Asupra recursului în anulare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1693 din 26 iunie 2001, Judecătoria sectorului 5 București a condamnat pe inculpatul N.G. la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis, prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) și art. 39 alin. (1) C. pen.
În temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 137/1997 a revocat beneficiul grațierii condiționate pentru pedeapsa de un an închisoare la care același inculpat a fost condamnat prin sentința penală nr. 1638 din 30 iunie 1998 a Judecătoriei sectorului 5 București și a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa stabilită în cauză, urmând ca inculpatul să execute, în final, un an și 6 luni închisoare.
A condamnat pe același inculpat la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin. (1), cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) și art. 39 alin. (1) C. pen., a revocat beneficiul grațierii condiționate, cu referire la aceeași pedeapsă de un an închisoare și a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa stabilită în cauză, urmând ca inculpatul să execute în final, un an și 3 luni închisoare.
A contopit pedepsele și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de un an și 6 luni închisoare.
S-a reținut că, la data de 5 mai 2000, inculpatul a fost surprins în timp ce conducea, fără a avea permis de conducere, un autovehicul pe drumurile publice și s-a prezentat organelor de poliție sub o identitate falsă.
Împotriva hotărârii primei instanțe inculpatul a declarat apel, solicitând a se constata că faptele săvârșite nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni și pentru acest motiv, să se pronunțe o hotărâre de achitare.
Tribunalul București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 1406/ A din 25 septembrie 2001, a respins apelul declarat de inculpat, ca nefondat, cu motivarea că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 181 alin. (2) C. pen.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, inculpatul a declarat recurs, pe care nu l-a motivat în scris și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-l susține.
Prin decizia penală nr. 1579 din 23 octombrie 2001, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins recursul declarat de către inculpat, cu motivarea că sunt motive de casare care, luate în considerare de instanță din oficiu, să conducă la casarea hotărârilor pronunțate.
Împotriva celor trei hotărâri pronunțate, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, întemeiat pe art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 și 71 teza I C. proc. pen.
S-a susținut că prin reținerea stării de recidivă postcondamnatorie, cu referire la pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1638/1998 pentru infracțiuni săvârșite în timpul minorității, faptei săvârșite de inculpat i s-a dat o greșită încadrare juridică.
Totodată, revocând beneficiul grațierii, cu referire la pedeapsa de un an închisoare, executată în perioada 19 mai 1999 –18 mai 2000 și nu a pedepsei de 6 luni aplicată prin aceeași sentință inculpatului pentru săvârșirea unei infracțiuni rutiere, privitor la care a fost constatată grațierea acestuia în întregime, în temeiul art. 1 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 137/1997, instanțele au pronunțat hotărâri cu încălcarea legii.
În concluzie, procurorul general a solicitat admiterea recursului în anulare și rejudecarea cauzei în aceste limite.
Recursul în anulare este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin sentința nr. 1638 din 30 iunie 1998, Judecătoria sectorului 5 București a condamnat pe inculpatul N.G. la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis a unui autovehicul pe drumurile publice și la un an închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de furt calificat.
În raport de data săvârșirii faptei, respectiv, 13 martie 1997 și data nașterii, s-a făcut aplicarea art. 99 C. pen., inculpatul fiind minor.
Prin sentința penală nr. 1693 din 26 iunie 2001, Judecătoria sectorului 5 București a condamnat pe același inculpat la pedepse privative de libertate pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere fără permis și fals privind identitatea, la data de 5 mai 2000, ambele cu reținerea stării de recidivă postcondamnatorie.
Într-adevăr, potrivit art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., există recidivă postcondamnatorie, care atrage aplicarea regimului sancționator prevăzut de art. 39 C. pen., când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este închisoarea mai mare de un an.
Inculpatul a comis infracțiunile deduse judecății în termenul de încercare al grațierii condiționate.
Însă, potrivit art. 38 alin. (1) lit. a) C. pen., la stabilirea stării de recidivă nu se ține seama, printre altele, de hotărârile de condamnare privitoare la infracțiunile săvârșite în timpul minorității.
Așadar, cum condamnarea anterioară a inculpatului privește infracțiuni săvârșite în timpul minorității, aceasta nu poate fi reținută ca prim termen al recidivei postcondamnatorii.
În consecință, instanțele trebuiau să constate că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen.
Se constată astfel că, prin hotărârile atacate „faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică” ceea ce constituie caz de casare în sensul prevederilor art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., corespunzător temeiului prevăzut de art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 din același cod, invocat prin recursul în anulare.
