Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 234 din 26 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în Dosarul nr. 9873/100/2011 s-a dispus, în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 3201 C. proc. pen. condamnarea inculpatului S.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 272 din 27 noiembrie 2007 a Judecătoriei Vișeu de Sus (rămasă definitivă la data de 11 decembrie 2007) pe care a cumulat-o aritmetic cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani 3 luni închisoare cu interzicerea pe o perioadă de 1 an a drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.
În baza art. 71, 64 lit. a), b), c) (pentru lit. c) C. pen. i se va interzice dreptul de a avea calitatea de administrator la vreo societate comercială) s-a interzis inculpatului dreptul de a avea calitatea de administrator la vreo societate comercială.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea civilmente responsabilă SC "B." SRL cu sediul în Vișeu de Sus, str. M., jud. Maramureș prin lichidator judiciar B.I.S. cu sediul în Cavnic, str. Ș., jud. Maramureș să plătească părții civile Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Maramureș suma de 366.100 RON cu dobânzi și penalități de întârziere aferente calculate începând cu data de 22 august 2008 până la plata integrală a debitului - despăgubiri civile.
În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurator luată asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului prin încheierea penală din 3 aprilie 2012 pronunțată în acest dosar.
S-a dispus anularea celor 249 de facturi fiscale și chitanțe aferente acestora false ridicate de Garda Financiară, secția Maramureș potrivit procesului-verbal de ridicare de documente indicat în proces-verbal de constatare nr. 502595/MM din 21 aprilie 2008 încheiat de aceasta la data de 21 aprilie 2008 aflate în vol. 3 din dos. nr. 449/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
În temeiul art. 191 alin. (1), (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea civilmente responsabilă SC "B." SRL prin lichidator judiciar B.I.S. la plata către stat a sumei de 590 RON - cheltuieli judiciare din care suma de 200 RON - onorariul avocatului desemnat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul Ș.I. în perioada 2006 - decembrie 2007 a achiziționat și a dispus martorului C.G. (contabilul său) înregistrarea în contabilitatea părții civilmente responsabile SC "B." SRL (al cărei administrator era inculpatul) a unui număr de 249 de facturi fiscale și chitanțe aferente cumpărate de la diverse persoane fizice și care au atestat operațiuni comerciale nereale cu scopul de a majora nejustificat cheltuielile societății și a obține restituirea de TVA în mod nelegal (aceste facturi s-au înregistrat în contabilitate imediat după predarea lor). În aceste facturi fiscale și chitanțe au figurat diferite societăți comerciale din județele Bihor, Sibiu, Alba, Satu Mare, Bistrița-Năsăud, Cluj, Mureș, Timiș care fie nu au avut relații comerciale cu societatea administrată de inculpat, fie nu au existat la acea dată.
Faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Întrucât inculpatul și-a recunoscut în totalitate faptele, a arătat că are cunoștință de probele care s-au administrat în faza de urmărire penală și nu dorește readministrarea lor în instanță, tribunalul a reținut în favoarea sa și prev. art. 3201 C. proc. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate acestuia instanța a avut în vedere prev. art. 3201 C. proc. pen., gradul de pericol social al faptelor comise (dat de modalitatea în care au fost săvârșite, de caracterul lor repetat, de numărul foarte mare de facturi fiscale și chitanțe false înregistrate în contabilitate - 249 și de valoarea ridicată a prejudiciului cauzat bugetului de stat 341.699 RON - fără majorări de întârziere sau 482.132 RON cu majorări) și al acestuia (și-a recunoscut faptele, are antecedente penale - prin Sentința penală nr. 272 din 27 noiembrie 2007 a Judecătoriei Vișeu de Sus a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat pe o perioadă de 2 ani 3 luni pentru infracțiunea de conducere sub influența băuturilor alcoolice).
Inculpatului i s-au interzis pe o perioadă de 1 an drepturile prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. (pentru lit. c) dreptul de a avea calitatea de administrator la vreo societate comercială) întrucât în raport de faptele comise și de valoarea ridicată a prejudiciului cauzat, acesta a încălcat în mod semnificativ valorile patrimoniale existente în societate, urmărind să obțină venituri nelegale astfel că nu poate face aprecieri nici cu privire la modul în care se alege organul legiuitor și celelalte organe de stat care se aleg prin vot. De asemenea, ocuparea funcțiilor la care se referă art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. presupune existența unui profil moral ireproșabil. Întrucât inculpatul s-a folosit de calitatea de administrator la partea civilmente responsabilă pentru a comite faptele - obiect al acestei cauze, i s-au interzis pe perioada menționată și dreptul de a avea această calitate la vreo societate comercială.
