S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul A.R.E.C. împotriva deciziei penale nr.726 din 14 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală.
S-a prezentat condamnatul în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat N.I. și interpretul de limbă persană.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Condamnatul, prin intermediul interpretului, a declarat că își retrage recursul.
Procurorul a cerut a se lua act de declarația de renunțare la recursul declarat.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.951 din 10 octombrie 2002 a Tribunalului București –Secția a II-a penală, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul A.R.E.C., cu obligarea sa la 500.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin adresa Parchetului de pe lângă Tribunalul București, s-a înaintat cererea de revizuire a sentinței penale nr.16 din 10 ianuarie 2001 a Tribunalului București –Secția a II-a penală, concluzionându-se că se impune respingerea acesteia ca inadmisibilă, deoarece revizuientul nu a indicat nici o împrejurare nouă, care să nu fi fost cunoscută de instanțe la momentul soluționării cauzei, ci a făcut trimitere la situația de fapt reținută și la interpretarea probelor existente la dosar.
Instanța de fond a constatat că revizuientul critică modalitatea în care au fost interpretate probele de către instanțe și s-a solicitat redozarea pedepsei sau schimbarea modalității de executare a acesteia.
S-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.394 lit.a Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuientul condamnat, nemotivat în scris, solicitând personal și prin avocat reaprecierea probelor existente la dosarul de fond, pe baza cărora să se diminueze cuantumul pedepsei aplicate.
Prin decizia penală nr.726 din 14 noiembrie 2002 Curtea de Apel București, secția I penală a respins ca nefondat apelul condamnatului.
Împotriva deciziei penale sus-menționată condamnatul a declarat recurs, pe care ulterior în timpul ședinței de judecată, a făcut cunoscut că și-l retrage.
Asupra cererii de retragere a recursului de față.
Potrivit art.3854 Cod procedură penală părțile pot renunța la recurs potrivit dispozițiilor art.368 Cod procedură penală și îl pot retrage în condițiile art.369 din același cod, care se aplică în mod corespunzător.
În conformitate cu prevederile art.369 Cod procedură penală până la închiderea dezbaterilor oricare dintre părți își poate retrage apelul declarat.
Retragerea apelului, respectiv recursului, trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de detenție, printr-o declarație atașată sau consemnată într-un proces-verbal de către conducerea locului de deținere. Ținând cont că prevederile textului de lege citat aplicabil și în cazul recursului, sunt îndeplinite, în sensul că inculpatul aflat în stare de deținere, prezent în instanță, și-a exprimat dorința de a-și retrage recursul declarat, urmează a se lua act de această cerere și a se dispune în consecință, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Ia act de retragerea recursului declarat de condamnatul A.R.E.C. împotriva deciziei penale nr.726 din 14 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală.
Onorariul pentru interpretul de limba persană, se va plăti din fondul Curții Supreme de Justiție.
Obligă pe recurent să plătească statului 550.000 lei, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată, în ședință publică, azi 20 februarie 2003.