Ședința publică din 18 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva deciziei penale nr.188 din 8 mai 2002 a Curții de Apel Ploiești, privind pe intimatul inculpat M.A.
S-a prezentat intimatul inculpat, asistat de avocat C.M., apărător ales.
A lipsit intimata parte vătămată și intimatele părți civile.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Procurorul a dezvoltat oral motivele de recurs astfel cum au fost formulate în scris.
Apărătorul intimatului inculpat a solicitat respingerea recursului Parchetului.
Intimatul inculpat, în ultimul cuvânt, a lăsat soluția la aprecierea instanței.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentința penală nr.337 din 31 octombrie 2001 pronunțată de Tribunalul Prahova a schimbat încadrarea juridică a faptei, conform art.334 Cod procedură penală, din infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută și pedepsită de art.181 cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, privind pe partea vătămată N.Ș. și a încetat procesul penal prin împăcarea părților, conform art.11 pct.2 lit.b combinat cu art.10 lit.h Cod procedură penală pornit împotriva inculpatului M.A.
Prin aceeași sentință, în temeiul art.11 pct.2 lit.b combinat cu art.10 lit.h Cod procedură penală, s-a încetat procesul penal și pentru infracțiunea de lovire prevăzută și pedepsită de art.180 alin.2 cu aplicarea art.73 lit.b Cod penal, prin împăcarea inculpatului cu partea vătămată G.F.
S-a revocat această măsură a arestării preventive și s-a dispus punerea sa de îndată în libertate, computându-se detenția la zi.
În latura civilă, s-a reținut că nu s-au constituit părți civile persoanele agresate N.Ș. și G.F.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în baza probelor administrate, următoarea situație de fapt:
În seara zilei de 29 decembrie 2000, conform obiceiului, la sediul S.C.”P.C.N.”, în sala de protocol, societate aparținând martorului D.C., s-a organizat o partidă de remi, la care au participat mai multe persoane, printre care și partea vătămată N.Ș.
La un moment dat, a intrat în acea încăpere și partea vătămată G.F., nepotul lui N.Ș. și s-a așezat în fața inculpatului M.A., incomodându-l în mod vizibil, luându-i posibilitatea de a asista la desfășurarea partidei de remi.
Inculpatul a încercat să treacă în fața lui G.F., dar acesta l-a insultat, spunându-i „cioară”, după care a început să-l lovească.
Dat fiind că erau foarte multe persoane de față, care au încercat să intervină, să aplaneze conflictul dintre cei doi, masa de joc a fost răsturnată, piesele de remi s-au împrăștiat pe jos și atunci partea vătămată N.Ș. a luat un scaun, l-a ridicat deasupra capului și s-a îndreptat cu intenția vădită de a-l lovi pe inculpat în cap, deși martorii au încercat să-l oprească, moment în care inculpatul a luat o bucată de marmură de la o sobă de teracotă și a aruncat-o către agresor – N.Ș. - , provocându-i o leziune la nivelul mâinii și capului, pentru care au fost necesare 40 – 45 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Instanța de fond a considerat că inculpatul a acționat sub impulsul unui puternic sentiment de frică și că a comis faptele în stare de provocare, conform art. 73 lit.b Cod penal.
În ceea ce privește încadrarea juridică, s-a considerat că nu sunt întrunite în cauză elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, date fiind împrejurările în care a acționat și anume pentru a se apăra de un atac iminent din partea părții vătămate, că leziunile provocate nu i-au pus în primejdie viața, așa cum s-a stabilit prin raportul medico-legal de la dosar, iar intensitatea loviturii nu conduce la concluzia intenției inculpatului de a ucide.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, susținând, în esență, că în mod greșit s-a schimbat încadrarea juridică a faptei comisă de inculpat asupra părții vătămate din infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută și pedepsită de art.20 raportat la art.174-175 lit.i Cod penal, deoarece obiectul folosit și aruncat în zona capului conduce la intenția inculpatului, indirectă, de a ucide, chiar dacă leziunea provocată acesteia nu i-a pus viața în primejdie.
S-a mai susținut că, în mod greșit s-a reținut circumstanța atenuantă legală a scuzei provocării, prevăzută de art.73 lit.b Cod penal.
Curtea de Apel Ploiești prin decizia penală nr.188 din 8 mai 2002 a respins ca nefondat apelul declarat de Parchet.
A motivat instanța de apel că situația de fapt a fost corect reținută de instanță iar încadrarea juridică reținută de vătămare corporală prevăzută de art.181 Cod penal este legală.