Întrucât prin Sentința penală nr. 272 din 27 noiembrie 2007 a Judecătoriei Vișeu de Sus inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat pe o perioadă de 2 ani 3 luni (sentința a rămas definitivă la 11 decembrie 2007 prin neapelare), iar activitatea infracțională de evaziune fiscală a acestuia a continuat și după această dată, deci înăuntrul termenului de încercare (s-a întocmit o factură fiscală și o chitanță și la data de 14 decembrie 2007), s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării acestei pedepse care a fost cumulat aritmetic cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani 3 luni închisoare cu interzicerea pe o perioadă de 1 an a drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.
Pedeapsa s-a stabilit a fi executată în condițiile prev. de art. 71, 64 lit. a), b), c) C. pen. (pentru lit. c) C. pen. i se va interzice dreptul de a avea calitatea de administrator la vreo societate comercială) pentru aceleași considerente pentru care i s-au interzis și drepturile prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.
În privința laturii civile a cauzei tribunalul a reținut faptul că, potrivit raportului de inspecție fiscală nr. 4802 din 21 august 2008 întocmit de D.G.F.P. Maramureș, societatea a dedus în mod nelegal TVA în sumă de 185.493 RON (la care s-au calculat majorări de întârziere în sumă de 68.207 RON), impozitul pe profit datorat este de 156.206 RON (la care s-au calculat majorări de întârziere în sumă de 72.226 RON). Prin urmare, prejudiciul cauzat la data de 21 august 2008 este de 482.132 RON din care s-a încasat, potrivit aceluiași raport de inspecție fiscală, suma de 116.032 RON TVA (prin compensare cu TVA de rambursat înregistrat conform balanței de verificare întocmite la 30 iunie 2008). În consecință, la data de 21 august 2008 inculpatul a datorat părții civile suma de 366.100 RON (482.132 RON - 116.032 RON = 366.100 RON) - sumă la care urmează a fi obligat în solidar cu partea civilmente responsabilă SC "B." SRL prin lichidatorul judiciar la care se vor calcula dobânzi și penalități de întârziere începând cu data de 22 august 2008 până la plata integrală a debitului. Chiar dacă partea civilă a solicitat cu titlu de despăgubiri civile suma de 482.132 RON cu dobânzi și penalități de întârziere aferente calculate până la plata integrală a debitului, iar inculpatul a arătat că este de acord să achite această sumă, tribunalul nu îl poate obliga la plata acesteia chiar dacă latura civilă a procesului penal este guvernată de principiul disponibilității părților întrucât inculpatul a restituit suma de 116.032 RON, iar, în caz contrar, s-ar realiza o îmbogățire fără just temei.
Pentru a se asigura repararea prejudiciului cauzat părții civile s-a menținut măsura sechestrului asigurator luată asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului prin încheierea penală din 3 aprilie 2012 pronunțată în acest dosar.
Având în vedere faptul că cele 249 de facturi fiscale și chitanțe aferente sunt false, tribunalul a dispus anularea lor.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul Ș.I. solicitând desființarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Maramureș, pentru a se aplica dispozițiile art. 3201 alin. (8) C. proc. pen., deoarece în realitate inculpatul nu a cunoscut comiterea faptei.
În subsidiar, a solicitat judecarea cauzei conform procedurii comune, efectuarea unei expertize contabile prin care să se stabilească întinderea prejudiciului, anularea suspendării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 272 din 27 noiembrie 2007 a Judecătoriei Vișeu de Sus, contopirea pedepselor și aplicarea disp.art. 861 C. pen. pentru pedeapsa rezultantă.
Prin Decizia penală nr. 188/A din 1 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, s-a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de inculpat.
Instanța de apel a reținut în esență că, inculpatul a solicitat judecarea cauzei în procedură simplificată, astfel încât instanța de fond a pronunțat o hotărâre pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Ca atare nu se impunea trimiterea cauzei spre rejudecare.
În ceea ce privește pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 272 din 27 noiembrie 2007 de Judecătoria Vișeu de Sus, se reține că aceasta a fost revocată, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 83 C. pen., astfel că sunt aplicabile regulile cumulului aritmetic și nu cumulul juridic în raport de pedeapsa rezultantă.
În fine, s-a apreciat că pedeapsa a fost corect individualizată, cuantumul fiind orientat spre minimul special.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul Ș.I. invocând cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 10, 172 și 14 C. proc. pen.
În principal, s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, dat fiind faptul că, în realitate inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei și ca atare instanța de fond în mod greșit a judecat cauza conform procedurii simplificate.
