Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 79 din 13 martie 2002, Tribunalul Hunedoara, secția penală, a condamnat pe inculpații:
S.B. la 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și
R.R. la 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen.
Prin aceeași hotărâre, instanța de fond a constatat că R.G., tatăl victimei, nu s-a constituit parte civilă.
Totodată, a obligat pe inculpați, în solidar, iar pe inculpatul minor în solidar și cu părțile responsabile civilmente, să plătească părții civile R.J. câte 200.000 lei lunar pentru minorii R.L., R.A., R.A., R.B., R.G. și R.S.
S-a reținut că, în ziua de 14 iulie 2001, în localitatea Bejan, pe fondul unei dispute dintre două grupuri de romi, inculpatul R.R. l-a imobilizat pe R.G., timp în care inculpatul S.B. i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu muchia unei coase, cauzându-i o fractură craniană urmare căreia victima a decedat, după câteva zile.
Împotriva hotărârii primei instanțe, inculpații au declarat apel.
Inculpatul S.B. a solicitat desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei soluții de achitare pentru infracțiunea de omor calificat, întrucât nu el a comis fapta.
Inculpatul R.R. a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. și reducerea corespunzătoare a pedepsei.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, prin decizia penală nr. 130/ A din 6 iunie 2002, a respins apelurile declarate de inculpați, ca nefondate, cu motivarea că starea de fapt și încadrarea juridică stabilite de prima instanță sunt corecte.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, inculpatul S.B. a declarat recurs, susținând că nu a comis fapta reținută, minorul fiind cel care a lovit victima.
Recursul declarat este nefondat.
În cursul cercetării judecătorești martorii au revenit, în parte, asupra declarațiilor date în timpul urmăririi penale, dar instanțele au stabilit corect starea de fapt, respectiv actele materiale ale celor doi inculpați realizând conținutul laturii obiective a infracțiunii de omor calificat.
Este de reținut că, în raport de dispozițiile art. 63 C. pen., nu există temei legal pentru stabilirea unei ordini de preferință între declarații succesive date în cursul urmăririi penale și respectiv cercetării judecătorești, atunci când acestea sunt contradictorii.
Ca atare, înlăturând motivat unele dintre acestea și reținând ca fiind expresia adevărului acele declarații care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din întregul material probator administrat în cauză, instanțele au pronunțat hotărâri temeinice și legale, așa încât, în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., vizat de recurent.
Totodată, examinând cauza în raport de dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată motive de casare susceptibile a fi luate în considerare din oficiu de instanță.
În consecință, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la 14 iulie 2001, la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care, onorariul avocat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de inculpatul S.B. împotriva deciziei penale nr. 130 din 6 iunie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 14 iulie 2001, la 20 februarie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 februarie 2003.