S-a luat în examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.394 din 3 iulie 2002 a Curții de Apel București – secția I penală, privind pe inculpatul B.F.
A lipsit intimatul inculpat, liber.
Procurorul a pus concluzii de admitere a recursului parchetului și înlăturarea aplicării art.74-76 C.pen., pedeapsa aplicată fiind mică.Inculpatul este recidivist.
C U R T EA
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.353 din 16 aprilie 2002, Tribunalul București – Secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul B.F. la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.4 din Legea nr.143/2000, cu aplicare art.37 lit.b și art.74 lit.a, art.76 lit.d și art.80 C.pen.
S-a făcut aplicarea art.71 și art.64 C.pen.
În baza art.350 C.proc.pen. s-a dispus arestarea inculpatului.
Conform art.88 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată, reținerea preventivă de o zi.
În baza art.118 lit.e C.pen. s-a dispus confiscarea cantității de 0,3 gr heroină.
S-a reținut că, în ziua de 14 august 2001, B.F. a fost depistat de organele de poliție, în zona străzii Batiște din București, că avea asupra sa o seringă de unică folosință, un ac pentru seringă de aproximativ 3 cm și 2 pungulițe de nylon cu 0,33 gr heroină.
Inculpatul a recunoscut că este consumator de droguri, afirmând că a urmat un tratament medical corespunzător și că ar fi angajat în muncă.
Prin decizia penală nr.394 din 3 iulie 2002, Curtea de Apel București – Secția I penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, majorând pedeapsa aplicată inculpatului de la 3 luni la un an închisoare și a schimbat temeiul confiscării din art.118 lit.e C.pen. în art.17 din Legea nr.143/2000.
Prin aceeași decizie a fost respins apelul declarat de inculpat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, apreciind că individualizarea pedepsei este greșită, deoarece fapta prezintă un grad ridicat de pericol social, inculpatul este recidivist, nu are nici o ocupație și nu se justifică menținerea aplicării dispozițiilor art.74-76 C.pen., pedeapsa fiind prea blândă.
Recursul este nefondat.
Analizând actele și lucrările de la dosar, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt confirmată de probele existente, încadrând faptele comise în textele de lege corespunzătoare.
Pedeapsa aplicată inculpatului B.F. de către instanța de apel, este just individualizată, în raport de criteriile generale prevăzute de art.72 C.pemn., ținându-se seama de pericolul social al faptei comise, împrejurările concrete ale săvârșirii ei, cât și datele ce caracterizează persoana sa.
Astfel, fără a minimaliza pericolul social al unor asemenea fapte, totuși este de reținut că asupra inculpatului nu s-au găsit decât două pliculețe cu 0,33 gr heroină, pentru consum propriu și nu pentru comercializare.
Curtea apreciază că, atât prima instanță cât și instanța de control judiciar, în mod corect, au reținut starea de recidivă cât și existența circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului, așa cum de altfel, procurorul a cerut la judecarea în fond a cauzei.
În adevăr, inculpatul este recidivist, în antecedente având mai multe condamnări, dar nu pentru același gen de infracțiuni, majoritatea faptelor fiind săvârșite în timpul minorității. El a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal, este un element tânăr, ducând o viață organizată, fiind căsătorit și având un copil minor.
Ca atare, se constată că pedeapsa de un an închisoare, cu executare în regim de detenție, aplicată inculpatului corespunde unei individualizări proporționale și este de natură să asigure atât finalitatea preventivă cât și cea educativă, neexistând temeiuri pentru modificarea ei.
În concluzie, pentru considerentele arătate și în baza dispozițiilor art.38515 pct.1 litl.b C.proc.pen., Curtea urmează să respingă recursul declarat în auză, urmând să fie menținută decizia penală atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr.394 din 3 iulie 2002 a Curții de Apel București, Secția I penală, privind pe inculpatul B.F.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie 2003.