Deliberând asupra cauzei penale de față,
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr 424/P/2011 din 4 aprilie 2012 al D.N.A., Serviciul Teritorial București, au fost trimiși în judecată inculpații V.V., L.M. și G.E., pentru săvârșirea infracțiunilor de cumpărare de influență, prevăzute de art. 61 din Legea nr 78/2000, complicitate la cumpărare de influență, prevăzută de art. 26 C. pen., art. 61 din Legea nr 78/2000, și respectiv trafic de influență prevăzut de art. 257 C. pen., art. 6 din Legea nr 78/2000.
Conform art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., art. 30 lit. a) și c) C. proc. pen. și art. 264 C. proc. pen., D.N.A. a înaintat dosarul spre soluționare Tribunalului Galați.
Dosarul s-a înregistrat sub nr. 2806/212/2012 pe rolul Tribunalului Galați.
Prin sentința penală nr 558 din 12 noiembrie 2012 a Tribunalului Galați, s-a dispus, în baza art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 30 lit. a) C. proc. pen., declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, cu motivarea esențială că activitatea infracțională reținută s-ar fi desfășurat în exclusivitate în Portul Constanța, fiind astfel aplicabil criteriul primordial al legii în stabilirea competenței, și anume criteriul locului săvârșirii infracțiunii, de la care procurorul nu poate deroga.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Constanța la data de 9 aprilie 2013, sub același nr. 2806/121/2012.
Prin sentința penală nr. 245 din 30 mai 2013, Tribunalul Constanța a constatat că în cauză competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Galați, constatând astfel conflictul negativ de competență.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Constanța, din oficiu, a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale, în raport de conținutul rechizitoriului și de dispoziția D.N.A. de a desemna ca instanță competentă Tribunalul Galați și a reținut următoarele:
Potrivit art. 30 C. proc. pen., competența după teritoriu este determinată de:
a) locul unde a fost săvârșită infracțiunea.
b) locul unde a fost prins făptuitorul;
c) locul unde locuiește făptuitorul;
d) locul unde locuiește persoana vătămată.
Interpretarea jurisprudențială a acestui text a stabilit că ordinea indicată este una legală, de la care nu se poate deroga, în sensul că, în prezența mai multor criterii de stabilire a competenței după teritoriu, se stabilește competența în funcție de criteriul care este precizat anterior față de celelalte.
Potrivit alin. (3) al aceluiași text, „când urmărirea penală se efectuează de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, (...), procurorul, prin rechizitoriu, stabilește căreia dintre instanțele prevăzute în alin. (1) îi revine competența de a judeca ținând seama ca, în raport cu împrejurările cauzei, să fie asigurată buna desfășurare a procesului penal”.
Din analiza acestui text, tribunalul a reținut următoarele aspecte:
- D.N.A. este o structură cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (art. 1 din O.U.G. nr 43/2002). Prin urmare, sintagma „Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție” din cuprinsul art. 30 alin. (3) C. proc. pen. se referă și la D.N.A.
- în ce privește competența instanțelor după teritoriu, aceasta este una exclusivă și imperativă, întrucât sesizarea legală a uneia dintre instanțele ce ar putea fi competente exclude posibilitatea sesizării și a unei alte instanțe -cu excepția cazurilor prevăzute de lege.
- în ce privește ordinea de sesizare a instanțelor de către procurorul de la structura centrală, în funcție de criteriile prevăzute de art. 30 lit. a)-d) C. proc. pen., tribunalul reține că aceasta trebuie să respecte ordinea de preferință prevăzută de text, procurorul neputând sesiza o instanță pe criteriul prevăzut la art. 30 lit. b), c) sau d), dacă există o instanță competentă conform criteriului prevăzut la lit. a).
- tribunalul a mai reținut că textul instituie o procedură mixtă de stabilire a competenței după teritoriu în cazul de mai sus, respectiv legală [conform ordinii prevăzute de art. 30 alin. (1)] și judiciară (în sensul că, în prezența a două sau mai multor instanțe care îndeplinesc același criteriu legal, competența este stabilită de procuror). Competența astfel stabilită are același regim juridic imperativ și exclusiv, nemaiputând fi înlăturată printr-o apreciere pe criterii de oportunitate a instanței legal sesizate.
