D E C I Z I A NR.797 DOSAR NR.3047/2002
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul S.Ș. împotriva deciziei penale nr.148 din 7 iunie 2002 a Curții de Apel Constanța.
S-au prezentat: inculpatul, arestat, asistat de avocat V.F., apărător desemnat din oficiu, și intimata parte vătămată.
A lipsit intimata parte civilă.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, în principal, achitarea în baza art.10 lit.c raportat la art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
Intimata parte vătămată a lăsat soluția la aprecierea instanței.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, a solicitat reducerea pedepsei.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentința penală nr.202 din 22 aprilie 2002, Tribunalul Constanța, în baza art.20 raportat la art.174 Cod penal l-a condamnat pe inculpatul S.Ș. la pedeapsa de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art.71 alin.2 și art.64 Cod penal.
În baza art.88 Cod penal s-a computat la zi arestul preventiv din durata pedepsei aplicate, perioada executată prin arest preventiv începând cu data de 4 iunie 2001.
În baza art.350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art.346 Cod procedură penală, art.14 Cod procedură penală și art.998 Cod civil a fost obligat inculpatul către partea vătămată civilă S.A. la plata sumelor de 80.000.000 lei, 100.000.000 lei daune morale, 700.000 lei până la încetarea stării de nevoie, reprezentând despăgubiri civile periodice lunare.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 6.270.300 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic Județean Constanța, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
În baza art.191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.193 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 2.500.000 lei (onorariu avocat) reprezentând cheltuieli de judecată către partea civilă S.A.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță, pe baza probelor administrate, a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul S.Ș. a fost căsătorit 18 ani cu numita S.A., căsătorie din care au rezultat doi copii. În ultimii doi ani ai căsătoriei între cei doi soți au intervenit neînțelegeri, ce au avut ca urmare desfacerea căsătoriei în luna februarie 2001. Prin aceeași hotărâre copiii au fost încredințați mamei, cu obligarea inculpatului la plata unei pensii de întreținere.
Cu toate acestea, S.A. a continuat să locuiască împreună cu copii în locuința comună, întrucât nu avea altă locuință, iar acțiunea de partaj nu fusese promovată de nici una dintre părți.
În zilele de 1 și 2 iunie 2001, victima întorcându-se de la locul de muncă acasă, l-a găsit pe inculpat în stare avansată de ebrietate, foarte nervos, amenințând-o că o va lovi. Pe data de 2 iunie 2001, după discuțiile contradictorii dintre cei doi, inculpatul a luat un cuțit și i-a aplicat victimei S.A. o lovitură în zona hemitoracelui stâng.
Victima a fost ajutată de S.F., care a chemat telefonic salvarea, ce a sosit în scurt timp, fiind transportată la spital.
Potrivit actului medico-legal, victima a suferit o plagă înjunghiată hemitorace stâng penetrantă cardiac, hemopericard, hemitorace stâng cu șoc hipovolemic. Leziunile suferite i-au pus viața în primejdie prin șoc hipovolemic și tamponament cardiac, necesitând 25 – 30 zile îngrijiri medicale.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel inculpatul S.Ș., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelul vizează două aspecte: lipsa de vinovăție în săvârșirea infracțiunii, și individualizarea pedepsei.
Curtea de Apel Constanța prin decizia nr.148 din 7 iunie 2002 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
A motivat instanța de apel că prima instanță a reținut corect situația de fapt, încadrarea juridică dată faptei este legală iar vinovăția inculpatului rezultă din actele dosarului.
Pedeapsa a fost just individualizată în raport de criteriile prevăzute de art.72 Cod penal.
Împotriva hotărârilor pronunțate, inculpatul a declarat recurs, solicitând achitarea întrucât nu el este autorul faptei iar în subsidiar reducerea pedepsei.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Vinovăția inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de omor constând în aceia că în ziua de 2 iunie 2001, în urma unor discuții contradictorii a lovit-o pe victima S.A. cu un cuțit în zona hemitoracelui stâng, punându-i viața în pericol, a fost corect reținută.
Fapta este dovedită cu declarațiile constante ale victimei, declarațiile martorilor, expertiza medico-legală și cu declarațiile de recunoaștere a faptei date la urmărirea penală de către inculpat unde relatează la procuror,în prezența apărătorului, în detaliu fapta și împrejurările în care a comis-o.
Revenirile de către inculpat în instanță asupra declarațiilor date la urmărirea penală urmează a fi apreciate ca făcute pentru a fi exonerat de răspundere penală.
În raport de prevederile art.64 și 69 din Codul de procedură penală declarațiile făcute de către inculpat la urmărirea penală servesc la stabilirea adevărului în măsura în care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probator existent în cauză.
Pe de altă parte, conform art.63 alin.2 Cod procedură penală nu există ordine de preferință în ceea ce privește fapta doveditoare a probelor în raport de faza procesuală în care au fost administrate.
Ca urmare, în cazul unor declarații succesive, retractarea totală sau parțială a unei declarații anterioare poate conduce la înlăturarea acesteia numai dacă este temeinic motivată cu date și împrejurări care să formeze convingerea că relatările anterioare nu reprezintă adevărul.
Aspectele relatate de inculpat cu privire la comiterea faptei se coroborează cu declarațiile victimei, ale martorilor, având confirmarea și a actelor medico-legale.
Aspectul relatat în instanță de inculpat că victima s-a automutilat nu are nici o confirmare sub aspect probator.
Probatoriul administrat confirmă fără dubiu vinovăția inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de omor.
În legătură cu pedeapsa aplicată, în raport de pericolul social sporit al faptei, de poziția procesuală oscilantă pe parcursul procesului penal, de împrejurarea că se află la prima încălcare a legii, aceasta apare ca just individualizată și nu sunt temeiuri pentru modificarea ei.
În conformitate cu art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Se va deduce din pedeapsă perioada arestării preventive.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.Ș. împotriva deciziei penale nr.148 din 7 iunie 2002 a Curții de Apel Constanța.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 4 iunie 2001 până la 18 februarie 2003.
Obligă recurentul la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2003.