S-au luat în examinare recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul D.A. împotriva deciziei penale nr.514 din 2 septembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția I penală.

            S-au prezentat: inculpatul, arestat, asistat de avocat I.N., apărător ales și intimata parte vătămată.

            A lipsit intimata parte civilă.

            Procedura de citare a fost îndeplinită.

            Procurorul a dezvoltat oral motivele de recurs astfel cum au fost formulate în scris.

            Apărătorul recurentului inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, aplicarea prevederilor art.73 lit.b Cod penal și reducerea pedepsei; a solicitat respingerea recursului Parchetului.

            Intimata parte vătămată a solicitat respingerea recursului Parchetului.

            Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului inculpatului.

            Inculpatul, în ultimul cuvânt, a solicitat reducerea pedepsei.

 

C U R T E A

            Asupra recursurilor de față;

            În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

            Prin sentința penală nr.46 din 29 aprilie 2002, pronunțată în dosarul nr.78/P/2002 al Tribunalului Călărași, s-a respins cererea formulată de inculpatul D.A., privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art.20 raportat la art.174 - 175 lit.a,c din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art.182 alin.1 Cod penal.

            A fost înlăturată agravanta prevăzută la litera„a”Cod penal a aceluiași  articol și, în  baza art.20  raportat  la  art.174-175 lit.c  din  Codul penal, s-adispus condamnarea inculpatului D.A. la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal.

            În baza art.88 Cod penal s-a dedus prevenția de la 21 martie 2002 la zi.

            S-a luat act că partea vătămată D.N. nu s-a constituit parte civilă.

            În baza art.118 lit.b Cod penal, s-a dispus confiscarea specială, în folosul statului a cuțitului – corp delict și, în baza art.67 Cod penal, s-a dispus degradarea militară.

            Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

            În seara zilei de 19 ianuarie 2002, după ce a consumat băuturi alcoolice, partea vătămată D.N. a mers la un vecin foarte bolnav pentru a-l bărbieri, după care, împreună cu fiul acestuia, au consumat o sticlă de țuică.

            Ajuns în stare de ebrietate, s-a întors acasă, unde l-a găsit pe tatăl său, inculpatul D.A., aflat în aceeași stare.

            Mama părții vătămate și soția inculpatului, respectiv numita D.T., le-a așezat masa și a mers, apoi, în altă cameră, în care se afla celălalt fiu, D.M., împreună cu familia sa.

            În timp ce mâncau, inculpatul a început să-l înjure și să-l amenințe pe partea vătămată, motiv pentru care acesta din urmă s-a grăbit să termine mai repede de mâncat și a ieșit din bucătărie, ofensat de această situație, îndreptându-se la ușa camerei unde se aflau ceilalți și i-a spus fratelui său să iasă afară, întrucât nu se mai înțelege cu D.A.

            Inculpatul a ieșit în curte, unde partea vătămată se afla, rezemat de un stâlp de susținere al acoperișului.

            Inculpatul a început din nou să înjure și a lovit pe partea vătămată, care, la rândul ei, a lovit pe inculpat. A urmat, apoi, un schimb de palme reciproc și partea vătămată l-a lăsat în pace pe inculpat în momentul în care fratele său, D.M., a strigat la el.

            Profitând de momentul de neatenție al părții vătămate, inculpatul a luat un cuțit care se afla sub streașina unui șopron, aflat în apropiere, și l-a lovit pe fiul său, o singură dată, în abdomen.

            Această situație a rezultat din declarațiile inculpatului (fila 20 din dosarul de urmărire penală și fila 12 din dosar instanță), cât și din declarațiile părții vătămate și ale martorilor.

            Împotriva acestei soluții au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și inculpatul, pentru nelegalitate și netemeinicie.

            Prin apelul Parchetului au fost criticate aspecte de nelegalitate, constând în :        

- greșita schimbare a încadrării juridice a faptei, în sensul că s-a înlăturat agravanta lit.”a” a art.175 Cod penal;

            - omisiunea instanței de fond de a obliga pe inculpat la plata cheltuielilor de spitalizare, către partea civilă Spitalul județean Slobozia, în cuantum de 3.502.719 lei și de netemeinicie, întrucât instanța nu a avut în vedere, la individualizarea pedepsei, criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal.

            Inculpatul, prin apelul său, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art.20 raportat la art.174-175 lit.c din Codul penal, în infracțiunea prevăzută de art.182 alin.1 Cod penal, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.

            Prin decizia penală nr.514 din 2 septembrie 2002, Curtea de Apel București – Secția I penală a admis apelul declarat de Parchet, desființând, în parte, sentința apelată și, în fond, a obligat inculpatul la plata sumei de 3.502.719 lei cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul județean Slobozia, cu dobânda legală aferentă de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea debitului.

            A menținut celelalte dispoziții.

            A respins apelul declarat de inculpatul D.A.

            A dedus prevenția inculpatului și l-a obligat la cheltuieli judiciare.

            În motivarea deciziei, Curtea de Apel a apreciat că nu se impune reținerea agravantei prevăzută de art.175 lit.a din Codul penal întrucât, în speță, inculpatul nu a acționat cu premeditare.

            Sub aspectul individualizării pedepsei, s-a apreciat că au fost respectate criteriile generale prevăzute de art.72 din Codul penal, iar cu privire la solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art.182 alin.1 Cod penal s-a reținut că, din probele administrate, rezultă că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide și nu de a vătăma integritatea corporală sau sănătatea părții vătămate, așa încât a fost respinsă această cerere.

            Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul.

            În motivele de recurs, Parchetul a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului.

            Prin motivele de recurs formulate, inculpatul a solicitat aplicarea prevederilor art.73 lit.b Cod penal și reducerea pedepsei.

            Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente :

            Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei.

            La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal și scopurile pedepsei prevăzute de art.52 Cod penal.

            Așa încât, nu pot fi primite solicitările Parchetului de majorare a pedepsei inculpatului, și ale inculpatului, de reducere a pedepsei.

            Nu se poate reține nici dispoziția art.73 lit.b Cod penal (provocarea) întrucât, în cauză, nu este probată.

            Față de aceste considerente, urmează să fie respinse ambele recursuri formulate, ca nefondate, conform dispozitivului.

            Văzând și dispozițiile art.192 Cod procedură penală;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

 

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul D.A. împotriva deciziei penale nr.514 din 2 septembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția I Penală.

Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 21 martie 2002 până la 18 februarie 2003.

Obligă recurentul la 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

            Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2003.