Decizia nr.760 Dosar nr.4758/2002
S-a luat în examinare recursul declarat de revizuientul condamnat S.F. împotriva deciziei penale nr.302/A din 17 octombrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia.
S-a prezentat, recurentul revizuient condamnat, aflat în stare de arest, asistat de avocat V.F., apărător desemnat din oficiu.
Apărătorul a lăsat la aprecierea instanței soluționarea recursului, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile legale.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
In ultimul cuvânt, recurentul revizuient condamnat a lăsat la aprecierea instanței soluționarea recursului.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.155 din 24 iulie 2002, Tribunalul Sibiu a respins cererea formulată de condamnatul S.F. prin care a solicitat revizuirea sentinței penale nr.33 din 17 iunie 1992, în baza căreia a fost condamnat la închisoare pe viață, pentru infracțiunea de omor deosebit de grav (suprimarea vieții a două femei) și la pedepse cu închisoare pe diferite termene, pentru infracțiunile de violare de domiciliu, tâlhărie și viol.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că motivul invocat de condamnat, în sensul că nu s-ar face vinovat de comiterea infracțiunilor de violare de domiciliu, viol și tălhărie, nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire prevăzute de art.394 Cod procedură penală.
Prin decizia penală nr.302/A din 17 octombrie 2002, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, cu aceeași motivare.
Decizia a fost atacată cu recurs, revizuientul susținând prin memoriul depus și oral același motiv, că nu a săvârșit decât cele două omoruri, fiind acuzat, fără temei, pentru infracțiunile de tâlhărie și viol.
Recursul este nefondat.
Revizuirea unei hotărâri definitive poate fi cerută numai pentru cazurile prevăzute de art.394 din Codul de procedură penală.
In raport de motivele invocate de condamnat, în mod corect instanțele au apreciat că cererea de revizuire nu este fondată, întrucât nu a prezentat fapte sau împrejurări, descoperite ulterior judecării cauzei, care să nu fi fost cunoscute de instanțe în momentul pronunțării hotărârilor.
Așadar, corect s-a stabilit că motivul invocat de condamnat, prin cererea formulată, nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de revizuire prevăzute de art.394 din Codul de procedură penală.
Pentru aceste considerente, în baza art.38515pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, urmează ca recursul declarat de condamnatul revizuient S.F. să fie respins, ca nefondat.
In baza art.192 alin.2 din Codul de procedură penală recurentul urmează să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare, către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.F. împotriva deciziei penale nr.302/A din 17 octombrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia.
Obligă recurentul să plătescă statului suma de 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie 2003.