Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 397 din 8 mai 2002, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.G.C. la 3 ani închisoare.
Conform art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3220 din 10 octombrie 2000 a Judecătoriei sector 5 și a contopit restul neexecutat în prezenta pedeapsă, urmând să execute 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest și în baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 13 aprilie 2002, la 8 mai 2002.
A constatat probele consumate în procesul de laborator.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 600.000 lei onorariu avocat oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În noaptea de 12 aprilie 2002, inculpatul a plecat cu un taxi în Teiul Doamnei, a oprit taxiul și a solicitat șoferului să-l aștepte, apoi a contactat un tânăr necunoscut de la care a cumpărat o doză de heroină plătită cu 150.000 lei.
La revenirea inculpatului, în mașină a fost oprit de poliție care a găsit drogul asupra inculpatului la percheziția corporală, împreună cu o seringă de unică folosință.
În fața instanței inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, menționând că este consumator de heroină, are familie și lucra înaintea arestării, neavând probe în apărare sau circumstanțiere de formulat.
Analizând probele dosarului, tribunalul a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul este trimis în judecată este dovedită și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei pe care o consideră prea aspră în raport cu fapta comisă.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 395/ A din 24 iunie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I.G.C., împotriva sentinței penale nr. 397 din 8 mai 2002 a Tribunalului București, secția I penală.
Nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, inculpatul a declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei ca urmare a înlăturării stării de recidivă și apoi să i se deducă cele 7 luni executate dintr-o pedeapsă anterioară, din prezenta pedeapsă.
Recursul este nefondat.
Examinându-se actele și probele administrate în raport de critica formulată, precum și din oficiu, se constată că starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., a fost temeinic și legal reținută și ca atare nu poate fi înlăturată.
Se mai constată că pedeapsa aplicată în prezenta cauză de 3 ani închisoare, nu este excesivă, ci orientată spre limita minimă a textului de încriminarea faptei, iar în urma revocării liberării condiționate și a contopirii restului de pedeapsă, cu sancțiunea penală din prezenta cauză, s-a dispus ca inculpatul recurent, să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani, neaplicându-i-se nici un spor cum era posibil și legal, dar nu obligatoriu.
Acesta este un alt motiv, pentru care și critica adusă de făptuitor în sensul, aplicării unei pedepse mult prea severe, se va înlătura, ca nefondată.
În consecință, recursul declarat va fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și se vor aplica și prevederile art. 381 și art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.G.C. împotriva deciziei penale nr. 395/ A din 24 iunie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 13 aprilie 2002, la 14 februarie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie 2003.