S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul T.S. împotriva deciziei penale nr.405 din 28 august 2002 a Curții de Apel Galați.
S-a prezentat recurentul inculpat, arestat, asistat de avocat B.A. apărător desemnat din oficiu.
A lipsit intimata parte vătămată.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, în principal, achitarea conform art.10 lit.c raportat la art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului inculpatului, ca nefondat.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, a lăsat soluția la aprecierea instanței.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.249 din 21 iunie 2002, Tribunalul Brăila, în baza dispozițiilor art.211 alin.2 lit.d și e din Codul penal, cu aplicarea art.13 Cod penal, a condamnat pe inculpatul T.S. la 5 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie.
S-au interzis inculpatului drepturile civile prevăzute de art.64 Cod penal pe durata prevăzută de art.71 Cod penal.
In baza dispozițiilor art.83 alin.1 Cod penal a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.68 din 14 martie 2001, pronunțată de Judecătoria Insurăței, județul Brăila, în dosarul nr.12/2001, rămasă definitivă la data de 6 aprilie 2001 și s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată, de 5 ani și 6 luni închisoare, în total inculpatul urmând să execute o pedeapsă de 6 ani închisoare.
In baza art.350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului și, în baza art.88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate, reținerea și arestarea preventivă începând cu data de 4 martie 2002, la zi.
In baza dispozițiilor art.118 lit.d Cod penal a fost confiscată de la inculpat suma de 349.000 lei și s-a dispus obligarea sa la plata către stat a sumei confiscate.
A constatat că partea vătămată B.V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
In baza dispozițiilor art.189-191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 600.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat, în faza de urmărire penală și a cercetării judecătorești, s-a dispus a fi avansată Baroului Brăila din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:
Inculpatul și partea vătămată B.V. sunt locuitori ai comunei Zăvoaia, județul Brăila.
In seara de 3 martie 2002, în jurul orelor 19,00, inculpatul T.S., însoțit de martorul N.G., s-a deplasat la barul „D” în scopul de a consuma băuturi alcoolice; în acest bar, la o masă, se afla partea vătămată, în stare de ebrietate.
Inculpatul și martorul au consumat câte o bere de ½ litri, contravaloarea acestora fiind suportată de inculpat, care a rămas fără bani. După aceasta, cei doi au acceptat invitația părții vătămate de a mai consuma alte 2 beri, contravaloarea acestora fiind achitată de partea vătămată.
Cu acel prilej, inculpatul a observat că partea vătămată avea bani la ea, hotărând astfel să îi sustragă.
In jurul orelor 22,30, toți 3 au plecat din cafe-bar, mergând împreună spre domiciliul lor. La o intersecție partea vătămată a plecat spre casă, inculpatul și martorul N.G. rămânând pe loc.
După ce partea vătămată s-a îndepărtat inculpatul i-a spus martorului că se duce după aceasta, dar să-l aștepte întrucât se întorce. Intr-adevăr inculpatul a ajuns-o în fugă pe partea vătămată, a trecut în fața acesteia aplicându-i o lovitură puternică cu pumnul în zona gurii, împrejurare în care partea vătămată a căzut. După aceasta, inculpatul i-a sustras din buzunarul de la spate al pantalonului, unde observase că partea vătămată pusese banii, suma de 385.000 lei.
Cu acest prilej, inculpatului i-a căzut din buzunar un cuțit pe care l-a avut la el, luat de la martorul N.G., înainte de a pleca din cafe-bar pe care însă nu l-a folosit pentru săvârșirea faptei.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr.165 din 4 martie 2002, întocmit de Serviciul de Medicină Legală jud.Brăila, partea vătămată a suferit leziuni la buza superioară, cauzate prin lovirea cu corp dur, pentru vindecarea cărora i-au fost necesare 7-9 zile de îngrijiri medicale.
Si inculpatul a suferit leziuni în zona pumnului cu care a lovit-o pe partea vătămată, fiindu-i necesare pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale.
Cu banii sustrași de la partea vătămată, inculpatul a cumpărat o cantitate mare de bere, pe care a băut-o în seara respectivă împreună cu prietenii săi, martorii N.G., O.R. C.M., rămânându-i până dimineață doar suma de 36.000 lei, care a fost restituită părții vătămate.
Fapta, comisă în noaptea de 3 martie 2002 de inculpatul T.S. constând în sustragerea prin violență exercitată asupra părții vătămate B.V. a sumei de 385.000 lei, fapta fiind săvârșită în timp ce partea vătămată se deplasa spre casă pe stradă (în loc public), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de dispozițiile art.211 alin.2 lit.d și e Cod penal.