În acest context, inculpatul susține că i-a fost încălcat dreptul la apărare, fiind împiedicat să propună probe, pentru a-și dovedi nevinovăția și pentru a se efectua expertiza contabilă de natură a rezolva cauza sub aspectul laturii civile.
În ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., recurentul inculpat a invocat Decizia nr. 42 din 13 octombrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, apreciind că în cauză se impune anularea suspendării și nu revocarea acestui beneficiu așa cum a procedat instanța de fond.
În fine, s-a solicitat casarea ambelor hotărâri și individualizarea pedepsei principale, complementare și accesorii, și aplicarea unei pedepse neprivative de libertate.
Înalta Curte de Casație și Justiție examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este fondat în parte, pentru următoarele considerente:
Calea de atac a recursului privește, în esență, erori de drept - errores juris - și cu titlu de excepție eroarea gravă de fapt - error facti - caz de casare abrogat însă prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.
Erorile de drept pot fi: a) erori de drept formal sau procesual (errores in procedendo) și erori de drept material sau substanțial (errores in iudicando).
Este de esența recursului faptul că acesta nu declanșează un control asupra fondului cauzei, instanța de recurs verificând doar dacă s-a aplicat corect legea cu privire la faptele constatate de instanța de fond și dacă au fost respectate regulile de drept procesual penal.
O hotărâre pronunțată de instanța de fond/apel poate fi casată și atunci când se constată că instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.
Din analiza dispozițiilor art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. rezultă că acest caz de casare constă în omisiunea instanței de a se pronunța asupra unei fapte imputate inculpatului, ori asupra unor probe administrate. În acest caz, instanța omite faptul că a administrat anumite probe sau le menționează doar, fără să le evalueze. De asemenea, omite a se pronunța asupra unei cereri esențiale, de natură să garanteze drepturile părților și să influențeze soluția procesului.
Cererile trebuie să fie formulate în condițiile legii, iar instanța omite a se pronunța asupra lor sau le respinge, fără a arăta motivele. Orice împiedicare de a folosi o facultate acordată de lege în cursul procesului și orice omisiune de a decide asupra unei cereri esențiale, constituie motiv de casare.
Dar, pentru a opera această teză, legea pretinde ca cererile esențiale pentru părți, să fie de natură a influența soluția procesului. Prin urmare, inculpatul trebuie să demonstreze că dacă cererea sa ar fi fost admisă, soluția ar fi fost alta.
În speța dedusă judecății, Înalta Curte constată, pe de o parte, că nu poate fi reținută niciuna dintre tezele prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., iar pe de altă parte, critica recurentului inculpat, sub aspectul greșitei aplicări a procedurii simplificate poate fi cenzurată doar prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., relativ la greșita aplicare a legii.
Din actele cauzei, rezultă că prin rechizitoriul din 19 decembrie 2011 dat în Dosarul nr. 449/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Ș.I. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. constând în aceea că în perioada 2006 - 2007, în calitate de administrator la SC "B. SRL Vișeu de Sus, a dispus înregistrarea în contabilitatea societății a unui număr de 249 facturi fiscale și chitanțe aferente, fictive, atestând operațiuni comerciale nereale pentru a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale.
Înainte de începerea cercetării judecătorești, instanța de fond, la termenul de judecată din 3 decembrie 2013 i-a adus la cunoștință inculpatului dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. Acesta a arătat -în prezența apărătorului desemnat din oficiu, că "(...) înțeleg să mă prevalez de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. Recunosc faptul că în perioada 2006 - 2007 am înregistrat în contabilitatea SC B. SRL, 249 facturi și chitanțe aferente care au atestat operațiuni comerciale nereale. Sunt de acord că aceasta este valoarea prejudiciului pe care l-am cauzat și sunt de acord să achit această sumă (...)".
Se observă că inculpatul a înțeles, pe deplin, consecințele judecării sale conform procedurii simplificate, manifestarea sa de voință fiind liberă și neechivocă. Nu a propus probe și nici nu a contestat prejudiciul cauzat, fiind de acord cu plata acestuia.
Prin urmare, instanța de fond nu a omis a se pronunța asupra vreunei probe sau a unei cereri esențiale, întrucât inculpatul nu a formulat astfel de cereri, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. Instanța de fond a considerat că dosarul poate fi soluționat în procedură simplificată, inculpatul recunoscând faptele astfel cum au fost descrise în actul de sesizare a instanței, solicitând judecarea sa în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Revenirea acestuia în fața instanței de apel, respectiv recurs, în sensul că nu recunoaște fapta cerând trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., nu poate fi acceptată din cel puțin două motive: a) prima are în vedere faptul că procedura simplificată a fost aplicată de instanța de fond cu respectarea legii.