Din actele dosarului rezultă că prin sentința penală nr. 1638/1998, inculpatului i-au fost aplicate două pedepse.
Prima pedeapsă, de 6 luni închisoare privește săvârșirea de către acesta a unei infracțiuni rutiere.
Instanța de fond a constatat că această pedeapsă, în temeiul art. 1 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 137/1997, este grațiată condiționat, în întregime.
Însă, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 137/1997, cei grațiați care, în decurs de trei ani săvârșesc o infracțiune intenționată, vor executa pe lângă pedeapsa stabilită pentru acea infracțiune și pedeapsa sau restul de pedeapsă rămas neexecutat, ca urmare a aplicării acestei legi.
Cum inculpatul a săvârșit infracțiunile deduse judecății în termenul de încercare al grațierii condiționate, în raport de dispoziția legală menționată, instanțele trebuia să dispună revocarea beneficiului grațierii pedepsei de 6 luni închisoare.
În cauză, revocarea dispusă a privit pedeapsa de un an închisoare, respectiv o altă pedeapsă decât cea grațiată condiționat în temeiul Legii nr. 137/1997.
Se constată astfel că „hotărârile sunt contrare legii”, ceea ce constituie caz de casare, în sensul prevederilor art. 3859 alin. (1) pct. 171 teza I C. proc. pen., corespunzător termenului prevăzut de art. 410 alin. (1) partea I pct. 71 teza I din același cod, invocat prin recursul în anulare.
În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 4141 cu referire la art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Curtea va admite recursul în anulare și va casa hotărârile pronunțate, numai cu privire la greșita reținere a dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen. și greșita aplicare a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 137/1997 cu privire la pedeapsa de un an închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1638/1999 pentru tentativă la infracțiunea de furt calificat, cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen. și înlătură aplicarea art. 34 lit. b) C. pen.
Conform art. 334 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, text în baza căruia inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
Conform art. 334 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen., text în baza căruia inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., se vor contopi pedepsele stabilite și se va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare.
Se vor aplica dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. și se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 137/1997 se va revoca grațierea pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1099 din 27 octombrie 1998 a Judecătoriei Găești, în pedepsele componente de 2 ani și un an închisoare.
Se va constata că pedeapsa de 6 luni aplicată prin sentința penală nr. 1638 din 30 iunie 1998, este concurentă cu pedeapsa de un an închisoare stabilită prin aceeași sentință și cu pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 29990 din 10 decembrie 1997, astfel că, potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute în final, pedeapsa de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
Se va constata că această pedeapsă a fost executată în perioada de la 19 mai 1997, până la 8 decembrie 1998, când inculpatul a fost liberat condiționat, potrivit sentinței nr. 1241 din 4 decembrie 1998 a Judecătoriei Găești.
Onorariul de avocat, conform dispozitivului, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 1693 din 26 iunie 2001 a Judecătoriei sectorului 5 București, deciziei penale nr. 1406/ A din 25 septembrie 2001 a Tribunalului Municipiului București și deciziei penale nr. 1579 din 23 octombrie 2001 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpatul N.G.
Casează hotărârile atacate cu privire la greșita reținere a dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen. și greșita aplicare a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea 137/1997 cu privire la pedeapsa de un an închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1638/1998 a Judecătoriei sectorului 5 București, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, art. 208 și art. 209 C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.
Înlătură dispozițiile art. 34 lit. b) C. pen.
Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul 328/1966, text în baza căruia condamnă pe inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen., text în baza căruia condamnă pe inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 6 luni închisoare.
Aplică dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen.
Menține restul dispozițiilor hotărârilor pronunțate.
Conform art. 10 alin. (1) din Legea 137/1997 revocă grațierea pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1628 din 30 iunie 1998 a Judecătoriei sectorului 5 București.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1099 din 27 octombrie 1998 a Judecătoriei Găești în pedepsele componente de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2990 din 10 decembrie 1997 a Judecătoriei sectorului 5 București și de un an închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1638 din 30 iunie 1998 a Judecătoriei sectorului 5 București.
Constată că pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1638 din 30 iunie 1998, este concurentă cu pedeapsa de un an închisoare stabilită prin aceeași sentință penală și cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2990 din 10 decembrie 1997 astfel că, potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa în final pedeapsa de 2 ani închisoare.
Aplică art. 71 și art. 64 C. pen.
Constată că inculpatul a executat această pedeapsă în perioada de la 19 mai 1997, până la 8 decembrie 1998 când a fost eliberat condiționat, potrivit sentinței penale nr. 1241 din 4 decembrie 1998 a Judecătoriei Găești.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2003.