constatare întocmite cu date nereale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 C. pen.
Deși, pentru această infracțiune inculpatul C.G.N. a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. - susținând că ucraineanul P.P. l-a indus în eroare cu ajutorul lui G.C., spunându-i că nu știe să scrie în limba română, că cei doi martori s-au înțeles reciproc cu ocazia confruntării pentru a induce instanța și părțile în eroare, etc. a constatat că apărările făcute nu au nicio relevanță cu privire la fapta inculpatului C.G.N. de a-l determina și de a-i dicta lui G.C. o declarație neconformă cu adevărul. Chiar și în ipoteza în care P.P. a ascuns inculpatului C.G.N. că știe să scrie în limba română, inculpatul avea obligația ca în actele întocmite să constate aspectele reale legate de respectivul act de control, iar martorii să declare cele percepute de ei și nu să i se dicteze o declarație neconformă cu adevărul.
A mai reținut că, faptele săvârșite de inculpații C.C.C. și D.R.I. de a-i determina pe inculpații C.G.N. și H.C. să-și exercite în mod defectuos atribuțiile de serviciu, să efectueze constatări incomplete și să întocmească acte de constatare nereale, care să-i creeze un avantaj patrimonial direct cetățeanului ucrainean P.P., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de instigare la abuz în serviciu împotriva intereselor publice prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. și art. 132 din Legea nr. 78/2000 și instigare la fals intelectual prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. și art. 17 lit. c) Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pentru fiecare dintre cei doi.
Inculpații C.C.C. și D.R.I. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea de către fiecare a câte patru infracțiuni: o infracțiune de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice fața de inculpatul C.G.N., o instigare la fals intelectual față de inculpatul C.G.N., o instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice față de inculpatul H.C., o instigare la fală intelectual față de inculpatul H.C. Reținând că la data de 31 martie 2005, atât inculpatul C.C.C. cât și D.R.I. au instigat în baza aceleiași rezoluții infracționale pe inculpații C.G.N. și H.C., în baza art. 334 C. proc. pen. a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. și art. 132 Legea nr. 78/2000, într-o singură infracțiune de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. și 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea și a art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv, din două infracțiuni de instigare la fals intelectual prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. și art. 17 lit. c) Legea nr. 78/2000, într-o singură infracțiune de instigare la fals intelectual prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. și art. 17 lit. c) Legea nr. 78/2000, cu aplicarea și art. 41 alin. (2) C. pen., urmând a face aplicarea și a prevederilor art. 33 lit. a) C. pen.
În ceea ce privește cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de către inculpați a reținut că pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii simple de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen., ar fi trebuit ca funcționarul public prin neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu să cauzeze o tulburare însemnată sau doar o pagubă patrimoniului unei instituții, unități din cele la care se referă art. 145 C. pen., fără ca prin fapta sa să fi obținut pentru sine sau pentru altă persoană vreun avantaj patrimonial sau nepatrimonial.
Or, în cauza de față prin neîndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu de către inculpații C.G.N. și H.C. s-a cauzat atât un prejudiciu statului care a fost lipsit de taxele vamale ce trebuiau plătite, cât și un avantaj patrimonial cetățeanului ucrainean P.P. căruia i s-au restituit în mod nelegal 80 rochii mireasă ce trebuiau confiscate.
Dovedirea faptelor de care sunt acuzați inculpații include și dovedirea existenței avantajului patrimonial creat cetățeanului ucrainean. Nu poate fi primită susținerea precum că prin eludarea taxelor vamale, cetățeanul ucrainean ar fi avut un avantaj doar dacă s-ar fi dovedit că s-au valorificat rochiile de mireasă ce nu i-au fost confiscate, și aceasta deoarece plata sau neplata unor taxe vamale nu este condiționată de posibilitatea valorificării pe piață a respectivelor bunuri.
Ca urmare, a apreciat că raportarea art. 248 C. pen. la art. 132 Legea nr. 78/2000 și raportarea art. 289 C. pen. la art. 17 lit. c) Legea nr. 78/2000, au fost corect făcute, atât în cazul autorilor cât și pentru instigatori.
În ceea ce privește cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulate de inculpatul C.G.N. a reținut că față de argumentele expuse deja cu privire la aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 132 din Legea nr. 78/2000, art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în plus, constată că, în cauză, nu există niciun element care să ducă la concluzia că faptele au fost săvârșite din culpă ci, dimpotrivă, este dată intenția directă (au prevăzut rezultatele faptei, urmărindu-se producerea lor). Probatoriul administrat reliefează că actele de constatare nereale au fost întocmite cu intenție, în scopul săvârșirii sau ascunderii unei infracțiuni asimilate celor de corupție, respectiv abuzul în serviciu contra intereselor publice prin care funcționarul public a obținut pentru cetățeanul ucrainean un avantaj patrimonial.
De asemenea, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen., nu este reglementată doar în modalitatea când urmarea constă într-o tulburare însemnată adusă bunului mers al uni organ sau instituții de stat, ci și în modalitatea în care s-a cauzat o pagubă patrimoniului uneia dintre unitățile prevăzute de art. 145 C. pen. Textul nu prevede că paguba trebuie cauzată doar patrimoniului instituției la care făptuitorul este angajat sau în incinta căreia lucrează.
Cuvântul „altul" din cuprinsul textului art. 132 din Legea nr. 78/2000, din moment ce nu se face o diferențiere, trebuie înțeles că se referă la orice altă persoană cu excepția respectivului funcționar public care a comis abuzul în serviciu.
Neparticiparea în mod efectiv la operațiunea de inventariere a rochiilor nu are relevanță din moment ce sunt probe din care să rezulte că numărul final al rochiilor a fost comunicat tuturor ofițerilor din echipa de control.
Deși, se susține că G.C. a fost audiat la data de 31 martie 2005, în calitate de „persoană în cauză" și nu de „martor", instanța a reținut că, persoana în cauză nu putea fi decât cetățeanul ucrainean P.P. deoarece el era cercetat și lui îi aparțineau rochiile de mireasă, și nu lui G.C. Chiar dacă declarația dată de G.C. la data de 31 martie 2005 poartă doar titulatura „Declarație" fără a se preciza calitatea de martor, în finalul procesului-verbal de constatare din aceeași dată, se arată că cetățeanul român G.C. a confirmat cele relatate de P.P.
Or, este evident că cel ce confirmă sau infirmă relatările făcute de o persoană cercetată are calitatea de martor și nu de persoană în cauză, motiv pentru care nu se poate proceda la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 C. pen., în cea prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 292 C. pen., cum s-a cerut.
A mai reținut că, nu se poate dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului C.G.N. din infracțiunile de abuz în serviciu și fals intelectual doar în infracțiunea de fals intelectual, întrucât activitatea infracțională a acestuia nu s-a rezumat doar la întocmirea în fals a proceselor verbale de constatare și contravenție, ci și la restituirea nelegală a 80 de rochii de mireasă. Deci, sunt întrunite elementele constitutive a două infracțiuni, respectiv abuz în serviciu contra intereselor publice și fals intelectual. Extrasul de practică judiciară depus de inculpat (decizia nr. 1019 din 26 aprilie 1996 a C.J.S.) se referă la o altă speță, respectiv când funcționarul a falsificat 3 chitanțe vamale dar fără a restitui vreun bun.
Potrivit art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000, sunt în legătură directă cu infracțiunile de corupție sau cu infracțiuni asimilate acestora, și abuzul în serviciu contra intereselor publice, săvârșit în realizarea scopului urmărit printr-o infracțiune prevăzută în secțiunile a II-a și a III-a.
Or, art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 se referă la o cu totul altă ipoteză și nu se confundă, cu situația prevăzută în art. 132 din Legea nr. 78/2000 unde la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, funcționarul trebuie să fi obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial. Ca urmare, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen. nu poate fi raportată la prevederile art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000, ci la cele ale art. 132 din Legea nr. 78/2000.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., contribuția efectivă a fiecărui inculpat la săvârșirea faptelor, urmările cauzate, persoana făptuitorilor. Raportat la toate aceste criterii a apreciat că aplicarea unor pedepse orientate către minimum special în cazul inculpatului C.G.N. și sub minimum special în cazul inculpaților H.C., C.C.C. și D.R.I. prin reținerea circumstanțelor judiciare atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen., stabilind ca modalități de executare suspendarea sub supraveghere și suspendarea condiționată, sunt îndestulătoare sub aspectul realizării scopului prevenției generale și speciale a pedepsei astfel cum este reglementat de dispozițiile art. 52 C. pen.
Cu privire la latura civilă, a reținut că, în cauză, Autoritatea Națională a Vămilor (care face parte din Agenția Națională de Administrare Fiscală) s-a constituit parte civilă încă de la urmărirea penală, cu suma de 3.414 euro (1.872 euro taxe vamale și 1.542 euro TVA pentru cele 80 de rochii lungi de mireasă conform poziției R054 din O.M.F.P. nr. 687/2001.) reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat la care se adaugă accesorii calculate de la data săvârșirii faptei și până la data achitării integrale a sumei datorate.
În cursul cercetării judecătorești, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, în numele Autorității Naționale a Vămilor a menționat că se constituie parte civilă în cauză cu aceeași sumă de 3.414 euro, ceea ce înseamnă că a fost menținută constituirea inițială de parte civilă, de la urmărire penală.
Ulterior, la solicitarea părților de a se preciza care este prejudiciul în ipoteza în care rochiile de mireasă ar fi din material sintetic și nu din mătase, partea civilă a comunicat că prejudiciul în această situație este de 35.360 RON și, conform calculului prezentat de A.N.A.F. - A.N.V. - D.R.A.O.V. Iași, această sumă reprezentând valoarea în vamă, taxele vamale și TVA.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale a D.R.A.O.V. Iași invocată de inculpatul C.G.N., judecătorul fondului a reținut că potrivit art. 15 alin. (2) C. proc. pen., constituirea ca parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum și în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare.
În cauza de față, Autoritatea Națională a Vămilor București s-a constituit parte civilă cu suma de 3.414 euro, încă din faza urmăririi penale și, ca atare, nu se poate aprecia că nu au fost respectat termenul legal de exercitare a acțiunii civile.
Totodată, conform Adresei nr. 835784 din 23 februarie 2012 a A.N.A.F. - Direcția Generală Juridică, Autoritatea Națională Vamală reprezintă în fața instanțelor interesele statului în cazurile de încălcare a normelor vamale, iar potrivit informațiilor de pe portalul instanțelor de judecată, parte civilă în cauză este A.N.V. - D.R.A.O.V. Iași, precizându-se totodată că toate adresele primite au fost trimise Autorității Naționale a Vămilor spre competentă soluționare. Pentru termenul din 02 martie 2012, D.R.A.O.V. Iași a adus la cunoștința instanței că prejudiciul reprezintă taxe vamale și TVA, că se constituie parte civilă în dosar în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, constituire ce are la bază și Ordinul circular nr. 4990 din 15 iunie 201 la A.N.V. prin care este împuternicită să formulate pretenții civile în cauzele penale.
În aceste împrejurări în care constituirea de parte civilă s-a făcut chiar din faza de urmărire penală, cum pretențiile civile formulate de D.R.A.O.V. Iași nu au fost în nume propriu, ci în numele și pentru Autoritatea Națională Vămilor București (instituție care este încorporată în cadrul Autorității Naționale de Administrare Fiscală), având în vedere și faptul că pretențiile civile de 35.360 RON nu reprezintă o nouă cerere de constituire de parte civilă ci o modificare a sumei inițial pretinse, instanța a apreciat ca fiind nefondate excepțiile formulate de inculpatul C.G.N.