Potrivit art. 30 alin. (4) C. proc. pen., prin „locul săvârșirii infracțiunii” se înțelege locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia.
Rezultă, potrivit acestui text, că, dacă activitatea infracțională reținută în dosar s-a desfășurat în locuri din circumscripția teritorială a mai multor instanțe egale în grad, oricare din acestea este competentă conform criteriului prevăzut de art. 30 lit. a) C. proc. pen.
Din cuprinsul situației de fapt reținute la încadrarea juridică precum și pe parcursul considerentelor rechizitoriului, D.N.A. a reținut că:
Tribunalul a reținut ca fiind esențial pentru stabilirea competenței, faptul că activitatea de cumpărare de influență, respectiv de trafic de influență, s-a desfășurat în mai multe etape distincte, și anume prin pretinderea/acceptarea/oferirea sumei de 25.500 euro, prin pretinderea/acceptarea/oferirea sumei de 3.000 euro și respectiv aceleași activități în referire la suma de 800 RON.
Potrivit rechizitorului, într-o convorbire telefonică dintre inculpatul G.E. și martorul B.D., inculpatul avansează ideea ca pe viitor să vorbească cu „titularul, direct la Galați”.
Din actul de sesizare, se reține că, într-o convorbire telefonică, G.E. spune „Eu vă aștept la Galați marți sau miercuri (...)”. De asemenea, în rechizitoriu se reține că G.E., într-o discuție telefonică cu L.M., a spus „Eu ziceam că e mai bine să veniți la Galați, aicea la mine, mai vorbeam, făceam niște calcule cu tot ce este și vis a vis de viitor (...)” (este de reținut că inculpatul G.E. are domiciliui în municipiul Galați).
Potrivit rechizitoriului, „în prima săptămână a lunii decembrie 2009, învinuiții V.V. și L.M. au făcut o deplasare în municipiul Galați, pentru a acoperi o parte din datoria restantă față de învinuitul G.E., ocazie cu care învinuitul V.V. i-a înmânat învinuitului G.E. suma de 3.000 euro”.
D.N.A. expune și probele din care rezultă această situație de fapt, și anume declarația lui L.M., declarația lui V.V., o convorbire telefonică, declarația martorului „N.T.”, etc., toate acestea fiind prezentate în rechizitoriu.
Tribunalul a reținut că DNA a trimis în judecată inculpații, printre altele, pentru fapta de oferire/acceptare a sumei de 3.000 euro realizată în municipiul Galați, în prima săptămână a lunii decembrie. Se observă că suma de 3.000 euro este una din tranșele reținute a fi fost remise/primite, din cele trei tranșe expuse de D.N.A., deci fapta face obiectul rechizitoriului și judecății în prezenta cauză, nefiind vorba despre o faptă disjunsă și judecată într-un alt dosar, astfel cum în mod eronat susțin inculpații prin apărători.
În consecință, în aplicarea art. 30 alin. (4) C. proc. pen., Tribunalul Galați este la fel de competent în judecarea prezentei cauze ca și Tribunalul Constanța, având în vedere că unul din actele materiale pentru care au fost trimiși inculpații în judecată s-a realizat (potrivit rechizitoriului) în municipiul Galați. Împrejurarea că acest act material a fost sau nu real este nerelevantă în acest stadiu al procesului, întrucât instanța nu-și poate stabili competența în funcție de situația de fapt pe care o va stabili după cercetarea judecătorească, ci își stabilește competența în funcție de conținutul rechizitoriului.
Față de cele de mai sus, Tribunalul Constanța a constatat că este nelegal sesizat de către Tribunalul Galați, întrucât acesta, fiind sesizat potrivit dispozițiilor imperative ale art. 30 alin. (1) lit. a) și alin. (4) și a alin. (3), nu se mai putea desesiza și trimite cauza altei instanțe eventual competente.
