R O M Â N I A
La 31 ianuarie 2003 s-au luat în examinare recursurile declarate de partea civilă SC „C.P.” și inculpații N.D.N., C.V.G. și D.V.S. împotriva deciziei nr.28 din 7 martie 2002 a Curții Militare de Apel.
Dezbaterile au fost consemnate în încheiarea cu data de 31 ianuarie 2003, iar pronunțarea deciziei s-a amânat la 18 februarie 2003.
C U R T E A
Asupra recursurilor de față;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Militar Teritorial București, prin sentința penală nr.228 din 14 decembrie 2001, a condamnat pe inculpații:
- sold. C.V.G. la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 – 209 alin.1 lit.a și i cu aplicarea art.41 alin.2 și art.13 din Codul penal;
- frt. D.V.S., C.M.D. și sold. N.D.N. la câte 4 ani închisoare fiecare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208-209 alin.1 lit.a și i cu aplicarea art.13 din Codul penal.
A făcut aplicarea art.71 și 64 Cod penal și a menținut starea de arest a inculpaților C.V.G., D.V.S. și C.M.D., deducând timpul arestării preventive de la 9 mai 2001 pentru primii doi și de la 15 mai 2001, la zi, pentru ultimul.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de SC „C.P.” prin asociat C.I. și au fost obligați inculpații, în solidar, la 900.000.000 lei, plus dobânda legală, către această parte civilă.
S-a reținut că, în perioada august-septembrie 2000, inculpații au sustras, prin efracție, de la SC „C.P.” mai multe instalații folosite pentru prelucrarea laptelui și le-au valorificat prin vânzare la centrul de colectare materiale neferoase din comuna Popești-Leordeni, unde nu au fost întocmite acte privind cantitatea de materiale predate.
Astfel, inculpații C.V.G., C.M.D. și D.V.S. au pătruns în data de 25/26 august 2000, prin escaladarea unei ferestre, în unitate și au încărcat 3 saci cu obiecte din inox și aluminiu pe care le-au valorificat apoi la centrul de colectare cu suma de 900.000 lei, bani împărțiți între cei 3 inculpați.
Inculpații C.V.G. și N.D.N., fiind în permisie în perioada 12 – 14 august 2000, au pătruns în incinta societății și a sustras 3 saci cu obiecte din inox pe care le-au valorificat cu suma de 700.000 lei, împărțind banii.
Tot așa, inculpatul C.V.G. a sustras singur o instalație de ambalat pungi cu lapte pe care a valorificat-o cu suma de 120.000 lei.
Același inculpat, împreună cu D.V.S. și N.D.N. au sustras în același mod mai mulți saci cu obiecte metalice pe care le-au valorificat, obținând suma de 1.000.000 lei.
Apelurile declarate de partea civilă SC „C.P.” și inculpați împotriva menționatei sentințe au fost respinse ca nefondate de Curtea Militară de Apel, prin decizia nr.28 din 7 martie 2001.
S-a motivat că prima instanță a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, cărora le-a aplicat pedepse just individualizate, iar latura civilă a fost bine soluționată.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs partea civilă SC „”C.P.” și inculpați N.D.N., C.V.G. și D.V.S.
Partea civilă SC „C.P.” a solicitat să fie admis recursul său, iar inculpații să fie obligați la acoperirea întregului prejudiciu cauzat, respectiv 81.700.000 dolari SUA.
Inculpatul N.D.N. a cerut să fie obligat numai la acoperirea prejudiciului cauzat prin fapta sa iar, în subsidiar, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea stabilirii corecte a prejudiciului produs prin infracțiune.
Inculpații C.V.G. și D.V.S. au cerut să le fie deduse pedepsele aplicate și să se dispună suspendarea candiționată a executării acestora.
Recursurile declarate în cauză sunt întemeiate conform celor ce urmează.
Potrivit art.14 alin.3 lit.b din Codul de procedură penală, repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile:...lit.b – „prin plata unei despăgubiri bănești, în măsura în care repararea în natură nu este cu putință”.
Partea vătămată SC „C.P.” – prin administratorul său C.I. – a solicitat obligarea inculpaților la acoperirea prejudiciului cauzat prin sustragerea echipamentului de prelucrare a laptelui, constituindu-se parte civilă cu suma de 2.377.470.000 lei, în condițiile prevăzute de art.15 alin.2 Cod procedură penală (fila 219 dosar fond). Cu ocazia constituirii de parte civilă, administratorul societății a invocat un raport de expertiză (depus la dosar, împreună cu facturile de achiziționare a echipamentului, încă din timpul urmăririi penale, filele 44-65), care stabilea valoarea bunurilor furate atât în dolari SUA cât și în lei la nivelul anului 1997 (utilajele fiind achiziționate în anul 1996). Cu aceiași ocazie, partea civilă a declarat că înțelege să expertizeze bunurile respective – în sensul de a se stabili valoarea lor – depunând la dosar (fila 221) o notă cu valoarea fiecărui subansamblu în dolari SUA (conform expertizei efectuate în anul 1997), suma totală fiind de 81.700 USD, respectiv 2.377.470.000 lei. Constatând că valoarea prejudiciului depășește suma de două miliarde lei, Tribunalul Militar București a declinat competența de judecare a cauzei în favoarea Tribunalului Militar Teritorial, instanță care nu și-a manifestat rolul activ, în sensul art.4 Cod procedură penală, și nu a pus în discuție efectuarea unei expertize tehnice de stabilire a valorii prejudiciului suferit de partea civilă. Totodată, ignorând actele depuse de partea civilă, a stabilit valoarea prejudiciului la nivelul sumei de 900.000.000 lei, motivând greșit „că nu s-a făcut dovada prețului la care ar putea fi achiziționate bunurile sustrase, la data soluționării cauzei”.
Mai mult, instanța de fond a obligat pe inculpați să plătească, în solidar, părții civile această sumă de bani fără să încerce să stabilească participarea fiecărui inculpat la producerea prejudiciului, având în vedere că au fost comise 4 fapte succesive de furt, inculpatul C.V.G. participând la toate aceste fapte, inculpatul D.V.S. la două dintre ele, iar inculpații N.D.N. și C.M.D. la câte o singură faptă.
Validând această sentință prin respingerea apelurilor declarate de partea civilă și inculpați, Curtea Militară de Apel a pronunțat la rândul său, o hotărâre netemeinică și nelegală ce este supusă casării, cazurile fiind cele prevăzute de art.3859 alin.1 pct.10 și 171Cod procedură penală.
In consecință, recursurile declarate în cauză sunt întemeiate astfel că vor fi admise cu consecința casării hotărârilor pronunțate și a trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în sensul celor mai sus-arătate.
Va fi menținută starea de arest a inculpaților C.V.G. și D.V.S.
Onorariile avocaților din oficiu se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursurile declarate de inculpații N.D.N., C.V.G., D.V.S. și partea civilă SC „C.P.”, împotriva deciziei nr.28 din 7 martie 2002 a Curții Militare de Apel.
Casează decizia atacată și sentința nr.228 din 14 decembrie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial București.
Trimite cauza pentru rejudecare la Tribunalul Militar Teritorial București.
Menține starea de arest a inculpaților C.V.G. și D.V.S.
Onorariile de avocat, în sumă de câte 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpaților se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2003.