R  O  M    N  I  A

 

            S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul T.A. împotriva deciziei penale nr.707 din 30 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

            S-au prezentat: inculpatul, arestat, asistat de avocat M.B., apărător desemnat din oficiu și intimata parte vătămată.

            A lipsit intimata parte civilă.

            Procedura de citare a fost îndeplinită.

            Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, reducerea pedepsei, în condițiile acordării circumstanțelor atenuante, și reducerea daunelor morale.

            Intimata parte vătămată a lăsat soluția la aprecierea instanței.

            Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.

            Inculpatul, în ultimul cuvânt, a solicitat reducerea pedepsei.

 

C  U  R  T  E  A

 

            Deliberând asupra cauzei penale de față;

            Din actele dosarului, rezultă următoarele:

            Prin sentința penală nr.124 pronunțată la data de 9 iulie 2002 în dosarul penal nr.799/2002, Tribunalul Giurgiu l-a condamnat pe inculpatul T.A.  pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, în baza art.174 și 175 lit.i Cod penal la 17 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b, după executarea pedepsei principale.

            S-au aplicat dispozițiile art.71-64 Cod penal.

            Conform art.118 lit.b Cod penal s-a confiscat sapa corp delict.

            S-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 29 august 2001 la zi. Inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile și cheltuieli judiciare.

            Pentru a se pronunța astfel, în fapt , s-au reținut următoarele:

            În după-amiaza zilei de 4 august 2001, inculpatul se întorcea cu sapa de la martorul P.Gh., împreună cu care, fiind foarte cald, renunțaseră la plivitul verzei și jucaseră table, consumând alcool.

            Pe drum, inculpatul s-a intersectat cu M.I. căreia, fără  nici un motiv sau explicație, a început să-i dea cu sapa în cap, chiar și după ce aceasta căzuse jos.

            Victima a fost internată în spital dar cu toate îngrijirile acordate, a decedat datorită hemoragiei meningee și contuziei cerebrale, urmare a traumatismului cranio-cerebral cu fracturi de boltă și bază craniană, cu înfundare și a pneumoniei ce a survenit, date fiind și fracturile costale hemitoracice bilateral.

            Inculpatul a fost permanent sincer dar nu a putut să-și explice comportamentul în vreun fel.

            Raportul de expertiză A.1/11336/2001 avizat cu nr.E.2/1449/2001 a concluzionat despre inculpat în sensul prezentării unei tulburări organice de personalitate pe fond etilic toxic, dar și al existenței discernământului pentru fapta comisă.

            În antecedente inculpatul a săvârșit o infracțiune de violare de domiciliu.

            Toate acestea înfățișează un potențial de violență excesivă, la inculpat.

            Situația de fapt și vinovăția au fost conturate și cu ajutorul declarațiilor martorilor D.A., B.E. și P.V.

            În drept, instanța a constatat că prin aplicarea unor lovituri cu sapa, în zone vitale victimei , în loc public, și care au condus la deces, sunt întrunite elementele constitutive  ale infracțiunii de omor săvârșit în public (calificat).

            Pedeapsa a fost aplicată cu respectarea criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal.

            Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală, prin decizia penală nr.707 pronunțată la 30 octombrie 2002 în dosarul penal nr.2892/2002 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat pentru reindividualizarea pedepsei, considerând că instanța de fond, în mod temeinic i-a aplicat pedeapsa de 17 ani închisoare, având în vedere pericolul social specific dat de comportarea inculpatului și de împrejurările în care s-a săvârșit fapta.

            Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat, în termen legal recurs, solicitând admiterea acestuia și casarea hotărârii prin care a fost condamnat la o pedeapsă prea aspră, cu aplicarea unei pedepse corespunzătoare, dar redusă (art.385⁹ alin.1 pct.14 Cod procedură penală).

            Curtea, examinând decizia cât și sentința, în raport de critica formulată și față de situația ce rezultă din probele administrate, Curtea constată că recursul este nefondat.

            Pedeapsa de 17 ani este substanțială, însă limitele speciale situându-se între 15-25 ani închisoare, se observă că reprezintă o pedeapsă orientată spre minimum.

            Instanțele au ținut seama în mod corespunzător de pericolul social, rezultând din violența nejustificată a inculpatului, prin lipsa oricărui mobil, antecedentele sale, de modul cum a fost comisă fapta: în public, numeroase și intense lovituri în cap cu sapa, dar evident și de vârsta, sinceritatea și regretul manifestat.

            În aceste împrejurări se constată că  recursul este neîntemeiat, urmând a fi respins, în conformitate cu dispozițiile art.385¹⁵ pct.1 lit.b Cod procedură penală.

            În baza art.88 Cod penal se va deduce  la zi prevenția, iar conform art.191, 192 alin.2 Cod procedură penală recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, incluzând și onorariul avocatului din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

 

            Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.A. împotriva deciziei penale nr.707 din 30 octombrie 2002 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală.

            Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 29 august 2001 până la 18 februarie 2003.

            Obligă recurentul la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

            Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2003.