Având în vedere data săvârșirii faptelor și legislația aplicabilă (31 martie 2005), de împrejurarea că s-a dovedit în cauză că la 31 martie 2005 cetățeanul ucrainean a introdus în România cele 6 colete conținând în total 120 rochii (fiind ajutat în acest sens de alți cetățeni ucrainieni, care au preluat coletele cu rochii, le-au trecut peste graniță și apoi le-au restituit numitului P.P. care recunoaște această situație de fapt), în baza art. 14 și 346 C. proc. pen. și art. 998 și următoarele C. civ., a admis acțiunea civilă și a obligat, în solidar, inculpații să plătească în solidar A.N.A.F. - A.N.V. București - D.R.A.O.V. Iași suma inițial pretinsă de 3.414 euro cu titlu de prejudiciu cauza bugetului de stat (suma ce reprezintă 1872 euro taxe vamale și 1.572 euro TVA aferent celor 80 rochii de mireasă neconfiscate), plus accesoriile aferente constând în dobânzi și penalități de întârziere datorate potrivit art. 120 și următoarele C. proc. fisc., calculele de la data comiterii faptei, respectiv 31 martie 2005 și până la momentul efectuării plății.
La calculul prejudiciului, instanța a avut în vedere poziția 54-R054 din O.M.F. nr. 687/2001, denumit „Rochie lungă, țesătură de mătase naturală, pentru femei" de unde rezultă că valoare în vamă a unei astfel de rochii este de 78 euro.
Este adevărat că în același act normativ există și poziția 59-R059 „Rochii din țesătură de mătase artificială, pentru femei" cu o valoare în vamă de 30 euro, dar instanța a reținut că în vigoare la data de 31 martie 2005 erau Normele privind determinarea valorii în vamă a bunurilor, aprobate prin H.G. nr. 428/2004, iar potrivit art. 24 „Atunci când bunurile nu pot fi identificate în lista de valori în vamă, biroul vamal este autorizat să determine valoarea în vamă, luând în considerare valoarea stabilită pentru bunuri cu caracteristici asemănătoare".
Cum în Anexa nr. 1 la Ordinul M.F. 687/2001 pentru aprobarea valorilor în vamă nu se regăsește articolul de confecții cu denumirea rochie lungă din material sintetic pentru mireasă, instanța a apreciat că, în mod corect, partea civilă la calculul prejudiciului a ținut seama de poziția R054 din Ordin.
A mai reținut că poziția R059 din Anexa nr. 1 la O.M.F. 678/2001, nu se referă la rochii lungi, și ca urmare bunul cu caracteristicile cele mai asemănătoare este cel de la poziția R054 -rochie lungă, țesătură de mătase naturală pentru femei.
În legătură cu latura civilă au fost audiați și martorii T.C. și A.E. (ambii inspectori vamali) care au declarat că prin vama Siret sunt trecute rochii de mireasă din material sintetic deoarece mătasea naturală este foarte scumpă, că unele rochii sunt formate dintr-o singură piesă, altele din mai multe piese, ultima martoră susținând că ea ar fi încadrat rochiile la poziția R059 cu o valoare în vamă de 30 euro bucata.
Cu toate acestea, pentru motivele anterior arătate, la fel ca și partea civilă, instanță constată că bunul cu caracteristicile cele mai asemănătoare este cel de la poziția R054 - rochie lungă, țesătură de mătase naturală, pentru femei, care oricum este mai favorabil inculpaților decât calculul făcut potrivit poziției R059 când partea civilă a pretins un prejudiciu de 35.360 RON.
Referitor la apărarea potrivit căreia pentru mărfurile confiscate nu se poate aplica un tarif vamal, instanța a constatat că prin însăși cererea de constituire de parte civilă, invocându-se prevederile art. 165 lit. f) C. vam., Autoritatea Națională a Vămilor a înțeles să pretindă ca prejudiciu doar taxa vamală și TVA-ul aferent celor 80 rochii de mireasă neconfiscate.
Procedând la restabilirea situației anterioare, având în vedere și faptul că în cauză au fost ridicate în vederea confiscării un număr de 40 rochii de mireasă, ce potrivit relațiilor existente la dosar parte au fost valorificate, parte au fost distruse, în baza art. 170 C. proc. pen. a dispus anularea, în totalitate, a Procesului-verbal de constatare nr. 1098313 din 31 martie 2005 și, în parte, procesul-verbal de contravenție seria G, nr. 060679 din 31 martie 2005, în sensul că, a fost menținută din conținutul acestuia doar dispoziția prin care s-au ridicat în vederea confiscării un număr de 40 rochii mireasă.
La stabilirea cheltuielilor judiciare, instanța a avut în vedere și faptul că prin rechizitoriu s-a stabilit în sarcina fiecărui inculpat câte 2.500 RON cu acest titlu, că în cauză s-au acordat 37 de termene. Referitor la cheltuielile judiciare determinate de inculpatul C.G.N., pe lângă cele menționate, a avut în vedere și de faptul că acesta a formulat 10 cereri de recuzare toate respinse (totalizând cheltuieli judiciare la care a fost obligat de 1.300 RON), 3 recursuri împotriva diferitelor încheieri ce au fost soluționate de înalta Curte de Casație și Justiție, a formulat 11 cereri de strămutare respinse de înalta Curte de Casație și Justiție (totalizând 1.420 RON cheltuieli judiciare la care a fost obligat), a formulat numeroase alte excepții, cereri, iar pe lângă apărătorii săi aleși C.P., G.V., N.M. care i-au acordat asistență juridică în mod succesiv, a fost asistat și de apărători din oficiu cărora li s-a acordat onorariu parțial conform Protocolului dintre Ministerul Justiție și U.N.B.R.
Împotriva sentinței au declarat recurs Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava și inculpații C.C.C., C.G.N., D.R.I. și H.C., criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei.
Parchetul în dezvoltarea orală a motivelor de recurs a precizat că susține doar criticile privind greșita individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpaților C.C.C., D.R.I. și H.C. în acest sens, a învederat că nu se impunea reținerea în favoarea acestora a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. - conduita bună înainte de comiterea faptelor determinată de lipsa antecedentelor penale și atitudinea lor după comiterea faptelor determinată de prezentarea în fața organelor judiciare - și, pe cale de consecință, modalitatea de executare a pedepselor trebuia stabilită în condițiile art. 86 C. pen., la fel ca și în cazul inculpatului C.G.N., raportat la contribuția infracțională reținută în sarcina fiecărui inculpat.
Inculpatul C.G.N. a criticat sentința sub aspectul nerespectării normelor privind competența după materie și calitatea persoanei, solicitând, în esență, trimiterea cauzei la Judecătoria Rădăuți, instanță competentă să soluționeze cauza având în vedere că niciunul dintre inculpații din prezenta cauză nu avea calitatea de ofițer de poliție judiciară astfel cum se reține de către instanța de fond.
Totodată, a solicitat, în principal, restituirea cauzei la procuror pentru refacerea actului de sesizare care nu cuprinde mențiunile prevăzute de art. 262 și urm. C. proc. pen., instanța de fond realizând o analiză formală a regularității actului de sesizare, iar, în subsidiar, restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale întrucât nu au fost respectate dispozițiile privind sesizarea instanței competente. În argumentarea acestei solicitări a învederat și faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererilor formulate de inculpat cu privire la restituirea cauzei la procuror, cu referire la cererile din data de 27 ianuarie 2011, 29 aprilie 2011, 27 mai 2011 și 16 februarie 2012.
În cadrul criticii privind restituirea cauzei la instanța de fond, a susținut că la termenul de judecată din data de 25 noiembrie 2010 judecata a avut loc cu nerespectarea dreptului la apărare, inculpatul C.G.N. fiind asistat de către apărătorul din oficiu care nu a putut asigura o apărare eficientă, în condițiile în care apărătorul ales a solicitat amânarea cauzei, dovedind cu acte medicale imposibilitatea prezentării, cerere respinsă nemotivat de către instanță, iar la termenul de judecată din data de 2 martie 2012 când au avut dezbaterile pe fondul cauzei la momentul acordării ultimului cuvânt inculpaților C.C.C. și D.R.I. apărătorul ales al inculpatului C.G.N. nu a fost prezent, instanța încuviințând acestuia să părăsească sala de judecată.
O altă critică adusă hotărârii de către recurentul inculpat C.G.N. a vizat nemotivarea acesteia, în sensul că este o copie a actului de sesizare, fără o analiză a probelor și o interpretare coroborată a acestora care să justifice soluția de condamnare a inculpatului pentru faptele reținute în sarcina sa.
Un alt motiv pentru care a solicitat restituirea cauzei la instanța de fond a fost întemeiat pe nerespectarea dreptului la apărare a inculpatului în condițiile în care instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa din două infracțiuni de fals intelectual într-o singură infracțiune, în formă continuată, după încheierea dezbaterilor și fără a pune în discuția părților.
Totodată, a solicitat restituirea cauzei la instanța de fond motivat de faptul că aceasta a omis să se pronunțe asupra unor probe și cereri esențiale pentru părți, respectiv, nu a analizat suplimentul de declarație al martorului C.G. și nici metodologia de lucru de la instituția la care lucra inculpatul C.G.N., probe esențiale pentru a aprecia asupra vinovăției sale.
Pe fondul cauzei a solicitat, în esență, achitarea sa pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice și fals intelectual, întrucât din probele administrate nu rezultă cu certitudine că a desfășurat activitățile infracționale reținute în sarcina sa, existând contradicții între declarațiile martorilor audiați în cauză, după cum nu s-a dovedit că s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al PTF Siret, Biroul Vamal Siret, și nici nu s-a cauzat vreo pagubă IJPF Suceava sau Direcției Regionale Vamale Iași. În concluzie a solicitat achitarea sa întemeiat pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Cu privire la infracțiunea de instigare la mărturie mincinoasă, în principal, a solicitat achitarea întemeiat pe aceleași considerente - fapta nu există - și, în subsidiar, a solicitat să se constate că s-a
împlinit termenul de prescripție specială și să se dispună încetarea procesului penal, întrucât a intervenit o cauză care înlătură răspunderea penală.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei a solicitat reținerea circumstanțelor atenuate prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen., reducerea cuantumului pedepselor sub minimum special prevăzut de lege și schimbare modalității de executare prin reținerea dispozițiilor art. 81 C. pen.
Pe latură civilă, a solicitat respingerea pretențiilor civile formulate de către A.N.A.F. - Autoritatea Națională Vămilor București - Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale Iași invocând
lipsa calității procesuale a D.R.A.O.V. Iași care a fost împuternicită să formuleze pretenții civile în acuzele penale prin Ordinul circular nr. 4.990 din 15 iunie 2011 a Autorității Naționale a Vămilor, or, constituirea de parte civilă s-a făcut în acuză în anul 2008, anterior acestui ordin.
A mai criticat sentința și sub aspectul cheltuielilor judiciare prea mari la care acesta a fost obligat.
Inculpații C.C.C. și D.R.I. au criticat, în esență, hotărârea sub aspectul nerespectării normelor de competență după materie și calitatea persoanei, solicitând trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Judecătoria Rădăuți întrucât niciunul dintre inculpați nu are calitatea de ofițer de poliție judiciară.
Totodată, au criticat sentința și sub aspectul omisiunii instanței de fond de a se pronunța asupra unor probe administrate în cauză și care erau esențiale în stabilirea situației de fapt și vinovăției inculpaților, cu referire la ordonanța din 21 octombrie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și a rezoluției procurorului șef al DNA de infirmare a soluției de neîncepere a urmăririi penale față de C.P.O., dispusă prin rechizitoriu.
