Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 142 din 3 iunie 2002, Tribunalul Alba a condamnat pe inculpatul D.L.C. la 19 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. d) C. pen. și la 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen., pentru ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 19 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, de la 23 februarie 2002, la zi.
În esență, s-au reținut următoarele:
În seara zilei de 22 februarie 2002, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și a unor mai vechi conflicte, cauzate de faptul că victima G.G. i-a cerut inculpatului să părăsească imobilul, proprietate a victimei, în care inculpatul locuise, din 1998, împreună cu concubina sa, inculpatul a luat hotărârea de a o ucide.
În jurul orei 2,00, inculpatul a pătruns, prin escaladarea ferestrei, în încăperea în care se afla victima, i-a aplicat multiple lovituri în zona feței și peste corp, după care a prins-o cu mâinile de gât și a sugrumat-o, cauzându-i decesul.
După ce inculpatul și-a dat seama că victima a decedat, a sustras din buzunarul unei haine a victimei, suma de 350.000 lei, după care a părăsit imobilul.
Curtea de Apel Alba – Iulia, prin decizia penală nr. 280/ A din 8 octombrie 2002, a respins apelul inculpatului D.L.C.
Totodată, a menținut starea de arest a inculpatului și a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, de la 23 februarie 2003, la zi.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în raport de gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, reflectat de modul și împrejurările în care inculpatul a conceput și realizat omorul, precum și de datele ce caracterizează persoana inculpatului (recidivist), instanțele au făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, în limitele prevăzute de lege și în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 72 C. pen.
Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului D.L.C. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de inculpatul D.L.C. împotriva deciziei penale nr. 280 din 8 octombrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 23 februarie 2002, la zi.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 februarie 2003.