R O M Â N I A
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul G.C.B. împotriva deciziei penale nr.249 din 30 octombrie 2002 a Curții de Apel Brașov.
S-a prezentat: inculpatul, arestat, asistat de avocat M.B., apărător desemnat din oficiu.
Au lipsit intimatele părți civile.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art.182 Cod penal și reducerea pedepsei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, a declarat că nu a avut intenția de a ucide și a lăsat soluția la aprecierea instanței.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.242 din 18 iulie 2002, Tribunalul Brașov l-a condamnat pe inculpatul G.C.B. la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal pentru tentativă la omor calificat, faptă prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.174, 175 lit.i Cod penal cu aplicarea art.73 lit.b, 74 și 76 lit.a și alin.ultim din același cod.
A fost menținută starea de arest și s-a dedus prevenția de la 2 decembrie 2001 la pronunțare.
Inculpatul a fost obligat să plătească 75.000.000 lei despăgubiri părții civile E.C. și 11.204.530 lei cu același titlu Spitalului Județean Brașov.
Prin aceeași sentință a fost condamnat pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal la 1.000.000 lei amendă, inculpatul parte civilă E.C.
A fost obligat inculpatul E.C. la plata sumei de 10.000.000 lei daune morale părții civile G.C.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În seara de 1 decembrie 2001, E.C. și-a serbat ziua de naștere la barul SC „M” împreună cu mai mulți prieteni.
În jurul orelor 23,30 în bar a intrat inculpatul G.C. însoțit de martorii P.F., P.G. și C.M.
La un moment dat, între P.G. și martorul C.M., invitat al sărbătoritului s-a iscat un conflict, pentru aplanarea căruia au intervenit E.C. și G.C. și mai târziu și martorul P.F.
Sesizând greșit gestul inculpatului parte vătămată G.C., partea vătămată inculpat E.C. l-a lovit cu pumnul în față, după care ieșind de la masă s-au împins reciproc cu martorul P.F. până în fața tejghelei barului unde cei doi au căzut pe pardoseaua placată cu gresie.
În momentul în care partea vătămată se ridica de jos s-a apropiat inculpatul care avea în mână un taburet din lemn masiv, pe care l-a ridicat cu ambele mâini deasupra capului și i-a aplicat o lovitură în regiunea parietală, E.C. prăbușindu-se cu fața în jos și sângerând abundent.
Victima a prezentat la internare contuzie cerebrală și fractură cu înfundare în regiunea parietală stângă. A fost operat și s-a concluzionat prin raportul de constatare medico-legal nr.4462/F din 3.12.2001 că leziunile traumatice nu i-au pus în primejdie viața și au necesitat 28-30 zile îngrijiri medicale.
Instanța a motivat că fapta inculpatului de a lovi cu putere în regiunea parietală stângă cu un taburet din lemn masiv în greutate de 4,7 kg. întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat – fapta fiind săvârșită în public (într-un local de alimentație publică).
Împotriva hotărârii au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul.
Parchetul a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență, greșit s-a reținut circumstanța atenuantă legală a scuzei provocării, pedeapsa este blândă.
Inculpatul a criticat sentința pentru nelegalitate, susținând că în momentul săvârșirii faptei se afla în stare de legitimă apărare așa încât se impunea achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.e Cod procedură penală.
Prin decizia nr.249/A din 30 octombrie 2002 pronunțată de Secția penală a Curții de Apel Brașov, apelurile au fost respinse ca nefondate.
Nemulțumit și de această hotărâre, inculpatul a atacat-o cu recurs invocând ca motive de casare dispozițiile art.3859 pct.17 și 14 Cod procedură penală.
A cerut casarea hotărârilor și schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală gravă cu reducerea corespunzătoare a pedepsei ca efect al circumstanței atenuante legale a scuzei provocării.
În subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei până la limita legală minimă posibilă de 2 ani și 6 luni.
Recursul este nefondat.
Instanța de apel a respins motivat susținerea inculpatului în sensul că a săvârșit infracțiunea în stare de legitimă apărare, deoarece în momentul lovirii părții vătămate atacul exercitat de aceasta încetase, mai mult partea vătămată căzută la pământ încerca să se ridice, căutând să-și recapete echilibrul.
În ce privește schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art.182 alin.1 Cod penal s-a reținut corect că deoarece inculpatul a lovit cu forța cu ambele mâini, lovitura vizând capul părții vătămate, taburetul cu care a aplicat lovitura cântărind 4,7 kg., rezultă fără dubiu că inculpatul a manifestat indiferență în raport de rezultatul posibil, respectiv moartea victimei, doar întâmplarea și șansa făcând ca lovitura aplicată părții vătămate să nu fie urmată de moartea acesteia.
Chiar dacă prin reținerea circumstanței legale atenuante a scuzei provocării prevăzută de art.73 lit.b Cod penal, pedeapsa nu a fost redusă sub minimul special până la 2 ani și 8 luni, critica inculpatului vizând greșita individualizare nu poate fi primită, pedeapsa de 5 ani fiind just individualizată și singura în măsură să realizeze cerințele art.52 Cod penal.
În consecință, recursul urmează a fi privit ca nefondat și respins ca atare în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Se va computa din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 2 decembrie 2001 până la 18 februarie 2003.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală recurentul va fi obligat să plătească cheltuieli judiciare avansate de stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.C.B. împotriva deciziei penale nr.249 din 30 octombrie 2002 a Curții de Apel Brașov.
Deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 2 decembrie 2001 până la 18 februarie 2003.
Obligă recurentul la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2003.