Tribunalul a reținut că instanța legal sesizată de către procurorul de la structura centrală a organului de parchet, nu poate pune în discuție declinarea de competență pe criterii subiective de oportunitate, cum ar fi acela că faptele s-au petrecut în majoritate în Portul Constanța, majoritatea martorilor sunt din județul Constanța, etc., întrucât o astfel de modalitate de stabilire a competenței ar conduce la tergiversarea judecății, câtă vreme oricare instanță astfel sesizată ar putea aprecia, la rândul ei, pe criterii de oportunitate, că o altă instanță ar fi mai bine situată pentru a proceda la o bună judecată (de exemplu, în prezentul dosar s-au reținut fapte și în municipiul București și Sibiu, ori ar fi inadmisibil ca fiecare din aceste instanțe să indice ca instanță „mai competentă” pe una din celelalte instanțe stabilite potrivit art. 30 lit. a) C. proc. pen.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 30 alin. (1) lit. a) și alin. (3) și 4 C. proc. pen., Tribunalul Constanța a declinat competența de judecată a Dosarului penal nr. 2806/121/2012 privind pe inculpații L.M., V.V. și G.E. în favoarea Tribunalului Galați.
Având în vedere sentința în sens contrar nr. 558 din 12 noiembrie 2012 a Tribunalului Galați, în baza art. 43 alin. (3) C. proc. pen., a constatat conflictul negativ de competență intervenit între Tribunalul Galați și Tribunalul Constanța, și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestui conflict negativ de competență, ce nu permite continuarea judecății și soluționarea dosarului.
Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prin rechizitoriul nr 424/P/2011 din 4 aprilie 2012 al D.N.A., Serviciul Teritorial București, au fost trimiși în judecată inculpații V.V., L.M. și G.E., pentru săvârșirea infracțiunilor de cumpărare de influență, prevăzute de art. 61 din Legea nr. 78/2000, complicitate la cumpărare de influență, prevăzută de art. 26 C. pen., art. 61 din Legea nr. 78/2000, și respectiv trafic de influență prevăzut de art. 257 C. pen., art. 6 din Legea nr 78/2000.
Dosarul s-a înregistrat sub nr. 2806/212/2012 pe rolul Tribunalului Galați. Prin sentința penală nr 558 din 12 noiembrie 2012 a Tribunalujui Galați, s-a dispus, în baza art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 30 lit. a) C. proc. pen., declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, cu motivarea esențială că activitatea infracțională reținută s-ar fi desfășurat în exclusivitate în Portul Constanța, fiind astfel aplicabil criteriul primordial al legii în stabilirea competenței, și anume criteriul locului săvârșirii infracțiunii, de la care procurorul nu poate deroga.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Constanța la data de 9 aprilie 2013, sub același nr. 2806/121/2012.
Prin sentința penală nr. 245 din 30 mai 2013, Tribunalul Constanța a constatat că în cauză competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Galați.
Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 30 C. proc. pen., competența după teritoriu este determinată de locul unde a fost săvârșită infracțiunea, locul unde a fost prins făptuitorul, locul unde locuiește făptuitorul și locul unde locuiește persoana vătămată, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol în cazul în care mai multe instanțe sunt competente teritorial, procurorul stabilește prin rechizitoriu instanța competentă să soluționeze cauza.
În aceste condiții Înalta Curte apreciază că în mod corect Tribunalul Constanța a constatat că în prezenta cauză competența de soluționare revine Tribunalului Galați, întrucât o parte din actele materiale s-au desfășurat în raza teritorială a Tribunalului Galați, iar aceasta a fost instanța sesizată prin rechizitoriu.
Potrivit art. 43 C. proc. pen., Înalta Curte, rezolvând conflictul de competență teritorială apărut între Tribunalul Galați și Tribunalul Constanța în cauza privind pe inculpații V.V., L.M. și G.E., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, instanță căreia i se va trimite dosarul.
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații V.V., L.M. și G.E., în favoarea Tribunalului Galați, instanță căreia i se va trimite dosarul.
Onorariul interpretului de limba olandeză se avansa din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Definitivă.
Pronunțată,în ședință publică, azi 13 noiembrie 2013.