Pe fondul cauzei, au solicitat achitarea pentru toate infracțiunile reținute în sarcina lor, întemeiat pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât din materialul probator nu rezultă că cei doi inculpați au săvârșit faptele de care sunt acuzați, cele relatate de martorul C. nu sunt adevărate fiind infirmate de probatoriul administrat, cu referire la declarațiile celorlalți martori audiați în cauză, a martorului G.C., durata scurtă a convorbirilor telefonice dintre inculpați.
Pe latură civilă, au solicitat respingerea pretențiilor civile formulate de către A.N.A.F. - Autoritatea Națională Vămilor București - Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale Iași invocând lipsa calității procesuale a D.R.A.O.V. Iași, pentru aceleași argumente expuse de inculpatul C.G.N.
Inculpatul H.C. a criticat sentința sub aspectul nerespectării normelor de competență după materie și calitatea persoanei și sub aspectul nemotivării acesteia de către instanța de fond, pentru aceleași argumente expuse de către ceilalți recurenți, solicitând fie trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Judecătoria Rădăuți, fie la instanța de fond.
În susținerea criticii privind omisiunea instanței de se pronunța asupra unor probe sau cereri esențiale pentru părți a invocat Adresa nr. 277/VIII/1 din 06 octombrie 2005 care deși a fost încuviințată de instanță, nu a fost depusă și nici nu s-au depus diligente pentru depunerea acesteia, fiind relevantă sub aspect probator.
O altă critică a vizat greșita încadrare juridică dată faptelor și a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 248 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea prev. de art. 248 C. pen.
În legătură cu infracțiunea de fals intelectual a solicitat să se dispună încetarea procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripție specială.
Verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și prin prisma prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte apreciază că hotărârea instanței este nelegală și netemeinică, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție -Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava și de inculpatul C.G.N. ca fondate iar recursurile declarate de inculpații C.C.C., D.R.I. și H.C., ca nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse:
Referitor la criticile comune ale recurenților inculpați C.G.N., C.C.C., D.R.I. și H.C. privind nerespectarea normelor de competență materială și după calitatea persoanei, față de lipsa calității de organ de poliție judiciară al inculpaților, înalta Curte constată că sunt neîntemeiate.
În conformitate cu dispozițiile art. 27 alin. (3) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române coroborat cu dispozițiile art. 14 alin. (2) pct. 1 lit. e) - j), art. 64 din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului și art. 281 lit. d) C. proc. pen., infracțiunile săvârșite de polițiști care au calitatea de organ de poliție judiciară (până la gradul de comisar șef, inclusiv), se judecă în primă instanță de către curtea de apel.
Contrar susținerilor recurenților inculpați, din actele și lucrările dosarului rezultă potrivit Adreselor nr. 1790347 din 11 iunie 2008 a M.A.I., I.P.J. Frontieră Rădăuți, nr. 14488 din 03 ianuarie 2005 a M.A.I. - I.G.P. Frontieră, Direcția Management Resurse Umane și nr. 286847 din 26 martie 2009 a aceleiași instituții că la data de 31 martie 2005 aveau calitatea de ofițeri de poliție judiciară, sbs. D.R.I. (din data de 04 februarie 2005 aviz nr. 324/C/2005 Procurorului General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție înregistrat la IPJ Suceava la 10 februarie 2005) și lt. (rez.) C.G.N. (din data de 01 decembrie 2004 în baza Dispoziției IPJ Frontieră Suceava și avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție nr. 3095/C/2004), inculpații H.C. și D.R.I. dobândind calitatea de ofițeri de poliție judiciară la data de 01 mai 2005 și respectiv, 15 mai 2005.
Se mai constată că poliția de frontieră face parte, în conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 218/2002 și art. 2 din O.U.G. nr. 104/2001 din cadrul Ministrului Administrație și Internelor, iar polițiștii cu sarcini în combaterea infracțiunilor transfrontaliere și infracțiunilor comise în legătură cu frontiera au fost desemnați ca organe de cercetare penală ale poliției judiciare prin ordinul ministrului Administrație și Internelor (Ordinul nr. 617/29 decembrie 2003).
Prin urmare, inculpații D.R.I. și C.G.N. fiind ofițeri la IPJ Frontieră Rădăuți, la data comiterii faptelor (31 martie 2005), cu atribuții de cercetare penală ale poliției judiciare numiți în condițiile legii, competența de soluționare a cauzei privind infracțiunile pentru care sunt cercetați printre alții și cei doi inculpați - abuz în serviciu contra intereselor publice, fals intelectual, sub forma autoratului și a instigării, de instigare la mărturie mincinoasă - revine în primă instanță curții de apel, în conformitate cu dispozițiile legale enunțate.
Reținând că, în cauză au fost respectate normele procedurale privind competența după materie și calitatea persoanei, înalta Curte constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. și, ca atare, nu se impune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea actului de sesizare astfel cum au solicitat recurenții.
Analizând criticile recurentului inculpat C.G.N., înalta Curte constată că nu sunt întemeiate nici susținerile acestuia privind omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra cererilor esențiale de natură a influența soluția adoptată în cauză și cele referitoare la nerespectarea dreptului la apărare pe parcursul judecății cauzei și a dezbaterilor pe fond.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că, ia data de 21 ianuarie 2011, inculpatul C.G.N., prin apărător ales, a depus o cerere prin care solicita instanței să se de sesizeze și să trimită cauza la procuror în vederea refacerii urmăririi penale reiterând aceleași aspecte ale nerespectării normelor de competență după materie și calitatea persoanei, urmate de alte cereri similare la termenele din data 08 februarie 2011, 27 mai 2011. La termenul de judecată din data de 10 martie 2011, instanța cu respectarea principiului contradictorialității și oralității, a pus în discuția părților cererile formulate, printre care și ale inculpatului C.G.N., inclusiv, această cerere, dar a cărei discutare a fost prorogată, succesiv, la mai multe termene, la solicitarea apărătorului ales al inculpatului, care a apreciat oportun discutarea acesteia după depunerea de către DNA a ordonanței prin care a fost declinată competența efectuării urmăririi penale.
La termenul de judecată din data de 05 mai 2011, instanța a pus în vedere apărătorului desemnat din oficiu al inculpatului C.G.N., urmare a lipsei nejustificate a apărătorului ales, ca până la termenul din data de 27 mai 2011, după îndeplinirea obligației de a prezenta martorii încuviințați de instanță, în apărare și audierea acestora, să susțină și cererile de desesizare a instanței întemeiate pe nerespectarea normelor privind competența după materie și calitatea persoanei. La data de 27 mai 2011 și respectiv, 11 iunie 2011, inculpatul C.G.N. nu a mai reiterat această cerere deși a fost asistat de apărător din oficiu, solicitând administrarea altor probe în apărare, încuviințate în parte de către instanță.
Prin urmare, faptul că instanța a prorogat discutarea acestor cereri, la solicitarea apărătorului ales al inculpatului și ulterior, acesta nu a mai reiterat aceste cereri, prin apărătorul desemnat din oficiu, nu poate fi apreciată ca fiind o omisiune a instanței de se pronunța asupra unor cereri esențiale, de natură a influența soluția.
Mai mult, aceste aspecte au fost invocate de inculpatul C.G.N. ca și motiv de recurs, comun cu a celorlalți coinculpați, analizate de instanța supremă care le-a apreciat ca fiind neîntemeiate pentru argumentele anterior menționate.
Nu poate fi primită nici susținerea recurentului privind examinarea formală de către prima instanță a regularității actului de sesizare, având în vedere că la termenul de judecată din data de 23 septembrie 2010, instanța cu respectarea dispozițiilor legale a constatat regularitatea actului de sesizare a instanței, în raport de prevederile art. 263 C. proc. pen.
Neîntemeiată este și critica recurentului inculpat privind nerespectarea dreptului la apărare al inculpatului la termenul de judecată din data de 25 noiembrie 2011 și la dezbaterile pe fondul cauzei.
Faptul că la termenul din data de 25 noiembrie 2010, instanța a respins cererea de amânare a judecății, formulată de apărătorul ales al inculpatului C.G.N., motivat de faptul că deși a invocat motive medicale ce au determinat imposibilitatea de prezentare a acestuia la judecată nu și-a asigurat substituirea, aspect învederat de instanță apărătorului ales și la termenele de judecată anterioare când a mai solicitat amânarea cauzei tot pentru motive obiective, nu reprezintă o încălcare a dreptului la apărare, în condițiile în care instanța a desemnat și apărători din oficiu pentru inculpații din prezenta cauză, ce au participat la judecată și au studiat dosarul.
împrejurarea că la termenul de judecată din data de 02 martie 2012, când au avut loc dezbaterile pe fond, apărător ales al inculpaților D.R.I. și C.C.C. a solicitat și instanța a încuviințat ca acesta să părăsească sala de judecată, la acordarea ultimului cuvânt inculpaților susmenționați, nu constituie o încălcare a dreptului la apărare. Potrivit dispozițiilor art. 6 C. proc. pen. dreptul la apărarea este garantat inculpatului în tot cursul procesului penal, iar art. 197 alin. (2) C. proc. pen. prevede că este sancționată cu nulitatea absolută nerespectarea dispozițiilor privind asistarea inculpatului de către un apărător, când aceasta este obligatorie potrivit legii (art. 171 C. proc. pen.).
Din conținutul concluziilor formulate de către apărătorul ales al inculpaților D.R.I. și C.C.C. se constată că acesta a asigurat o apărare efectivă, astfel cum este cerută atât de dispozițiile art. 6 C. proc. pen. cât și de dispozițiile art. 6 paragraf. 3 lit. c) din Convenție, învederând printr-o analiză detaliată a probelor administrate toate aspectele care susțin apărarea celor doi inculpați în contradicție cu aspectele reținute în actul de sesizare, a formulat concluzii pertinente și motivate pe fiecare excepție și cerere în parte formulată de ceilalți coinculpați, concluziile apărătorului fiind însușite în totalitate de către cei doi inculpați, în ultimul cuvânt. Or, în aceste condiții nu se poate aprecia că nu s-a realizat o apărarea concretă și efectivă, componente ale asigurării respectării garanției recunoscută inculpatului în procesul penal, concluzii apărătorului ales fiind însușite de către inculpații. Mai mult, solicitând amânarea pronunțării în cauză, apărătorul ales a avut posibilitatea să ia cunoștință de susținerile inculpaților D.R.I. și C.C.C. în ultimul cuvânt și de a formula eventuale concluzii scrise în acest sens.
În ceea ce privește omisiunea instanței de a pune în discuția părților schimbarea încadrării juridice dată faptelor de fals intelectual prin reținerea unei singure infracțiuni în forma continuată, înalta Curte reține că, inculpatul C.G.N. a fost trimis în judecată, printre altele, și sub aspectul comiterii infracțiunii a două infracțiuni de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
Instanța de fond, în baza probatoriului administrat a dispus, condamnarea inculpatului C.G.N. pentru o singură infracțiune de fals intelectual, în formă continuată, prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice.
În conformitate cu prevederile art. 334 C. proc. pen., dacă în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuția părților noua încadrare și să aducă la cunoștință inculpatului că poate solicita lăsarea cauzei la urmă sau eventual amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea. Textul de lege se referă la încadrarea juridică a faptei, incluzând aici nu numai norma care prevede și sancționează fapta ce face obiectul judecății ci și textele adiacente care îi determină statul juridic -forma de săvârșire, existența și forma de participație, unitatea sau pluralitatea infracțională -, prin urmare, este important a se stabili temeiul juridic la răspunderii penale și a felului și limitelor pedepsei aplicabile pentru comiterea acelei fapte.
