Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 54 din 15 februarie 2002, pronunțată de Tribunalul Vrancea, inculpatul P.M a fost condamnat la 17 ani închisoare și interzicerea unor drepturi prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 8 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) în referire la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
Pe durata și în condițiile art. 71 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată acestuia, durata arestării preventive începând cu data de 27 aprilie 2001 la zi.
A fost obligat inculpatul la 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 500.000 lei reprezintă onorarii ale avocatului din oficiu ce s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției, iar suma de 1.500.000 lei reprezintă taxa medico-legală ce s-a achitat în contul Spitalului Județean Vrancea nr. 50414350505 deschis la Trezoreria Focșani.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul P.M. locuia în satul Ciorăști, jud. Galați, iar în data de 23 aprilie 2001, s-a deplasat în satul Călimănești, jud. Vrancea, la fratele său, P.V., care trăia în concubinaj cu numita U.D. Între cei doi frați nu existau disensiuni.
La data de 26 aprilie 2001, victima P.V. a organizat o petrecere cu ocazia zilei de naștere la care a participat și inculpatul. Pe fondul consumului de băuturi alcoolice, s-a iscat o ceartă între inculpat și victimă și în această împrejurare inculpatul a luat un cuțit de bucătărie, cu o lamă de 16 cm lungime și bine ascuțit, cu care i-a aplicat victimei o lovitură cu o mare intensitate în zona toracică dreaptă, cauzându-i o leziune care a determinat decesul acesteia la scurt timp.
Raportul de constatare medico-legală întocmit de Serviciul Medico-Legal Vrancea și avizat de I.M.L. Iași a concluzionat că moartea victimei a fost violentă și cauzată de hemoragia internă și externă acută, consecutivă unei plăgi înțepat tăiate, penetrantă toracic, cu secționarea arterei pulmonare dreaptă, că această leziune s-a putut produce prin lovire din față, în plan orizontal, cu un corp înțepător – tăietor (posibil cu cuțit cu lățimea de 2,5 cm și lungimea de 12-13 cm) și că între aceste leziuni și decesul victimei există raport primar de cauzalitate. S-a mai precizat că în momentul decesului victima a avut alcoolemie de 1,6 gr %o și că moartea victimei s-a produs în cursul nopții de 25 august 2001.
Împotriva acestei sentințe, inculpatul P.M. a declarat apel, criticând-o ca nelegală, întrucât nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de omor, existând un martor ocular B.C. care a văzut pe „adevărații criminali”.
A mai susținut inculpatul că martora U.M. a declarat în mod mincinos, indicându-l pe el autor al crimei, întrucât are ură personală împotriva sa.
Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 314/ A din 17 iunie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat constatând, că instanța de fond pe baza unei analize juste și complexe a probelor administrate în cauză, a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând totodată faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare.
Instanța de apel a apreciat că probele administrate în cauză dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului, iar în ceea ce privește pedeapsa aplicată acestuia se reține că a fost judicios individualizată neimpunându-se redozarea ei.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs inculpatul, reiterând în esență criticile invocate cu ocazia judecării apelului.
Prin apărătorul său recurentul a solicitat redozarea pedepsei aplicate în sensul reducerii cuantumului acesteia pe care îl consideră exagerat.
Recursul nu este întemeiat.
Probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor audiați atât în faza urmăririi penale, cât și în fața instanței, coroborate cu procesul verbal de examinare criminalistică, procesul verbal de cercetare la fața locului, raportul medico-legal și cu declarațiile inculpatului fac dovada deplină a situației de fapt corect reținută de instanțe și a vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii de omor a cărei victimă a fost fratele acestuia P.V.
Dealtfel, în declarațiile date în faza de urmărire penală inculpatul a descris în amănunt modul în care a comis fapta, relatările sale fiind susținute de declarațiile martorei U.D. concubina victimei, care a fost de față la consumarea faptei și de probele materiale existente la dosar.
Ulterior, în faza cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că datorită stării de ebrietate în care se afla nu-și mai amintește nimic din cele întâmplate.
Susținerea inculpatului făcută în fața instanței a fost înlăturată ca nesinceră, întrucât nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză, fiind infirmată de toate celelalte dovezi.
Referitor la pedeapsa aplicată, Curtea constată, că la individualizarea acesteia instanțele au avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, limitele de pedeapsă, persoana inculpatului și circumstanțele personale ale acestuia, orientându-se spre o pedeapsă situată spre minimul special prevăzut de lege, astfel că o redozare a acesteia nu se justifică.
Așa fiind, recursul declarat de inculpat apare ca nefondat, Curtea urmând a-l respinge ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Urmează a se deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive, conform art. 88 C. pen.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva deciziei nr. 314 din 17 iunie 2002 a Curții de Apel Galați, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 27 aprilie 2000 la zi.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 februarie 2003.