Ședința publică din 18 februarie 2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul D.G. împotriva deciziei penale nr.547 din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția I penală.
S-au prezentat recurentul inculpat, arestat, asistat de avocat P.V., apărător ales și intimatul inculpat L.V., asistat de avocat D.C., apărător desemnat din oficiu.
A lipsit intimata parte civilă, pentru apărarea căreia s-a prezentat avocat Nicolae Șaim, apărător ales.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Procurorul a dezvoltat oral motivele de recurs astfel cum au fost formulate în scris.
Apărătorul părții civile a lăsat la aprecierea instanței soluțiile privind recursul inculpatului și recursul Parchetului.
Apărătorul recurentului inculpat a solicitat admiterea recursului inculpatului și menținerea soluției pronunțate de Curtea de Apel privind cuantumul pedepsei, a solicitat respingerea recursului Parchetului.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului inculpatului, ca nefondat.
Apărătorul intimatului inculpat a solicitat respingerea recursului Parchetului, ca nefondat.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, a solicitat reducerea pedepsei.
Intimatul inculpat, în ultimul cuvânt, a solicitat respingerea recursului Parchetului.
C U R T E A
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentința penală nr.206 din 12 martie 2002 pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, în baza art.20 raportat la art.174-175 lit.i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și art.74 lit.c raportat la art.76 lit.b Cod penal, a fost condamnat inculpatul D.G. la 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.279 alin.3 lit.a cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și art.74 lit.c raportat la art.76 lit.b Cod penal a mai fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare.
S-a făcut aplicarea art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art.71-64 Cod penal.
În baza art.83 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.368 din 20 martie 1997 a Judecătoriei Sector 1 București și s-a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în speță, astfel că, în final, inculpatul va executa pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art.71-64 Cod penal.
În baza art.65 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal, pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
S-a dedus prevenția inculpatului de la 22 iulie 1999 la 12 martie 2002 și s-a menținut starea de arest.
S-a făcut aplicarea art.113 Cod penal și a fost obligat inculpatul la tratament medical, până la însănătoșire.
În baza art.118 lit.b Cod penal s-a dispus confiscarea pistolului – corp delict – și a muniției aferente.
Prin aceeași sentință penală, în baza art.264 Cod penal a fost condamnat și inculpatul L.V. la 3 luni închisoare.
În baza art.81-82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni.
S-a constatat că partea vătămată V.M.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Au fost obligați inculpații, în solidar, la plata sumei de 2.556.687 lei cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Universitar și 23.363.331 lei, cu același titlu, către partea civilă Spitalul „Maria Nasta”.
Au mai fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în fapt următoarea situație :
În ziua de 21 iulie 1999, în jurul orei 13,00, în baza unei rezoluții infracționale spontane, inculpatul D.G., folosind o armă militară cu glonț, deținută ilegal, aflându-se în autoturismul inculpatului L.V., l-a împușcat în zona hemitoracelui stâng pe numitul V.M.C., în timp ce acesta era de serviciu la puncul Mc' „D.D.”
După comiterea faptei, inculpatul L.V. a pus în mișcare autoturismul, îndepărtându-se de la locul faptei, asigurând în acest fel scăparea inculpatului D.G.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și partea civilă V.M.C.
Prin apelul Parchetului a fost criticată hotărârea fondului pentru nelegalitatea soluționării laturii civile și netemeinicia pedepselor aplicate, privitor la cuantum pentru inculpatul D.G. și respectiv sub aspectul modalității de executare pentru inculpatul L.V. În acest sens, s-a învederat că partea vătămată V.M.C., în fața instanței de judecată, la primul termen, cu procedură completă și părțile asistate de apărători, respectiv la 9 mai 2000, a depus o cerere de constituire de parte civilă (fila 31-32 dosar fond), pentru suma de 36.600.000 lei despăgubiri materiale și 300.000.000 lei daune morale, respectându-se în acest fel dispozițiile art.15 alin.2 Cod procedură penală. În ce privește cel de-al doilea motiv de apel, s-a arătat că prima instanță a aplicat greșit art.80 Cod penal, deoarece s-a ținut seama în cauză numai de circumstanțele atenuante, ignorându-se inexplicabil circumstanțele agravante și, astfel s-a coborât nejustificat pedeapsa aplicată inculpatului D.G. sub minimul special prevăzut de lege și s-a aplicat art.81-82 Cod penal pentru pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul L.V.
Apelantul – parte civilă V.M.C. a criticat sentința penală pentru nelegalitate, învederând că s-a constituit parte civilă, în fața instanței de judecată, înainte de citirea actului de sesizare, potrivit dispozițiilor art.15 alin.2 Cod procedură penală și, în consecință, constatarea primei instanțe că nu s-a constituit parte civilă, este lovită de nulitate.
Curtea a examinat cauza în raport cu temeiurile invocate în cele două apeluri și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art. 371 alin.2 Cod procedură penală.
Înainte de închiderea dezbaterilor, partea civilă V.M.C. a declarat că își retrage apelul, întrucât a fost despăgubit de inculpați la acest termen de judecată a apelurilor.
Curtea de Apel București, Secția I penală prin decizia penală nr.547 din 11 septembrie 2002 a admis apelul declarat de Parchet și a desființat hotărârea atacată numai cu privire la inculpatul D.G. dispunând majorarea pedepsei aplicate de la 2 ani și 6 luni închisoare la 4 ani închisoare.
Menținând revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.368 din 20 martie 1997 a Judecătoriei Sector 1 București, a constatat că inculpatul are de executat pedeapsa de 6 ani închisoare.
