Decizia nr.796 Dosar nr.1920/2002
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul I.P.E. împotriva deciziei penale nr.139 din 1 aprilie 2002 a Curții de Apel Timișoara.
S-a prezentat inculpatul, arestat, asistat de avocat B.A., apărător din oficiu.
Au lipsit intimatele părțile civile , pentru apărarea cărora s-a prezentat avocat B.F., apărător ales .
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului ,casarea hotărârilor și, pe fond, reducerea pedepsei.
Apărătorul ales al părților civile a lăsat soluția la aprecierea instanței .
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, a declarat că regretă fapta și a solicitat reducerea pedepsei.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Tribunalul Timiș ,Secția penală , prin sentința nr.4 din 11 ianuarie 2002, a condamnat pe inculpatul I.P.E. la pedeapsa detenției pe viață, pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută și pedepsită de art.174-176 lit.d Cod penal la 18 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 al.1 Cod penal și la 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art.33 lit.a și 34 lit.a din Codul penal s-a aplicat pedeapsa detențiunii pe viață .
Instanța a menținut starea de arest și a dedus din pedeapsa stabilită durata arestării preventive de la 6 ianuarie 1999 la zi.
În baza art.14 Cod penal art.346 Cod procedură penală și art.998 Cod civil a obligat pe inculpat să plătească părților civile S.M.O. și O.A. 123.562 Euro despăgubiri materiale și câte153.387 Euro daune morale.
A dispus restituirea către partea civilă S.M.O. a următoarelor bunuri : carte de identitate, permis de conducere, cartelă telefonică, autoturismul BMW 3181 cu număr de înmatriculare M-AX-1008, cheia originală cu telecomandă, bunuri ce au aparținut victimei S.O., bunuri aflate în custodia Procuraturii Munchen –Germania.
A dispus anularea înscrisului fals – numit Fișă de cazare nr.00737 cu antetul „Hotel București” .
Inculpatul a fost obligat să plătească 14.000.000 lei cheltuieli judiciare părților civile ,10.000.000 lei cheltuieli judiciare statului și 400.000 lei Institutului de Medicină Legală Timișoara.
Pentru a hotărî astfel , instanța a reținut, în fapt, că, în ziua de 7 aprilie 2001 având suma de 500 mărci și viză de ședere în Germania pentru perioada 28 martie-25 iunie 2001 a plecat împreună cu numitul S.E. persoană cu dublă cetățenie, româno-germană , ieșind prin vama Nădlag cu autoturismul VW cu nr. de înmatriculare AO-XN-97 proprietatea martorului. După o oprire la niște cunoștințe în Austria, în seara de 8 aprilie 2001 , cei doi au ajuns în localitatea Toging din Landul Bavaria, la domiciliul lui S.E. .Acesta l-a transportat pe inculpat a doua zi la gara din localitatea Muldorf de unde la orele 12,oo a luat trenul până în orașul Munchen. Intenționând să cumpere bilet de tren până la Frankfurt, a constatat că suma de bani pe care o mai avea era insuficientă astfel că a dat mai multe telefoane – de la telefoanele publice din gară , sunând pe R.G. persoană la care trebuia să ajungă. Nu a reușit să-l contacteze pe protectorul său așa încât a fost nevoit să stea în gara din Munchen până în ziua de 11.04.2001.
În seara de 11 aprilie 2001 după orele 20,oo , victima S.O. , în vârstă de 18 ani , a condus-o pe prietena sa B.A. la gara din Munchen de unde aceasta urma să plece înspre Paris. Tânăra era însoțită de prietena sa E.P. , iar deplasarea la gară s-a făcut cu autoturismul condus de victima S.O., marca BMW 3181 cu nr.de înmatriculare M-AX-1008 aparținând tatălui său O.S.M.
În jurul orelor 20,45 , cei trei au cumpărat bilete de tren , după care victima și-a condus prietena la tren iar apoi a ieșit din gară și s-a îndreptat înspre parcarea unde și-a lăsat autoturismul. Inculpatul i-a văzut pe cei trei în gară iar în momentul când victima se întorcea la mașină a abordat-o cerându-i să-l ajute cu 50 mărci dar a fost refuzat. Inculpatul a urmărit victima în parcare și deschizând portiera din față,dreapta a urcat, a scos din haină un cuțit cerându-i victimei să pornească mașina. Sub amenințarea cuțitului, victima a condus autoturismul până într-o parcare la marginea Munchenului unde inculpatul i-a cerut să oprească și să-i dea banii pe care îi avea.