Or, în cauză încadrarea juridică dată faptei nu a fost modificată față de cea prevăzută în actul de sesizare a instanței, prin implicarea unei alte fapte sau amplificarea faptei prin reținerea altor acte materiale decât cele descrise în cuprinsul rechizitoriului.
Reținerea formei continuată a infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, fiind determinată de săvârșirea de către inculpat a activităților ce compun elementul material al infracțiunii, la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleași rezoluții infracționale.
Prin urmare, pentru aplicarea corectă a legii penale deși se impunea ca faptei să i se dea o corectă încadrare juridică, se constată că, în cauză, încadrarea juridică nu a fost modificată față de cea prevăzută în actul de sesizare, în sarcina inculpatului reținându-se tot săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, nu se poate aprecia că nu a fost respectat dreptul la apărare al inculpatului în cursul procesului penal.
Pentru toate aceste considerente, înalta Curte apreciază criticile recurentului inculpat ca fiind neîntemeiate.
Nici criticile recurentului privind nemotivarea hotărârii și omisiunea instanței de a se pronunța asupra tuturor probelor administrate în cauză nu pot fi primite de către instanța de recurs.
Hotărârea este supusă casării atunci când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înțelege. Din examinarea conținutului hotărârii rezultă că, instanța de fond a analizat prin coroborare probatoriile administrate în cele două etape procesuale, în raport de soluția adoptată, cu respectarea prevederilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., a realizat un examen propriu al faptelor descrise în actul de sesizare față de conținutul constitutiv al infracțiunilor reținute în sarcina fiecărui inculpat, argumentând temeiurile de fapt și de drept care au determinat adoptarea soluției și schimbarea încadrării juridice dată faptelor, a analizat apărările formulate de către inculpați în susținerea nevinovăției, înlăturând motivat depozițiile unor martori sau parte din depozițiile inculpaților și martorilor, prin urmare nu se poate aprecia că toate aceste aprecieri au un caracter general.
Faptul că instanța de fond a apreciat că nu se impune decât audierea unor martori propuși de către inculpat în dovedirea apărărilor formulate și nu a apreciat ca fiind utilă soluționării cauzei proba privind efectuarea unor adrese la diferite instituții publice pentru obținerea unor acte sau comunicare unor informații, nu reprezintă o încălcare a dreptului la un proces echitabil, ci un atribut exclusiv al instanței de a aprecia asupra concludentei și utilității probei. Dreptul la un proces echitabil astfel cum este reglementat în art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului cuprinde, între altele, atât dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră elocvente pentru cauza lor cât și obligația instanței de a examina aceste observații, cu alte cuvinte, sarcina instanței fiind aceea de a analiza efectiv mijloacele, argumentele și probatoriile părților.
În jurisprudența CEDO s-a susținut, în mod constant, deși potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Convenție instanțele au obligația de a-și motiva hotărârile, aceasta nu însemnă că se cere un răspuns detaliat la fiecare argument, amploarea acestei obligații variind în funcție de natura hotărârii, însă, noțiunea de proces echitabil impune obligația fiecărei instanțe naționale de a-și motiva pe scurt hotărârea, indiferent dacă a făcut-o prin alipirea motivelor oferite de o instanță inferioară sau altfel, trebuie" să fi examinat cu adevărat problemele esențiale ce i-au fost supuse atenției și să nu se mulțumească să confirme concluziile unei instanțe inferioare (cauza Helle împotriva Finlandei paragraful 60, cauza Boldea c. României, cauza Albina c. României).
Având în vedere că în considerentele hotărârii pronunțate instanța de fond nu a făcut o referire generică la probatoriile administrate, ci le-a evidențiat expres și le-a analizat conținutul, arătând, în concret, ce urmează a avea sau nu în vedere din probatoriul administrat (declarații de martori, probe științifice, acte justificative), în raport cu soluția adoptată, a făcut o corectă analiză a stării de fapt, referiri la probatoriul care stabilește fără echivoc vinovăția inculpaților în comiterea faptelor pentru care s-a dispus condamnarea lor și la modul cum pedepsele au fost individualizate, înalta Curte apreciază criticile recurentului inculpat sub acest aspect ca neîntemeiate.
Susținerea recurentului privind omisiunea instanței de a analiza suplimentul de declarație al martorului C.G. și metodologia de lucru de la instituția la care lucra inculpatul C.G.N., probe esențiale pentru a aprecia asupra vinovăției sale, nu este întemeiată. Astfel, din considerentele hotărârii (fila 27 și urm. și fila 37) rezultă că la analizarea probatoriului administrat instanța a avut în vedere declarațiile martorului C.G. atât de la urmărire penală cât și din fața instanței de judecată. Suplimentul declarației martorului din data de 30 septembrie 2011 a fost analizat în raport de declarația martorului dată în fața instanței la data de 31 martie 2011, pentru stabilirea împrejurărilor comiterii faptelor și participației penale a inculpatului C.G.N. la întocmirea documentelor pentru marfa găsită la P.P., la care martorul a fost prezent cu ocazia întocmirii procesului-verbal de constatare a evenimentului sau cu privire la care a luat cunoștință în mod indirect. În ceea ce privește metodologia de lucru în vamă, se constată că instanța de fond a stabilit, în baza probatoriului administrat, cronologia desfășurării evenimentelor, rolul și atribuțiile fiecărui inculpat (fișa postului, calitatea acestora și gradul deținut, activitățile ce le reveneau în activitatea de control la PTF Siret, data și ora intrării-ieșirii acestora din punctul de control vamal la data de 31 martie 2005, actele întocmite), prin urmare, norma regulamentară internă invocată nu are o altă relevanță sub aspect probator, în condițiile dovedirii acelorași împrejurări, reținute deja de către instanță.
Pe fondul cauzei, înalta Curte apreciază ca neîntemeiate criticile recurentului inculpat C.G.N., cu referire la lipsa unui probatoriu care să dovedească comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa și care să justifice adoptarea unei soluții de achitare, întemeiată pe dispozițiile art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține că, instanța de fond, în mod corect, a apreciat, în baza probatoriului administrat că fapta inculpatului C.G.N., care la data de 31 martie 2005 împreună cu inculpatul H.C., fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, după depistarea în trafic a cetățeanului ucrainean P.P. ce transporta 120 rochii de mireasă pentru care nu avea documente de proveniență și nici acte care să ateste introducerea lor legală în țară (plata taxelor vamale), cu știință, a întocmit necorespunzător procesul-verbal de constatare prin menționarea unui număr mai mic de produse și a restituit ilegal cetățeanului ucrainean o parte din marfă (80 rochii de mireasă) cauzând astfel bugetului statutului un prejudiciu în valoare de 5.120 euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 2481 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000.
Astfel, se constată că la data de 31 martie 2005, în calitate de ofițer specialist la Biroul de Combatere a Infracționalității Transfrontaliere a făcut parte împreună cu inculpatul H.C., inspector principal în cadrul aceleiași structuri și martorii C.P.O. - șef Departament intervenție din cadrul IJPF Suceava, B.S.R. și C.H.A. - agenți de poliție din cadrul aceluiași departament, din echipa de control care se afla în misiune de patrulare și control pe ruta dintre Siret și PTF Siret. În jurul orelor 12,00 au oprit pentru control autoturismul înmatriculat în Ucraina, condus de martorul P.P. și cu ocazia controlului au fost identificați șase saci din plastic ce conțineau rochii de mireasă și mai multe pachete cu accesorii ale rochiilor, pentru care nu au putut fi prezentate de către cetățeanul ucrainean documente de proveniență a mărfii și nici dovada plății taxelor vamale, care să confirme introducerea legală a acestor mărfuri în țară, în condițiile în care potrivit evidențelor vamale, autoturismul a intrat în țară în jurul orelor 11,41 prin PTF Siret. Acest aspect este confirmat de martorii C.P.O., B.S.R., C.H.A. și P.P. și chiar de către cei doi inculpați în faza de urmărire penală și a judecății cu anumite nuanțări ale situației de fapt, ne susținute însă de materialul probator administrat.
În acest context, echipa de control a procedat la conducerea autoturismului la PTF Siret, unde martorul C.P.O. împreună cu B.S., M.V. - șef tură la PTF Siret, de serviciu la data de 31 martie 2005 în intervalul orar 08,00 - 20,00 - și inculpatul H.C., au procedat la inventarierea bunurilor, constatând că sunt 120 de rochii de mireasă împreună cu accesoriile aferente. Astfel, potrivit declarațiilor martorilor C.P.O., B.S., C.H.A. și M.V. operațiunea de inventariere a bunurilor s-a realizat lângă un zid din incinta PTF Siret, iar după descărcarea celor șase saci din plastic de pe bancheta și din portbagajul autoturismului condus de cetățeanul ucrainean, s-a constatat că erau câte 20 de rochii de mireasă în fiecare colet, dintr-o singură piesă sau din două piese, în total 120 de rochii de mireasă, cu accesoriile aferente aflate în alte pachete ce nu au mai fost desfăcute.
În aceste împrejurări, inculpații C.G.N. și H.C. au fost contactați telefonic de către inculpații C.C.C. și D.R.I. pentru a permite cetățeanului ucrainean să plece, să nu se ia măsura confiscării mărfii și să nu i se aplice nicio sancțiune, iar ca o variantă de compromis urmare împotrivirii inculpatului C.G.N. și a martorului C.P.O. la propunerea făcută de șefii ierarhici, să se constate o cantitate mai mică de mărfuri iar restul să-i fie restituite martorului P.P.
Deși, inculpatul C.N.G. neagă că a avut cunoștință de numărul real al rochiilor de mireasă găsite cu ocazia controlului, susținerea acestuia nu poate fi primită întrucât prin natura atribuțiilor de serviciu urma să întocmească procesul-verbal de constatare și, ca atare, era obligat să cunoască cantitatea de marfă găsită în autoturism, chiar dacă nu a participat efectiv la numărarea mărfii. Mai mult, martorii B.S.R. și C.H.A. au declarat că toți membrii echipei cunoșteau numărul real al mărfurilor.
Totodată., din declarațiile martorului C.P.O. care nici el nu a fost de acord cu propunerea inculpatului C.C.C., rezultă că în condițiile exercitării presiunilor de către inculpatul C.C.C. s-a deplasat la domiciliul său de unde a luat o cameră de filmat și a înregistrat imagini cu marfa inventariată, ce confirmă anumite detalii prezentate de către martorii audiați în cauză (culoarea sacilor în care se aflau mărfurile găsite, numărul acestor ambalaje, locul unde s-a făcut inventarierea lor). Imaginile video au fost vizualizate de către părți și martori în fața instanței și nu au fost contestate de către vreun martor ca nefiind reale ori că reprezintă alte imagini decât cele referitoare la mărfurile inventariate. Același martor arată că inculpatul C.C.C. a venit personal la PTF Siret unde a discutat și cu inculpatul C.G.N. despre modalitatea în care urma să se întocmească actele de constatare, în sensul de a consemna în procesul-verbal de constatare o cantitate mai mică de rochii și de a restitui o parte din cele găsite martorului P.P. Prezența inculpatului C.C.C. la PTF Siret la data de 31 martie 2005 în jurul orelor 1240, fiind confirmată și de martorii M.V., B.S.R. și C.H.A. care deși l-au văzut pe acesta că a discutat cu inculpații C.G.N. și H.C. nu pot preciza ce anume au discutat. În același sens, martorul F.N. arătând că a discutat, la popotă, cu inculpatul C.C.C. care i-a cerut să facă un supracontrol și să constate existența unui număr de 5 rochii de mireasă și să aplice cetățeanului ucrainean un avertisment.