Inculpatul nu a acționat cu intenția de a ucide, împrejurare care rezultă din aceea că aruncarea cu bucata de marmură nu a avut o intensitate mare, leziunea provocată victimei nepunându-i viața în primejdie. Ca urmare a declarației părților că s-au împăcat, corect s-a dispus încetarea procesului penal.
S-a concluzionat că sentința instanței de fond este legală și temeinică sub toate aspectele reținute, astfel că apelul declarat de Parchet este nefondat.
Împotriva hotărârilor pronunțate a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, criticându-le sub aspectul reținerii greșite a încadrării juridice a faptei comise de către inculpat și a circumstanței atenuante a provocării prevăzute de art.73 lit.b din Codul penal.
Recursul declarat de Parchet este întemeiat numai sub aspectul reținerii greșite în sarcina inculpatului a infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art.181 Cod penal în loc de tentativă la omor prevăzută de art.20 raportat la art.174 Cod penal.
În cauză nu se contestă că față de atitudinea agresivă a părții vătămate în cadrul conflictului din 29 decembrie 2000 la care au participat mai multe persoane, încercând să-l lovească pe inculpat cu un scaun metalic, pe care l-a ridicat deasupra capului, inculpatul a luat o placă de marmură de pe etajera sobei și a aruncat-o asupra părții vătămate care se afla la circa 1,5 – 1,7 m depărtare.
Cu un gest reflex N.Ș. a parat lovitura, punând mâna în dreptul capului, reușind parțial să impiedice impactul cu capul său.
În urma loviturii aplicate, partea vătămată și-a pierdut cunoștința căzând la pământ.
Din raportul de expertiză medico-legală rezultă că partea vătămată a prezentat fractură bază metacarpian V stâng cu mică deplasare, fractură os hamat stâng la mâna stângă precum și fractură fronto-etmoidală stânga fără deplasare, întinsă la nivelul ambilor pereți ai sinusului frontal stâng cu hemosinus, necesitând pentru vindecare 40-45 zile îngrijiri medicale, nepunându-i în pericol viața.
Aruncarea plăcii de marmură în greutate de 2,5 kg, care prezenta muchii ascuțite, de la o distanță mică de circa 1,5 m asupra capului părții vătămate, cu consecințele arătate în raportul medico-legal, caracterizează intenția inculpatului de a ucide. Această lovitură, deși nu a pus în primejdie viața victimei – așa cum s-a arătat în raportul medico-legal – trebuie considerată, datorită intensității sale, a regiunii vitale vizate și a instrumentului folosit, ca fiind săvârșită cu intenția de a ucide. Numai o împrejurare independentă de voința inculpatului, și anume pararea loviturii de către victimă cu mâna stângă, a reușit să atenueze rezultatul mai grav – moartea.
Pe acest aspect urmează a admite recursul declarat de Parchet și a casa hotărârile atacate cu privire la încadrarea juridică reținută faptei comise de inculpat și în conformitate cu art.334 Cod procedură penală urmează a schimba încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art.181 Cod penal cu aplicarea art.73 lit.b din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art.20 raportat la art.174 Cod penal cu aplicarea art.73 lit.b din Codul penal.
Recursul declarat de Parchet cu privire la înlăturarea circumstanței atenuante a povocării nu este fondat.
Sub aspect probator este dovedit că inculpatul a acționat pe fondul unei provocări cauzate de partea vătămată care a încercat să-l lovească cu un scaun metalic pe acesta, fiind împiedicată de intervenția martorilor D.I. și M.D.
La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului se va avea în vedere pericolul social al faptei, împrejurările în care a fost comisă cu reținerea stării de provocare și că este la prima încălcare a legii.
Se va deduce din pedeapsă perioada arestării preventive de la 6 aprilie 2001 la zi.
Recursul declarat de Parchet urmează a fi admis în conformitate cu art.38515 pct.2 lit.d din Codul de procedură penală, în sensul celor reținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva deciziei penale nr.188 din 8 mai 2002 a Curții de Apel Ploiești, privind pe intimatul inculpat M.A.
Casează decizia atacată și sentința penală nr.337 din 31 octombrie 2001 a Tribunalului Prahova cu privire la încadrarea juridică reținută faptei.
Conform art.334 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică din infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art.181 Cod penal, cu aplicarea art.73 lit.b Cod penal în tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de art.20 raportat la art.174 Cod penal, cu aplicarea art.73 lit.b Cod penal, texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpatul M.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b Cod penal.
Face aplicarea prevederilor art.71, 64 Cod penal.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 6 aprilie 2001 până la data punerii efective în libertate.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2003.