În timp ce căuta bani în haină , crezând că atenția inculpatului a scăzut, victima și-a desfăcut centura și a deschis portiera cu intenția să fugă. Sesizând intenția victimei,inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri de cuțit în zona gâtului. Victima a ridicat mâinile pentru a se apăra, fiindu-i provocate răni în palmă. În lupta care a avut loc inculpatul s-a tăiat la mâna stângă și a fost tăiat parasolarul stânga față al autoturismului. Prin rănile profunde de la gât victima a pierdut masiv sânge și a decedat . Inculpatul a deschis capota de la portbagaj, a introdus victima în portbagaj , după care a urcat la volan și a pornit înspre casă.
Între localitățile Weyarn și Sturzeham din județul Miesbach , a abandonat cadavrul la marginea drumului, iar apoi a trecut frontiera în Austria unde a oprit de două ori pentru a alimenta, ocazie cu care a aruncat cuțitul și hainele cu care era îmbrăcat, păstrându –și numai o geacă cu elemente geometrice de culoare alb-negru , inscripționată Pistons Detroit. Într-o haină aparținând victimei a găsit 100 DM , cartea de identitate a victimei, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare a autoturismului, un telefon celular marca „Siemens C 35” și un compact –disc de mașină.
Din Austria a intrat în Ungaria țară pe care a străbătut-o în viteză astfel că la 12.04.2001 în jurul orelor 8,oo a ajuns la punctul de frontieră Cenad și a intrat în România unde întâlnindu-l pe martorul S.I. i-a relatat că a cumpărat autoturismul cu 20.000 DM urmând să mai achite un rest de 6000 DM.
În dimineața de 12.04.2001 la orele 610 numita V.E. a găsit pe șoseaua de stat 2073 Weyarn-Miesbach cadavrul victimei. La data de 20.04.2001 O.A. a anunțat la Poliția din Munchen că fiul său S.O. a dispărut după ce a condus-o la gară pe prietena sa. Din verificarea fotografiilor persoanelor dispărute, organele judiciare au constatat că victima este S.O.
După intrarea în România în ziua de 12.04.2001, și pânăîn ziua de 27 aprilie 2001 , inculpatul a locuit la martorul P.C. în comuna Varias și la martorul T.A. în comuna Ignești, județul Arad.In acest timp a urmărit programele de știri ale televiziunilor germane și a aflat că este suspectat pentru omorul comis.
La data de 28 aprilie 2001 , inculpatul s-a deplasat la Baia Mare, unde s-a cazat la Hotelul „B” completând fișa de cazare cu datele personale ale victimei. Recepționera H.A. cunoscând din emisiunile de televiziune și presă despre crima din Germania, și-a dat seama că are în față pe autorul omorului și l-a denunțat astfel că organele de poliție sosite la hotel l-au reținut.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică efectuat în baza art.117 Cod procedură penală inculpatul a avut discernământ la data săvârșirii omorului.
Impotriva acestei sentințe inculpatul a declarat apel, în termen legal, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând ca prin admiterea apelului și desființarea hotărârii , în locul detențiunii pe viață să i se aplice o pedeapsă mai mică.
Prin decizia nr.139/A din 9 aprilie 2002, Curtea de Apel Timișoara, Secția penală, a respins apelul declarat de inculpat, apreciind că în raport de gravitatea infracțiunii de omor deosebit de grav săvârșită, de scopul josnic, pedeapsa aplicată corespunde tuturor criteriilor de individualizare, prevăzute de art.72 din Codul penal.
Prin memoriul trimis din penitenciar ,a formulat recurs, în termen legal, prin care a reiterat motivele din apel și a solicitat casarea hotărârilor și reducerea pedepsei.
Examinând decizia în raport de cazul de casare invocat, prevăzut de art.3859 pct.14 Cod procedură penală , Curtea constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, că acesta este fondat, urmând a fi admis.
Astfel, potrivit definiției înscrise în articolul 52 din Codul penal român actual pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului.
Pedeapsa se aplică în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât de condamnat, cât și de către ceilalți destinatari ai legii penale.
Printre alte funcții pedeapsa în cazul pedepselor privative de libertate are și funcția de eliminare pe viață ( în ipoteza detențiunii pe viață) fie eliminarea temporară din mediul social deschis în cazul închisorii pe timp limitat.