S-a reținut că fapta este dovedită cu plângerea și declarațiile părții vătămate, raportul de constatare medico-legală nr.165 din 4 martie 2002 întocmit de Serviciul de Medicină Legală jud.Brăila, procesul-verbal de constatare a comiterii faptei, încheiat de organul de poliție, procesul-verbal de percheziție corporală, încheiat în prezența martorilor asistenți M.N. și C.N., declarațiile celorlalți martori, procesul-verbal de confruntare dintre inculpat și martorul N.G., procesul-verbal de reconstituire a faptelor și planșele fotografice întocmite cu acea ocazie, procesu-verbal de predare-primire a sumei de 36.000 lei către partea vătămată. Raportul de constatare medico-legală nr.169/2002 din 6 martie 2002 întocmit de Serviciul de Medicină Legală, jud.Brăila, prin care s-au constatat leziunile inculpatului, coroborate cu recunoașterile acestuia atât în faza de urmărire penală cât și a cercetării judecătorești.
Tinând seama de modul și mijloacele de comitere a faptei (deposedarea părții vătămate de suma de 385.000 lei prin lovirea acesteia în zona gurii, cauzându-i leziuni ce au necesitat 7-9 zile de îngrijiri medicale, activitatea infracțională desfășurată în loc public și în timpul nopții) deci de scopul și urmările produse, de vârsta inculpatului – 20 ani, de conduita procesuală corectă a acestuia pe tot parcursul procesului penal, recunoscând și regretând fapta comisă, de faptul că nu are ocupație și că prin sentința penală nr.68 din 14 martie 2001 pronunțată de Judecătoria Insurăței, județul Brăila, în dosarul nr.12/2001, a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru comiterea a două infracțiuni concurente de furt calificat și violare de domiciliu, prima instanță i-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea.
Având în vedere modificările aduse dispozițiilor art.211 Cod penal prin Legea nr.168 din 18 aprilie 2002, raportat la data comiterii faptei – 3 martie 2002, instanța i-a aplicat inculpatului dispozițiile art.13 Cod penal, privind legea penală mai favorabilă.
Față de faptul că inculpatul a comis infracțiunea din prezenta cauză (la data de 3 martie 2002) deci în cursul termenului de încercare stabilit în baza art.82 Cod penal (2 ani și 6 luni) prin sentința penală nr.64 din 14 martie 2001 pronunțată de Judecători Insurăței, sentință rămasă definitivă la data de 6 aprilie 2001, s-au aplicat în cauză dispozițiile art.83 alin.1 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare.
Impotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul, care a criticat-o ca netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, pe care l-a considerat prea mare în raport de fapta comisă.
Prin decizia penală nr.405 din 28 august 2002, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.S., apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de Tribunalul Brăila.
Impotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, în principal, achitarea în baza art.10 lit.c raportat la art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
Curtea, verificând actele dosarului cauzei, constată că recursul este nefonat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei comisă de acesta.
Cu privire la solicitarea de achitare a inculpatului cu motivarea că nu este autorul faptei, se apreciază că nu poate fi primită întrucât, în cauză, fapta este dovedită cu următoarele probe: plângerea și declarațiile părții vătămate B.V., raportul de constatare medico-legală nr.165/4 martie 2002 întocmit de Serviciul de Medicină Legală jud.Brăila, procesului-verbal de constatare a comiterii faptei, încheiat de organul de poliție, procesul-verbal de percheziție corporală, încheiat în prezența martorilor asistenți, declarațiile martorilor, procesul-verbal de reconstituire a faptei și planșele fotografice întocmite cu acea ocazie, procesul verbal de predare-primire a sumei de 36.000 lei către partea vătămată, raportul de constatare medico-legală nr.169/2002 din 6 martie 2002 întocmit de Serviciul de Medicină Legală jud.Brăila, prin care s-au constatat leziunile inculpatului, coroborate cu recunoașterea acestuia atât în faza de urmărire penală, cât și a cercetării judecătorești.
Așa încât, în speță, nu există dubii cu privire la vinovăția inculpatului în comiterea faptei dedusă judecății, aceasta fiind probată cu materialul probator administrat.
Nici al doilea motiv de recurs formulat de inculpat și care vizează cuantumul pedepsei aplicate, apreciată ca fiind prea mare, nu poate fi primită întrucât, la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 și scopurile pedepsei prevăzute de art.52 Cod penal, astfel încât pedeapsa aplicată și modalitatea de executare a acesteia sunt în deplină concordanță cu pericolul social concret al faptei și făptuitorului.
La aceste considerente se mai adaugă și faptul că, anterior, inculpatul a mai fost condamnat la o pedeapsă pentru infracțiunile de furt calificat și violare de domiciliu, fapt ce dovedește că este vorba de o perseverență infracțională a inculpatului și nu de o atitudine accidentală a acestuia.
Față de aceste considerente, urmează să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, conform dispozitivului.
Văzând și dispozițiile art.192 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.S. împotriva deciziei penale nr.405 din 28 august 2002 a Curții de Apel Galați.
Deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 4 martie 2002 până la 18 februarie 2003.
Obligă recurentul la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2003.