Asupra conflictului negativ de competență de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Medgidia, județul Constanța, prin sentința penală nr. 2405 din 26 septembrie 2013, în baza art. 42 raportat la art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Medgidia, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a contestației formulate de R.G., în prezent aflat în Penitenciarul Poarta Albă, în favoarea Judecătoriei Urziceni, județul Ialomița.
A constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Urziceni și Judecătoria Medgidia.
În baza art. 43 C. proc. pen., a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
S-a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Urziceni sub nr. 1613/330/2013 petentul condamnat R.G. a formulat contestație la executare contra sentinței penale nr. 105 din 23 aprilie 2013 a Judecătoriei Urziceni, solicitând anularea mandatului de executare: emis în cauză și emiterea unui nou mandat pentru executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare.
În motivarea contestației, condamnatul a arătat că prin sentința penală susmenționată instanța a constatat că faptele deduse judecății sunt concurente cu fapta pentru care a fost condamnat la 3 ani și 6 luni închisoare, prin sentința penală nr. 535 din 10 octombrie 2011 a Judecătoriei Buftea.
În baza art. 865 cu referire la art. 85 alin. (1) și (3) C. pen., s-a anulat suspendarea condiționată a executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 535 din 10 octombrie 2011 a Judecătoriei Buftea.
În baza art. 33 și 34 C. pen., instanța a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.
Contestatorul condamnat a invocat că, deși instanța a procedat în mod corect la anularea suspendării și la contopirea pedepselor în modul deja prezentat, totuși, în mod greșit instanța a dispus ca, în final, să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat că prin sentința penală nr. 320 din 27 noiembrie 2012 a Judecătoriei Urziceni, s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată de Judecătoria Buftea și i-a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 320 din 27 noiembrie 2012 a Judecătoriei Urziceni, dispunându final, să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.
A precizat contestatorul condamnat că, în mod greșit, instanța a menținut revocarea suspendării, în condițiile în care a dispus, în prealabil, anularea acelei suspendări, fapt care conduce la încălcarea prevederilor art. 85 C. pen. Conform acestora dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârșise o infracțiune înainte de pronunțarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii, chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiționată a executării pedepsei se anulează, aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni sau recidivă.
A mai invocat contestatorul că în aceste condiții suspendarea se anulează, chiar dacă aceasta fusese anterior revocată, dat fiind faptul că măsura anulării are ca efect înlăturarea suspendării ca și cum aceasta nu ar fi existat, iar revocarea dispusă rămâne practic, fără obiect. în acest sens, s-a invocat decizia nr. 42/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea recursului în interesul legii.
La termenul din 26 septembrie 2013 instanța a calificat acțiunea ca încadrându-se pe dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
S-a reținut că prin susținerile contestației se critică modalitatea de stabilire a pedepsei, întrucât au fost aplicate dispozițiile art. 83 C. pen., privind cumulul matematic a două pedepse, deși s-a precizat că, în cauză, sunt incidente dispozițiile privind anularea pedepsei prevăzute de art. 85 C. pen., ce atrage cumulul juridic al contopirii.
Instanța a opinat în sensul că aceste susțineri impun lămurirea hotărârii și nu aplicarea unui incident de micșorare a pedepsei, ivit în cursul executării.
S-a precizat că dacă sunt sau nu întemeiate criticile contestatorului este de competența instanței care a dat hotărârea a cărei lămurire se solicită, deci de competența Judecătoriei Urziceni, conform art. 461 alin. (2) C. proc. pen.
Anterior, prin sentința penală nr. 180 din 23 iulie 2013 Judecătoria Urziceni a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Medgidia, aceasta fiind socotită ca instanță competentă.
Pentru aceasta, Judecătoria Urziceni a calificat acțiunea ca încadrându-se în dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., în raport de motivarea cererii și susținerile orale ale apărătorului contestatorului condamnat.
S-au avut în vedere dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. d) și alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 460 alin. (6) C. proc. pen., în raport cu care contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere sau de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării, soluționarea cererii fiind dată în competența instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere sau unitatea unde cel condamnat execută pedeapsa corespunzător în grad instanței de executare.
Înalta Curte reține că potrivit art. 461 lit. d) C. proc. pen., contestația la executare se poate face când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.
Or, prin motivele contestației formulate de condamnatul R.G., nu se invocă un incident ivit în cursul executării pedepsei și nici o altă cauză de micșorare a pedepsei ivită în cursul executării pedepsei, pentru a fi incidente dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Criticile susținute de condamnat, prin contestația la executare formulată, se subsumează cazului reglementat la art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., situație în care, potrivit art. 461 alin. (2) C. proc. pen., competența de soluționare aparține instanței care a pronunțat hotărârea care se execută.
În consecință, cum sentința penală 105 din 23 aprilie 2013 a fost pronunțată de Judecătoria Urziceni, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a contestației la executare formulată de condamnatul R.G., în favoarea Judecătoriei Urziceni, județul Ialomița, căreia i se va trimite dosarul spre soluționare.
Văzând și reglementarea plății onorariului pentru apărarea din oficiu;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul R.G. în favoarea Judecătoriei Urziceni, instanță căreia i se va trimite dosarul.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 6 noiembrie 2013.