Asupra recursului în anulare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 467 din 29 martie 2000, pronunțată de Judecătoria Buftea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului Z.V., pentru infracțiunea prevăzută de art. 97 alin. (2) și art. 4 lit. c) din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
A reținut instanța că probatoriul administrat în faza de cercetare judecătorească nu confirmă învinuirea reținută în rechizitoriu, în sensul că în noaptea de 2 noiembrie 1998, inculpatul a tăiat, fără drept, 16 arbori din pădurea O.S.B., producând un prejudiciu în sumă de 2.431.000 lei.
Inculpatul nu este autorul faptei dedusă judecății și a dovedit proveniența licită a lemnelor ce au fost ridicate de la domiciliul său.
Tribunalul București, secția I penală, prin decizia penală nr. 467 din 29 martie 2000, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea și a desființat sentința numai cu privire la temeiul achitării dispuse pe care l-a schimbat din art. 10 alin. (1) lit. b) în art. 10 alin. (1) lit. c) C. pen.
A motivat instanța de apel că procedându-se la identificarea materialului lemnos găsit la domiciliul inculpatului s-a constatat de organele de poliție, cât și de expertul B.A. că acesta corespunde ca specie, dimensiuni și volum celui sustras.
Cu toate acestea, proveniența lemnului a fost dovedită cu chitanța depusă la dosar de martora S.I., iar împotriva acestei chitanțe nu s-a declanșat vreo procedură de înscriere în fals.
S-a concluzionat, că fapta există, dar întrucât inculpatul a depus la dosar înscrisuri doveditoare pentru cumpărarea lemnului, ea nu este prevăzută de legea penală.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva hotărârilor atacate a fost admis prin decizia penală nr. 1460 din 20 septembrie 2000.
A fost casată în totalitate sentința penală și în parte decizia penală și în baza art. 97 alin. (2) și (4) din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., inculpatul Z.V. a fost condamnat la un an închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
Inculpatul a fost obligat să plătească 2.236.000 lei despăgubiri civile către partea civilă O.S.B.
A reținut instanța de recurs că probele administrate în cauză confirmă că inculpatul se face vinovat pentru care a fost trimis în judecată.
Împotriva hotărârilor pronunțate, procurorul general a declarat recurs în anulare în raport de dispozițiile art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 3 C. proc. pen., cu motivarea că inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, și în consecință hotărârile au fost pronunțate cu încălcarea legii.
Recursul în anulare declarat este fondat.
Potrivit art. 13 C. pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.
Legea nr. 26/1996 a fost modificată prin O.G. nr. 96/1998 care, la rândul său, a fost modificată și aprobată prin Legea nr. 141/1999, intrată în vigoare la 27 septembrie 1999.
Art. 97 din Legea nr. 26/1996 a devenit art. 31 din O.G. nr. 96/1998, republicată în (M. Of. nr. 23/24.01.2000) ca urmare a aprobării și modificării sale prin Legea nr. 141/1999, potrivit căruia „tăierea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, din păduri indiferent de forma de proprietate de arbori și lăstari, de către proprietari, deținători sau de oricare alte persoane, dacă volumul masei lemnoase astfel extrase este de peste 5 mc, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni, la 4 ani sau cu amendă.
Instanța de recurs a reținut că inculpatul a sustras din pădurea O.S.B. un număr de 16 arbori care reprezentau, ca prejudiciu, o valoare de peste 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, fără a stabili și volumul masei lemnoase.
Martorul P.M., pădurar la O.S.B., a arătat în plângerea adresată organelor judiciare și în declarația sa ulterioară că arborii tăiați (salcâm și stejar) reprezentau cantitatea de 4–5 mc, iar la locuința inculpatului s-au găsit 3 mc. De asemenea, au fost identificate și lemne de salcâm la vecinul inculpatului, R.I., cumpărate de la inculpat.
Susținerile martorului P.M. se coroborează cu procesul-verbal de depistare întocmit de organele de urmărire penală, din care rezultă că la domiciliul inculpatului Z.V. s-au găsit lemne de foc în lungime de 3 m, iar la R.I. 1 mc lemne de foc de salcâm.
De asemenea, în procesele-verbale de predare din 16 și 18 noiembrie 1998, se menționează că, de la inculpat, a fost ridicată și predată cantitatea de 3 mc material lemnos.
Totodată, aspectele menționate sunt confirmate și de expertiza tehnică dispusă de instanță care constată că „materialul lemnos sustras de inculpat corespunde ca specie, dimensiuni, deci și ca volum, cu cel identificat de poliție”.
Așadar, materialul probator administrat dovedește, fără echivoc, că inculpatul a tăiat doar 4 mc material lemnos, astfel că fapta sa nu constituie infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. (1) și alin. (4) lit. c) din O.G. nr. 96/1998, astfel cum a fost modificată și aprobată prin Legea nr. 141/1999 (intrată în vigoare la 27 septembrie 1999) și republicată în (M. Of. nr. 23/24.01.2000), care prevede pentru reținerea faptei penale tăierea unei mase lemnoase al cărei volum să fie de peste 5 mc, ci constituie contravenția prevăzută de art. 1 lit. d) din Legea nr. 31/2000.
În conformitate cu art. 4141 cu referire la art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul în anulare și a casa hotărârile atacate cu privire la condamnarea inculpatului.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., se va dispune achitarea inculpatului, pentru infracțiunea prevăzută de art. 97 alin. (2) și (4) din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
Se va dispune sesizarea O.S.B. pentru sancționarea contravenției săvârșite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 1867 din 3 noiembrie 1999 a Judecătoriei Buftea, deciziei penale nr. 467 din 29 martie 2000 a Tribunalului București, secția I penală și deciziei penale nr. 1460 din 20 septembrie 2000 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpatul Z.V.
Casează hotărârile atacate cu privire la condamnarea inculpatului Z.V.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achită pe inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 97 alin. (2) și (4) din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
Dispune sesizarea O.S.B. pentru sancționarea contravenției.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2003.