A motivat instanța de apel că în cauză au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului, pe baza cărora s-a reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpaților.
Instanța de fond a făcut o justă încadrare juridică a faptelor săvârșite de inculpați, în infracțiunile prevăzute de art.20 raportat la art.174-175 lit.i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și prevăzute de art.279 alin.3 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, pentru inculpatul D.G. și respectiv prevăzute de art.264 Cod penal, pentru inculpatul L.V.
În procesul de individualizare a pedepselor, prima instanță a aplicat corespunzător criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, în ceea ce-l privește pe inculpatul L.V., a cărui pedeapsă și mod de executare asigură reeducarea acestuia.
Referitor la inculpatul D.G., deși s-au reținut în mod judicios, în favoarea acestuia, circumstanțe atenuante, la stabilirea pedepsei, instanța de fond nu a ținut seama și de circumstanțele agravante și nici de starea de recidivă postcondamnatorie a acestuia. Nu poate fi ignorat faptul că, folosirea unei arme militare cu glonț reprezintă un mijloc de vădit pericol public.
Față de aceste considerente, rezultă că prima instanță a făcut o greșită aplicare a prevederilor art.80 Cod penal, față de care se impune majorarea pedepsei aplicată inculpatului D.G., pentru infracțiunea prevăzută de art.20 raportat la art.174-175 lit.i Cod penal, de la 2 ani și 6 luni închisoare, la 4 ani închisoare, în condițiile menținerii aplicării dispozițiilor art.74-76 Cod penal.
Numai o astfel de pedeapsă poate asigura realizarea scopului preventiv-educativ prevăzut de art.52 Cod penal, față de ușurința cu care inculpatul a atentat la viața unui tânăr, folosind un mijloc ce prezintă pericol public, la care se va adăuga pedeapsa de 2 ani închisoare, urmare a aplicării dispozițiilor art.83 Cod penal, urmând să execute, în final, 6 ani închisoare.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul D.G.
Parchetul a criticat hotărârea instanței de apel pentru :
- reținerea nejustificată de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului D.G.;
- greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților D.G. și L.V.;
- individualizarea greșită a modalității de executare a pedepsei aplicată inculpatului L.V.;
- omisiunea de a deduce pentru inculpatul D.G. perioada arestării preventive.
Inculpatul D.G. prin recursul declarat a solicitat reducerea pedepselor aplicate.
Examinând recursurile declarate, se constată următoarele :
Nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante pentru inculpatul D.G. care este recidivist, săvârșind infracțiunea de tentativă de omor împotriva părții vătămate prin folosirea armei cu glonț pe care o deținea nelegal, împușcând victima pe care nu o cunoștea, fără nici o motivare, fapta sa în astfel de împrejurări prezentând un pericol social sporit.
Se constată că primul motiv de recurs al Parchetului este fondat, urmând a casa hotărârile atacate cu privire la reținerea de circumstanțe atenuante pentru inculpatul D.G., dispunând înlăturarea acestora.
Pe cale de consecință se va dispune majorarea pedepselor pentru infracțiunile reținute, tentativă la omor calificat și nerespectarea armelor și munițiilor, într-un cuantum care să asigure finalitatea preventivă și educativă a pedepsei.
Se va menține revocarea suspendării condiționate pentru pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.368 din 20 martie 1997 a Judecătoriei Sector 1 București, dispunând executarea acesteia, alături de pedeapsa rezultantă.
Motivul de recurs al Parchetului care vizează greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului L.V. și a modalității de executare dispuse, nu este întemeiat.
În raport de pericolul social al faptei, a împrejurărilor în care a fost comisă, inculpatul L.V. fiind conducătorul autoturismului în care se afla D.G. și care surprins la rândul său de fapta inculpatului, a plecat cu autoturismul imediat, asigurându-i acestuia scăparea, instanța de fond având în vedere toate criteriile prevăzute de art.72 Cod penal inclusiv datele ce caracterizează persoana inculpatului cu o conduită procesuală de regret a faptei, a făcut o individualizare judicioasă atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare a pedepsei.
În legătură cu arestarea preventivă a inculpatului D.G., aceasta va fi dedusă din pedeapsa finală aplicată de la 22 iulie 1999 la zi.
Recursul declarat de Parchet va fi admis în conformitate cu art.38515 pct.2 lit.d din Codul de procedură penală în sensul celor reținute.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul D.G. prin care a solicitat reducerea pedepsei, pentru argumentele reținute la analiza primului motiv de recurs al Parchetului, va fi respins ca nefondat.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.547 din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel București –Secția I Penală, privind pe inculpații D.G. și L.V.
Casează decizia atacată și sentința penală nr.206 din 12 martie 2002 a Tribunalului București –Secția I Penală cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului D.G.
Înlătură aplicarea art.74 lit.c, 76 Cod penal și 34 lit.b Cod penal.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare în pedepsele componente de:
- 4 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.20 raportat la art.174 – 175 lit.i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal;
- un an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.279 alin.3 lit.a, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.20 raportat la art.174, 175 lit.i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, de la 4 ani închisoare la 7 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b Cod penal.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.279 alin.3 lit.a, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, de la 1 an închisoare la 3 ani închisoare.
Conform art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal, contopește pedepsele, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b din Codul penal.
Menține revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.368 din 20 martie 1997 a Judecătoriei Sector 1 București, pe care o adaugă la pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a,b din Codul penal.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva aceleiași decizii.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 22 iulie 1999 până la 18 februarie 2003.
Obligă recurentul la 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2003.