Analizând această procedură prin prisma disp. art. 3201 C. proc. pen., se constată că inculpatul nu poate reveni asupra opțiunii sale inițiale prin care a recunoscut comiterea faptei și a solicitat judecarea sa pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. O astfel de revenire ar putea fi posibilă doar atunci când se constată o greșită aplicare a legii procesual penale, ceea ce în speță nu se poate reține.
Pe de altă parte, legiuitorul a prevăzut în mod expres și limitativ ipotezele în care inculpatul ar putea reveni asupra manifestării de voință inițiale. Avem în vedere, cu titlu exemplificativ, dispozițiile art. 70 C. proc. pen. care reglementează dreptul la tăcere - incident chiar în materia măsurii arestării preventive -, care, permit inculpatului, ca pe tot cursul judecății să renunțe la tăcere și să declare cu privire la acuzațiile ce i se aduc. De asemenea, în materia căilor de atac, dispoziții similare se regăsesc în art. 368 alin. (2) C. pen., respectiv art. 3854 C. proc. pen.
b) a doua, are în vedere principiul non reformatio in pejus potrivit cu care instanța nu poate agrava situația inculpatului în propria cale de atac.
În cauză, se constată că a declarat apel, respectiv recurs, numai inculpatul Ș.I., astfel că o casare cu trimitere pentru judecarea cauzei conform procedurii de drept comun, i-ar agrava situația, limitele de pedeapsă fiind cele prevăzute în norma de incriminare și nu cele reduse cu o treime astfel cum prevăd dispozițiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
În ceea ce privește greșita revocare a beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 272/2007 a Judecătoriei Vișeu de Sus, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 83 C. pen. - astfel cum a dispus instanța de fond - și nu dispozițiile art. 85 C. pen.
Fapta dedusă judecății a fost săvârșită în termenul de încercare al suspendării condiționate -hotărârea rămânând definitivă prin neapelare la 11 decembrie 2007 - infracțiunea continuată consumându-se la data ultimului act material, respectiv 14 decembrie 2007, ceea ce atrage aplicarea regulilor cumulului aritmetic.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, se constată că aceasta a fost orientată spre minimul special, neputând fi reținute alte circumstanțe judiciare atenuante, de natură a permite coborârea pedepsei sub limita stabilită de instanța de fond.
Executarea acesteia în regim de detenție se impune, atât prin prisma dispozițiilor art. 83 C. pen., cât și în raport de gradul de pericol social concret al faptei și al circumstanțelor personale ale inculpatului.
Hotărârile pronunțate în cauză sunt însă criticabile în ceea ce privește pedeapsa complementară, respectiv accesorie aplicată inculpatului, pe care le va modifica în sensul interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (2) lit. a) teza a II-a și lit. b), c) C proc. pen.
Vor fi menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 38515 alin. (2) pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursul declarat de inculpatul Ș.I. împotriva Deciziei penale nr. 188/A din 1 noiembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.
Va casa decizia atacată și, în parte, Sentința penală nr. 234 din 26 aprilie 2012 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, numai în ceea ce privește pedeapsa complementară și accesorie și, rejudecând, va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani și 3 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. aplicată inculpatului în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, după cum urmează:
- pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 3201 C. proc. pen.;
- pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 272 din 27 noiembrie 2007 a Judecătoriei Vișeu de Sus, definitivă la data de 11 decembrie 2007.
Va modifica pedeapsa complementară și pedeapsa accesorie, în sensul că va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen.
Va menține revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 272 din 27 noiembrie 2007 a Judecătoriei Vișeu de Sus, pe care o va cumula cu pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 3 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen.
Va face aplicarea dispozițiilor art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul Ș.I. împotriva Deciziei penale nr. 188/A din 1 noiembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.
Casează decizia atacată și, în parte, Sentința penală nr. 234 din 26 aprilie 2012 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, numai în ceea ce privește pedeapsa complementară și accesorie și, rejudecând:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani și 3 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. aplicată inculpatului în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:
- pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 3201 C. proc. pen.;
- pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 272 din 27 noiembrie 2007 a Judecătoriei Vișeu de Sus, definitivă la data de 11 decembrie 2007.
Modifică pedeapsa complementară și pedeapsa accesorie, în sensul că interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen.
Menține revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 272 din 27 noiembrie 2007 a Judecătoriei Vișeu de Sus, pe care o cumulează cu pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 3 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen.
Face aplicarea dispozițiilor art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2013.
Procesat de GGC - NN