Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 910 din 3 octombrie 2002, Tribunalul București a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare, formulată de condamnatul C.A.
Petentul a fost obligat la plata sumei de 250.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin cererea formulată de petentul condamnat C.A. și intitulată „contestație la executare” s-a solicitat constatarea nevinovăției sale, în ceea ce privește infracțiunea de tâlhărie, pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 139 din 15 martie 1999 a Tribunalului București, secția I penală.
S-a depus la dosar copia sentinței penale sus menționate, din care rezultă că, petentul a fost condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., la 5 luni și 2 zile închisoare, prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (2) lit. a), c) și d) C. pen., în art. 180 alin. (2) C. pen.
Prin decizia penală nr. 555 din 18 noiembrie 1999 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și în baza art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., inculpatul a fost condamnat la 5 ani închisoare, iar prin decizia penală nr. 3423 din 15 septembrie 2000 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, s-a respins recursul declarat de inculpatul C.A., ca nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 461 C. proc. pen., contestația contra executării hotărârii penale se poate face în anumite cazuri expres și limitativ prevăzute de lege.
Motivele invocate de petent vizează stabilirea nevinovăției sale și nu se regăsesc în dispozițiile prevăzute de art. 461 C. proc. pen., astfel că, tribunalul a respins contestația la executare, ca nefondată, cu obligarea condamnatului la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva sentinței penale nr. 910/2002 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a declarat apel condamnatul C.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, inculpatul a arătat că prin decizia penală nr. 555/1999 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost condamnat la 5 ani închisoare, dar el este nevinovat.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 713/ A din 31 octombrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul C.A. împotriva sentinței penale nr. 910 din 3 octombrie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală.
Condamnatul nemulțumit și de această horărâre, în termenul legal a declarat recurs, solicitând reaprecierea probelor și astfel să i se admită contestația la executare pentru că se socotește nevinovat.
Recursul este nefondat.
Curtea, verificând actele dosarului constată că, hotărârea atacată este temeinică și legală și nu este prevăzută de lege, respectiv de art. 461 C. proc. pen., posibilitatea reverificării vinovăției condamnatului, definitiv judecat, pe calea aleasă de recurent și anume pe calea contestației la executare.
Cum ambele instanțe au examinat, contestația la executare, formulată de condamnat au evaluat corect probele, în raport de cazurile exprese și limitativ prevăzute de art. 461 C. proc. pen. și nu au regăsit motivul invocat de condamnat, pe deplin justificat au respins contestația la executare, de față.
Ca atare și recursul va fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând și prevederile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat, recursul declarat de contestatorul condamnat C.A. împotriva deciziei penale nr. 713/ A din 31 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Obligă recurentul condamnat să plătescă statului suma de 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie 2003.