Relevanță sub acest aspect prezintă declarația olografă a inculpatului C.G.N., dată în faza de urmărire penală, unde a recunoscut că s-a găsit un număr mai mare de rochii de mireasă decât cele menționate în procesul-verbal de constatare, raportul întocmit de acesta cu ocazia controlului pe linie internă de către inculpați și, nu în ultimul rând, listingurile apelurilor telefonice dintre inculpatul C.G.N. și inculpații C.C.C. și D.R.I. în intervalul orar cât s-a efectuat inventarierea bunurilor, dar și ulterior, până la întocmirea documentelor și după plecarea echipei spre localitatea Rădăuți, perioada mare necesară întocmirii actelor de constatare și sancționare a cetățeanului ucrainean(aproape 6 ore), în condițiile în care asemenea incidente nu ridicau probleme deosebite.
În cele din urmă acceptând propunerea inculpaților C.C.C. și D.R.I., inculpatul C.G.N. împreună cu inculpatul H.C., cu știință și cu încălcarea atribuțiilor de serviciu ce îi reveneau în cadrul Biroului CIT, printre care și prevenirea și combaterea faptelor ce contravin legilor, a întocmit la data de 31 martie 2005 procesul-verbal de constatare și procesul-verbal de aplicare a contravenției cetățeanului ucrainean P.P., în care a consemnat date nereale cu privire la mărfurile identificate (40 bucății în loc de 120 bucăți) și modalitatea de introducerea acestora în țară.
Referitor la declarațiile martorului C.P.O., se constată că prima instanță în mod justificat a apreciat-o ca fiind relevantă sub aspect probator întrucât, pe de o parte, se coroborează cu materialul probator administrat în cauză, martorul menținându-și depoziția din faza de urmărire penală și în fața instanței de recurs, unde a relatat aceleași împrejurări ale comiterii faptelor de către inculpații din prezenta cauză iar, pe de altă parte, relațiile de rudenie dintre acesta și martorii B.S.R. și C.H.A., a relațiilor de dușmănie dintre martor și inculpați nu sunt susținute de niciun mijloc de probă, fiind chiar infirmate de către martorii M.V., D.S., C.D., A.V., D.I. și C.C., lucrători la PTF Siret.
Tot în realizarea activității infracționale de neîndeplinire a obligațiilor de serviciu și în scopul obținerii unui avantaj patrimonial pentru altul (martorul P.P.), după plecarea echipei de control din vamă cu autoturismul din dotare, condus de martorul C.H.A., pe drumul spre localitatea Rădăuți, la popasul R, inculpatul C.G.N. a ordonat oprirea autoturismului și descărcarea a patru saci cu rochii de mireasă (80 bucăți) și accesoriile acestora, pe care i-a restituit lui P.P., care se deplasa cu autoturismul în spatele echipei de control. Relevante sub aspect probator sunt declarațiile martorilor C.P.O., C.H.A. și B.S.R. care au confirmat că la plecarea spre Biroul CIT în mașină au fost urcați 6 saci și ambalajele cu accesorii iar pe traseu 4 saci și accesoriile au fost restituite cetățeanului ucrainean din dispoziția inculpatului C.G.N., procesul-verbal de depunere a celor 40 de rochii de mireasă la Biroul CIT, mențiunile din procesele-verbale de constatare și de aplicare a sancțiunii contravenționale.
În atare împrejurări este explicabilă atitudinea procesuală a martorului P.P. care a declarat în fața instanței că nu i-au fost restituite mărfurile (cele 80 rochii mireasă), deși, inițial, a confirmat modalitatea întocmirii actelor de constatare și a procesului-verbal de aplicare a sancțiunii contravenționale de către inculpații C.G.N. și H.C., astfel că, depoziția acestuia a fost înlăturată în mod justificat de către instanță nefiind susținută de probele administrate.
Depozițiile martorilor B.D. și P.V. din fața instanței referitoare la prezența autoturismului cetățeanului ucrainean în fața sălii de protocol din incinta PTF Siret, în după amiaza zilei de 31 martie 2005, nu exclud posibilitatea ca acesta să se fi deplasat ulterior după mașina echipei de control, în condițiile în care niciunul dintre martori nu poate preciza cu exactitate ora la care acesta a plecat din PTF Siret, iar deplasarea echipei de control spre Rădăuți s-a realizat, potrivit documentelor de transport și a registrului de intrarea în vamă, în intervalul orar 17,30 - 18,10, timp suficient a parcurge o distanță de 10 km și a opri pentru o perioadă scurtă la popasul R. De altfel, fiind certă identificarea la inventarierea bunurilor a unui număr de 120 de rochii mireasă și predarea la Biroul CIT doar a 40 rochii de mireasă, potrivit documentelor întocmite de către inculpați, susținerea martorilor că la popasul P. au fost restituiți 4 saci ce conțineau 80 rochii mireasă, martorului P.P., este credibilă și dovedită de probele administrate.
Susținerile recurentului inculpat că unii dintre martorii audiați în cauză și-au schimbat depozițiile și nu au confirmat acuzațiile care i se aduc sau că primele declarații date de acesta în faza de urmărire penală au fost date sub presiunea organelor de cercetare penală nu sunt reale. Faptul că o parte dintre martorii nu au mai putut face declarații exacte cu privire la anumite împrejurări care nu influențează situația de fapt reținută de către instanța de fond, respectiv, numărul exact de rochii de mireasă inventariate 100-120 bucăți, prezența sa efectivă la numărarea mărfurilor este justificată de perioada mare de timp care a trecut de la data comiterii faptei (martie 2005) și data audierii lor la instanță (2010, 2011 și 2012), cu precizarea că niciunul dintre martorii nu a susținut că au fost găsite doar două colete, astfel cum s-a consemnat în actele întocmite de către inculpatul C.G.N.
Se mai constată că prima instanță în mod întemeiat a reținut ca fiind reale declarațiile inițiale ale inculpatului C.G.N. din faza de urmărire penală și că se coroborează cu ansamblul probator administrat în cauză, întrucât acestea au fost date în prezența apărătorului său ales, cu respectarea dreptului la apărare, fiind exclusă astfel orice presiune din partea organului de cercetare penală.
Toate aceste elemente probatorii vin să contrazică susținerile recurentului privind inexistența infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice și participația sa la comiterea faptei, având în vedere că s-a dovedit dincolo de orice dubiu că inculpatul C.G.N. și-a îndeplinit necorespunzător atribuțiile de serviciu în scopul obținerii de către martorul P.P. a unui avantaj patrimonial, determinat de restituirea celor 80 rochii de mireasă din cele 120 introduse ilegal în țară, pentru care nu s-au plătit taxele vamale în valoarea de 5.120 euro și nici nu existau documente de proveniență.
În ceea ce privește urmarea imediată a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, Înalta Curte reține că aceasta poate consta alternativ fie în cauzarea unei tulburări însemnate bunului mers al unei autorități, instituții de stat sau unei alte unități din cele prevăzute de art. 145 C. pen., fie în producerea unei pagube patrimoniului acestora. În cauză, a fost reținută cea de-a doua alternativă în care se poate realiza urmarea imediată cerută de lege pentru existența infracțiunii, prin urmare, existența infracțiunii este dependentă de producerea unui prejudiciu material, a unei pagube, ce a fost și dovedită.
Raportarea dispozițiilor art. 2481 C. pen. la prevederile art. 132 din Legea nr. 78/2000 este corectă, având în vedere că în cauză a fost dovedită obținerea unui avantaj patrimonial de către cetățeanul ucrainean, urmare neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu de către subiectul activ calificat, acesta fiind și rațiunea pentru care legiuitorul a asimilat abuzul în serviciu contra intereselor publice cu infracțiunile de corupție.
Pornind de la acest considerente de ordin teoretic și precizări privind modalitatea realizării urmării imediate a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice reținută în sarcina inculpatului C.G.N., se constată că între activitățile inculpatului de neîndeplinire în mod corespunzător, cu știință, a atribuțiilor de serviciu și prejudiciul cauzat statului, reprezentat de neplata taxelor vamale pentru cele 80 rochii mireasă restituite cetățeanului ucrainean P.P., există o legătură de cauzalitate, neavând relevanță dacă acest bunuri au fost sau nu valorificate pe piață de către martor, în condițiile în care bunurile respective erau supuse taxelor vamale la intrarea în țară.
Referitor la infracțiunea de fals intelectual, din probele administrate în cauză, rezultă că la data de 31 mai 2005, inculpatul C.G.N., după ce a fost contactat telefonic de inculpații C.C.C. și D.R.I., pentru a da aparență legală activității sale infracționale de neîndeplinire a atribuțiilor de serviciu, dată fiind atitudinea martorului C.P.O. care s-a opus solicitării șefilor ierarhici de a-i permite cetățeanului ucrainean să plece cu marfa (rochii mireasă), introdusă ilegal în țară și pentru care nu a prezentat documente de proveniență, l-a contactat pe martorul G.C. și i-a cerut să se deplaseze la PTF Siret. Aici, în prezența colegului său H.C., inculpatul C.G.N. i-a solicitat martorului să scrie o declarație, pe care i-a și dictat-o, din care să rezulte că a primit mai mulți saci cu rochii de mireasă de la cetățeni ucrainieni, iar la data de 31 martie 2005, fiind contactat de P.P. i-a remis acestuia din urmă marfa. Deși, cunoștea că aspectele relatate nu sunt reale, martorul G.C. a acceptat să consemneze aceste împrejurări, întrucât se temea pentru locul său de muncă și a primit asigurări de la inculpatul C.G.N. că declarația nu este dată sub prestare de jurământ, fiind vizată chiar de către inculpat.
Concomitent cu aceste activități, la PTF Siret a fost adus și martorul C.G., care ieșea din țară prin vama Siret și căruia inculpatul C.G.N. i-a explicat situația martorului P.P., în sensul că au fost găsite în autoturismul acestuia 40 rochii de mireasă, martorul consemnând aceste aspecte în declarația dată ce i-a fost dictată de către inculpatul H.C. prezent și el în birou. În birou se mai afla și martorul P.P. care scria o declarație ce a fost tradusă de către inculpatul H.C., martorul declarând, tot nereal, că au fost găsite 40 rochii mireasă pentru care nu avea documente de proveniență și urmau a fi confiscate.
În acest context, martorii G.C., C.G. și P.P. au semnat Procesul-verbal de constatare nr. 1.098.313 din 31 martie 2005, întocmit și semnat și de către inculpații C.G.N. și H.C. în baza declarațiilor scrise de cei trei martori, a procesului-verbal de constatare și notei de raport din aceiași zi, inculpatul C.G.N. a întocmit procesul-verbal seria G nr. 060679 din 31 martie 2005 de sancționare contravențională a martorului P.P., cu amendă în sumă de 100.000 RON și ridicarea în vederea confiscării a celor 40 rochii mireasă, în valoare de 120.000 RON.
Toate aceste documente conțin date nereale, atât cu privire la numărul rochiilor de mireasă identificate în autoturismul martorului P.P., participarea celor doi martori la numărarea mărfii identificate cât și cu privire la data și modalitatea de introducere a acestor mărfuri în țară.
Contrar susținerilor recurentului inculpat, din probele administrate în cauză rezultă că, acesta a inserat date nereale în conținutul procesului-verbal de constatare și de aplicare a sancțiunii contravenționale precum și nota de raport, necesare pentru realizarea scopului propus, respectiv, de a justifica restituirea, în mod nelegal, a celor 80 rochii de mireasă cetățeanului ucrainean P.P. și de a eluda plata taxelor vamale pentru mărfurile introduse nelegal în țară, în acest sens solicitând martorului G.C. să menționeze în declarație că rochiile au fost aduse la domiciliul său din Negostina de alți cetățeni ucrainieni iar la momentul trecerii prin localitate a martorului P.P. le-a predat acestuia.
