Decizia nr.764                                                                                           Dosar nr.3722/2002

            S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul S.Ș. împotriva deciziei penale nr.293/A  din 26 august 2002 a Curții de Apel Timișoara.

            S-a prezentat, recurentul condamnat, aflat în stare de arest, asistat de avocat G.S. apărătorul desemnat din oficiu.

            La întrebarea instanței recurentul inculpat a declarat că a fost arestat, pentru executarea pedepsei, la 25 octombrie 2002.

            Apărătorul a susținut că din moment ce recurentul este arestat, cererea de amânare a executării pedepsei a rămas fără obiect.

            Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului declarat de condamnat, ca nefondat.

            In ultimul cuvânt, recurentul condamnat a lăsat la aprecierea instanței modul de soluționare a  cauzei.

C  U  R  T  E  A

 

            Asupra recursului de față;

            In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

            Prin sentința penală nr.566 din 22 iulie 2002, Tribunalul Timiș  a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de condamnatul S.Ș. pentru amânarea executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.32 din 15 ianuarie 1999 a Tribunalului Timiș, pentru  infracțiunea de falsificare de valori străine, prevăzută de art.284 raportat la art.282 alin.2 din Codul penal.

            Pentru pronunțarea acestei hotărâri, instanța a reținut că petentul nu se află într-o situație specială care să justifice amânarea executării  pedepsei.

            Impotriva sentinței, condamnatul a declarat apel, susținând că are o situație familială grea, având în îngrijire părinții săi care sunt învârstă și bolnavi.

            Prin decizia penală nr.293/A din 26 august 2002 Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondat apelul condamnatului, cu motivarea că pentru motivele invocate, nu s-ar afla în situația unor împrejurări speciale, care prin executarea imediată  a pedepsei, ar avea consecințe grave asupra familiei sale.

            Impotriva deciziei, condamnatul  a declarat recurs considerând că această hotărâre este netemeinică și nelegală, fără nici o motivare.

            Recursul declarat nu este fondat.

            Potrivit prevederilor art.453 lit.c din Codul de procedură penală, amânarea executării pedepsei închisorii este posibilă când din cauza unor împrejurări  speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia sa.

            Din ancheta socială rezultă că familia recurentului are asigurată  locuință corespunzătoare și un venit minim pentru întreținere, tatăl condamnatului fiind nevăzător, iar mama bolnavă de Parkinson, situația sănătății sau financiare  a acestora neputând fi rezolvată în cele 3 luni de amânare de  care eventual ar putea să beneficieze condamnatul.  

            Față de cele menționate, se reține că în cauză nu sunt întrunite  cerințele prevăzute de art.453 alin.1 lit.c din Codul de procedură penală.

            Pentru aceste considerente, urmează a se respinge, ca nefondat, recursul  declarat de condamnat.

            In conformitate cu prevederile art.192 alin.2 din Codul de procedură penală recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E :

 

            Respinge ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.Ș. împotriva  deciziei  penale  nr.293/A  din 26 august 2002 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă recurentul condamnat să plătescă statului suma de 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea  din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

            Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie 2003.