Pedeapsa detențiunii pe viață introdusă în Codul penal prin art.1 din Decretul Lege nr.6 din 7 ianuarie 1990 prin înlocuirea pedepsei cu moartea este cea mai aspră dintre sancțiunile legale din legislația română, constând în lipsirea de libertate și izolarea condamnatului într-un spațiu penitenciar special.
Criteriile generale de individualizare sunt potrivit art.72 alin.1 Cod penal : dispozițiile părții generale a Codului penal , limitele de pedeapsă fixate în partea specială , gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana făptuitorului, împrejurarea care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Revenind la cauza dedusă recursului se constată că la individualizarea judiciară a pedepselor, instanțele au invocat pericolul social ridicat al inculpatului, pericolul ridicat și deosebit de grav al faptelor comise și scopul josnic urmărit de inculpat, prejudiciul material și moral.
Este de necontestat că suprimarea vieții unei persoane este o faptă deosebit de gravă și se impune reprimarea unor asemenea fapte prin pedepse exemplare.
Este tot atât de adevărat că cel care săvârșește o asemenea faptă este o ființă umană, a cărei particularități înnăscute sunt modelate de modul de existență cu determinările sale economice, socio-culturale și socio-afective.
Inculpatul a avut neșansa ca de mic copil el și mama sa să fie părăsiți de tată , iar mai apoi la vârsta de 8 ani să rămână orfan, când mama a murit înecată. Crescut de bunici a absolvit doar 8 clase, după care ajutat de un cetățean german R.G. din Frankfurt s-a ocupat de comercializarea unor bunuri aduse din Germania.
În momentul săvârșirii infracțiunii inculpatul nu avea suficienți bani pentru a putea cumpăra bilet de tren până la Frankfurt unde să-l caute pe protectorul său R.G. A apelat la victimă care i-a refuzat cererea de ajutor, a solicitat de la victimă 50 DM. In acel moment i-a venit ideea de a tâlhări victima și a urmărit-o, a urcat în mașina victimei și amenințând-o cu cuțitul i-a cerut bani. Victima a căutat prin buzunare dar a avut ideea de a fugi, moment în care inculpatul observând intenția victimei a lovit-o cu cuțitul și s-a luptat cu victima .
Având în vedere că inculpatul nu a mai săvârșit fapte penale , ținând seama de condițiile în care a avut loc uciderea victimei, Curtea apreciază că nu se impune aplicarea pedepsei detențiunii pe viață .
Detențiunea pe viață este o sancțiune excepțională, aplicarea ei fiind justificată spre exemplu dacă săvârșirea omorului s-a făcut prin acte de cruzime deosebită sau prin folosirea unor mijloace de mare pericol și ținând seama de pericolul social deosebit al infractorului, persoană deosebit de violentă, persoană cu antecedente grave,etc.
Urmează ca recursul să fie admis, hotărârile casate în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală și rejudecând cauza pedeapsa detențiunii pe viață să fie schimbată în pedeapsa de 23 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal.
Pedeapsa astfel stabilită urmează a fi contopită conform dispozitivului deciziei iar pedeapsa rezultantă de 23 ani închisoare să fie sporită cu 2 ani în final 25 ani închisoare.
În temeiul art.38517 al.4 raportat la art.383 al.2 Cod procedură penală se va deduce din pedeapsă durata arestării de la 30 aprilie 2001 la pronunțare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de inculpatul I.P.E. împotriva deciziei penale nr.139 din 1 aprilie 2002 a Curții de Apel Timișoara.
Casează decizia atacată și sentința penală nr.6 din 11 ianuarie 2002 a Tribunalului Timiș numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicate pentru infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art.174, 176 lit.d Cod penal.
Înlătură art.34 lit.a Cod penal și repune pedepsele în individualitatea lor, după cum urmează:
- detențiune pe viață pentru infracțiunea prevăzută de art.174,176 și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b Cod penal pe timp de 8 ani.lit.d Cod penal;
- 18 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.211 alin.1 Cod penal;
- 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.290 Cod penal.
Schimbă pedeapsa detențiunii pe viață pentru infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art.174,176 lit.d Cod penal în pedeapsa de 23 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b Cod penal pe timp de 8 ani și art.35 Cod penal.
Conform art.33 lit.a, 33 lit.b Cod penal, contopește pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 23 ani închisoare, sporită cu 2 ani închisoare, în final urmând să execute 25 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b Cod penal pe timp de 8 ani și art.35 Cod penal.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 30 aprilie 2001 până la 18 februarie 2003.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2003.