În dovedirea vinovăției inculpatului C.G.N. sub aspectul comiterii infracțiunii de fals intelectual, în formă continuată, prezintă relevanță declarațiile martorilor G.C., C.G. și P.P. din faza de urmărire penală și menținute parțial în faza de judecată (în cazul martorului P.P.) care au arătat, în detaliu, împrejurările în care au scris acele declarații și au semnat procesul-verbal de constatare și de aplicare a sancțiunii contravenționale întocmite de cei doi inculpați, listingul convorbirilor telefonice care face dovada purtării mai multor discuții dintre inculpatul C.G.N. și martorul G.C. în perioada cât martorul G.C. s-a deplasat la biroul PTF Siret, documentele întocmite de către inculpați și declarațiile scrise de martori.
Declarația martorului C.G. din fața instanței, nu schimbă situația de fapt reținută în legătură cu inserarea unor date nereale în înscrisurile olografe și documentele întocmite de către inculpații C.G.N. și H.C., având în vedere că propunerea inculpatului C.G.N. către martor de a se întoarce la Poliția de frontieră pentru renumărarea rochiilor de mireasă s-a făcut doar formal, în contextul în care martorul se afla în vamă pentru a trece frontiera se stat și pentru a participa la această operațiune trebuia să parcurgă 5 km în direcția opusă sensului său de deplasare, motiv pentru care martorul nici nu a dat curs propunerii. Mai mult, activitățile desfășurate de inculpat de la momentul identificării rochiilor și până la încheierea actelor de constatare, astfel cum au fost menționate la analizarea infracțiunii de abuz în serviciu, dovedesc fără echivoc că toate aceste activități au fost desfășurate de inculpat pentru realizarea scopului propus, restituirea celor 80 rochii martorului P.P.
Susținerile recurentului că infracțiunea de abuz în serviciu se absoarbe în conținutul infracțiunii de fals intelectual, cu referire la practica instanței supreme - decizia pronunțată în recurs în anulare nr. 1019 din 24 aprilie 1996 - nu poate fi primită, întrucât activitatea inculpatului C.G.N. nu s-a rezumat doar la a completa cu date nereale cele două procese verbale ci și-a îndeplinit în mod necorespunzător atribuțiile de serviciu restituind cetățeanului ucrainean cele 80 rochii de mireasă. În jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că fapta funcționarului public care consemnează date nereale în conținutul actelor întocmite în realizarea atribuțiilor de serviciu constituie infracțiunea de fals intelectual, infracțiune mijloc în realizarea infracțiunii scop, abuzul în serviciu.
Înalta Curte apreciază că este corectă și reținerea dispozițiilor 41 alin. (2) C. pen. în cazul infracțiunii de fals intelectual, de către prima instanță, întrucât, cerința unității de rezoluție infracțională este realizată atunci când făptuitorul a prevăzut, chiar în linii generale, activitatea materială ce urmează a o desfășura și rezultatele acesteia, prin urmare, a cunoscut împrejurările concrete în care va comite infracțiunile, iar acțiunile sale reprezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni.
Cum activitățile desfășurate de inculpat de a consemna date nereale în conținutul proceselor verbale de constatare și aplicarea sancțiunii contravenționale cetățeanului ucrainean P.P., au fost realizate în aceiași zi, pentru a permite restituirea celor 80 de rochii de mireasă, este evident că a comis o singură infracțiune de fals intelectual, în formă continuată.
Totodată, se constată că, în mod corect, instanța de fond a reținut că în cauză sunt incidente prevederile art. 17 lit. c) din Legea 78/2000 întrucât legiuitorul a incriminat fapta de fals intelectual drept infracțiune în legătură cu infracțiunile de corupție, dacă există situația premisă a săvârșirii falsului drept infracțiune mijloc, în vederea ascunderii comiterii unei infracțiuni asimilată infracțiunii de corupție, respectiv, a abuzului în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 132 din Legea specială.
Or, cât timp în cauză există probe certe asupra săvârșirii cu vinovăție de către inculpat a infracțiunii prevăzute de art. 2481 C. pen. raportat la art. 132 din Legea 78/2000, situația premisă este dovedită, astfel că referirea la dispozițiile art. 17 lit. c) din legea specială este justificată și corectă.
Cu privire la infracțiunea de instigare la mărturie mincinoasă, înalta Curte reține, în acord cu instanța de fond, că activitățile desfășurate de inculpatul C.G.N. de a-l determina pe martorul G.C. să dea o declarație neconformă cu realitatea, pe care i-a dictat-o, privind primirea rochiilor de la alți cetățeni ucrainieni, depozitarea acestora la domiciliul său din Negostina și predarea mărfii către martorul P.P., la data de 31 martie 2005, precum și cu privire la numărul rochiilor (40), în condițiile în care nu a participat la numărarea acestora, pentru a-i folosi ulterior inculpatului la întocmirea procesului-verbal de constatare, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la infracțiunea de mărturie mincinoasă.
În dovedirea vinovăției inculpatului sunt declarațiile martorului G.C. din faza de urmărire penală și instanței de judecată, în care a susținut constant că a fost sunat de către inculpatul C.G.N. de două ori pentru a-l ajuta, iar declarația în care a consemnat date nereale i-a fost dictată de către inculpat care nu l-a amenințat dar i-a dat asigurări că nu este o declarație făcută sub prestare de jurământ fapt ce l-a și determinat pe martor să accepta mai ușor situația. Declarația martorului se coroborează contrar celor susținute de recurent, cu declarațiile martorului P.P. din faza de urmărire penală în care a susținut că acceptat să se consemneze împrejurarea că a primit rochiile de la martorul G.C. însă acest lucru nu era real, declarația sa fiind tradusă de un lucrător vamal, listingurile convorbirilor telefonice din care rezultă că inculpatul C.G.N. l-a contactat telefonic pe martorul G.C. și cu declarațiile martorului C.G. care a susținut că declarația i-a fost dictată de o persoană din birou însă nu poate preciza dacă a fost inculpatul C.G.N., că l-a văzut pe martorul P.P. care i-a creat convingerea că vorbea limba română și a semnat procesul-verbal de constatare pentru un număr de 40 rochii mireasă, dar nu știe dacă acesta era real.
Or, singurul martor care și-a schimbat depoziția este martorul P.P. atitudinea acestuia fiind justificată de faptul că toate aceste activități au fost făcute de către inculpatul C.G.N. pentru a-i fi restituite cele 80 de rochii mireasă, ca atare, prima instanță în mod întemeiat a apreciat declarația acestui martor ca fiind făcută pro cauza și a înlăturat-o ca nefiind susținută de materialul probator administrat.
Pentru toate aceste considerente, înalta Curte apreciază că în cauză s-a dovedit atât existența faptelor de abuz în serviciu contra intereselor publice, fals intelectual, în formă continuată și instigare la mărturie mincinoasă cât și vinovăția inculpatului C.G.N. în comiterea lor, prin urmare, solicitările recurentului în sensul dispunerii unei soluții de achitare, întemeiat pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., nu pot fi primite.
Însă, Înalta Curte apreciază ca fiind întemeiată critica recurentului privind incidența unei cauze care înlătură răspunderea penală în cazul infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă, cu referire la prescripția specială.
Potrivit dispozițiilor art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani, cum este și în cazul infracțiunii prev. de art. 260 C. pen.
Cursul termenului de prescripție se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat inculpatului în desfășurarea procesului penal.
Conform art. 124 C. pen., text de lege în vigoare la data săvârșirii faptelor din prezenta cauză, prescripția înlătură răspunderea penală, oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut la art. 122 este depășit cu încă jumătate.
În ceea ce privește cursul prescripției speciale a răspunderii penale a inculpatului C.G.N., înalta Curte constată că nu a existat un incident procedural cu efect asupra modalității de calcul al termenului prescripției speciale, astfel că, în raport de data comiterii faptei, 31 martie 2005, în cauză a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.
Prin urmare, urmează a fi admis recursul inculpatului C.G.N. și a parchetului sub acest aspect și rejudecând în aceste limite, va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente de: 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 C. pen. și va dispune, încetarea procesului penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 25 raportat la art. 260 C. pen., întemeiat pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. g C. proc. pen. Constată că infracțiunile din prezenta cauză sunt concurente și în conformitate cu dispozițiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., va contopi pedepsele aplicate și va stabili ca inculpatul C.G.N. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Va menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Referitor la criticile recurentului inculpat H.C. privind nerespectarea normelor de competență după materie și calitatea persoanei, înalta Curte apreciază că sunt neîntemeiate pentru argumentele expuse la analizarea recursului formulat de inculpatul C.G.N.
Înalta Curte apreciază ca neîntemeiate și criticile recurentului privind nemotivarea hotărârii și omisiunea instanței de se pronunța asupra Adresei nr. 277/VIII/l din 06 octombrie 2005 care deși a fost încuviințată de instanță nu a fost depusă la dosar, fiind esențială pentru stabilirea vinovăției inculpatului H.C.
Din examinarea, actelor și lucrărilor dosarului rezultă că, la termenul de judecată din data de data de 16 februarie 2012 instanța a încuviințat cererea formulată de către inculpatul C.G.N. privind efectuarea unei adrese către DNA, Serviciul Teritorial Suceava pentru comunicarea adresei nr. 277/VIII/l din 06 octombrie 2005. La termenul din data de 02 martie 2012 când au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei, instanța față de precizările reprezentantului DNA privind arhivarea și înaintarea lucrării la DNA - Structura Centrală și împrejurarea că această adresă a fost depusă de inculpatul C.G.N. la dosar din care rezultă aceleași împrejurări, după ce pus în discuția părților solicitarea inculpatului C.G.N. de se insista în efectuarea unei noi adrese de revenire la DNA, a respins această solicitare motivat de faptul că există alte mijloace de a atrage răspunderea penală a persoanelor care se fac vinovate de strecurarea unei erori în conținutul adresei menționate.
Prin urmare, faptul că instanța a respins, motivat, solicitarea inculpatului de se reveni cu adresă la DNA nu reprezintă o omisiune acesteia de se pronunța asupra unei cereri esențiale care profită și inculpatului H.C., ci un atribut exclusiv al judecătorului de a aprecia asupra concludentei și utilității unei probe în dovedirea unei împrejurări de fapt.
Nici criticile referitoare la nemotivarea hotărârii nu pot fi primite de înalta Curte întrucât din examinarea considerentelor se constată că instanța de fond nu a făcut o referire generică la probatoriile administrate, ci le-a evidențiat și analizat conținutul, arătând, în concret, ce urmează a avea sau nu în vedere din probatoriul administrat (declarații de martori, probe științifice, acte justificative), în raport cu soluția adoptată, a făcut o corectă analiză a stării de fapt, referiri la probatoriul care stabilește fără echivoc vinovăția celor patru inculpați, printre care și inculpatul H.C. în comiterea faptelor pentru care s-a dispus condamnarea lor și la modul cum pedepsele au fost individualizate.
Pe fondul cauzei, inculpatul H.C. nu a negat comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa, abuz în serviciu contra intereselor publice și fals intelectual, însă a criticat greșita încadrare juridică a faptei de abuz în serviciu prin reținerea dispozițiilor art. 132 din Legea nr. 78/2000 și greșita individualizare judiciară a pedepsei aplicată pentru această infracțiune.
În ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu, înalta Curte reține că din probele administrate rezultă că, la data de 31 martie 2005, inculpatul H.C. împreună cu inculpatul C.G.N. fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, după oprirea în trafic a cetățeanului ucrainean P.P., la presiunea inculpaților C.C.C. și D.R.I., șefii săi ierarhici, deși a constatat că martorul transporta în saci de plastic 120 bucăți rochii mireasă și accesorii ale acestora, pentru care nu avea documente de proveniență și nu s-au achitat taxe vamale, a acceptat să restituie o parte din marfă - 80 rochii mireasă -, producând la bugetul statului un prejudiciu în valoare de 5.120 euro și asigurând cetățeanului ucrainean obținerea unui avantaj patrimonial.
Participarea inculpatului la comiterea faptei este dovedită de declarațiile martorului C.P.O., declarațiile martorilor M.V., C.H.A., B.S.R. care susțin că numărul rochiilor de mireasă găsite asupra cetățeanului ucrainean a fost mai mare decât cele consemnat de către inculpați în procesul-verbal de constatare, listingul convorbirilor telefonice purtate de către inculpatul H.C. cu inculpatul C.G.N., după apelarea inculpatului C.G.N. de către inculpații D.R.I. și C.C.C., declarațiile martorului C.G. care confirmă prezența inculpatului H.C. în biroul unde s-a întocmit procesul-verbal de constatare și care îl identifică ca fiind persoana care îi dicta traducea declarația martorului P.P.
Nu este lipsită de relevanță sub aspect probator nici înregistrarea video efectuată de către martorul C.P.O. care confirmă existența a 6 saci de plastic de culoare închisă, în care se aflau ambalate câte 20 rochii în fiecare sac, înregistrare pe care inculpatul nu a contestat-o în fața instanței sub aspectul realității imaginilor realizate. Tot în susținerea vinovăției inculpatului H.C. este și declarația martorului P.P. din faza de urmărire penală care confirmă traducerea declarației de acesta în biroul PTF Siret, în condițiile în care cunoștea că în realitate au fost identificate 120 rochii de mireasă și nu 40 de rochii cât s-a menționat în procesul-verbal de constatare. Toate aceste probe se coroborează și cu declarațiile inculpatului H.C. din faza de urmărire și parțial cu cele din etapa cercetării judecătorești unde, deși nu a negat participarea la desfășurarea evenimentelor, a arătat că nu a cunoscut numărul real al rochiilor de mireasă^ apărare care nu poate fi primită în condițiile în care a semnat procesul-verbal de constatare în realizarea atribuțiilor de serviciu și avea obligația consemnării unor date reale.
Criticile recurentului privind schimbarea încadrării juridice a faptei de abuz în serviciu contra intereselor publice prin înlăturarea dispozițiilor art. 132 din Legea nr. 78/2000, nu sunt întemeiate pentru considerentele arătate anterior. Fără a mai reitera considerentele de ordin teoretic, înalta Curte reține doar faptul că și în cazul inculpatului H.C. a fost dovedită obținerea unui avantaj patrimonial de către cetățeanul ucrainean reprezentat de neplata taxelor vamale pentru cele 80 rochii mireasă restituite în condițiile menționate - urmare a neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu de către inculpat -, neavând relevanță dacă acest bunuri au fost sau nu valorificate pe piață de către martor.
În mod corect, în baza probatoriului administrat s-a reținut în sarcina inculpatului H.C. și comiterea infracțiunii de fals intelectual constând în aceea că la data de 31 martie 2005, pentru a justifica neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, în scopul restituirii celor 80 rochii de mireasă martorului P.P., a semnat împreună cu inculpatul C.G.N. Procesul-verbal de constatare nr. 1098313/2005 în care a făcut mențiuni neconforme cu realitate, în sensul că au fost identificate 40 rochii mireasă în loc de 120 de rochii și că bunurile au fost luate de la martorul G.C. deși acestea au fost introduse în țară la acea dată de martorul P.P. pentru care nu avea documente de proveniență și nici nu a achitat taxele vamale.
Vinovăția inculpatului este dovedită de declarațiile martorilor G.C. și C.G. care au arătat că nu știu numărul real al rochiilor de mireasă dar au acceptat să semneze procesul-verbal de constatare și să scrie declarațiile dictate de către inculpații C.G.N. și H.C. în împrejurările descrise, respectiv, primul pe considerentul de a nu-și pierde locul de muncă, iar cel de-al doilea martor întrucât a fost convins că cetățeanul ucrainean cunoaște limba română și este de acord cu consemnarea acelor împrejurări.
Reținând existența faptei și vinovăția inculpatului H.C. în comiterea infracțiunii de fals intelectual, referirea la dispozițiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 fiind corectă sub aspectul încadrării juridice, înalta Curte nu poate primi criticile recurentului privind incidența în cauză a unei cauze care înlătură răspunderea penală - prescripția specială.
În conformitate cu dispozițiile art. 122 alin. (1) lit. c) C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale este de 8 ani când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani, cum este și în cazul infracțiunii prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (a cărei limită maximă se sporește cu 2 ani).
Potrivit art. 124 C. pen., text de lege în vigoare la data săvârșirii faptelor din prezenta cauză, prescripția înlătură răspunderea penală, oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut la art. 122 este depășit cu încă jumătate.
Cum din actele dosarului nu s-a constatat că a existat vreun incident care să întrerupă cursul prescripției, înalta Curte reține că, în raport de data comiterii faptei 31 martie 2005, în cauză nu s-a împlinit termenul de prescripție specială de 12 ani, și pe cale de consecință, nu a intervenit o cauză care să înlăture răspunderea penală și să impună încetarea procesului penal, astfel cum a solicitat recurentul.
Cu privire la aspectele învederate de către inculpații C.C.C. și D.R.I. în legătură cu nerespectarea normelor de competență după materie și calitatea persoanei, înalta Curte reține că sunt neîntemeiate, fără a relua argumentele expuse pe larg la analizarea acestei critici comune. împrejurarea detașării inculpatului D.R.I. într-un alt post a fost cunoscută de către inculpat, faptul că nu s-a făcut o comunicare a dobândirii calități de ofițer de poliție judiciară nu are nicio relevanță în condițiile în care a fost obținut avizul procurorului General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, iar inculpatului i-au fost comunicate noile atribuții pe care le-a și îndeplinit în exercitarea funcției, de șef Birou.
În legătură cu Ordonanța nr. 16112/4678/11/2009 din data de 21 octombrie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, se reține că nu are nicio relevanță în stabilirea calității de ofițer de poliție judiciară a inculpaților din prezenta cauză, în condițiile în care la data aprecierii calității inculpaților C.G.N. și H.C. nu existau date certe în acest sens, astfel cum se menționează în considerentele ordonanței, prin urmare, după obținerea acestor date și stabilirea calității de ofițeri de poliție judiciară la data comiterii faptei a unora dintre persoanele cercetate, s-a dispus și declinarea cauzei la DNA - Serviciul Teritorial Suceava.
Pe fondul cauzei, înalta Curte în acord cu instanța de fond apreciază că probatoriile administrate dovedesc fără echivoc că inculpații C.C.C. și D.R.I. au exercitat presiuni asupra inculpaților C.G.N. și H.C. pentru a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu în mod corespunzător, în sensul de a face constatări incomplete și să dispună restituirea nelegală unei părți din marfa găsită cu ocazia controlului în autoturismul cetățeanului ucrainean P.P., pentru care nu existau documente de proveniență și nu s-au plătit taxe vamale, cauzând astfel un prejudiciu la bugetul de stat de 5120 euro și obținerea pentru cetățeanului ucrainean un avantaj patrimonial (prin restituirea celor 80 rochii mireasă).
În susținerea vinovăției inculpaților C.C.C. și D.R.I. sunt declarațiile martorului C.P.O. care a susținut constant și în fața instanței de recurs că imediat după oprirea în trafic pentru control și identificarea în autoturismul cetățeanului ucrainean P.P. a celor 100 - 120 rochii mireasă a fost sunat la fel ca și inculpatul C.G.N. de către inculpatul C.C.C. și D.R.I. care i-a cerut să facă să fie bine, în sensul de a aplica cetățeanului ucrainean o sancțiune contravențională în baza Legii nr. 12/1990, însă acest lucru nu se putea realiza întrucât bunurile identificate nu aveau documente de proveniență și nici nu s-a făcut dovada plății taxelor vamale, fiind introduse ilegal în țară. Declarațiile martorului se coroborează cu cele ale inculpatului H.C. din faza de urmărire penală și parțial cu cele date în fața instanței în care a recunoscut că s-au făcut presiuni de către inculpații C.C.C. și D.R.I. pentru a restitui o parte din marfa găsită la cetățeanul ucrainean. Relevante sub aspect probator sunt și numărul convorbirilor realizate de inculpatul D.R.I. cu inculpatul C.C.C., în perioada cât autoturismul a fost condus în PTF Siret pentru numărarea mărfii, dintre cei doi inculpați și inculpatul C.G.N., prezența nejustificată de vreun eveniment deosebit în vamă a inculpatului C.C.C., discuțiile purtate de acesta cu martorul C.P.O. și inculpatul C.G.N. și H.C. aspect confirmat de martorii F.N. și M.V. care au arătat că inculpatul C.C.C. a venit în vamă și a purtat discuții cu membrii echipei de control.
Martorul F.N. a arătat că la data de 31 martie 2005 s-a întâlnit la popotă cu inculpatul C.C.C. care i-a solicitat să facă un supracontrol, să constatate că sunt 5 rochii de mireasă și să aplice cetățeanului ucrainean o sancțiune contravențională.
Faptul că durata convorbirilor telefonice dintre inculpați au fost scurte este justificată de faptul că aspectele legate de modalitatea în care trebuie să acționeze inculpații C.G.N. și H.C. au fost stabilite de inculpatul C.C.C. cu ocazia deplasării sale la PTF Siret. Deși a susținut că prezența sa a fost în interes de serviciu, așa cum rezultă din actele aflate la dosar nu au fost evenimente deosebite care să impună deplasarea unor persoane din conducerea Direcției Poliției de Frontieră Rădăuți. Prin urmare, nefiind vreun eveniment deosebit în vamă, apărarea inculpatului D.R.I. cu privire la frecvența convorbirilor telefonice nu poate fi primită și nici justificată în alt mod decât cel reținut de către instanță, în scopul exercitării de presiuni asupra celorlalți coinculpați de a nu își îndeplini atribuțiile de serviciu.
Chiar și martorul G.I. în declarațiile date în fața instanței confirmă prezența inculpatului C.C.C. la PTF Siret însă, la fel ca și martorii B.I., fiind în relații de subordonare ierarhică față de acesta nu și-au permis să îl întrebe de scopul vizitei, dar martorul B.I. confirmă că a văzut niște saci din plastic iar inculpatul C.C.C. a discutat cu o persoană îmbrăcată în uniformă. Declarația martorului G.I. a fost relevată de instanță ca probă în considerentele hotărârii (fila 31) iar cu privire la declarația din data de 19 ianuarie 2012 se constată că nu sunt relatate aspecte noi cu privire la situația de fapt, martorul menținându-și declarațiile anterioare.
Susținerile inculpaților D.R.I. și C.C.C. că martorul C.P.O. a făcut aceste afirmații nereale prin care sunt acuzați de instigarea inculpaților C.G.N. și H.C. la săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice și fals intelectual, din motive de dușmănie sau pentru a se răzbuna pe cei doi inculpați nu pot fi primite întrucât niciunul dintre martorii audiați nu au declarat în acest sens, nici chiar martorii propuși de inculpați în apărare. Mai mult și martorul G.I. arată că după ce i-a fost predat CD-ul de către martorul C.P.O. cu înregistrarea făcută în data de 31 martie 2005 l-a vizualizat pe calculatorul său, s-a lămurit asupra situației, după care l-a predat inculpatului C.C.C.
Față de toate aceste considerente, înalta Curte apreciază că inculpații C.C.C. și D.R.I. au comis faptele reținute în sarcina lor, în modalitatea descrisă de prima instanță și însușită de către instanța de recurs, astfel că adoptarea unei soluții de achitare, întemeiată pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., nu este justificată.
Prealabil analizării criticilor parchetului și ale inculpaților H.C. și C.G.N. privind greșita individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, se impune a fi făcută precizarea că instanța de recurs în legătură cu infracțiunea prev. de art. 25 raportat la art. 260 C. pen. reținută în sarcina inculpatului C.G.N., a constatat că a intervenit o cauză ce înlătură răspunderea penală și, ca atare, orice verificare sub aspectul modalității de individualizare judiciară a sancțiunii penale de către prima instanță, nu se mai justifică.
Raportat însă la celelalte infracțiuni reținute în sarcina inculpaților pentru care s-a dispus și condamnarea lor, înalta Curte apreciază că, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare judiciară a pedepselor, prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, dispozițiile părții generale și limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal și legea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana inculpaților și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
în mod întemeiat, judecătorul fondului a reținut în sarcina inculpaților H.C., C.C.C. și D.R.I. ca și circumstanțe atenuante, prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen. -conduita buna anterior comiterii faptei, lipsa antecedentelor penale și poziția procesuală a inculpaților după comiterea faptelor -, având în vedere că cei trei inculpații deși nu au recunoscut comiterea faptelor în pofida unor probatorii care dovedesc contrariul, s-au prezentat în fața organelor judiciare, au avut o participație penală mai redusă la comiterea faptelor în raport cu inculpatul C.G.N., nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, au avut un comportament bun în societate și la locul de muncă, au familii și copii minori în întreținere, astfel cum rezultă din actele în circumstanțiere depuse la dosar.
Faptul că inculpații D.R.I. și C.C.C. prin natura funcțiilor deținute au exercitat presiuni asupra celorlalți doi inculpați, H.C. și C.G.N., nu poate fi reținută ca o împrejurare care să justifice reținerea unei participați mai mari a acestora în săvârșirea activităților infracționale, în condițiile în care modalitatea de acțiune a fost lăsată la latitudine executanților iar în acest context chiar participația unuia dintre subalterni inculpatul H.C. a fost una mai redusă în raport de cea a inculpatului C.G.N.
Reținând toate aceste împrejurări ca și circumstanțe favorabile inculpaților în raport de natura și gravitatea faptelor, înalta Curte apreciază că, în mod justificat, instanța de fond le-a dat valență judiciară în procesul de individualizare a sancțiunii penale aplicate fiecăruia dintre cei trei inculpați, prin reducerea cuantumului pedepselor sub minimum special prevăzut de lege.
În ceea ce privește modalitatea de executare, se reține că natura și gravitatea faptelor, modalitatea comiterii lor, atitudinea procesuală a inculpaților, comportamentul lor social și familial, pregătirea profesională deosebită și cuantumul pedepselor aplicate, sunt împrejurări ce au condus, în mod întemeiat, instanța de fond spre alegerea ca modalitate de executare a pedepsei a suspendării executării, aceasta și prin prisma măsurilor ce urmează a fi respectate de inculpați, fiind realizat astfel scopul preventiv educativ la pedepsei reglementat de dispozițiile art. 52 C. pen.
Raportat la activitatea infracțională desfășurată de inculpatul C.G.N., natura și gravitatea faptelor, aflate în concurs, caracterul continuat al activităților sale ilicite, numărul persoanelor implicate de acesta în realizare scopului propus, Înalta Curte reține că, în mod justificat, instanța de fond a apreciat că modalitatea executării pedepsei - suspendarea sub supraveghere - este singura în măsură să contribuie la schimbarea atitudinii inculpatului față de valorile sociale ocrotite de norma legală, fiind un avertisment prin măsurile impuse și asupra consecințelor legale pe care le poate suporta în cazul săvârșirii de noi fapte - revocarea acestui beneficiu.
Nici critica parchetului privind aplicarea pedepselor complementară pentru toți inculpați a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a, lit. b) și c) C. pen., nu poate fi primită. Aplicarea, pedepsei complementare a interzicerii exercițiului unor drepturi dintre cele prevăzute la art. 64 lit. a) - d) C. pen., nu este obligatorie decât în cazurile expres prevăzute de legea penală, în celelalte situații aplicarea ei reprezintă o facultate a judecătorului, în situația aplicării unei pedepse în cuantum de cel puțin 2 ani închisoare.
În cauză, raportat la natura și gravitatea faptelor pentru care s-a dispus condamnarea celor patru inculpați, modalitatea comiterii lor, conduita anterioară și după comiterea faptelor a inculpaților, poziția lor în societate și activitățile pe care le-au desfășurat înainte de realizarea activităților infracționale, cuantumul pedepselor spre care s-a orientat instanța, sunt tot atâtea criterii care în opinia înaltei Curți, nu pot conduce la concluzia că la prima încălcare a normei penale, inculpații au devenit nedemni pentru a exercita drepturile elective și care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Totodată, interzicerea exercitării dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen. nu este justificată în condițiile în care toții inculpații sunt întreținători de familie și au copii minori în întreținere, iar prin prisma condamnării aplicate în prezenta cauză și exigențele cerute la ocuparea unei funcții de natura celei de care s-au folosit inculpații în comiterea faptelor, este greu de acceptat că vor putea deține, pe viitor, poziții similare în structura Poliției de frontieră.
Pentru toate aceste considerente, criticile parchetului și ale recurenților inculpați H.C. și C.G.N. privind aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai mare sau aplicarea unei pedepse mai blânde, prin înlăturarea circumstanțelor atenuate prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen. sau valorificarea mai eficientă a acestor circumstanțe sau în altă modalitatea de executare, suspendarea sub supraveghere/suspendarea condiționată, sunt neîntemeiate.
Referitor la aspectele invocate de toți recurenții inculpați privind lipsa calității procesuale a A.N.A.F. - Autoritatea Națională a Vămilor București - Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, se constată că, prin Adresa nr. 56489 din 22 octombrie 2007 A.N.A.F. - Autoritatea Națională a Vămilor București s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3.411 euro (1.872 euro taxe vamale și 1.524 TVA pentru cel 80 rochii mireasă), reprezentând prejudiciul cauzat bugetului statului, cu accesoriile aferente până la achitarea integrală a pagubei.
Ulterior, prin Adresele nr. 544/39/2008 din 09 ianuarie 2008 și 11369/SJ/CT din 24 mai 2011 A.N.A.F. - A.N.V. prin Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași s-a constituit parte civilă până la citirea actului de sesizare, menținându-și totodată pretențiile civile pe parcursul cercetării judecătorești și răspunzând solicitărilor instanței privind numărul ordinului în baza căruia s-a calculat valoarea unei rochii de mireasă la data săvârșirii faptelor, în raport de lista de valori în vamă.
Potrivit Adresei nr. 835784 din 23 februarie 2012 A.N.A.F. - A.N.V. - Direcția juridică a precizat că în baza dispozițiilor art. 4 pct. 21 din H.G. nr. 110/2009 Autoritatea Națională a Vămilor reprezintă în fața instanțelor interesele statului iar potrivit Adresei nr. 544/39/10.13.2012 în conformitate cu O.C. nr. 4990 din 15 iunie 2011 Direcția județeană pentru accize și Operațiuni Vamale Iași a fost delegată să reprezinte interesele A.N.A.F. - A.N.V. în calitatea de reprezentant al statului, și prin urmare, se constituie parte civilă în cauză cu suma de 35.360 RON potrivit adresei depuse la dosar la data de 19 ianuarie 2012.
Mandatul de reprezentare a intereselor statului de către Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași s-a realizat în baza precizărilor făcute de către A.N.A.F. - A.N.V. - Direcția juridică și a O.C. nr. 4.990 din 15 iunie 2011 potrivit căruia Autoritatea națională a Vămilor poate să transmită mandatul de reprezentare al intereselor statului organelor teritoriale printre care și Direcției Județene/Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale.
Având în vedere precizările făcute de autoritățile fiscale competente potrivit normelor de organizare și funcționare, reținând totodată că, în termen legal, s-a făcut constituirea de partea civilă (până la citirea actului de sesizarea) de către A.N.A.F. - Autoritatea Națională a Vămilor care, ulterior, a transmis mandatul de reprezentare Direcției Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, în baza unui mandat special, înalta Curte apreciază ca neîntemeiată critica recurenților inculpați cu privire la lipsa calității procesuale a părții civile A.N.A.F. - Autoritatea Națională a Vămilor -Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași.
Totodată, înalta Curte constată că instanța de fond a reținut, în mod corect, întrunirea în cauză a condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale, prev. de art. 998 și urm. C. civ., respectiv, existența prejudiciului suferit de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor a cărui reprezentare în instanță s-a realizat de către Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, a faptelor ilicite comise de către inculpații C.G.N., H.C., D.R.I. și C.C.C., a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, precum și a vinovăției inculpaților în săvârșirea lor.
Prin urmare, reținând vinovăția inculpaților în comiterea faptelor de abuz în serviciu contra intereselor publice sub forma autoratului și a instigării, astfel cum au fost descrise în rechizitoriu și dovedite de probatoriile administrate în faza de urmărire penală și judecată, înalta Curte apreciază că, în mod corect, instanța de fond a apreciat că se impune obligarea în solidar a inculpaților la plata despăgubirilor civile având în vedere activitățile desfășurate de aceștia. Stabilirea cuantumului despăgubirilor civile la suma de 3.414 euro (din care 1.872 euro taxe vamale și 1.542 euro TVA), la care se adaugă dobânzi și penalități de întârziere, este corectă prin raportare la actele doveditoare depuse de către parte civilă din care rezultă modul de calcul al prejudiciului și la dispozițiile art. 120 din C. fisc.
În ceea ce privește criticile recurentului inculpat C.G.N. privind cuantumul prea mare al cheltuielilor judiciare la care a fost obligat se constată că sunt neîntemeiate, având în vedere termenele de judecată acordate în cauză ce au ocazionat cheltuieli specifice, la care s-au adăugat cheltuielile din faza de urmărire penală și cele la care a fost obligat cu ocazia soluționării cererilor de recuzare.
Pentru toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de lângă înalta Curte de Casație și Justiție -Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava și de inculpatul C.G.N. împotriva sentinței penale nr. 36 din 19 martie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori numai în ceea ce privește constatarea intervenirii unei cauze ce înlătură răspunderea penală - prescripția specială - pentru inculpatul C.G.N. cu privire la infracțiunea prev. de art. 26 raportat la art. 260 C. pen. în sensul celor menționate în considerentele deciziei și, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.C.C., D.R.I. și H.C. împotriva aceleiași sentințe.
În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenții intimați inculpați C.C.C. și D.R.I. la plata sumelor de câte 275 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Va obliga recurentul intimat inculpat H.C. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul intimat inculpat C.G.N. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 75 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava și de inculpatul C.G.N.
Împotriva sentinței penale nr. 36 din 19 martie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.
Casează, în parte, sentința penală atacată, numai în ceea ce îl privește pe inculpatul C.G.N. și, rejudecând:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului C.G.N. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:
- pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000;
- pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr 78/2000;
- pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., art. 122 lit. d) și art. 124 C. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului C.G.N. pentru infracțiunea prev.de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. contopește pedepsele de 3 ani închisoare și 1 an închisoare, aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.C.C., D.R.I. și H.C. împotriva aceleiași sentințe.
Obligă recurenții intimați inculpați C.C.C. și D.R.I. la plata sumelor de câte 275 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Obligă recurentul intimat inculpat H.C. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul intimat inculpat C.G.N. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 75 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2013.
Procesat de GGC - LM